Viața albinelor este una extrem de interesantă și de complexă pe timpul iernii. Apicultorii verifică modul în care decurge iernarea acestor insecte incredibile, dar fără a deschide stupul. Supravegherea se face doar prin controlul auditiv și prin examinarea resturilor de pe fundul stupilor. În continuare, vă dezvăluim metodele prin care se realizează acestea pentru o familie de albine.

Intensitatea zumzetului produs de albine arată starea familiilor

Pentru controlul auditiv este nevoie de un tub de cauciuc lung de 1-2 metri. Unul dintre capetele acestuia se introduce prin urdiniș în interiorul stupului, iar celălalt se ţine în dreptul urechii. De asemenea, se poate folosi și un stetoscop medical. Intensitatea zumzetului produs de albine arată starea familiilor. Un zumzet uniform şi moderat arată că familia este în stare bună, în timp ce un bâzâit mai puternic arată că familia este în suferință. Bâzâitul prelung şi plângător, repetat în mai multe zile consecutive, arată că familia a pierdut matca. Un zumzet foarte slab, însoțit de un zgomot asemănător cu foșnetul frunzelor, indică lipsa proviziilor de hrană. Atunci trebuie verificată greutatea stupului, ridicându-l uşor din spate de pe suportul său și cântărindu-l. În cazul în care zumzetul este extrem de slab sau nu se mai aude se va ciocăni uşor în peretele stupului. Dacă albinele răspund printr-un bâzâit puternic, care însă încetează imediat, înseamnă că familia iernează în condiţii bune, dacă nu se aude niciun zgomot se poate ca familia să nu fi supravieţuit.

Examinarea resturilor de pe fundul stupilor

Scoaterea periodică a resturilor de pe fundul stupilor se realizează folosind o tijă metalică îndoită la un capăt şi înfăşurată în tifon sau vată pentru a nu face zgomot. Numărul mare de albine moarte denotă îmbolnăvirea familiei ori faptul că s-a intrat în iarnă cu un număr prea mare de albine bătrâne şi uzate. De asemenea, dacă se găsesc albine mucegăite trebuie să știm că umiditatea este prea ridicată în stup. Prezenţa albinelor decapitate, a resturilor-fărâmituri de faguri şi a unor excremente, înseamnă că acolo au pătruns şoareci.

Dacă se găsesc albine cu abdomenul umflat înseamnă că hrana a fost de calitate inferioară sau familia s-a îmbolnăvit de diaree. Prezența cristalelor de miere indică cristalizarea mierii în faguri. Apicultorii trebuie să țină cont și de faptul că examinarea resturilor de pe fundul stupilor și controlul auditiv se efectuează lunar în prima jumătate a iernii, numai la familiile slabe şi la cele care au provizii de hrană la limită. În a doua jumătate a iernii se realizează la toate familiile, la interval de 10 zile sau săptămânal.

Fixarea fagurilor artificiali

Fagurii artificiali sunt folii de ceară de cea mai bună calitate pe care sunt imprimate, cu ajutorul unor prese speciale, bazele viitoarelor celule de albine lucrătoare. Aceste folii se fixează în interiorul ramelor pe un schelet de sârmă întins în prealabil. Când sunt introduse, albinele alungesc pereţii alveolelor imprimate mecanic prin surplusul de ceară rezultat din fasonarea acestora, apoi propria lor secreție („solzii“ de ceară de pe abdomen), construind fagurii cunoscuți, cu adâncimea şi forma cunoscută a celulelor.

Avantajele utilizării fagurilor artificiali:

– sunt mai rezistenți în timpul extragerii mierii, dar și în timpul transportului stupilor în pastoral datorită scheletului de sârmă întins în prealabil;

– albinele sunt obligate să construiască faguri în care predomină celule de albine lucrătoare şi nu celule de trântor. Albinele au mai mult timp pentru culesul nectarului.

Este interzisă confecționarea fagurilor artificiali în instalații improvizate deoarece nu se asigură sterilizarea cerii la temperatura de 120EC, existând astfel riscul vehiculării unor boli grave ale puietului (loca americană).

Sârma utilizată pentru însârmarea ramelor trebuie să fie galvanizată (pentru a nu se oxida, depreciind fagurele), subțire, cu diametrul de 0,4-0,5 mm. Sârmele se întind longitudinal, în patru şiruri la rama stupului multietajat şi în cinci şiruri la rama stupului orizontal. Sârmele se întind foarte bine pentru ca fagurele artificial să nu se deformeze din cauza temperaturii ridicate din stup. Foaia de fagure artificial trebuie poziționată în aşa fel încât, după lipirea ei de sârme, să rămână o distanţă de 2-3 mm între marginile laterale ale acesteia şi spetezele laterale ale ramei şi 5-10 mm între marginea inferioară şi speteaza inferioară a ramei. Rolul acestora este de a permite dilatarea fagurelui artificial din cauza temperaturii ridicate din stup, evitându-se ondularea lui, fapt care ar cauza construirea de către albine a unor faguri cu defecte. După tăierea foii de fagure la dimensiunile corespunzătoare, se îndoaie marginea superioară pe o lățime de 1 cm. Această margine va fi lipită de speteaza superioară a ramei, exact pe mijlocul acesteia, utilizându-se tăvălugul apicol sau dalta, încălzite în apă care fierbe.

Pentru a evita zgomotul, scândura de zbor şi urdinişul se curăță de gheaţă şi zăpadă cu o tijă metalică încălzită. Dacă în timpul iernii sunt zăpezi mari care acoperă parțial sau total stupii, nu este recomandată înlăturarea imediată deoarece zăpada afânată permite accesul aerului în stupi, constituind în acelaşi timp un bun strat termoizolator.

Pe toată durata iernii se va urmări zilnic ca familiile de albine să nu fie deranjate de păsări de curte, ciocănitori sau alți dăunători, să nu se producă zgomote diverse şi trepidaţii în apropierea stupinei.

Este necesară îndepărtarea zăpezii imediat ce începe să se topească deoarece crusta de zăpadă întărită ce se formează împiedică accesul aerului şi pătrunde umiditatea.

Anca LĂPUȘNEANU

Grădinăritul nu trebuie să fie un hobby specific pentru vremea caldă deoarece există o mulțime de flori de iarnă care se dezvoltă în frig. Așa este, chiar și atunci când temperaturile scad sub punctul de îngheț și o pătură groasă de zăpadă acoperă solul, unele flori pot crește și chiar înflori. Multe plante perene, anuale și arbuști înfloresc de fapt în cele mai reci luni ale anului.

Și la noi în țară regăsim câteva din plantele cu care îți poți încânta privirea în sezonul rece.

Jasminum nudiflorum sau Iasomia de Iarnă este un arbust subțire din categoria foioase originar din China. Plantă cățărătoare, face flori galben auriu chiar în mijlocul iernii.

Iernița este și ea o floare care colorează peisajul acoperit cu zăpadă. Are florile galbene ca o cupă și înflorește pe la sfârșitul iernii. Se dezvoltă în solul umed al pădurilor de foioase și crește în tufe care ajung la 2-4 cm înălțime.

Camelia, o floare de efect care uneori are aspect de bujor sau trandafir, originară din China și Japonia, crește sub forma unui arbust de până la 1,5-2 m în mediu natural. Însă, iarna, în grădină, rezistă doar cameliile de tip „HARDY“.

Ciclamelele sunt unele dintre cele mai căutate plante de ghiveci care înfloresc iarna, alături de Crăciunițe. Numită și Steaua Crăciunului, această plantă superbă, Crăciunița, înflorește exact în perioada sărbătorilor de iarnă. Pentru a înflori de Crăciun, Steaua Crăciunului are nevoie de peste 12 ore de obscuritate completă pe zi, începând cu 1 octombrie și până la 1 decembrie.

Firavii ghiocei răsar pur și simplu din zăpadă, fiind supranumiți „vestitorii primăverii“.

Hamamelis Virgiliana, numită și Nucul Vrăjitoarelor, este o plantă care crește până la 12 m înălțime. Este un arbust cu florile în formă de păianjeni, care înfloresc iarna târziu.

Cunoscută și sub denumirea de Crin de cameră, amarillis este o plantă de cameră decorativă. Soiul de culoare roșu aprins este perfect pentru sărbătorile de iarnă. Fermierii trebuie să știe că sădirea se va face cu cel puțin opt săptămâni înainte, pentru a fi siguri că înflorește de sărbători.

Anca LĂPUȘNEANU

Apa a devenit factorul limitativ al producției agricole.

De aceea trebuie folosite toate mijloacele pentru acumularea în sol a fiecărei picături de apă din perioada de toamnă-iarnă. În această perioadă, de regulă, cad cantități de apă mai mari sau mai mici, dar trebuie să avem pregătit solul să înmagazineze și să conserve apa respectivă. Aceasta presupune ca solul să fie afânat, fără straturi impermeabile și să nu fie prăfuit la suprafață deoarece praful astupă porii solului și apa nu se poate infiltra, se scurge la suprafața solului sau băltește și se evaporă, se pierde.

Se consideră că solul este pregătit pentru a primi cantități mari de apă atunci când are următoarele însușiri:

a) Are porozitatea totală de 48-60%, din care porozitate capilară de 30-36%, iar cea necapilară (de aerație) 18-24%. Acest spațiu lacunar este bine să fie ocupat 2/3 cu apă și 1/3 cu aer.

b) Să aibă densitatea aparentă de 1,0-1,4 m/cm3, interval în care nitrificarea se desfășoară în condiții optime la 1,11-1,15 g/cm3, iar creșterea nestingherită a rădăcinilor la 1,07-1,40 g/cm3. În aceste condiții asigură și acumularea apei în sol.

c) Să asigure o viteză de infiltrare a apei în sol de 3-10 cm/oră.

d) Rezistența la penetrare pe solul nisipos să fie de

15 daN/cm2, iar pe solul argilos de 50-150 daN/cm2.

e) Să posede structură glomerulară stabilă care asigură un regim aerohidric, termic și de nutriție optim pentru plante.

Măsurile care pot asigura acumularea apei în sol în perioada rece a anului se referă la:

a) Realizarea de valuri de zăpadă, cu pluguri speciale, trasate la distanța de 10-15 m perpendicular pe direcția vântului principal.

b) Realizarea de ziduri din baloți de paie sau calupuri de zăpadă distanțate de 12-15 m.

c) Montat panouri parazăpezi, ca cele de la șosele, iar când acestea s-au acoperit 2/3 cu zăpadă, se mută pe alt aliniament la 20-25 m.

d) Lăsat câte 2-3 rânduri de tulpini de porumb, floarea-soarelui, sorg, cânepă cu rol de perdele distanțate la 20-25 m și având rolul de a reține zăpada.

e) Pe terenurile în pantă se execută arături cu coame paralel cu curbele de nivel, iar coamele respective au rolul de a reține zăpada și a se opune eroziunii solului.

f) Se pot efectua deplasări cu tăvălugul distanțate la 20 m și zăpada presată se topește mai greu, apa infiltrându-se în sol, evitând eroziunea.

g) Se împrăștie peste zăpadă materiale de culoare deschisă (paie, pleavă, rumeguș) care reflectă razele solare și întârzie cu o săptămână topirea zăpezii care se topește treptat și se infiltrează apa în sol.

h) Însămânțarea culturilor verzi pe parcelele destinate însămânțărilor de primăvară care rețin 97% din precipitații. Acestea rămân peste iarnă și rețin zăpada care se topește treptat.

i) Plantarea de garduri vii între proprietăți și între parcele.

g) Plantarea perdelelor forestiere de protecție care au cel mai bun efect asupra acumulării și conservării apei în sol prin aceea că:

– reduc viteza vântului cu 30% și asigură depunerea unui strat uniform de zăpadă (între perdele 80-100 cm) în câmp deschis 15 cm;

– reduc pierderile de apă prin evaporare cu 20-45%;

– mențin umiditatea relativă a aerului mai mare cu 30-35% și prin aceasta reduc evaporarea apei;

– între perdele se asigură 300-500 m3/ha apă acumulată în plus.

De menționat că fiecare strat de 10 cm zăpadă asigură 300 m3/ha apă și că 1 mm apă acumulată în sol în perioada de iarnă este echivalentă cu 2-3 mm apă din perioada de vegetație.

Considerăm că se găsesc suficiente posibilități la îndemâna fiecărui fermier pentru a asigura apa, acest factor decisiv al producției agricole.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Pentru perioada de iarnă, fermierii care cresc găini în sistemul free-range trebuie să aibă în vedere faptul că cerinţele în energie cresc cu 20-30% faţă de condiţiile optime de temperatură.

Temperatura optimă pentru ouat este de 18-13 grade Celsius. Scăderea acesteia sub pragul de 10-8 grade reduce producția de ouă până la încetarea acesteia.

În hrana găinilor ouătoare, foarte important este raportul energo-proteic; proteina este cea care asigură producţia de ouă, pe când energia întreţine funcţiile vitale ale organismului şi asigură prelucrarea proteinei din nutrețuri în proteina din ouă.

Cea mai mare parte a valorii energetice a unui nutreț complet pentru găinile ouătoare este asigurată de cereale, dintre care porumbul ocupă ponderea cea mai mare (70-50%), urmat de grâu, secară, triticale, sorg sau orz; acesta din urmă este limitat de valoarea energetică mai redusă, dar şi de nivelul mai mare de celuloză (coji) pe care îl conţine.

Întrucât în sezonul de iarnă nutreţurile verzi dispar din alimentaţie, este necesară introducerea de suplimente proteino-vitamino-minerale (CPVM) cu scopul de a asigura atât necesarul de hrană pentru întreţinere, cât şi pentru producţia de ouă.

CPVM-urile sunt produse de fabricație care includ în masa lor ingrediente proteice (șroturi de soia, floarea- soarelui, rapiță, gluten de porumb, tărâțe de orez sau grâu etc.), substanțe minerale și vitamine. CPVM-urile se folosesc la prepararea nutrețurilor combinate complete, prin încorporarea lor în cereale în proporție de 40-10%.

INCDBNA (IBNA) Balotești produce o gamă largă de nutrețuri combinate complete și de CPVM-uri pentru păsări (găini ouătoare, pui de carne, curci, prepelițe, fazani, iar la cerere și pentru rațe, gâște). Produsele se pot cumpăra în pungi de 10 kg sau în saci de 30 kg și toate sunt disponibile atât în varianta măcinată, cât și granulată. Pentru întrebări sau comenzi vă rugăm să ne contactați telefonic (021.351.20.83) sau prin intermediul paginii noastre: http://www.ibna.ro/produse

Dr. ing. Georgeta CIURESCU

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Apa a devenit factorul limitativ al producției agricole. Perioadele de secetă sunt tot mai frecvente pe teritoriul țării noastre. Aceasta obligă producătorii agricoli să folosească cele mai eficiente măsuri pentru acumularea și conservarea apei în sol. Sezonul de toamnă-iarnă este cel mai favorabil acestor măsuri.

Principala condiție pentru acumularea apei este ca solul să posede un grad optim de afânare, fără straturi impermeabile, adică să aibă densitatea aparentă de 1,0-1,4 g/cm3, porozitatea totală de 48-60% din care porozitatea capilară 30-36% iar cea necapilară (de aerație) 18-24% și permeabilitatea este socotită bună atunci când, după o ploaie, în 24 de ore umiditatea ajunge la 1 m adâncime. În cazul în care se găsesc straturi impermeabile, acestea trebuie să fie distruse prin lucrări de afânare și scarificare.

Nu este indicată nicio afânare prea mare deoarece permite circulația aerului prin sol care antrenează și elimină apa prin evaporare și, totodată, intensifică mineralizarea humusului cu eliberarea de substanțe nutritive care sunt levigate.

Este foarte important ca solul să posede structură glomerulară care permite infiltrarea și conservarea apei în zona creștereii plantelor. De aceea este necesar ca la intrarea în iarnă solul să fie afânat, mărunțit și nivelat, capabil să înmagazineze fiecare picătură de apă provenită din precipitații.

Capacitatea maximă pentru apă a solului este de 59% pe solul afânat, 46% pe cel așezat și 38% pe solul tasat-compactat. Se apreciază că atunci când pe adâncimea 0,90 cm solul a înmagazinat 100-150 mm apă poate rezista una-două luni la secetă.

De menționat că materia organică din sol are capacitatea de a reține cu 20% mai multă apă, iar humusul poate reține de 4-5 ori mai mult. Capacitatea de apă utilă pe stratul 0-100 cm este insuficientă când este sub 600 mc/ha, este mică la 1.000-1.400 mc/ha și este mare la 1.700-2.000 mc/hectar.

O experiență a prof. Berca cu grâu de toamnă demonstrează că într-un an secetos, când nu s-a ocupat pe perioada de iarnă de acumularea apei în sol, producția de grâu a fost de 700 kg/ha, iar în parcela în care s-au luat măsuri de acumulare a apei s-au obținut 3.700 kg/hectar.

Este la îndemâna fiecărui cultivator să folosească toate mijloacele pentru a acumula cât mai multă apă în sol.

Măsurile necesare pentru a acumula cât mai multă apă în sol se referă la:

• realizarea de valuri de zăpadă, cu pluguri speciale, distanțate la 10-15 metri și perpendiculare pe direcția vântului dominant;
• ziduri din baloți de paie sau calupuri din zăpadă distanțate la 12-15 metri;
• montat parazăpezi care, după ce au fost îngropate 2/3 în zăpadă, se scot și se fixează pe altă poziție la 20-25 metri;
• perdele din 2-3 rânduri de tulpini de porumb, sorg, floarea-soarelui, cânepă distanțate la 20-25 metri;
• pe terenurile în pantă se ară cu coame, paralel cu curbele de nivel, coamele având rolul de baraje contra vântului;
• tot pe pante se execută tăvălugirea zăpezii la distanțe de 20 metri;
• pe zona tăvălugită zăpada se topește mai greu și constituie zonă-tampon contra eroziunii pentru apa venită din amonte;
• împrăștiat materiale deschise la culoare (paie, pleavă, rumeguș) pe anumite zone care întârzie cu o săptămână topirea zăpezii;
• în ultima perioadă se folosesc „culturile verzi“ care au rol important în conservarea apei și reținerea zăpezii;
• cele mai bune ar fi perdelele forestiere de protecție care reduc viteza vântului cu 30% și pierderile de apă prin evaporare cu 20-45%, asigură depunerea zăpezii în strat uniform și fiecare strat de 10 cm zăpadă asigură 300 mc/ha apă.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

În perioada de toamnă-iarnă cad cantități importante de precipitații. Solul trebuie să fie pregătit pentru a le acumula și conserva în cantitate cât mai mare. Pentru aceasta solul trebuie să aibă un grad de afânare care să asigure o bună permeabilitate pe adâncimea creșterii și a sistemului radicular.

Nu este indicată nicio afânare prea mare și nici mai adâncă deoarece apa se infiltrează peste nivelul de creștere a rădăcinilor și antrenează substanțele minerale ușor solubile din sol pe care le deplasează în pânza freatică, producând poluarea apei. Solul cu structură glomerulară stabilă răspunde cel mai bine acestor cerințe.

Straturile impermeabile aflate la diferite adâncimi în sol trebuie distruse pentru a nu împiedica infiltrarea apei și creșterea rădăcinilor.

Arătura efectuată an de an la aceeași adâncime creează un strat impermeabil numit talpa plugului (hardpan) care poate fi distrus prin executarea arăturii cu plugul prevăzut cu scormonitori care afânează solul la 10-15 cm sub fundul brazdei.

Dacă un asemenea strat se găsește la 35-40 cm adâncime, el poate fi distrus prin lucrarea cu cizelul. Straturile situate la 50-60 cm pot fi distruse prin executarea lucrării de scarificare.

În același timp, trebuie evitate lucrările solului când este prea uscat deoarece rezultă bolovani mari, greu de sfărâmat, dar nici când este umed pentru că rezultă brazde sub formă de „curele“ care prin uscare se întăresc „beton“. În ambele cazuri pentru mărunțire se folosesc utilaje agresive, prin treceri respectate, care distrug structura solului, îl prăfuiește. Praful rezultat astupă porii solului și împiedică circulația normală a apei și aerului în sol. Apa nu se mai poate infiltra, se scurge la suprafața solului sau băltește, se evaporă, se pierde. După o ploaie, din praful respectiv se formează la suprafața solului o crustă groasă, la fel de greu permeabilă.

Cum se face...

Solul trebuie lucrat numai în intervalul de umiditate optimă care este de 8-30% pe solul nisipos, 15-25% pe solul lutos și un interval foarte scăzut, 18-20%, pe solul argilos. Capacitatea maximă pentru apă a unui sol cultivat este de 59% pe terenul afânat, 46% pe terenul așezat și 38% pe terenul tasat-compactat.

Când pe stratul de până la 90 cm adâncime solul a înmagazinat 100-150 mm apă poate rezista 1-2 luni la secetă. Solul se consideră că are o permeabilitate corespunzătoare atunci când după o ploaie, în 24 ore, umiditatea ajunge la 100 cm adâncime.

Pentru a asigura acumularea în sol a unor cantități cât mai mari de apă este necesar ca în perioada de iarnă să fie luate următoarele măsuri:

• Executarea valurilor de zăpadă cu pluguri speciale care se deplasează perpendicular pe direcția vântului principal și distanțate la 12-15 m.
• Realizarea unor ziduri din baloți de paie sau calupuri de zăpadă așezați la 1 m distanță unul față de celălalt și la 12-15 m între ziduri.
• Realizarea de perdele din câte 2-4 rânduri de tulpini netăiate de porumb, sorg, floarea-soarelui, cânepă etc. distanțate la 20-25 m și cât mai perpendiculare pe direcția vântului principal.
• Montarea de parazăpezi asemănătoare celor de la drumuri, căi ferate. Acestea, după ce s-a depus stratul de zăpadă pe 2/3 din înălțimea lor, se mută pe altă poziție la 20-25 m.
• Executarea de arături cu coame, arături în spinări, de-a lungul curbelor de nivel care au rolul de reținere a zăpezii și de a împiedica eroziunea solului.
• Pe terenurile în pantă se tăvălugește zăpada paralel cu curbele de nivel și la distanțe de câte 20 m. Pe zonele tăvălugite zăpada se topește mai greu și stopează scurgerea apei la vale.
• Pe stratul de zăpadă se împrăștie materiale de culoare deschisă (paie, pleavă, rumeguș) care întârzie cu o săptămână topirea zăpezii, facilitând infiltrarea apei în sol. Prin această măsură a crescut rezerva de apă din sol cu 36 mm.
• În ultimul timp se folosesc culturile verzi care pot acumula 97% din precipitații și se evită spulberarea zăpezii.
• Cele mai indicate sunt perdelele forestiere de protecție care reduc viteza vântului și asigură strat uniform de zăpadă. În Câmpia Bărăganului, în spațiul dintre perdele s-a măsurat un strat de zăpadă de 50-60 cm, pe când în câmp deschis de 15 cm. De menționat că fiecare strat de 10 cm de zăpadă asigură 300 m3/ha apă și că 1 mm de apă acumulată în sezonul rece este echivalent cu 2-3 mm din perioada de vegetație.

Starea de aprovizionare a solului cu apă se poate urmări în tabelul de mai jos.

Solul poate înmagazina în perioada octombrie-martie 160-240 mm de apă, din care ușor accesibilă plantelor este 100-120 mm.

Materia organică din sol are capacitatea de a înmagazina cu 20% mai multă apă, iar humusul reține de 4-6 ori mai multă apă, întârziind cu 2 săptămâni efectele secetei.

Prin urmare, există o multitudine de posibilități la îndemâna agricultorilor pentru a asigura rezerve mari de apă în sol în sezonul rece.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Odată cu venirea iernii apar şi fenomenele specifice acestui sezon (temperaturi scăzute, ploi, ninsori, îngheţuri, vânturi puternice) care solicită capacitatea de adaptare a organismului. Lipsa unor parametri optimi de confort pentru animale duce la consecinţe grave: pierderea de tineret bovin, ineficiența tratamentelor curative sau preventive, scăderea producţiei de lapte, apariția bolilor determinate de mucegaiuri şi microorganisme.

Menţinerea unei temperaturi optime are o importanţă majoră deoarece schimbările bruşte de temperatură influenţează negativ digerarea furajelor şi favorizează apariția bolilor digestive. Frigul din adăposturi are un impact negativ şi asupra reproducţiei, producţiei şi realizării sporului mediu zilnic la tineret. Umiditatea scăzută duce la uscarea mucoaselor şi la scăderea rezistenţei organismului la îmbolnăviri, iar o umiditate mult prea ridicată favorizează apariţia bolilor produse de mucegaiuri şi ciuperci (boli digestive, respiratorii, afecţiuni podale).

Afecțiuni specifice sezonului rece

Virozele respiratorii afectează, în special, tineretul taurin cu imunitate scăzută. În tratamentele specifice afecţiunilor respiratorii se recomandă antibioticele, antiinflamatoarele şi antihistaminicele. PANDROM este un produs a cărui eficacitate se bazează pe acţiunea sinergică şi complementară a două grupe de antibiotice, precum şi pe proprietăţile antiinflamatorii şi antialergice ale celorlalte componente. Acesta se injectează intramuscular, în doză de 1ml/10 kg greutate corporală, repetat la 24 ore, timp de 2-3 zile.

Pododermatitele reprezintă leziuni inflamatorii ale pielii, localizate la nivelul extremității distale a membrelor și care apar în perioada de stabulaţie. Se recomandă curăţarea ongloanelor şi a copitelor, asociată cu băile cu formol, iar local se folosește PODODERMIN UNGUENT, antiinfecţios şi cicatrizant. Aplicarea produsului se face zilnic timp de 4-5 zile. O atenţie sporită se va acorda taurilor de reproducţie întrucât pododermatita influenţează negativ dorinţa de montă a masculului prin absenţa acesteia.

Şchiopătura reprezintă o altă afecţiune podală ce apare, de asemenea, în perioada de stabulaţie şi care afectează picioarele în zona chişiţei, prin inflamarea şi sensibilizarea acesteia. Animalul prezintă, pe lângă şchiopătură, durere la atingere şi dificultate la ridicare și așezare. Se administrează antiinflamator, iar local se folosește OSTEOCICATRAT TR, unguent pe bază de extracte de plante, adjuvant în tratamentul rănilor şi afecţiunilor osoase. Produsul se aplică pe zona afectată în strat subţire, de 2-3 ori pe zi, timp de 4-5 zile.

Asigurarea alimentației conforme

Alimentaţia deține un rol important în bunăstarea animalelor și de aceea în perioada rece se vor asigura toţi nutrienții necesari prin hrănirea cu nutreţuri fibroase (fân, lucernă), suculente (siloz, borhoturi) și grosiere (paie, coceni de porumb, vrejuri, gozuri), precum şi cu nutrețuri bogate în vitamine, minerale şi aminoacizi. Astfel, în hrana animalelor se administrează următoarele produse: ROMZEOFORT (biostimulator de creştere), CAVITROM (supliment nutritiv pentru combaterea hipocalcemiilor şi stimulator de creştere) și VITAPREMIX BIO MOS (supliment nutritiv cu rol în creştere).

În cazul indigestiilor se va corecta raţia alimentară și se vor administra, pe cale orală, ruminative precum RUMIGEN care acţionează asupra mucoasei ruminale (efect excitant), ceea ce duce la intensificarea sau reluarea mişcărilor compartimentelor gastrice. De asemenea, se administrează Ulei de parafină şi Sulfat de magneziu. Ca tratament de susținere se administrează VITA B1-B6, PERFUZOL, GLUCOZĂ şi MULTIVITAROM.

Dr. Gabriela BĂNCILĂ

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – Balotești

Pentru perioada de iarnă, fermierii care cresc găini în sistemul free-range trebuie să aibă în vedere faptul că cerinţele în energie cresc cu 20-30%, faţă de condiţiile optime de temperatură.

Temperatura optimă pentru ouat este de 18-13 grade Celsius. Scăderea acesteia sub pragul de 10-8 grade reduce producția de ouă, până la încetarea acesteia.

În hrana găinilor ouătoare este foarte important raportul energo-proteic. Proteina este cea care asigură producţia de ouă, pe când energia întreţine funcţiile vitale ale organismului şi asigură prelucrarea proteinei din nutrețuri în proteina din ouă.

Cea mai mare parte a valorii energetice a unui nutreț complet pentru găinile ouătoare este asigurată de cereale, dintre care porumbul ocupă ponderea cea mai mare (70-50%), urmat de grâu, secară, triticale, sorg sau orz; acesta din urmă este limitat, cu o valoare energetică mai redusă, dar şi cu un nivel mai mare de celuloză (coji) pe care îl conţine.

Întrucât în sezonul de iarnă nutreţurile verzi dispar din alimentaţie este necesară introducerea de suplimente proteino-vitamino-minerale (CPVM) cu scopul de a asigura atât necesarul de hrană pentru întreţinere, dar şi pentru producţia de ouă.

CPVM-urile sunt produse de fabricație care includ în masa lor ingrediente proteice (șroturi de soia, de floarea-soarelui, de rapiță, gluten de porumb, tărâțe de orez etc.), substanțe minerale și vitamine. CPVM-urile se folosesc la prepararea nutrețurilor combinate complete, prin încorporarea lor în cereale în proporție de 40-10%.

INCDBNA (IBNA) Balotești produce o gamă largă de nutrețuri combinate și de CPVM-uri pentru păsări (găini ouătoare, pui de carne, curci, prepelițe, fazani, iar la cerere și pentru rațe, gâște). Produsele se pot cumpăra în pungi de 10 kg sau saci de 30 kg și toate sunt disponibile atât în varianta măcinată, cât și granulată. Pentru întrebări sau comenzi vă rugăm să ne contactați telefonic sau prin intermediul paginii noastre: http://www.ibna.ro/produse

Dr. ing. Georgeta CIURESCU — Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Conopida este una dintre legumele care trebuie consumată cât mai des, mai ales în apropierea anotimpului rece, deoarece este renumită pentru calitățile sale nutriționale, fiind bogată în antioxidanți, vitamina C, fitonutrienți, calciu, fosfor, vitamina K, acid folic și vitamina B6.

Pentru reușita unei culturi de conopidă trebuie cunoscute și respectate cerințele față de factorii pedoclimatici. Astfel, conopida este o plantă de climat umed și răcoros, motiv pentru care în România județele cu cele mai mari suprafețe cultivate sunt Bihor, Timiș și Arad. Temperatura din aer și sol are o importanță mare asupra evoluției mugurelui florifer. O temperatură prea scăzută în perioada de producere a răsadurilor determină o blocare a creșterii, o formare prea timpurie a inflorescenței care rămâne mică. În același timp, temperatura prea ridicată a aerului la începutul diferențierii mugurelui florifer determină o intensificare a creșterii vegetative, dar cu același efect: inflorescență mică. Plantele de conopidă sunt sensibile la carențe de bor și molibden (tulpini goale, frunze mici și deformate).

Principalele caracteristici: rădăcina principală este pivotantă, pe tulpina scurtă cresc frunzele care alcătuiesc rozeta, iar în centru apare mugurele floral. Tulpina florală rezultă din ramificaţiile căpăţânii. La 22-25 de zile de la formarea tulpinilor florale au loc înfloritul şi polenizarea, iar după alte 35-40 de zile, maturarea fructelor şi a seminţelor.

Conopida preferă soluri cu un pH de 6,5, situație în care se reduce apariția atacului de Plasmodiophora brassicae, care produce boala numită hernie.

Se poate cultiva atât în câmp deschis, cât și în spații protejate, în cultură timpurie sau de toamnă.

Cultura timpurie a conopidei se seamănă încă din 20 ianuarie - 10 februarie, plantându-se în câmp protejat între 10-20 martie și în câmp liber în perioada de 1-10 aprilie.

Schema de plantare pentru cultura timpurie este de 60x30 cm (60 cm între rânduri și 30 cm între plante pe rând) în rânduri echidistante cu un număr de 55.000 de plante la hectar și 70 x 40 cm cu un număr de 36.000 de plante la hectar pentru cultura de toamnă.

La recoltarea conopidei se taie tulpina sub inflorescența învelită cu ultimele 4-5 frunze, care o protejează de pătare din cauza expunerii la lumină, precum și de vătămarea mecanică în timpul transportului.

Având în vedere cele de mai sus, AGROSEL, singura companie privată română specializată în ameliorare, producere și comercializare de semințe, oferă cultivatorilor interesați să facă performanță în domeniul culturii legumelor hibrizii de conopidă Cozia F1 și Sucevița F1.

Sucevița F1 – varietate de vigoare medie, cu uniformitate ridicată. Suportă bine temperaturile ridicate din perioada de vegetație. Maturitate după plantare: 85-90 de zile. Greutatea inflorescenței: 2-2,5 kg. Recomandată pentru cultura de vară-toamnă. Se poate con­suma conopida proaspătă sau conopida murată.

Cozia F1 – hibrid de conopidă timpuriu, adaptat perfect la climatul din România. Produce inflorescențe albe, compacte, de foarte bună calitate, cu greutatea cuprinsă între 1-1,5 kg. Maturitatea după plantare: 70-75 de zile. Foliajul erect asigură o bună protecție inflorescenței. Hibridul poate fi cultivat cu rezultate excelente atât primăvara, cât și toamna. Recoltarea se poate face din a două parte a lunii iunie până în octombrie. Întrebuințare: consum în stare proaspătă sau murată.

Știați că:

• Conopida face parte din familia Cruciferae, al cărei nume provine de la forma florilor care au 4 petale și sunt în formă de cruce grecească.
• Există hibrizi cu inflorescențe de culoare verde, maro, galben sau mov.
• Partea comestibilă este de fapt floarea care nu s-a dezvoltat complet.

Pentru mai multe detalii accesați:

https://shop.agrosel.ro/seminte-conopida-cozia-f1-1-000-sem.html

https://www.youtube.com/watch?v=UR2d_ZYsYug&t=3s

https://www.facebook.com/Agrosel.srl/

Ing. Zoltán Felföldi, Departament Cercetare

Pregătirea utilajelor în sezonul rece a devenit un imperativ pentru fermierii români care sunt conștienți că performanța și productivitatea echipamentului încep cu o întreținere corectă.

Specialiștii New Holland fac o trecere în revistă a celor mai bune metode de conservare a mașinilor agricole autopropulsate, metode care diferă în funcție de specific și funcționalitate.

De exemplu, pentru utilajele motorizate – tractoare, combine de cereale și de struguri, încărcătoare cu braț telescopic, mașini de stropit autopropulsate – se impune verificarea numărului orelor de funcționare și a datei efectuării ultimei revizii sau verificări de service, anterior perioadei de depozitare. Fiecare utilaj are propriul „program“ de service recomandat de producător și detaliat în manualul de utilizare.

Pentru perioadele scurte de depozitare, exigențele de întreținere sunt mai mici, însă pentru perioade ce depășesc o lună de zile se recomandă înlocuirea filtrelor și a uleiului de motor.

Pentru un management corect al timpului de muncă și al banilor, recomandarea specialiștilor de produs este de a întocmi o listă de piese și de consumabile și chiar contractarea de servicii de reparație, acolo unde este cazul.

Bine de știut este că, în cazul tractoarelor, care sunt predispuse la formarea condensului în interiorul rezervorului, se impune umplerea completă a acestuia, nu golirea, așa cum se obișnuiește în practică.

Toate suprafețele metalice trebuie gresate pentru prevenirea ruginii, iar suprafețele deasupra cărora este desprinsă vopseaua trebuie cercetate cu atenție pentru a vedea dacă necesită vreo reparație specială.

Combina reprezintă cea mai importantă investiție dintr-o fermă, iar durata sa de viață depinde de urmarea întocmai a pașilor procesului de întreținere.

În cazul combinelor, specialiștii recomandă demontarea headerului și a sistemului de alimentare pentru a facilita curățarea temeinică a interiorului și exteriorului deoarece pleava sau resturile rămase în mașină vor atrage umezeala și rugina.

După finalizarea spălării cu apă, trebuie procedat la pornirea motorului și la cuplarea mecanismului de treierat și a alimentatorului pentru a vă asigura că toată apa s-a scurs din combină. Sistemul de treier și motorul trebuie oprite după aproximativ 15 minute de funcționare.

Următorul pas este amplasarea de substanțe raticide sub formă de momeli în toate părțile sensibile ale combinei. În caz contrar, rozătoarele pot afecta instalația electrică.

Sistemul de curățare trebuie, de asemenea, demontat, curățat și șters cu ulei pentru a preîntâmpina formarea ruginii. Demontarea lanțurilor și „conservarea“ pe timpul iernii în ulei sau în motorină este la fel de importantă pentru prelungirea duratei de viață a utilajului. Părțile metalice trebuie vopsite cu vopsea anticorozivă sau trebuie unse cu ulei sau vaselină. Același tratament trebuie aplicat și cilindrilor hidraulici, ansamblului de lagăre și de rulmenți.

Curelele trebuie curățate și reglate din nou, dacă este necesar. Radiatorul se curăță cu aer comprimat sau cu jet de apă sub presiune, iar condensatorul necesită o curățare cu apă sub presiune joasă. La sfârșit, rezervorul de combustibil trebuie umplut complet.

Valabil deopotrivă pentru tractoare și combine este scoaterea bateriei din utilaj și păstrarea acesteia în loc ferit de umezeală și temperaturi ridicate. După curățarea bornelor acesteia, bateria trebuie încărcată cel puțin o dată pe lună, în intervalul nefuncționării utilajului.

La AgroConcept, inspecția de iarnă este gratuită, iar piesele originale au 25% discount

Până la 28 februarie 2019, fermierii New Holland pot achiziționa piese originale New Holland și uleiuri Ambra cu 25% discount și pot face inspecția de iarna în regim gratuit.

Gama Ambra conține uleiuri hidraulice și de transmisie cu formule unice, special create pentru New Holland. Uleiurile Ambra cresc performanțele transmisiei și ale sistemului hidraulic, au proprietăți care permit amestecul facil cu apa, au fluiditate înaltă, garan­tează eficiență la frânare, răspuns rapid servo-control și presiune înaltă și constantă în circuitul de ungere.

Oferta de sezon la piese de schimb cuprinde toate categoriile de piese de schimb originale, însă specialiștii New Holland spun că din categoria celor mai importante piese fac parte demaroarele, alternatoarele și filtrele hidraulice.

Demaroarele ajută fermierii să preîntâmpine foarte multe probleme tehnice, mai ales datorită caracteristicilor care le asigură o durată lungă de viață – perii din cărbune, greutate redusă și nivel superior de protecție la condițiile de mediu, la praf, apă și îngheț.

Alternatoarele New Holland nu necesită întreținere, au protecție la suprasarcină și calitate superioară dată de rulmenții pentru sarcini înalte și condiții de praf dificile, alimentare electrică stabilă și rezistență la temperaturi ridicate.

Filtrele hidraulice, spun specialiștii noștri, joacă un rol esențial în asigurarea unei durate lungi de viață și a performanțelor sistemului hidraulic. Alegerea unui filtru hidraulic original asigură o filtrare mai fină și, implicit, o protecție mai mare.

Începând cu luna decembrie se instalează vremea rece, caracterizată prin temperaturi medii sub 0°C, cu minime de  -10-20°C, având impact asupra animalelor de rentă atât eco­nomic (scade productivitatea) cât şi medical, prin apariţia bolilor afrigore: degerături, răceli, complicate până la bronhopneumonii, hipotermie şi chiar deces la animalele tinere (purcei, miei, pui).

Zonele termice de confort pentru animalele adulte şi nou-născuţi.

Cum prevenim bolile afrigore

Pentru a evita pe cât posibil apariţia bolilor afrigore printre animalele de rentă se recomandă respectarea câtorva reguli de bază: izolarea optimă a adăpostului, fără a bloca ventilaţia naturală; instalarea unor surse de încălzire în perioadele de ger, prevenirea umidităţii excesive, prin schimbarea periodică a aşternutului, suplimentarea hranei cu complexe vitamino-minerale, împrospătarea apei şi evitarea îngheţării acesteia.

Pentru prevenirea sau tratarea bolilor afrigore, medicul veterinar recomandă mai multe produse.

BIOVIT PLUS, supliment nutritiv, cu un conţinut bogat în vitaminele A, D3, E, K3, B1, B2, B6, PP, C, biotină şi acid pantotenic, asigură stimularea organismului şi buna funcţionare a metabolismului, creşte rezistenţa organismului la factori infecţioşi sau parazitari la porc, oaie, capră, păsări de rentă (găină, curcă, bibilică, prepeliţă, fazan, păun, raţă, gâscă). Se recomandă ca adjuvant în combaterea stărilor de stres şi convalescenţă, precum şi în terapia bolilor infecţioase.

COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL ROMVAC 3 reprezintă un supliment nutritiv cu un conţinut bogat în vitaminele A, D3, E, K3, B1, C, biotină, metionină, acid D-pantotenic, magneziu şi zinc, care acţionează ca biostimulator şi antistres la cai, vaci, oi, capre, porci, păsări de rentă. Este recomandat în carenţe vitaminice, anorexie, stres şi polinevrite, acţionând ca imunostimulator, biostimulator, detoxifiant.

VITAMINS LICKING BLOCKS, ULTRA LICKING BLOCKS şi MASTER LICKING BLOCKS, blocuri de lins pe bază de vitamine şi minerale, SALT LICKING BLOCKS, blocuri minerale pe bază de sare, MOLASSES LICKING BLOCKS, blocuri minerale pe bază de melasă, MILK LICKING BLOCKS, blocuri minerale pe bază de lactoză, se lasă la discreţie în hrana vacilor, oilor, caprelor şi cailor.

MULTIVITAROM este un biostimulator şi antistres, cu un conţinut bogat în vitaminele A, D3, E, B1, B2, B3, B5, B6, B12, C şi colină, cu administrare injectabilă intramuscular la vaci, cai, porci, oi şi capre. Produsul se poate asocia cu antibioticele în timpul tratamentelor bolilor infecţioase.

AMOXINEOVIT, pulbere hidrosolubilă, are un efect antimicrobian notabil datorită acţiunii combinate a trei antibiotice conţinute (amoxicilină, oxitetraciclină şi neomicină), caracterizate prin spectru larg, toxicitate redusă şi rezistenţă la acţiunea sucului gastric. Conţinutul ridicat în vitamine creşte rezistenţa organismului animal la infecţie, contribuind în acelaşi timp la îmbunătăţirea apetitului. Produsul este recomandat în afecţiuni microbiene cu etiologie incertă, în boli infecţioase cronice, putând fi utilizat cu succes în terapia afecţiunilor afrigore la tineret bovin, purcei, iezi, miei, mânji şi pasări de rentă.

AMOXICOLISTIN, suspensie injectabilă, reprezintă un antimicrobian cu spectru larg recomandat în infecţii bacteriene la vaci, cai, oi, capre și porci.

CASTRAROM N, pulbere, are acţiune sicativă, antiinfecţioasă şi cicatrizantă şi se recomandă în tratamentul plăgilor cutanate infectate, musculare şi podale la cai, vaci, oi, capre, porci şi păsări de rentă.

Dr. Teodora Supeanu – Romvac Company SA

Cultivatorii din țara noastră sunt conștienți de faptul că factorul minim care determină nivelul și calitatea recoltelor este APA.

Din acest punct de vedere teritoriul țării este împărțit în trei zone:

1. Zona semiaridă (secetoasă), în care media precipitațiilor anuale este de 350-500 mm, iar nivelul evapotranspirației potențiale este 700-800 mm, deci un deficit de 200-450 mm.
2. Zona subumedă, în care nivelul precipitațiilor este de 500-600 mm, iar evapotranspirația potențială 650-700 mm, cu un deficit de 50-200 mm.
3. Zona umedă, cu 600-1.000 mm precipitații anuale și evapotranspirația potențială 550-700 mm, în care nu sunt necesare irigațiile.

În primele două zone, care cuprind cea mai mare parte a suprafețelor agricole, realizarea unei agriculturi competitive se poate asigura numai cu ajutorul irigațiilor.

Cum deocamdată suprafețele amenajate pentru irigat sunt reduse, rămâne ca preocupare de primă importanță pentru toți cultivatorii întreprinderea măsurilor care pot asigura acumularea și conservarea apei în sol, a fiecărei picături de apă din precipitații.

În acest scop solul trebuie să fie menținut afânat, mărunțit și nivelat pentru a asigura o bună permeabilitate astfel încât, în 24 de ore, apa să poată pătrunde până la 1 m adâncime.

Permeabilitatea solului este socotită insuficientă când apa pătrunde la mai puțin de 3 cm/oră, este bună la 7-10 cm/oră și este prea mare la peste 50 cm/oră deoarece apa se infiltrează la adâncime mai mare decât nivelul de înrădăcinare a plantelor. În situația când în sol se găsesc straturi imper­meabile care constituie obstacole în calea apei, sunt necesare măsuri de afânare a acestora, astfel:

- când stratul impermeabil se găsește la 25-30 cm (hardpanul) este necesară arătura cu plugul prevăzut cu scormonitori care afânează solul, sub fundul brazdei, pe adâncimea de 10-12 cm;

- când se găsește la 60-70 cm, se lucrează cu scarificatorul.

În astfel de condiții, pe 0-150 cm se pot acumula în sol 4.500 m3/ha de apă.

Capacitatea de reținere a apei în sol este socotită mică între 300 și 500 mm, mijlocie când reține 500-900 mm și mare la 900-1.200 mm.

Capacitatea maximă pentru apă este 59% în solul afânat, 46% în solul așezat și 38% în cel com­pactat.

Capacitatea de apă utilă, pe stratul 0-100 cm, este socotită insuficientă când este sub 600 m3/ha, mică la 1.100-1.400 m3/ha și mare la 1.700-2.000 m3/ha.

De menționat că materia organică din sol are capacitatea de a reține cu 20% mai multă apă, iar humusul poate reține de 4-6 ori mai multă apă, putând amâna efectele secetei cu două săptămâni.

Când pe stratul 0-90 cm solul a reținut 100-150 mm apă, poate rezista la două luni de secetă.

Este foarte importantă apa reținută în sol în sezonul rece atât pentru culturile de toamnă cât și pentru cele de primăvară.

Media precipitațiilor pe 50 ani în zona Fundulea, în sezonul rece (octombrie-martie) este de 379,5 mm, cantitate satisfăcătoare dacă este bine gestionată.

Experiențele demonstrează că într-un sol cu structură glomerulară, corect afânat, se infiltrează 85% din precipitaţii şi 15% se pierd prin scurgerea la suprafaţă, prin evaporare, pe când în solul fără structură se infiltrează 35-40%, iar restul se pierde. Este foarte important ca apa să se infiltreze în sol în cantitate cât mai mare.

Referindu-ne în primul rând la zăpadă, ar fi de dorit ca aceasta să fie susţinută în totalitate pe teren, să nu fie spulberată.

Fiecare 10 cm strat de zăpadă aduce 300 m3/ha apă. De reţinut că 1 mm de apă acumulată în sol în sezonul rece echivalează cu 3 mm din vară.

Ideal ar fi să se beneficieze de prezenţa perdelelor forestiere de protecţie care pot reţine zăpada în strat uniform şi prin topirea treptată se infiltrează în sol.

În lipsa perdelelor se pot folosi alte mijloace ca: valuri de zăpadă create cu pluguri speciale, parazăpezi din baloţi de paie sau din câte 2-3 rânduri de tulpini de porumb, sorg, floarea-soarelui etc., distanţate la 20-25 m.

În ultimul timp se practică sistemul culturilor verzi care, menținându-se peste iarnă, pot acumula peste 97% din zăpadă sau se topește treptat și pătrunde în sol.

Dacă s-au realizat aceste măsuri de acumulare a apei, tot atât de importante sunt și măsurile de conservare a apei în sol.

Să fie evitate toate acțiunile care pot duce la pierderea apei, cât mai puțin răscolit solul.

Un strat protector de mulci din materie organică sau mulci natural poate reduce pierderile de apă de 3-4 ori. De asemenea, temporizarea topirii zăpezii prin fâșii îndesate cu un tăvălug sau prin împrăștierea de paie, pleavă, rumeguș.

Pentru a avea o situație exactă a rezervei de apă din sol nu trebuie să ne ghidăm după cantitatea de precipitații căzută, ci să se facă analize de laborator după care se calculează cu formulele:

• U = Ug x Da x H
• Ug = % de apă rezultat la laborator
• Da = densitatea aparentă (g/m3)
• H = adâncimea pe care se face analiza (cm)
• Ex. U = 21 x 1,3 x 120 = 3.276 m3/ha

Prin urmare, la intrarea în iarnă terenul să fie afânat, mărunțit și nivelat, apt să poată primi întreaga cantitate de apă din precipitații.

La desprimăvărare se va proceda astfel:

- culturile din urgența I care se însămânțează la 2-3 cm adâncime vor fi însămânțate direct pentru că brăzdarele semănătorii pot pătrunde la această adâncime;

- în cazul când au început să apară buruieni anuale, se va trece, mai întâi, cu grapa cu colți reglabili care dislocă ușor buruienile mici, în curs de răsărire;

- pentru culturile însămânțate mai târziu și la adâncime mai mare se va pregăti patul germinativ cu combinatorul care să lucreze numai până la adâncimea de semănat;

- nu se va folosi grapa cu discuri în primăvară care răscolește pământul, cu mari pierderi de apă.

Prof. dr. Ing. Vasile POPESCU

Rezerva de apă acumulată în sol în sezonul rece este hotărâtoare pentru nivelul producției agricole atât la culturile de toamnă, cât mai ales la cele de primăvară.

S-a demonstrat experimental că 1 mm de apă acumulată în sol în sezonul toamnă-iarnă este echivalent cu 2-3 mm apă căzuți în perioada de vegetație. Cantitatea de apă acumulată în sol în această perioadă depinde atât de nivelul precipitațiilor căzute, cât și de capacitatea solului de a înmagazina un volum cât mai mare din aceste precipitații. Dacă asupra nivelului de precipitații căzute agricultorul nu poate acționa, el poate interveni prin măsuri de reținere a zăpezii și mai ales prin capacitatea solului de a înmagazina cât mai multă apă. Prin urmare, solul trebuie să se prezinte ca un burete care înmagazinează cantități cât mai mari de apă. El nu trebuie să conțină straturi compactate greu permeabile sau chiar impermeabile.

Măsurile care trebuie luate în acest scop se referă la:

1. Suprafețele care au fost lucrate pe uscăciune, cu utilaje agresive, prin treceri repetate care au produs prăfuirea solului, în urma precipitațiilor formează o crustă la suprafața solului din praful depus care astupă porii solului și apa căzută băltește sau se scurge. Asemenea suprafețe în țara noastră ocupă cca 2,3 mil. hectare. Ele trebuie lucrate cu combinatorul care afânează stratul superficial al solului, distrugând crusta. La fel se procedează și pe solurile cu o stare culturală bună și cu puține resturi vegetale (miriștea de soia) deoarece aceste soluri au capacitatea de autoafânare prin fenomenele de îngheț-dezgheț și uscare-umezire.

2. Terenurile care au fost lucrate an de an la aceeași adâncime și au format hardpan (talpa plugului), un strat gros permeabil situat la 20-35 cm adâncime, se vor ara la 18-20 cm cu plugul prevăzut cu scormonitori care afânează solul, sub fundul brazdei încă 10 cm distrugând hardpanul. Asemenea condiții se întâlnesc pe 6,5 mil. hectare.

3. Când stratul compactat, greu permeabil, se găsește la 30-35 cm, aceste suprafețe se vor lucra cu cizelul, care afânează solul pe această adâncime fără întoarcerea brazdei.

4. Sunt situații când stratul greu permeabil se găsește la adâncimi mai mari, 50-60 cm. Acestea se vor lucra cu scarificatorul, care afânează solul la aceste adâncimi.

Prin măsurile menționate se realizează posibilitatea ca apa din precipitații să se poată infiltra și depozita în sol pe stratul de 100-150 cm. Solul nu trebuie să fie nici prea afânat deoarece apa se infiltrează la adâncimi mai mari decât nivelul sistemului radicular al plantelor și antrenează, prin spălare, o bună parte din elementele nutritive ușor solubile. Condițiile favorabile înmagazinării apei în sol se referă la: porozitatea totală a solului să fie de 44-53%; porozitatea de aerație (necapilară) să fie 15-30%; densitatea aparentă a solului să fie 1,1-1,4 g/cm3; permeabilitatea solului să asigure o ușoară infiltrare a apei. Gradul de aprovizionare a solului cu apă se poate urmări în tabelul 1. (vezi revistă)

În condiții normale, starea de aprovizionare cu apă este de: 7,8%, când conține doar apă higroscopică; 11,45%, când conținutul în apă este la nivelul coeficientului de ofilire; 21%, când conținutul în apă este la valoarea echivalentă a umidității; 38%, când conținutul în apă este la nivelul capacității capilare; 43%  când solul este saturat cu apă la capacitatea totală. Forțele care acționează asupra apei din sol sunt: forța gravitațională, care favorizează pătrunderea apei în adâncime; forța de absorbție, care constă în reținerea apei de către particulele de sol; forțele capilare, care asigură deplasarea apei în toate direcțiile; forța de sugere a rădăcinilor; forțele osmotice întâlnite, în special pe solurile sărăturoase. Cunoașterea acestor elemente din dinamica apei în sol asigură posibilitatea ca agricultorii, cu sprijinul specialiștilor, să aleagă cele mai bune metode de lucrare a solului pentru a realiza condiții optime pentru acumularea și conservarea apei în sol în sezonul rece.

Prof. dr. ing. Vasile Popescu