reclama youtube lumeasatuluitv
update 18 Jul 2019

Campania de primăvară a început sub semnul secetei extreme

În această perioadă, principala grijă a agricultorilor o constituie campania de primăvară. În luna aceasta se face semănatul porumbului, al florii-soarelui, soiei și sorgului. Numai că și anul acesta, ca și ultimii zece ani de dinaintea lui, nu seamănă cu nimic din ceea ce s-a mai întâmplat. Ca atare, fiecare fermier încearcă să compenseze schimbările climatice, care își spun cuvântul, cu știința, experiența și, de ce nu, cu flerul pe care îl are. La acestea se adaugă tehnologie modernă. În cele ce urmează vă prezentăm modul în care câțiva dintre fermierii cu care am stat de vorbă, cu toții repere ale agriculturii românești, au abordat campania de primăvară a acestui an.

La Căzănești se încearcă împărțirea riscurilor

La Căzănești, în județul Ialomița, dl Alexandru Culina începuse deja semănatul porumbului pe 1 aprilie. „Nu e nici o păcăleală“, ne-a spus domnia sa, hâtru, cum îi este felul. „E un an cum n-a mai fost niciunul înaintea lui și de aceea, efectiv, nu știi ce să faci. Cert este că pământul este foarte uscat. Rezerva de apă din sol e aproape zero. De anul trecut din noiembrie și până acum cantitățile de precipitații căzute au însumat 119 mm (conform datelor ANM, media multianuală a zonei este cuprinsă între 450 și 500 mm – nota redacției). În aceste condiții, am hotărât să semăn o parte din porumb și o parte din floarea-soarelui acum, astfel încât să poată valorifica acel strop de umiditate care se mai află în sol pentru încolțire. Vom mai semăna și în a doua decadă a lunii, astfel încât să realizăm o împărțire a riscurilor“, spune fermierul. Referindu-se la tehnologie, mai spune: „Norocul este că am pregătit terenul din toamnă. Am sperat într-o iarnă cu mai multe precipitații. Acum, în primăvară, am trecut doar cu un combinator.“ Cât despre stadiul culturilor de toamnă, Alexandru Culina nu are vești bune: „Grâul este aproape uscat, iar rapița și orzul au mai supraviețuit doar pe unele sole. Dacă nu vine ploaia, atunci le vom pierde pe toate!“

Gheorghe Alexandru nu se sperie!

Tot în județul Ialomița, Gheorghe Alexandru încheiase semănatul la floarea-soarelui pe 2 aprilie și zorea să îl încheie și pe cel al porumbului. „Temperaturile, vremea în general, au permis acest lucru. De aceea am profitat, astfel încât să putem beneficia cât mai mult de rezerva de apă existentă în sol. E foarte, foarte secetă și fiecare picătură de apă este prețioasă!“, consideră experimentatul fermier. „Tocmai această secetă ne-a determinat să devansăm semănăturile cu aproximativ 20 de zile față de calendarul clasic. Am avut terenul pregătit încă din toamnă, iar acum, înainte de semănat, am făcut doar o trecere ușoară cu combinatorul, pentru a înlătura buruienile răsărite“, ne explică tehnologia aplicată.

În ceea ce privește culturile de toamnă ne-a spus că, cel puțin la păioase, lucrurile stau cât se poate de prost. „Aproape că se usucă. Pe lângă aceasta, am observat și un atac masiv al muștei de Hessa. Poate nu la fel de puternic ca în 2003, dar, în orice caz, masiv“. Doar la rapiță lucrurile stau un pic mai bine: „Acolo unde a intrat bine în iarnă e OK. Unde a intrat prost în iarnă, nu mai e deloc!“

„Seceta vine cu toate ale ei în urmă“, a conchis domnia sa. Cu toate acestea, nu se sperie chiar așa ușor: „Pare un an greu, dar nu e obligatoriu să se și termine așa!“

Viorel Nica a început să irige grâul și rapița

Mai aproape de Dunăre, Viorel Nica, posesorul trofeului „Porumbul de Aur“ pe 2018 la categoria Neirigat, a început luna aprilie în plină campanie de semănat. Până pe 1 aprilie semănase cu porumb 400 ha din cele 750 ha pe care le avea în plan. Soia era și ea semănată pe jumătate din cele 500 ha alocate culturii. Și în ferma domniei sale principala problemă este lipsa de apă din sol. „Practic, umiditatea solului se apropie de plafonul minim“, ne-a spus. Cât despre grâu și rapiță, hotărârea sa de a porni sistemul de irigații este grăitoare. „Erau efectiv încremenite, așa cum au ieșit din iarnă. A trebuit să iau această decizie. Culturile prășitoare mai găsesc ele cât de cât umiditate, dar asta nu se aplică și celorlalte!“

Despre tehnologie ne-a explicat că terenul a fost pregătit încă din toamnă, iar în primăvară s-au mai făcut doar două operațiuni. Una a constat într-o trecere pentru încorporarea îngrășămintelor aplicate, iar ce-a de-a doua într-o trecere cu combinatorul, cu o zi înainte de semănat, pentru a îndepărta buruienile răsărite proaspăt. Una peste alta, fermierul e optimist: „Nu ne plângem, căci Dumnezeu are grijă de păcătoși!“, încheie, jumătate în glumă, jumătate serios.

Și la Curtici, Dimitrie Muscă a terminat semănăturile

În vestul țării, la Curtici, Dimitrie Muscă, un alt reper al agriculturii românești, a început semănatul porumbului încă de la sfârșitul lunii martie. Până pe 2 aprilie semănase deja 900 ha. „Am stat cu termometrul în sol. Temperaturile s-au situat la valori de peste 8°C, așa cum spune cartea, așa că am trecut la semănat. E adevărat că anul trecut am început pe 17 aprilie, de teama unui îngheț târziu. Dar până la urmă, un îngheț poate să vină și în luna mai. Și atunci ce să faci, mai ales când este o asemenea penurie de apă?“, ne-a povestit dl Muscă.

Terenul era pregătit încă din luna martie, astfel încât, imediat ce condițiile s-au arătat prielnice, a și trecut la treabă. În ceea ce privește grâul, Dimitrie Muscă este mulțumit de cum arată la acest moment. Cu această ocazie ne-a dezvăluit și unul dintre secretele sale: „Am semănat cu o densitate de 740 de plante/m². În ultimii ani am hotărât să nu mă mai bazez pe plantele frați, ci să asigur densitatea direct de la semănat. Și, de atunci, în niciun an nu am avut producții sub 7.500 kg/ha!“.

La Amzacea, Dumitru Manole s-a întors la tehnologii din tinerețe

În celălalt capăt al țării, la Amzacea, în județul Constanța, Dumitru Manole, unul dintre seniorii agriculturii românești, încheiase și el semănatul florii-soarelui și al porumbului încă de la 1 aprilie. Doar la soia mai avea „o mică rezervă“, după cum ne-a spus, din cauza unor previziuni referitoare la prognozarea unor temperaturi negative la începutul săptămânii 8-14 aprilie (nota redacției – discuția noastră a avut loc pe 2 aprilie). „Schimbările climatice, care se manifestă negreșit, ne-au determinat ca, încă din 2007-2008, pe baza concluziilor trase din micul nostru centru de cercetare-dezvoltare pe care ni l-am creat aici, la Amzacea, să schimbăm calendarul și tehnologiile de semănat. Așa am ajuns să semănăm mai devreme și la adâncimi mai mici decât în 1963, când am început eu să profesez aici. Rezultatul s-a tradus prin creșteri de producție, uneori până la dublare“, ne-a explicat domnia sa.

„Însă, anul acesta, din cauza faptului că stratul de deasupra al solului este complet uscat, am ajuns să mărim din nou adâncimea de semănat, aproape ca în manualele vechi, ca să punem sămânța la adâncimea unde mai există încă umezeală. Așteptăm, oricum, ploile. Fără ele nu știu ce producții vom avea!“

Alexandru GRIGORIEV

Măsuri de prevenire și reducere a efectelor secetei

Fenomenul de secetă și arșiță a devenit tot mai frecvent în zona țării noastre. Se consideră secetă o perioadă de 10 zile fără precipitații, iar arșiță perioada cu temperaturi de peste 32°C și umiditatea atmosferică sub 30%. Când ne referim la prevenire avem în vedere măsurile prin care se pot reduce din efectele secetei și nu prevenirea secetei ca fenomen natural.

O anumită prognozare a secetei o realizează meteorologii, dar pe termen scurt și mediu. În asemenea condiții agricultorii sunt cei care trebuie să ia în permanență măsuri care să asigure recolte satisfăcătoare și în condiții climatice severe. În general, când la desprimăvărare conținutul în apă al solului, pe stratul 0-100 cm, este sub 24%, este nefavorabil.

Cum se poate face agricultură în condiții de secetă?

  • Prin irigații, deocamdată sunt suprafețe limitate.
  • Fără irigații, dar cu măsuri agrofitotehnice deosebite:
  • solul trebuie menținut ca un burete, cu porozitate și permeabilitate optime, care să asigure înmagazinarea fiecărei picături de apă din precipitații și să împiedice orice cale de pierdere a apei prin evaporare sau infiltrare;
  • apa înmagazinată în sol să fie valorificată cu maximă eficiență, numai de plantele de cultură.

Asta presupune că intervențiile necesare pe timp de secetă se referă la măsuri asupra solului și plantelor.

Asupra solului este de dorit să se intervină cât mai puțin, însă cu menținerea regimului aerohidric favorabil, adică 2/3 apă și 1/3 aer, și să aibă la suprafață un mulci natural sau artificial care împiedică pierderea apei prin evaporare.

De menționat rolul deosebit al stratului de mulci, și anume:

  • asigură înmagazinarea și conservarea apei în sol;
  • reduce de 3-4 ori pierderile de apă prin evapo­rare;
  • în timpul arșiței, la peste 40°C sub stratul de mulci sunt 27°C, favorizând activitatea microbiologică din sol;
  • reduce eroziunea solului;
  • împiedică îmburuienarea culturilor;
  • protejează solul de acțiunea mecanică a picăturilor de ploaie care pot distruge agregatele structurale.

Stratul de mulci se obține în urma recoltării, combinele moderne fiind prevăzute cu tocător și ventilator care distribuie uniform tocătura pe suprafața recoltei. După recoltare se execută o lucrare cu grapa cu discuri care mărunțește miriștea și împreună cu tocătura se amestecă cu stratul superficial al solului, realizând un foarte bun mulci. În stratul de mulci se realizează o anumită umiditate din resturile vegetale (buruieni) și din așa-numita „rouă internă“ care se formează din vaporii de apă ridicați din puțina apă care mai este în sol și, ajunsă la suprafață, în mulciul rece, se condensează și formează roua.

Această umiditate determină germinația semințelor de buruieni și de samulastră din stratul superficial al solului, contribuind și la reducerea gradului de îmburuienare.

Covorul verde răsărit valorifică și nitrații din sol, evitând levigarea acestora care se întorc în sol prin tocarea și încorporarea masei vegetale formate. În acest fel se asigură și îmbogățirea solului în materie organică.

Prezența materiei organice în sol crește capacitatea de înmagazinare a apei cu 20%, iar humusul are capacitatea de a înmagazina de 4-6 ori mai multă apă și poate întârzia cu 2 săptămâni efectele secetei.

Lucrările solului se efectuează foarte superficial, cu combinatorul la pregătirea patului germinativ și cu cultivatorul la prășit. Se lucrează la mică adâncime, cu cuțite plate care taie buruienile pe dedesubt și le lasă la suprafața solului ca mulci.

Prezența asolamentului asigură ca în rotația culturilor să se țină seama de nivelul de înrădăcinare pentru a evita să urmeze plante cu același nivel de înrădăcinare.

În condiții de secetă semănatul se efectuează mai devreme și se asigură o densitate a culturilor în funcție de rezerva de apă din sol.

Fertilizarea se asigură cu îngrășăminte cu eliberare treptată, controlată a elementelor nutritive corelată cu vegetația culturilor. Sunt indicate și fertilizările foliare care sporesc capacitatea sistemului radicular de a se hrăni și în condiții de secetă.

Culturi alternative

Asupra plantelor se pot folosi culturi alternative, rezistente la secetă precum sorgul, meiul, năutul, șofrănelul, dar și soiuri (hibrizi) din principalele culturi însă mai timpurii, cu creștere mai intensă în prima parte a vegetației pentru a parcurge perioada de înflorire-fructificare înainte de apariția arșiței.

Sunt și hibrizi de porumb și floarea-soarelui rezistenți la secetă.

Organismele rezistente la secetă de la diferite culturi trebuie să posede anumite caracteristici de exemplu:

  • să aibă masa aeriană redusă, cu frunze mai mici, erecte, cu mai puține stomate amplasate în adâncitură, cu cuticula groasă, cu strat de ceară sau peri albicioși care reflectă razele solare;
  • sistemul radicular sã fie dezvoltat, ramificat, adânc, cu perișori absorbanți deși și să valorifice un volum mare de sol;
  • procesul de respirație și transpirație să fie redus pentru a economisi apa;
  • presiunea osmotică a sucului celular să fie mai mare, cu capacitate mărită de absorbție a apei reținute puternic de sol;
  • vasele conducătoare din plante să fie dezvoltate pentru o circulație rapidă a sevei brute și cu capacitate de absorbție mărită;
  • celulele să conțină mai puțină apă, dar mai multă legată și să aibă protoplasma elastică pentru a suporta mai ușor deshidratarea;
  • să aibă capacitatea de a sintetiza materia organică cu mai puțină apă;
  • să asigure translocarea rapidă a carbohidraților formați în fotosinteză pentru a crea loc noilor carbohidrați ce se formează.
  • Capacitatea de rezistență la stresul hidric, în funcție de planta socotită mai rezistentă și care se ia ca martor, este:
    • meiul (martor), sorgul mai sensibil cu 12%, porumbul cu 55-60%;
    • mazărea (martor), soia mai sensibilă de 1,75 ori, fasolea de 1,45 ori.

Coeficientul de transpirație (consum specific) este cantitatea de apă folosită pentru a forma 1 kg de substanță uscată, iar la principalele culturi este: meiul – 311, sorgul – 322, porumbul – 368, grâul – 518, lucerna – 831 etc.

Se apreciază că în Bărăgan nu lipsa de apă din sol este cauza producțiilor scăzute, ci tehnologia aplicată și, mai ales, evapotranspirația puternică provocată de vânturile uscate.

De exemplu, în județul Ialomița, cu consumul a 1 mm apă s-au obținut la Stațiunea Mărculești 4,6 kg de grâu și 7,07 kg de porumb, pe când în restul județului s-au obținut 2,24 kg de grâu și 4,54 kg de porumb. Se are în vedere că la stațiune s-a aplicat o tehnologie superioară și beneficiază de prezența perdelelor forestiere de protecție.

Din aceeași rezervă de apă a solului, la 1 mm de apă consumat, porumbul a realizat 2-3 kg de substanță uscată, iar sorgul 8-11 kg.

Cele prezentate mai sus considerăm că sunt edificatoare pentru a înțelege că secretul succesului constă în asigurarea înmagazinării și conservării apei în sol, pe de o parte, iar pe de altă parte, în alegerea corectă a culturilor, a soiurilor (hibrizilor) care rezistă la stresul hidric și, bineînțeles, în aplicarea corectă a tehnologiilor de cultură.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Seceta istorică amenință grâul românesc

Pe toate posturile de televiziune, pe toate canalele de radio și în toate publicațiile se vorbește despre ce an agricol senzațional a fost 2018, cât de mult porumb și ce recoltă de floarea-soarelui s-au obținut. Dar agricultorii nu prea iau parte la aceste discuții și cei care stau prin preajma lor nu-i văd zâmbind decât cu o jumătate de față. Cu celălalt ochi privesc spre cer și plâng. Motivul îl reprezintă seceta prelungită, o secetă istorică, după cum spun unii. Conform datelor furnizate de Administrația Națională de Meteorologie, rezervele de apă din sol sunt „scăzute și deosebit de scăzute, seceta pedologică fiind moderată, puternică și extremă, în aproape toată țara. Rezerva de apă din sol prezintă valori satisfăcătoare, local în centrul și nord-estul Transilvaniei, izolat în nordul Olteniei“. Adică, tradus în limbajul curent, uscat este totul. Ce se întâmplă concret în diferite zone ale țării am aflat de la mai mulți fermieri, care ne-au împărtășit, fiecare, necazurile lor.

„Parcă am fi copiii vitregi ai României!“

Dimitrie Muscă, care este unul dintre reperele agriculturii românești, povestește că își începe ziua cu studiul buletinelor meteorologice. „Este dezastru ce se întâmplă“, consideră domnia sa.

„Deja am întors 1.300 de hectare de rapiță. Au mai rămas doar 450 ha, pe care cultura a răsărit, cu o densitate de 25-30 plante/m². Nu știu ce o să se întâmple cu ele și cum o să se dezvolte în condițiile astea.“ Cât despre grâu, lucrurile stau și mai mult sub semnul îndoielii: „Ici și colo a răsărit câte un pâlc de grâu. Între aceste zone, nu e nimic. Pe alte suprafețe, grâul a răsărit, apoi, din cauza uscăciunii, s-a uscat pur și simplu. Aceste suprafețe sunt compromise total. Mai sunt și zone unde grâul stă în pământ ca în sac. Cel puțin acolo va răsări atunci când va avea condiții. Practic, abia la primăvară vom putea avea un tablou mai exact. Cert este că e nevoie de cel puțin 100 litri de precipitații/m² ca să ieșim din situația aceasta“, apreciază dl Muscă. „Evident că prețul la care se va ajunge la anul la rapiță și la grâu va fi serios crescut de toate aceste pierderi de producție!“, mai avertizează domnia sa.

Cât despre lucrările de toamnă, scarificări și arături, aproape că a reușit să le termine. Spunem aproape, pentru că 60 de hectare nu au putut fi lucrate nicicum. „Dacă la noi, unde avem utilaje performante nu s-a putut, vă dați seama câți sunt aceia care n-au putut ara? Ceea ce vă pot spune este că în urma plugurilor au ieșit bolovanii de pământ cât roata carului, la propriu. Nu au nicio urmă de umiditate, nicio rezervă de apă. Ca să se poată ajunge la textura potrivită este necesară o cantitate de apă cel puțin 100 litri pe metrul pătrat, așa cum am spus“, a mai povestit fermierul.

„Aici, în partea de Vest, parcă am fi copiii vitregi ai României în ceea ce privește irigațiile. Așa suntem tratați!“, și-a încheiat Dimitrie Muscă strigătul de disperare.

„Mai repede ari drumul!“

Alexandru Culina își are ferma la Căzănești, în județul Ialomița. Adică în plin Bărăgan. Deși departe de Curtici, unde se află Dimitrie Muscă, povestea sa pare scrisă de același autor. Sună la fel, doar cu unele accente diferite.

„Eu umblu și lucrez pe câmpurile astea de 50 de ani. Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată asemenea uscăciune. Din câte se vorbește prin zonă, se pare că de 80 de ani nu a mai fost asemenea secetă“, spune agricultorul. Grâul nu a reușit să-l semene decât pe la începutul lui noiembrie, căci pregătirea terenului a fost deosebit de dificilă.

„Am arat după floarea-soarelui în urma combinei, doar-doar o merge mai ușor.“ Cu toate acestea, mai există încă sole întregi unde nu s-a putut lucra, din cauza pământului care s-a întărit ca piatra, din pricina uscăciunii. „Mai repede ari drumul!“, a conchis Alexandru Culina.

Ceva mai la nord, la aproximativ 80 km, se află localitatea buzoiană Caragele. Acolo lucrează câteva sute de hectare mai tânărul Georgian Barbu, împreună cu tatăl său, Marin. Georgian este un inginer agronom din promoțiile tinere, la curent cu toate noutățile. Tatăl său este un agricultor cu multă experiență. De obicei, aceste două daruri, împletite, îi ajută să se descurce în orice situație. Însă, de data aceasta, nu au avut altceva de făcut decât să se resemneze.

„Ce o fi, o fi. Cât am semănat, dacă mai e ceva la primăvară, o să vedem. Dacă nu, o să semănăm porumb și floarea-soarelui la primăvară. Și asta, dacă vom putea! N-ai ce face, dacă nu e ploaie și nu sunt condiții, Din ceea ce se vorbește prin sat, nimeni nu își amintește să mai fi prins așa o secetă“, spune Georgian Barbu.

La fel de rău este și în Oltenia și în Teleorman. În cea mai mare parte a acestor zone, nici grâul, nici rapița n-au răsărit, din cauza secetei. Și în această regiune au rămas suprafețe de teren, nu foarte mari, dar destul de însemnate, nelucrate.

Răsfățații Dunării

O situație de excepție este la ferma lui Viorel Nica, de la Fetești. Domnia sa a semănat rapiță, orez și grâu pe 1.900 de hectare. Deși ultima ploaie a fost în 28 iulie, culturile sale au o dezvoltare optimă. Nu e niciun miracol, ci doar faptul că ferma sa beneficiază de un sistem de irigații eficient, aflându-se în apropierea Dunării.

„Am aplicat o normă de irigații de 600 m³/ha, echivalentul a 60 de litri/m². Aceasta a făcut ca plantele să se poată dezvolta așa cum trebuie. Și acum trei ani am mai folosit irigațiile în luna octombrie pentru că nu mai veneau ploile de toamnă și doar așa am reușit să ieșim din impas“, spune fermierul.

Și în Insula Mare a Brăilei au fost pornite sistemele de irigații acum, toamna târziu. Ca urmare, nu sunt probleme legate de secetă, exceptând o creștere a costurilor de producție, generate de creșterea consumurilor. Creștere a costurilor care, fără îndoială, se va regăsi la anul în prețuri!

Un strigăt de disperare

Laurențiu Baciu este afectat de secetă atât în calitatea sa de fermier, dar și ca președinte al LAPAR. „Acest an a fost un dezastru. Tot anul a fost ciudat. În primăvară am avut secetă, apoi, când am fi avut nevoie de o perioadă uscată, au venit inundațiile. Acum este din nou secetă, când ar fi trebuit să plouă. Lucrez de 37 de ani, dar n-am mai întâlnit un an ca ăsta. Cineva mai în vârstă povestea că doar în 1947 a mai fost așa“, spune dl Baciu. În ferma sa grâul a răsărit, apoi pe jumătate din suprafața semănată, adică pe 300 de hectare, a murit, așa cum s-a întâmplat și la Curtici. Pe alte 250 de hectare s-a uscat orzul. „Am pus rapiță pe 500 de hectare. Pe 200 ha este moartă, iar pe celelalte 300 ha este în agonie“, continuă fermierul lista necazurilor sale.

„La nivel național, conform informațiilor pe care le deține LAPAR, grâul n-a răsărit decât pe cca 10% din suprafețele semănate, ceea ce înseamnă câteva mii, nici măcar zeci de mii de hectare. Rapița a fost întoarsă pe 40% din suprafețe, ceea ce înseamnă sume importante pierdute. Pe alte 30 de procente din suprafața semănată, rapița e jalnică. Oricând poate pieri“, prezintă președintele organizației situația la nivel național.

Pentru a întregi tabloul, mai adaugă și faptul că lucrările de toamnă au fost încheiate doar pe suprafețe mici, raportate la nivel național. Cheltuielile, atât cele legate de carburanți, cât și cele legate de piesele de schimb, au fost dublate, din cauza durității solului uscat.

„Unul dintre efecte are să fie acela că, la primăvară, toți fermierii afectați vor înființa culturi de porumb și floarea-soarelui, ceea ce va duce la o producție mare, care va genera o scădere a prețurilor“, mai apreciază domnia sa.

Pentru aceste motive, LAPAR a demarat o serie de demersuri pentru punerea în aplicare a unor mecanisme ale Uniunii Europene care să permită acordarea unor despăgubiri pentru fermierii afectați. Concret, este vorba despre un comunicat al Comisiei Europene, publicat în 2 august 2018, prin care aceasta oferă sprijin suplimentar fermierilor europeni afectați de secetă, ca și despre un regulament european din 2014, spune președintele Baciu.

„Schemele de ajutoare pentru repararea pagubelor provocate de calamități naturale sunt compatibile cu piața internă și se acordă dacă sunt întrunite două condiții: autoritatea națională a recunoscut în mod oficial fenomenul meteorologic ca fiind o calamitate naturală și există o legătură de cauzalitate directă între calamitatea naturală și pagubele suferite de fermier, indiferent de forma sa de organizare, persoană fizică sau persoană juridică. Tocmai de aceea, LAPAR solicită tuturor producătorilor agricoli să se prezinte la sediul primăriei și să solicite, în scris, primarului să convoace în regim de urgență comisia pentru constatarea și evaluarea pagubelor cauzate fiecărui producător agricol de seceta din această toamnă, începând din luna septembrie până în prezent.

Ulterior, procesul-verbal de constatare și evaluarea a pagubelor se va depune la Direcția Agricolă Județeană, care, conform Regulamentului-cadru de organizare și funcționare verifică şi centralizează documentaţia depusă de producătorii agricoli privind suprafeţele afectate de calamităţi, înaintând-o apoi Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru luarea măsurilor de despăgubire“, a detaliat președintele LAPAR.

Alexandru GRIGORIEV

Cerealele Syngenta înving cu succes seceta dobrogeană

Syngenta este deja de multă vreme o prezență constantă alături de fermierii români. Una dintre trăsăturile acestei prezențe este preocuparea de a aduce mereu produse noi, a căror eficiență în condițiile pedoclimatice ale României este deja demonstrată. Fie că este vorba despre semințe, fie că vorbim despre substanțe pentru tratamentul semințelor, fungicide, pesticide, insecticide sau biostimulatori, testarea se face întotdeauna în condiții reale, în câmp, iar doritorii sunt invitați să vadă rezultatele cu ochii lor. Nici anul acesta nu s-a făcut excepție de la această regulă. Specialiștii Syngenta au prezentat noutățile în domeniul culturilor de floarea-soarelui, porumb și cereale păioase pe platforma experimentală de la Amzacea, județul Constanța.

Contra lupoaiei, genetica nu este suficientă

syngenta IMG 4363

Hibridul Neo Star este vedeta din acest an a portofoliului Syngenta în ceea ce privește cultura de floarea-soarelui. Încadrat în clasa Clearfield Plus, acest hibrid pare să fie foarte bine adaptat la condițiile din Dobrogea. În ferma de la Amzacea semănatul s-a făcut la data de 11 aprilie. Cultura premergătoare a fost una de cereale. Densitatea recomandată de specialiști a fost de 65.000 de plante/hectar. În preemergență s-a aplicat o erbicidare cu produsul Gardoprim, 4 litri/ha. Ulterior, în stadiul de 6-8 frunze s-a aplicat și erbicidul Listego Plus, care combate un spectru larg de buruieni și are un efect puternic asupra Orobanche cumana (lupoaie), principalul inamic al florii-soarelui. „Încercăm să venim în sprijinul dumneavoastră cu tehnologii complete. Doar genetica nu este suficientă“, a subliniat Dan Spătaru, specialistul companiei, adresându-se fermierilor prezenți. Și, într-adevăr, în lotul martor, alăturat celor tratate, se putea observa o îmburuienare semnificativă cu lupoaie, deși pe terenul respectiv nu se mai cultivase floarea-soarelui de cinci ani.

Ca o concluzie generală referitoare la floarea-soarelui, cultura arăta foarte bine, mai ales ținând seama de condițiile acestui an. Gazdele noastre ne-au promis că ne vor invita și la toamnă pentru a evalua împreună producția.

Corintos și Orfeus confirmă previziunile

syngenta IMG 4324

În ceea ce privește porumbul, curiozitatea tuturor celor prezenți a fost concentrată asupra celor doi hibrizi din gama Artezian, Corintos și Orfeus, care au fost prezentați în premieră în luna ianuarie a acestui an. „Genetic au ceva în spate: se pretează foarte bine la secetă și arșiță“, i-a prezentat Ionuț Nae, specialist al Syngenta. „Am semănat loturi cu două densități diferite: 65.000 și 75.000 de boabe/ha. Vă încurajăm să nu semănați acești hibrizi cu densități mai mici de 60.000 – 65.000 plante viabile/ha, nici chiar în condiții de secetă. O densitate mai mică nu va însemna o producție mai mare pe plantă în cazul acestor hibrizi“, a sfătuit el.

În cazul porumbului, tehnologia primează. Este foarte important ca semănatul să aibă loc cât mai devreme posibil, consideră Ionuț Nae. Or, tocmai acesta este unul dintre atuurile hibrizilor Corintos și Orfeus, care aparțin grupei FAO 300 și, respectiv, 340. Pe loturile demonstrative de la Amzacea au fost semănați în două etape, la o diferență de cinci zile, pe 11 și, respectiv, 16 aprilie. La semănat s-a aplicat îngrășământ „triplu 15“, iar la o săptămână câte 120 kg azotat de amoniu/ha. Preemergent s-a erbicidat cu Gardoprim. Caracteristicile acestui produs sunt selectivitatea mare și fereastra mai mare de aplicare. În cazul porumbului, care este mai sensibil la fitotoxicitate, acestea sunt avantaje esențiale. Postemergent a fost aplicat Elumis, un erbicid consacrat pentru combaterea buruienilor graminee anuale şi perene, precum şi a buruienilor cu frunza lată, anuale şi perene, din cultura porumbului.

Cu toate acestea, diferențele între plantele semănate în epoci diferite se observau cu ușurință. Pe loturile din epoca a doua se constatau neuniformități la răsărire și o dezvoltare mai slabă a plantelor. Cu toate acestea, în ceea ce privește producția, ultimul cuvânt va fi spus abia la recoltare, la care specialiștii Syngenta ne-au promis, de asemenea, că vom fi invitați.

Păioase pentru garantarea profitului și un înlocuitor pentru neonicotinoide

syngenta IMG 4352

România își păstrează tradiția de grânar al Europei. În acest context, desigur că din portofoliul Syngenta nu puteau lipsi cerealele păioase și tehnologiile pentru tratamentul lor. „Scopul nostru principal este de a elibera potențialul plantelor. Așa se face că am venit cu cele mai performante soiuri de grâu și de orz hibrid“, a spus la începutul prezentării sale Dan Ghiță, consilier în sectorul cerealelor păioase. „Compania noastră oferă gama completă necesară cultivării cerealelor păioase. Oferim tratamente pentru sămânță, erbicide, fungicide, insecticide și regulatori de creștere și, evident, semințe“, a arătat domnia sa.

Pe loturile demonstrative cultura premergătoare a fost floarea-soarelui. La data semănatului, pe 16 octombrie, s-au aplicat și îngrășăminte NPK 14:14:14, 250 kg/ha, cu aport de sulf și magneziu. În primăvară s-au aplicat și 120 kg azotat de amoniu/ha. La începutul lunii aprilie s-a aplicat și îngrășământul foliar Green Cereal, 2 kg/ha. Au fost aplicate și două tratamente antifungice, cu Amnistar Opti, un produs nou, și cu Elatus Era, un alt produs revoluționar oferit de Syngenta. Nu vom spune despre el decât că este de trei ori mai puternic decât orice alt produs din clasa sa în combaterea septoriozei și a ruginilor. Împotriva insectelor s-au aplicat două tratamente cu bine-cunoscutul produs Karate Zeon. Desigur că și regulatorul de creștere Modus Evo a avut un cuvânt greu de spus.

Ca rezultat, toate soiurile de grâu prezentate au dat rezultatele așteptate, adică excelente. Ingenio a confirmat ceea ce se știe deja de mai mulți ani: că este un grâu care nu dezamăgește. Moisson, un soi semitimpuriu cu boabe aristate, a crescut la o înălțime de 80-90 cm. Și-a dovedit toleranța foarte bună la îngheț și productivitatea ridicată. Ilico și-a dovedit și el productivitatea și a cucerit inimile celor prezenți cu spicul său cu boabe mari, nearistate, care arată ca niște pâini în miniatură. „Este un soi care crește securitatea în fermă și securizează investiția“, a ținut să precizeze Dan Ghiță.

Colegul său, Alexandru Ghiță, a anunțat lansarea, în această toamnă, a unui nou insectofungicid pentru tratarea semințelor de grâu, orz și ovăz. „Având în vedere că acesta a fost ultimul an în care a fost acceptată folosirea neonicotinoidelor, Austral Plus va fi singura substanță pe care o veți găsi pe piață“, a subliniat el importanța produsului.

Un alt aspect asupra cărora reprezentanții Syngenta au insistat a fost acela al respectării bunelor practici agricole în domeniul aplicării tratamentelor. „Noi, la Syngenta, avem o vorbă: un tratament e atât de bun cât de bună e aplicarea lui. Calitatea produsului dă 50% din eficiența tratamentului,iar restul de 50% e dat de modul în care e aplicat“, a atras atenția dl Andrei Măruțescu, directorul de comunicare al companiei.

Dacă e de tras o concluzie, atunci aceasta este că Syngenta rămâne, mai departe, un partener de nădejde al fermierilor români!

Alexandru GRIGORIEV

Hibrizii ARTESIAN, o asigurare împotriva secetei și arșiței

„În lume există peste 7.000 de plante comestibile. Însă doar trei dintre acestea asigură peste 50% din necesarul zilnic de calorii al oamenilor. Este vorba despre porumb, grâu și orez. Iar primele două sunt foarte importante pentru fermierii din România: porumbul și grâul“, a evidențiat dl Sergiu Staicu, directorul general pentru România și Republica Moldova al concernului Syngenta. „Din cauza schimbărilor climatice, cca 23 de hectare de teren agricol devin imposibil de folosit, în fiecare minut. Anual, 12 milioane de hectare ies din circuitul agricol. În condițiile în care compania noastră și-a fixat ca unul dintre principalele obiective pe acela de a contribui la realizarea securității alimentare la nivel global, rezultă clar necesitatea inovației. Căutăm să inovăm mereu, să găsim soluții care să răspundă, punctual, nevoilor specifice ale fiecărui fermier, care să îl ajute să depășească dificultățile concrete de care se lovește. Acesta este și motivul pentru care, pe lângă cercetare, în activitatea noastră punem un accent deosebit și pe testare“, a mai spus domnia sa.

Producții mai mari în condiții mai grele

În linii esențiale, așa arată contextul general în care cercetătorii Syngenta își desfășoară activitatea. În plus, mai trebuie adăugat și faptul că aproximativ 70% din cantitatea de apă dulce existentă este folosită pentru agricultură. În următorii 30 de ani, cu aceeași cotă, dar, probabil, cu o cantitate netă mai mică, va trebui obținută o cantitate mult mai mare de hrană pentru a putea asigura securitatea alimentară a unei populații în creștere, la nivel global.

Așa cum a evidențiat și unul dintre cercetătorii de la Syngenta, „în cercetare trebuie să știi întotdeauna unde vrei să ajungi. Dar niciodată nu poți ști când și dacă vei ajunge!“ Așadar, unele lucruri trebuie luate din timp. Iar atunci când în joc sunt implicate, laolaltă, cele mai noi tehnologii și cele mai noi cunoș­tințe, rezultatele vin mai curând decât te aștepți. „Astăzi, putem obține hibrizi noi chiar și în doi ani. Asta se întâmplă grație cunoștințelor pe care le avem despre toată genetica porumbului, a bazelor de date care cuprind toate genele și tot ceea ce controlează ele. Fără modificări genetice, ci doar prin stimularea anumitor gene putem obține noi hibrizi. Acum 30 de ani dura chiar și nouă ani până la crearea unui hibrid nou“, a mai evidențiat cercetătorul.

„Poți fi pasionat, dar vine și momentul adevărului!“

Toți acești factori, la un loc, au creionat contextul în care s-a născut și s-a desfășurat programul Artesian care a început în urmă cu cinci ani. În centrul obiectivelor sale s-a aflat acela de a asigura un mai bun management al resurselor de apă din sol. În acest scop s-a demarat crearea unor hibrizi de porumb care să aibă o toleranță mai bună la secetă și la arșiță, bazată în principal pe o mai eficientă utilizare a apei din sol.

„Probabil că toți cei prezenți în această seară aici suntem pasionați de porumb. Dar poți fi pasionat un an, doi, trei. Apoi vine însă momentul adevărului, atunci când acolo, în câmp, la recoltare, citești ce arată cântarul. Și trebuie să ai și atunci, dacă nu o satisfacție, cel puțin o mulțumire ca să poți continua!“, a spus directoarea de marketing a companiei. „Ei bine, tocmai ca acest lucru să se întâmple au fost creați hibrizii Artesian“, a mai arătat domnia sa.

Hibrizi adaptați condițiilor specifice

hibrizi artesian 2

Consecvenți principiului lor, de a oferi fiecărui fermier soluții adaptate, cei de la Syngenta propun agricultorilor români doi hibrizi din această gamă, Artesian. Este vorba despre Chorintos și Orpheus. Cei doi hibrizi au fost testați în condițiile existente în România și, în cadrul programelor de încercări, atât în medii controlate, cât și în câmp, și-au dovedit din plin calitățile.

Ceea ce au dorit cercetătorii să obțină s-a materializat. Cea mai de preț caracteristică a celor doi hibrizi o reprezintă proprietatea lor de a da rezultate deosebite în condiții prielnice, dar și de a asigura producții stabile în condiții de secetă și arșiță. Cu alte cuvinte, chiar și în anii proști cei doi hibrizi pot da producții mulțumitoare.

La aceste rezultate conduc mai mulți factori. Unul dintre ei îl constituie sistemul radicular foarte bine dezvoltat. Prin intermediul acestuia, apa și substanțele nutritive din sol pot fi absorbite mai eficient. Apoi, ambii hibrizi sunt destinați a fi semănați devreme, aparținând grupei FAO 300, respectiv 340. Sunt caracterizați de vigoare la răsărire și de înflorire timpurie. Viteza mare de pierdere a apei din bob conduce și la posibilitatea de a recolta devreme. În plus, această calitate reprezintă și un câștig economic deoarece implică eli­minarea costurilor pentru uscarea recoltei.

O altă caracteristică interesantă a celor doi hibrizi este faptul că incidența atacurilor de Ostrinia Nubilalis și Helicoverba este foarte redusă. „Desigur, nu se poate vorbi despre toleranța unor cereale la atacurile unor astfel de dăunători. Totuși, noi am constatat în timpul testărilor că la acești doi hibrizi infestarea cu cei doi dăunători a fost ocazională. Deci, practic, putem vorbi de un anume tip de toleranță“, a subliniat dl Ionuț Nae, reprezentant al Syngenta România.

Chorintos și Orpheus, viitori campioni ai porumbului românesc?

Concret, hibridul Chorintos aparține grupei FAO 300. Are o perioadă de vegetație de 110-120 de zile. Este un tip de porumb înalt. Cu toate acestea, are o bună toleranță la cădere și la frângere. Știuletele are 16-18 rânduri de boabe, pe fiecare dintre ele găsindu-se 35-40 de boabe.

„Celor care vor semăna acest tip de porumb le promit că vor fi primii care vor intra la recoltat“, a declarat Ionuț Nae fermierilor prezenți la lansarea oficială.

În anul 2017, în condițiile tehnologiilor de fermă, producțiile obținute au fost între 15,3 tone boabe/ha, în condițiile agroclimatice bune din județul Satu Mare, și de 8-9 tone/ha, în condițiile vitrege, de secetă și arșiță, din județele Tulcea și Constanța.

Orpheus are cel mai bine dezvoltat sistem radicular din portofoliul Syngenta. Este un hibrid aflat la granița dintre porumbul timpuriu și semitimpuriu, aparținând grupei FAO 340. Perioada sa de vegetație este de 120-130 de zile. Are între 16 și 18 rânduri de boabe pe știulete, fiecare cu câte 35-40 de boabe.

Se pretează atât la o tehnologie intensivă, cât și la una medie. Norma de semănat recomandată de specialiști este de 60.000-67.000 boabe/ha în câmp neirigat și de 70.000-80.000 boabe/ha în cazul suprafețelor irigate.

În 2017, pe loturile de testare, Orpheus a dat recolte de cca 15 tone/ha, cu o umiditate de 13%, în condițiile excelente din județele Ialomița și Călărași și în zonele afectate de secetă și arșiță, de 8-9 tone/ha.

„Să nu uităm că, în condiții de secetă și arșiță, o producție de 7-8 tone/ha poate fi considerată, dacă nu satisfăcătoare, destul de mulțumitoare!“, și-a încheiat prezentarea Ionuț Nae, reprezen­tantul Syngenta.

Alexandru GRIGORIEV

Însămânțarea grâului în toamnele secetoase

Reușita culturii grâului este condiționată, în primul rând, de calitatea semănatului. Avem în vedere epoca optimă de semănat, distribuirea cât mai uniformă în spațiu a semințelor și asigurarea aceleiași adâncimi de încorporare a seminței în sol. La acestea se adaugă, în mod hotărâtor, necesarul de apă pentru germinarea și răsărirea explozivă și uniformă a plantelor.

Preocuparea permanentă a cultivatorilor este să asigure înmagazinarea în sol a fiecărei picături de apă și să limiteze, prin toate mijloacele, pierderea apei din sol. Socotind ca plante premergătoare pentru grâu culturile recoltate în vară (mazărea, rapița, borceagul, muștarul, cartofii timpurii ș.a.) acestea, la eliberarea terenului, mai lasă în sol anumite cantități de apă care, pentru a fi conservate, este necesar ca imediat să se efectueze lucrarea de dezmiriștit.

S-au efectuat analize și pe stratul 0-30 cm solul mai conținea, imediat după recoltare, 11,4% umiditate, după 4 zile a scăzut la 8,4%, iar după 10 zile mai avea 6,16% umiditate.

Analizând umiditatea solului într-un teren dezmiriștit comparativ cu cel nedezmiriștit, s-au constatat următoarele:

– în teren dezmiriștit umiditatea în iulie era 15%, în august 14,3% și în septembrie 13,1%;

– în teren nedezmiriștit, umiditatea în iulie era 12%, în august 9,5% și în septembrie 5,4%.

La determinările efectuate în toamnă, înainte de semănat, s-a constatat că atunci când s-a arat în iulie la 15 cm solul conținea pe stratul 0-20 cm 357 t/ha apă, când s-a discuit în iulie și s-a arat în august avea 375 t/ha apă, iar în terenul nelucrat 255 t/ha apă, cu 120 t/ha mai puțină.

Rezultă că o lucrare cu grapa cu discuri la 8-10-12 cm adâncime efectuată imediat după recoltarea culturilor premergătoare și o arătură la 15-18 cm adâncime, efectuată după 2-3-4 săptămâni, când tractoarele devin disponibile și umiditatea solului permite o arătură de bună calitate, realizată cu plugul în agregat cu grapa stelată, asigură cele mai bune condiții pentru semănatul de calitate.

Într-un asemenea teren pregătirea patului germinativ se efectuează cu combinatorul în preziua sau în ziua semănatului care lucrează numai stratul superficial, cât adâncimea de încorporare a seminței în sol.

În urma acestei lucrări rezultă un pat germinativ cu condiții optime pentru germinarea și răsărirea grâului, fiind format din agregate cu diametrul sub 1 mm 35%, de 1-10 mm 30% și de peste 10 mm 35%.

Acestea ar fi condițiile ideale pentru însămânțarea grâului.

Dar sunt și cazuri când unii cultivatori se gândesc la însămânțările de toamnă mai târziu, când solul este foarte uscat și execută arături adânci din care rezultă bolovani tari precum betonul. Printre aceștia se creează canale prin care circulă aerul uscat, eliminând și puțina apă existentă sub stratul arat. Pentru sfărâmarea bolovanilor se trece în mod repetat cu grapa cu discuri, cu tăvălugi și uneori chiar cu grape rotative care, la turația de 500-1.000 rot./minut, distrug structura solului, îl macină și îl prăfuiesc.

Prin aceste lucrări repetate se creează un strat mărunțit (prăfuit) la suprafață, însă dedesubt bolovanii rămân intacți, printre care circulă aerul.

Cel mai indicat ar fi ca asemenea suprafețe să fie destinate culturilor de primăvară pentru ca în perioada de iarnă, prin procesele de umezire-uscare, îngheț-dezgheț să aibă loc o așezare a solului.

Dacă se însămânțează în acest strat mărunțit de la suprafață fără a avea un substrat umezit, sămânța stă ca „în sac“ până apar primele precipitații. Acestea determină germinarea semiței dar, dacă ulterior apare o perioadă de uscăciune, neavând un substrat prin care are loc ascensiunea capilară a apei, grâul încolțit se usucă, apărând așa-numita „mințire a colțului‟.

Pentru clarificarea situației privind comportarea seminței de grâu încolțit după întreruperea umidității, un anumit timp am organizat o experiență cu următoarele variante:

  • Asigurat umiditate continuă (varianta martor);
  • Întrerupt umiditatea 24 de ore, după care s-a reumezit;
  • Întrerupt umiditatea 48 de ore, după care s-a reumezit;
  • Întrerupt umiditatea 72 de ore, după care s-a reumezit.

După 7 zile am constatat următoarele:

– la varianta 1 se formaseră câte 5 rădăcini embrionare care măsurau, în medie, 11,1 cm, iar tulpinița avea 8,5 cm;

– la varianta 2 se formaseră 3 rădăcini embrionare cu lungimea de 4,7 cm, iar tulpinița avea 4,2 cm;

– la varianta 3 apăruseră rădăcini embrionare foarte scurte, iar tulpinița avea 1,5 cm;

– la varianta 4 am constatat doar tendințe de reluare a activității, dar majoritatea germenilor erau uscați.

Prin urmare, sunt suficiente 3 zile de uscăciune după germinarea seminței de grâu ca să apară uscarea germenilor (mințirea colțului).

Cultivatorii cu experiență și care nu renunță la arătură urmăresc că execute această lucrare când solul permite și numai până la adâncimea la care nu se scot bolovani. Altfel, când solul este uscat, cel mai indicat este să se lucreze cu grapa cu discuri grea sau să se însămânțeze în teren nelucrat, dacă se dispune de semănători adecvate.

În asemenea condiții este indicat să se întârzie epoca de semănat ca sămânța să germineze când timpul devine răcoros și după o ploaie nu mai apar perioade de uscăciune care pot provoca mințirea colțului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Punctul de vedere al ASAS privind utilizarea rachetelor antigrindină în zonele secetoase

În unele emisiuni televizate s-a făcut afirmația că „prin utilizarea rachetelor antigrindină se reduc precipitațiile într-o zonă în care s-a instalat seceta“. Referitor la această afirmație facem următoarele precizări:

  1. În prezent există în peste 50 de țări din lume programe operaționale de stimulare și creștere a precipitațiilor în zonele în care perioadele de secetă sunt frecvente.
  2. Tehnica de stimulare și creștere a precipitațiilor constă în trimiterea în norii care traversează o zonă lipsită de precipitații a unor substanțe, cum este iodura de argint, care prin pulverizare în interiorul norului se transformă în nuclee de condensare, ce determină procesul de precipitare a vaporilor de apă din nor. Fără existența acestor nuclee de condensare artificială trimise în nori nu există nicio șansă ca într-o zonă secetoasă să avem precipitații.
  3. Afirmația făcută în diferite emisiuni tv că prin utilizarea rachetelor antigrindină se reduc precipitațiile într-o zonă în care s-a instalat seceta este falsă.

Trimiterea rachetelor cu iodură de argint în norii care traversează zonele secetoase reprezintă singura șansă ca acești nori să producă precipitații în zona respectivă.

Este adevărat că, în cazul în care cantitatea de umezeală din nori (vapori de apă) este insuficientă pentru a se produce fenomenul de condensare și precipitare, este posibil ca nici trimiterea de nuclee suplimentare de condensare de iodură de argint să nu poată produce precipitații. Cauza o reprezintă însă cantitatea extrem de scăzută de umezeală naturală existentă în nori și nu utilizarea rachetelor antigrindină.

Dr. Ion SANDU, membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 12

Atenție! Se anunță o vară fierbinte

Agenția Națională de Meteorologie prognozează că lunile iulie și august vor fi deosebit de secetoase și cu arșiță puternică.

În atenția agricultorilor trebuie să stea, cu precădere, culturile de porumb, floarea-soarelui, soia, sfeclă de zahăr ș.a. care își desfășoară ciclul de vegetație, cu etapele importante de înflorire-fructificare, chiar în această perioadă.

Perioada de toamnă-iarnă 2016-2017 și primăvara aceasta au fost relativ bogate în precipitații în majoritatea zonelor agricole. Depinde de modul cum a fost pregătit solul, dacă a avut suficientă permeabilitate pentru a înmagazina cât mai multă apă și de măsurile luate pentru a limita la minimum pierderile.

În această etapă, importantă este lucrarea de prășit. Ea trebuie efectuată cu cultivatorul echipat cu cuțite care au tăișul plat și execută tăierea buruienilor pe dedesubt, cât mai aproape de suprafața solului, fără să-l rănească, pentru a evita pierderile de apă prin evaporare. Buruienile tăiate rămân la suprafața solului, îndeplinind rolul de mulci care protejează solul și împiedică pierderea apei prin evaporare. În acest fel lucrarea de prășit îndeplinește și rolul de distrugere a buruienilor, care consumă de 2-4 ori mai multă apă decât plantele de cultură, dar și rolul de a crea un strat izolator, fără capilare la suprafața solului, împiedicând ridicarea apei.

Prin experiențe riguroase s-a demonstrat că, de exemplu, parcela de porumb prășită în mai a pierdut 1,8 mm/zi apă, iar cea neprășită 4,9 mm/zi.

Se vor efectua mai multe prașile, chiar dacă nu sunt buruieni, deoarece creează acel mulci natural la suprafața solului și astupă crăpăturile prin care pierderile de apă sunt cu 15-18% mai mari și de la mai mare adâncime.

Important este ca prin prașile să nu se răscolească și să nu se deniveleze solul. Se va avea în vedere că pierderile de apă nu au loc numai prin consumul de către buruieni și prin evaporare la suprafața solului, ci există și un consum productiv de apă prin procesul de transpirație a plantelor. Se poate interveni însă și în reducerea acestui consum de apă.

Astfel, printr-o fertilizare echilibrată se realizează o concentrație a soluției solului și în plante poate ajunge cantitatea necesară de elemente nutritive într-un volum mai mic de apă. Așa, de exemplu, consumul specific la grâul fertilizat este 349, iar la cel nefertilizat 928.

De asemenea, fertilizarea foliară stimulează o mai intensă activitate a sistemului radicular pentru a valorifica superior apa existentă în sol.

În ultimul timp se menționează un îngrășământ foliar SUN GUARD care, se spune, reduce cu 35% procesul de evapotranspirație.

De asemenea, prin măsurile de combatere a bolilor și dăunătorilor se contribuie la evitarea stresului general la care sunt supuse plantele în aceste condiții de secetă, iar în părțile atacate pierderile de apă prin transpirație sunt mult mai mari. Cine a avut inspirația ca la semănat să folosească soiuri (hibrizi) cu perioada de vegetație mai scurtă și mai rezistente la stresul hidric se descurcă și mai bine.

Este important ca, în condițiile cu deficit de apă în sol, să se regleze și densitatea plantelor. Dar cel mai important este ca lanul să fie compact, fără goluri. Într-un asemenea lan de porumb, de exemplu, se menține o umiditate atmosferică mai ridicată care determină atât reducerea transpirației plantelor cât și diminuarea pierderilor de apă prin evaporare la suprafața solului.

În ceea ce privește lipsa de goluri în lan și o densitate mai mare și uniformă a rezultat că parcela de porumb cu 70.000 plante/ha a pierdut 82 mm de apă, iar parcela cu 40.000 plante/ha a pierdut 114 mm de apă întrucât în lanul aerisit circulă mai ușor curenții de aer care antrenează apa.

Nu trebuie pierdute din vedere nici precipitațiile care mai cad în această perioadă, urmărindu-se captarea ultimei picături de apă.

S-a constatat că pe solul bine structurat, din precipitațiile căzute se pierd 1,5% și se infiltrează 85%, pe când pe solul fără structură se infiltrează 30-40%, iar restul se pierd.

De asemenea, se pierd 31-38% din precipitații pe solul lucrat și peste 80% în solul nelucrat.

În scopul unei mai bune acumulări și consumări a apei în sol s-a creat o substanță Solid Rain (ploaie solidă), un polimer care absoarbe de 500 ori mai multă apă decât volumul său. Această substanță se încorporează în sol la nivelul sistemului radicular al plantelor. În contact cu apa se transformă în gel care poate păstra 95-99% din excesul de apă din precipitații.

Ținându-se seama de toate aceste elemente, printr-o tehnologie de cultură adecvată, se pot obține recolte satisfăcătoare și în condiții de secetă.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 14-15

Este necesară arătura pentru semănăturile de toamnă pe timp secetos?

Este o întrebare la care cercetarea ar trebui să răspundă.

Cu atât mai mult cu cât suprafețele agricole din țara noastră au un grad de umiditate diferit. De la exces de umiditate în zonele cu inundații, la o secetă cumplită în principalele zone agricole, unde solul are conținutul de apă sub coeficientul de ofilire.

Principala greșeală făcută pe aceste suprafețe este executarea arăturii adânci care „rupe“ solul sub forma unor bolovani tari, însoțită de uzura exagerată a utilajelor agricole folosite și cu mare consum de energie. În asemenea condiții, printre bolovani s-au realizat adevărate canale prin care circulă aerul uscat, provocând pierderi de apă din puțina care mai există sub stratul arat.

Măsura cea mai potrivită, în acest caz, ar fi ca parcelele respective să fie destinate culturilor de primăvară.

Dacă nu există această posibilitate, recomandarea ar fi executarea lucrărilor de pregătire prin puține treceri, lucrări superficiale mai puțin agresive asupra solului, sistem ce asigură o bună afânare a solului pe adâncimea de semănat cu pierderi minime de apă.

La semănat, brăzdarele semănătorii pătrund ușor prin acel strat mărunțit, distribuind uniform sămânța. În cazul pregătirii agresive după arătură majoritatea semințelor se strecoară printre bolovani la diferite adâncimi, până la fundul stratului arat și o mică parte rămâne în stratul mărunțit de la suprafață.

În urma unei ploi de 10-15 mm stratul mărunțit se umezește, determinând germinarea seminței. Dacă ulterior apare o sămânță de secetă germenii respectivi se usucă.

Pentru a clarifica situația privind comportarea seminței de grâu încolțit după întreruperea umidității un anumit timp, am organizat la INCDA Fundulea o experiență cu următoarele variante:

1. am asigurat umiditate continuă (Mt) martor.

2. am întrerupt umiditatea 24 de ore, după care am reumezit

3. am întrerupt umiditatea 48 de ore, după care am reumezit

4. am întrerupt umiditatea 72 de ore, după care am reumezit.

După 7 zile am constatat următoarele:

La var. 1 se formaseră câte 5 rădăcini embrionare care măsurau, în medie, 11,1 cm, iar tulpinița avea 8,5 cm.

La var. 2 se formaseră câte 3 rădăcini embrionare cu lungimea de 4,7 cm, iar tulpinița avea 4,2 cm.

La var. 3 apăruseră rădăcini embrionare foarte scurte, iar tulpinița avea 1,5 cm.

La var. 4 am constatat doar tendințe de reluare a activității, dar majoritatea germenilor erau uscați.

Prin urmare, sunt suficiente 3 zile de uscăciune după germinarea seminței de grâu ca să apară uscarea germenilor (mințirea colțului).

În concluzie, să se renunțe la arătură mai cu seamă în anii secetoși.

Cultivatorii cu experiență și care nu renunță la arătură urmăresc să o efectueze imediat după recoltarea culturii premergătoare și numai până la adâncimea la care nu se scot bolovani.

O asemenea arătură, cu încă o grapă după o eventuală ploaie, este corespunzătoare semănatului de calitate.

Altfel, în asemenea condiții, cel mai indicat este să se lucreze cu grapa cu discuri grea sau să se efectueze semănatul în teren nelucrat în măsura în care avem semănători corespunzătoare.

De asemenea, este mai bine să se întârzie epoca de semănat ca sămânța să germineze când timpul devine răcoros și cu probabilitate mai mare de aport pluviometric natural.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 18, 16-30 septembrie 2016 – pag. 16

„Am dat două kilograme de grâu pe un covrig“

O vară ca asta, când seceta este atât de ucigătoare pentru plante, mai ceva ca bomba de la Hiroshima pentru japonezi, se spune că nu a mai fost în ultimii 70 de ani.

Cei care au supraviețuit verii anului 1946 tremură de parcă i-ar fi cuprins frigurile morții când își amintesc prin ce au trecut țăranii din Bărăgan, Dobrogea, Câmpia Română și Moldova, zonele cel mai greu lovite de arșițele ce s-au ținut lanț zile, săptămâni și luni de-a rândul, cu mercurul termometrelor depășind 35 de grade Celsius, temperaturi înregistrate la umbră, la suprafața solului temperatura fiind între 50 și 55 de grade. A crăpat pământul de intră copita calului în el, iar fenomenul deșertificării a cuprins suprafețe imense.

Seceta asta fără suflet, câinească parcă, a mușcat hapsân din munca micilor producători agricoli care și-au vândut grâul pe lucru de nimic la prețul de cel mult 0,50 -0,55 lei kilogramul. De ce așa puțin ? La sfârșitul lui iunie porumbul și floarea-soarelui promiteau recolte bune. Cine și-ar fi imaginat că până la mijlocul lui august câmpul nu va mai fi blagoslovit cu o milă de ploaie?

De la Rușețu și până dincolo de Valea Măcrișului și de la Vadul Pașei până la Giurgeni islazurile sunt arse și doar tufele de ciulini supraviețuiesc.

Gălețile puțurilor secate au rămas spânzurate, iar buzele vacilor, oilor și caprelor sunt carne vie din cauza asprimii firelor de iarbă transformate în sârmă.

În aceste vremuri date peste cap și cu țara întoarsă cu fundul în sus, țăranii simt cât de parșiv au fost înșelați de misiții (intermediarii – n.r.) fără milă care le-au cumpărat grâul în urmă cu o lună pe nimic. Scenariul înșelării micilor producători a fost același cu cel din anii trecuți, când directorașii de la producția vegetală din Ministerul Agriculturii au ieșit pe sticlă și prin ziare, atâtea câte mai sunt, declarând că recolta de grâu va fi una de excepție. Se lăudau de parcă ei ar fi arat, semănat și secerat. Procesatorii – morarii, brutarii și patiserii – și-au dat mâna. Împreună cu marii en-grosiști, cu proprietarii silozurilor au decis prețurile de achiziție: 0,5 lei kilogramul.

Prinși cu degetele la ușă și striviți fără milă, țăranii, care aveau mare nevoie de bani, nu au avut încotro și au cedat. La acceptarea prețului fixat de procesatori și de către deținătorii de silozuri s-a adăugat și „mâna de ajutor“ dată chiar de Ministerul Agriculturii care întârzie de 8 luni plata subvențiilor ce ar fi trebuit să ajungă la agricultori la începutul anului.

Și ca și cum prețul nu ar fi fost mai mult decât păgubos, au fost puse în mișcare și celelalte excrocherii: că boabele sunt șiștave, că greutatea hectolitrică este sub nivelul stass-ului, glutenul este cam mic, iar proteina așișderea. Una peste alta, grâul de pâine, crescut cu trudă și mari renunțări, devine printr-un joc de-a „alba-neagra“ grâu furajer, iar țăranii lipsiți de orice apărare se mulțumesc cu „ce nu curge pe apă“.

Și atunci cum să nu îl înțelegi pe țăranul care, vrând să-i ducă nepotului un covrig cumpărat de la oraș, se miră când vânzătoarea îi cere un leu.

– Îl vezi? spune uitându-se la covrig și vorbind singur de parcă ar fi dus cu capul. Cum, mă, să dau două kilograme de grâu pe un covrig ? Așa ceva nu se poate, îngână țăranul venit din Miloșeștii Ialomiței.

Și tot el își răspunde:

– Ba se poate, că noi am vrut-o!

Mihai Vișoiu

Revista Lumea Satului nr. 17, 1-15 septembrie 2016 – pag. 15

Rezultate surprinzătoare în vreme de secetă

Saaten Union este o companie fondată în anul 1965 în Germania, prin asocierea a șapte întreprinderi din domeniul producției de semințe. La ora actuală, a devenit unul dintre liderii de pe piață, mai ales în ceea ce privește cerealele. În România, deși până de curând a avut o prezență mai discretă, compania lucrează de zece ani.

„Important este beneficiul adus fermierului“

„Ceea ce este important pentru noi este beneficiul adus fermierului și consumatorului, pe premisele unei producții sustenabile. Scopul nostru este să obținem, cu ajutorul noilor tehnologii, randamente și mai mari pentru culturi, soiuri mai sănătoase și de o calitate mai bună“, ne-a declarat domnul George Aldescu, directorul Saaten Union România.

În acelaşi timp acesta susţine: „Partenerii SAATEN-UNION sunt, la rândul lor, implicaţi activ în agricultură. Rezultatul experienței lor practice, de zi cu zi, îl reprezintă dezvoltarea soiurilor ce îndeplinesc cele mai înalte așteptări pentru agricultură. O rețea de testare, unică la nivel european, este disponibilă colaboratorilor SAATEN-UNION pentru a-i sprijini să ofere un soi potrivit pentru orice condiții de creștere a plantelor.

Logo-ul nostru, «Ameliorarea este baza!», este strategia noastră deoarece semințele reprezintă elementele de bază pentru furnizarea către consumatori a unei varietăți de alimente sănătoase și resurse regenerabile. Vrem să ne aducem contribuția în modelarea viitorului într-un mod responsabil și durabil.“

Plante vii în pământul ca piatra

Dincolo de aceste frumoase și convingătoare cuvinte, stau rezultatele pe care le-am văzut în loturile demonstrative de la Drajna. Parcelele se află în plin câmp, undeva pe marginea șoselei dintre Drajna și Slobozia. Adică în plin Bărăgan. Zona nu este irigată. Aproape de jumătatea lui august, atunci când am fost acolo, pământul era crăpat și tare ca piatra. De fapt, probabil că cititorii noștri își imaginează, ba chiar știu cum era. Pe drumul până acolo, de-a lungul șoselei, porumbul era tot uscat. Floarea-soarelui se ofilea și ea. Mă gândeam cu compasiune la fermierii care le stăpâneau și mă întrebam ce aș putea să văd pe loturile demonstrative.

Și am avut ce vedea. Aproape toți hibrizii Saaten erau cultivați pe câmp. Adică 12 soiuri de floarea-soarelui, 22 de hibrizi de porumb și patru de soia. Încă de la o primă privire sărea în ochi dimensiunea mare a inflorescenței de la floarea-soarelui, dezvoltată chiar și în condițiile de secetă cumplită. Chiar și pe rândurile unde nu se aplicaseră niciun fel de tratamente, pentru a se testa rezistența la lupoaie (iar infestarea era, într-adevăr, una de coșmar) plantele se dezvoltaseră nesperat de bine.

„Am folosit tehnologii de o complexitate medie, aplicate cu utilajele recomandate. De fapt, ne-am dorit să lucrăm în condițiile unor ferme medii, astfel încât rezultatele să se raporteze la astfel de condiții“, au ținut să precizeze prezentatorii.

Hibrizi adaptați la secetă și arșiță

Hibrizii de floarea-soarelui au o perioadă de maturizare de aproximativ 110 zile. Mare parte dintre ei sunt rezistenți la lupoaie. Chiar și cei sensibili la acest parazit se remarcă prin rezistența la mană, putregai și pătarea brună. O altă caracteristică este rezistența la frig în timpul primăverii. Potențialele de producție sunt peste medie. Densitatea de semănare recomandată este de 60.000 plante/ha pe terenuri neirigate și de 70.000 pe cele irigate.

Porumbul, în cea mai mare parte, părea uscat. Bun, cel mult, să-l culegi pentru pănuși. Asta până când am ajuns aproape. Pe fiecare fir erau câte doi, ba chiar trei știuleți. Aspectul lor i-a făcut să se mire chiar și pe fermierii experimentaţi prezenți la eveniment. Cei 22 de hibrizi se încadrau în toate grupele FAO, de la timpurii până la tardivi.

În ceea ce mă privește, vedeta prezentării mi s-a părut a fi SUM 402. Culoarea sa portocalie și aspectul sticlos m-au făcut instantaneu să visez la o mămăligă delicioasă. De altfel, acest soi este destinat în mod special consumului alimentar. Se încadrează în clasa FAO 400, are o rezistență bună la stresul hidric și termic, precum și la principalii dăunători. Se seamănă cu o densitate de 60.000-65.000 plante/ha în zone neirigate și de 65.000-70.000 acolo unde se poate iriga. Are o productivitate ridicată și un ritm bun de pierdere a apei din bob.

Ca noutăți au fost prezentați hibrizii Suanito, Bonito și Suround. Caracteristica lor comună este rezistența la secetă. Suanito, de exemplu, face parte din grupa FAO 300 și are o perioadă de vegetație de 105 zile. Boabele mari au un conținut ridicat de amidon și o viteză mare de umplere. Pe de altă parte, are și o rezistență bună la dăunători și un grad mare de adaptabilitate. Adică este exact soiul pe care să-l alegi pentru un an secetos!

2,4 t/ha din soia neirigată!

Cât despre soia, de-acolo nimeni nu se aștepta la nimic. Secetă, arșiță, fără irigații, ce să ceri de la o cultură de soia? Ei bine, din cei patru hibrizi semănați, cel puțin doi arătau o producție de peste 2,4 t/ha. Aproape de necrezut. Nici ceilalți nu erau chiar de lepădat. Plantele se dezvoltaseră frumos și aveau până la zece păstăi pe fir.

Ce nu am văzut pe loturile demonstrative, pentru că nu este sezonul, au fost culturile de înverzire. Saaten Union este unul dintre liderii producătorilor de semințe pentru astfel de culturi, mazărea de toamnă și muștarul fiind doar două dintre produsele de vârf.

Ce ar mai fi de spus ? Fotografiile alăturate ilustrează, sper, destul de bine realitatea din câmp. În rest, iată că s-a dovedit cum, folosind semințele care se potrivesc, chiar în condiții de secetă extremă se pot obține rezultate notabile.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 17, 1-15 septembrie 2016 – pag. 16-18

Câteva caracteristici ale perioadelor secetoase

Seceta este un fenomen natural care se manifestă atunci când precipitațiile sunt mai reduse decât cele înregistrate în mod obișnuit, producându-se dereglări ale bilanțului hidrologic, care influențează negativ sistemele productive ale resurselor de teren. Mai pe scurt, seceta apare atunci când precipitațiile medii anuale sunt sub media zonei, iar repartiția lor nu este sincronizată cu fazele de vegetație ale culturilor.

Prin secetă meteorologică se înțelege o perioadă de 10 zile fără precipitații în aprilie-septembrie sau 14 zile fără precipitații în octombrie-martie.

Seceta pedologică se manifestă atunci când solul nu mai poate asigura apa necesară plantelor și acestea se veștejesc.

Seceta atmosferică apare în perioadele fără precipitații, cu temperaturi ridicate și cu umiditatea aerului scăzută.

La seceta agricolă, în afară de lipsa precipitațiilor se mai au în vedere radiațiile solare, umiditatea aerului și a solului, precum și vânturile.

Se apreciază că seceta din Bărăgan este cauzată nu atât de cantitățile reduse de precipitații, cât mai ales de evaporația puternică provocată de vântul uscat.

Zile de secetă și arșiță se înregistrează atunci când umiditatea atmosferică scade sub 30%, iar temperatura depășește 32°C.

Suprafața agricolă a României este cuprinsă de secetă în următoarele proporții: 2% se manifestă în toți anii, este secetă extrem de severă; 28% se manifestă în 40% din ani, este secetă foarte severă; 10% se manifestă în 10-40% din ani, este secetă moderată; 60% se manifestă în mai puțin de 10% din ani, este secetă redusă.

Ponderea anilor secetoși este de: 89% în Dobrogea; 66% în Muntenia și Moldova; 96% în Banat și Oltenia; 48% în Transilvania.

Se apreciază că din 10 ani 4 sunt foarte secetoși, 2 sunt secetoși și 4 sunt ploioși. Ani cu recolte slabe, din cauza secetei, sunt 52% în Dobrogea, 43% în Bărăgan și 36-39% în Câmpia Olteniei și N-E Moldovei. Limita la care începe seceta este dată de raportul dintre temperatură și cantitatea de precipitații, astfel:

Temperatura medie anuală (0°C)   25     20     15 10 5   0     - 5
Precipitații medii anuale (mm)   700   600 500 400 300 200 100

Prin urmare, la temperatura de 10°C seceta începe la 400 mm precipitații.

În Câmpia Română se înregistrează mereu deficite de apă în sol care ajung la 100-150 mm în anii umezi, 250 mm în anii moderați și 300-350 mm în anii uscați. În funcție de nivelul de dezvoltare a sistemului radicular, plantele pot folosi și apa din pânza freatică dacă se găsește la: 1,5 m adâncime pentru grâu și soia; 2,0 m adâncime pentru porumb; 2,5 m adâncime pentru floarea-soarelui; 3,5 m adâncime pentru lucernă. În perioadele secetoase plantele se veștejesc din cauza faptului că pierderile de apă prin transpirație depășesc capacitatea acestora de a absorbi apa din sol.

Veștejirea poate fi trecătoare și are loc în orele însorite din mijlocul zilei, când plantele transpiră intens și frunzele nu mai sunt aprovizionate cu suficientă apă, deși solul are umiditate. Ele spre seară își revin. Veștejirea durabilă apare când solul are umiditate scăzută și plantele nu-și mai pot acoperi pierderile de apă prin transpirație. În condiții de secetă, valorificarea apei existente în sol depinde de tehnologia de cultură aplicată. Astfel, la Stațiunea Mărculești din județul Ialomița, cu 1 mm apă căzută din precipitații, s-au obținut 4,6 kg de grâu și 7,07 kg de porumb. În restul județul Ialomița, cu același 1 mm apă s-au obținut doar 2,24 kg de grâu și 4,54 kg de porumb.

Pentru aceasta se recomandă aplicarea sistemului Dry-forming prin care se asigură o mai bună acumulare și conservare a apei în sol. Astfel, conținutul în apă în sol, pe stratul 0-10 cm, a fost 15% în sistemul clasic și 21,3% în sistemul Dry-farming, iar pe stratul 0-30 cm a fost 16,9% în sistemul clasic și 21,5% în sistemul Dry-farming.

Pentru a evolua consumul de apă al plantelor prin transpirație se calculează transpirația relativă care reprezintă raportul dintre transpirația pe unitatea de suprafață a frunzelor și evaporarea pe unitatea de suprafață a apei libere. Înainte de campania însămânțărilor de toamnă și de primăvară este necesară o apreciere privind rezerva de apă din sol pe stratul 0-100 cm. Sunt considerate condiții nefavorabile dacă toamna solul are umiditate sub 14%, iar primăvara, dacă are sub

20-24%. Indicele de ariditate al unei zone se calculează cu relația:

Ia = P/T+10 (P reprezintă media precipitațiilor din zonă; T reprezintă temperatura medie a zonei).

Exemplu: dacă P = 500 mm, iar T = 10°C Ia =500/10+10 = 25.

La 25 reprezintă limita dintre climatul arid și umed; Ia 26 reprezintă climatul de stepă și silvostepă; Ia 26-32 reprezintă climatul zonei forestiere moderate etc.

Dacă se ia meiul ca martor față de stresul hidric, sorgul este mai sensibil cu 12%, iar porumbul cu 55-60%. Dacă se ia mazărea ca martor, soia este mai sensibilă de 1,75 ori, iar fasolea de 1,45 ori.

Cunoașterea acestor caracteristici de către fermieri îi ajută în dirijarea tehnologiilor de cultură și în primul rând în asigurarea condițiilor pentru înmagazinarea și conservarea apei în sol și în evitarea la maximum a pierderilor de apă din sol prin evaporare.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 16

Reacția plantelor la secetă

Se prognozează o vară 2016 secetoasă. Zile de secetă și arșiță sunt considerate cele cu temperatura de peste 32 de grade Celsius și umiditatea atmosferică sub 30%. Prin secetă se înțelege un interval de minimum 10 zile fără precipitații.

În perioada de secetă plantele se veștejesc, adică transpirația depășește capacitatea acestora de a absorbi apa din sol.

Veștejirea poate fi trecătoare și are loc în orele puternic însorite ale zilei, când plantele transpiră intens și frunzele nu sunt aprovizionate cu apă suficientă, deși solul are umiditate. Când se răcorește, spre seară, își revin la normal.

Dar veștejirea poate fi durabilă și apare la o umiditate scăzută a solului, din care plantele nu-și mai pot acoperi pierderile de apă prin transpirație, cu consecințe destul de grave pentru plante.

La porumb, de exemplu, veștejirea trecătoare apare când pierde 15,6% din apă, iar la veștejirea durabilă pierde 40% din apă.

În urma veștejirii la grâu are loc un transport masiv de substanțe proteice din plantă în boabe. Așa se explică de ce grâul crescut la umiditate mai redusă și temperaturi ridicate are un conținut de proteină mai mare în boabe. Aceasta deoarece scade fotosinteza producătoare de carbohidrați, în schimb se intensifică respirația când se consumă din rezerva de carbohidrați. Se scurtează perioada de formare a bobului, reducând timpul de depozitare a carbohidraților și în final conținutul în proteină este mai ridicat.

După o perioadă de veștejire plantele rezistă mai bine la secetă, însă cu influențe negative asupra nivelului recoltei.

La plantele veștejite stomatele se închid, frunzele se răsucesc (la porumb se fac sul) pentru a diminua transpirația și în aceste condiții se reduce fotosinteza. În schimb, respirația se intensifică și consumă din substanțele de rezervă, diminuându-se recolta.

Creșterea rezistenței la secetă are loc prin hidroliza amidonului în monozaharide, iar proteina în aminoacizi, prin aceasta împiedicându-se coagularea protoplasmei.

În condiții de secetă apare concurența între diferitele organe ale plantei pentru apă:

– frunzele tinere, cu forță de scurgere mai mare, absorb apa din frunzele bătrâne care se usucă și cad;

– frunzele tinere pot sustrage apa și din vârfurile de creștere și creșterea plantelor este oprită;

– pot sustrage apa din flori și ovarele avortează, iar fructele tinere cad.

La o fază mai avansată a secetei apar modificări în activitatea enzimelor din plante:

– se intensifică activitatea amilazei care transformă poliglucidele în glucide simple;

– substanțele proteice din frunzele bătrâne se descompun în aminoacizi liberi care sunt absorbiți de frunzele tinere;

– se acumulează acizi organici care neutrali­zează amoniacul rezultat din degradarea proteinelor.

Rezistența la secetă se datorează proprietăților protoplasmei celulelor care permit menținerea în viață a plantelor în timpul secetei și reluarea proceselor vitale, cu intensitate sporită, când din nou solul este aprovizionat cu apă.

Plantele evită supraîncălzirea printr-o transpirație activă deoarece la temperatura de peste 45 grade C protoplasma coagulează și planta moare. Prin urmare, rezistența la secetă este condiționată de proprietățile protoplasmei de a suporta deshidratarea cu minimum de periclitare a funcțiilor fiziologice ale acesteia.

La plantele veștejite au loc următoarele transformări de substanțe organice:

– scade conținutul de glucide din frunze deoarece scade fotosinteza;

– crește cantitatea de zahăr pe baza polizaharidelor din frunzele inferioare;

– crește conținutul de monozaharide pe baza zaharozei care se hidrolizează.

Plantele rezistente la secetă se caracterizează prin:

– au stomate și ostiole mai mici și în adâncitură pentru a reduce transpirația;

– au sistem radicular bine dezvoltat și în adâncime pentru a folosi apa freatică;

– au vase conducătoare cu diametrul mai mare, cu capacitate de absorbție ridicată;

– au frunze mici și suprafață foliară redusă, se pot răsuci, schimba poziția pentru a reduce din energia solară primită;

– frunzele au cuticula mai groasă, sunt prevăzute cu strat de ceară, cu peri;

– au presiune osmotică ridicată pentru a folosi apa reținută strâns de sol și au respirație redusă pentru a nu consuma mult din rezerve;

– posedă capacitate de translocare rapidă a hidraților de carbon rezultați din fotosinteză pentru a crea loc noilor carbohidrați.

Cu cât cantitatea de apă legată este mai mare față de apa liberă, celulele rezistă mai bine la temperaturi ridicate.

Dintre plantele de cultură, cu rezistență mai bună la secetă, menționăm: meiul, sorgul, porumbul, grâul, secara, orzul, floarea-soarelui, șofrănelul, năutul, sparceta, lucerna. Mai puțin rezistente sunt: cartoful, fasolea, sfecla, ovăzul, mazărea, soia, muștarul, trifoiul.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Apa - puțină ori prea multă sau prea murdară

Clima se schimbă și o resimțim cu toții. Poate exemplu cel mai la îndemână pentru a justifica această concluzie ar putea fi seceta care a pus stăpânire anul acesta pe întreaga țară, iar efectele ei s-au resimțit mai ales la nivelul agriculturii. Înțelegem deci că efectele schimbărilor climatice ne afectează pe moment, iar pe viitor lucrurile pot fi cu mult mai dificile. Pornind de aici, specialiștii din domeniu efectuează studii prin care încercă să atragă atenția asupra modului în care acțiunile omului contribuie la degradarea continuă a casei comune și trag semnale de alarmă mai ales în ceea ce privește resursele de apă.

Resursele de apă reprezintă pentru fiecare societate, indiferent de poziționarea pe Glob, valoare economică directă deoarece sunt utilizate de la obținerea hranei, până la transport și energie. Veți putea spune că apa este o sursă naturală regenerabilă pentru că așa am învățăm încă din școala primară, este adevărat, trebuie să reținem că învățăm că este vulnerabilă și limitată. Mai știm că este un element indispensabil pentru viață, materie primă pentru activitățile de producție, sursă de energie, mijloc de transport, însă conștientizăm oare că este și un factor determinant în menținerea echilibrului ecologic? S-ar părea că da, dar nu acționăm în consecință și nu mă refer aici doar la acțiunile fiecăruia în parte, ci și la acele decizii luate la nivel de stat și al căror impact este cu mult mai decisiv. Apa trebuie văzută nu ca un produs, ci ca un patrimoniu dat de natură care trebuie protejat în permanență pentru că toate planurile ce prevăd dezvoltarea durabilă depind de utilizarea ei, doar nu degeaba se spune că Apa stă la baza vieții.

În condițiile încălzirii globale, gestionarea durabilă a resurselor de apă este imperioasă, iar unul dintre cei mai renumiți cercetători europeni, polonezul Zbigniew W. Kundzewicz, reprezentat al Academiei de Științe din Polonia și al Institutului Potsdam pentru Cercetarea Impactului asupra Mediului din Germania, indică trei probleme majore ale apei: prea puțină, prea multă și prea murdară. Trei aspecte care se resimt în zone diferite de pe Terra și, în cea mai mare parte, sunt cauzate de deciziile oamenilor și asta pentru că fiecare acțiune este conectată alteia. Spre exemplu stilul de viață influențează emisia de gaze din atmosferă și impune o anumită cerere alimentară, de aici se ajunge la utilizarea solului pentru agricultură. Modul în care este lucrat (îngrășămintele utilizate, irigațiile etc.) influențează utilizarea apei care implică schimbarea ciclului hidrologic și modificarea calitativă și cantitativă a resurselor ceea ce determină schimbările climatice. Și chiar dacă poate părea un gând idealist, se impune implementarea unui mana­gement al resurselor, altfel, o dată cu trecerea fiecărui an, tot mai mulți oameni vor fi nevoiți să trăiască fără apă ori accesul la apă, ar trebui să fie la îndemâna oricui, și poate deveni un drept al omului.

Iată cum își justifică Kundzewicz concluzia: prea puțină apă – în zonele deșertificate și nu este vorba doar despre zonele aride, cu temperaturi ridicate, ci și despre cele în care acțiunile umane au condus la erodarea pânzei freatice. Prea multă – în zonele în care inundațiile, determinate fie de precipitații, fie de topirea zăpezilor, creșterea nivelului fluviilor și a râurilor influențează fertilitatea solului și nivelul de trai. Prea murdară – apa a devenit din ce în ce mai murdară odată cu dezvoltarea industrială, iar canalizările mai multor localități care se revarsă în ape este doar un singur exemplu care ar trebui să ne pună pe gânduri.

Prea multă apă utilizată în diferite scopuri, cum ar fi obținerea fertilizanților și îngrășămintelor când ar putea fi utilizate produse naturale, prea murdară pentru că nu se găsesc soluții de reutilizare.

Acestea ar fi doar câteva dintre concluziile cercetătorului polonez care remarcă și faptul că în producția de alimente se folosește cea mai mare cantitate de apă la nivel global. În acest context, apa pentru irigații însumează aproximativ 70% din retragerea de apă la nivel mondial, iar suprafața irigată a crescut, la nivel global, numai în ultima perioadă, la o rată de aproximativ 2% pe an. E drept că altfel producția vegetală ar fi mai mică în cazul în care nu ar există sistemele de irigare. La nivelul României lipsa lor s-a resimțit din plin în contextul verilor călduroase. În același studiu, Kundzewicz arată faptul că apa este mai mult decât esențială și pentru extracția, exploatarea, prelucrarea, rafinarea și eliminarea reziduurilor de combustibili fosili, precum și pentru generarea de electricitate. În acest context, Uniunea Europeană, prin Directiva privind energia regenerabilă, are ca scop de a obținerea a cel puțin 20% din energia totală din surse regenerabile până în anul 2020. Directiva prevede ca până la aceeași data, 10% din combustibilul pentru transport să vină din surse regenerabile. Nu sunt singurele măsuri care se încearcă a fi rezolvate, menținerea creșterii temperaturii medii reprezentând o altă prioritate pentru întreaga Planetă și asta mai ales în contextul în care se estimează că în anul 2025, miliarde de persoane vor rămâne fără apă, ceea ce ar încălca acel drept al omului invocat la început.

În următorul număr al revistei vom continua analiza schimbărilor climatice pentru a vedea care sunt măsurile care ar putea schimba previziunile sumbre și care au fost deciziile reprezentanților statelor reuniți la Conferința pe probleme de mediu de la Paris, pentru că a ne îngriji de mediul înconjurător casa comună înseamnă a asigura un viitor următoarele generații.

Viitorul Planetei depinde de deciziile luate acum!

Loredana Larissa SOFRON

Producţia de porumb, mai mică cu 40% din cauza secetei

Ministerul Agriculturii a dat publicității un raport potrivit căruia producţia de porumb a României se va diminua în acest an cu circa 35-40% din cauza secetei, până la aproximativ 7 milioane de tone, de la peste 11 milioane de tone anul trecut. Și asta în condiţiile în care până la jumătatea lunii noiembrie suprafaţa recoltată depăşeşte 98%, iar cantitatea obţinută totalizează doar 6,97 milioane de tone.

Medie de 2,9 tone la ha

Potrivit datelor MADR, din cele 2,417 milioane ha însămânţate cu porumb pentru consum au fost recoltate până la 10 noiembrie 2,379 milioane ha (98,43%), recolta obţinută fiind de 6,922 milioane tone porumb boabe, cu o medie de 2,9 tone la hectar. La această cantitate se mai adaugă încă 54.701 tone de porumb boabe obţinut de pe 17.168 ha (94,44% din total) însămânţate pentru sămânţă. Pe această suprafaţă media la hectar a fost uşor mai ridicată, de 3,1 tone. Necesarul intern al României de porumb boabe se ridică la 4,5 milioane de tone. În ceea ce priveşte recolta de seminţe de floarea-soarelui pentru consum şi sămânţă, datele MADR indică o producţie de 1,53 milioane de tone pentru anul 2015, o medie de 1,5 tone la hectar, în scădere faţă de anul trecut, când producţia a depăşit 2,1 milioane tone. Suprafaţa recoltată a ajuns la 1,01 milioane ha, respectiv 98,35% din totalul însămânţat. Deşi producţia este mult diminuată faţă de 2014, specialiştii estimează că România va avea şi o disponibilitate de export în condiţiile în care necesarul de consum totalizează 750.000 de tone. La sfecla de zahăr a fost recoltată o suprafaţă de 14.335 ha (76% din totalul de 18.913 ha), producţia obţinută fiind de 539.880 tone, în timp ce la soia boabe lucrările se apropie de final, ţinând cont că au fost recoltate 115.582 ha din cele 122.187 ha însămânţate, iar producţia se ridică la 178.199 tone până la 10 noiembrie.

CE și USDA văd pierderi

Potrivit unui raport al Comisiei Europene (CE) din luna septembrie, producţia de cereale a României va scădea cu 25,8% în 2015 faţă de anul trecut, mai mult decât estimau specialiştii CE în luna aprilie, România aflându-se în topul celor mai mari perdanţi din acest an, cu o producţie de cereale de numai 16,6 milioane de tone. Raportul consemnează pierderi importante şi în Ungaria (-16,6%), Polonia (-11,8%) şi Italia (-11,3%). Declinul în ţările mari producătoare agricole, Germania şi Franţa, este estimat la minus 5,2% şi respectiv minus 1,5% pentru 2015. Producţia totală de cereale a UE este estimată la 301,9 milioane de tone. Totodată, ultima prognoză a Departamentului pentru Agricultură al Statelor Unite ale Americii (USDA) indică un plus de 2 milioane de tone de grâu, ceea ce ar putea însemna o producţie totală europeană de 157,3 milioane de tone pentru anul agricol 20015-2016. Cele mai mari creşteri de la o lună la alta au fost raportate în Marea Britanie (plus de 0,6 milioane de tone, până la 16,1 milioane de tone), Germania (0,5 milioane de tone, până la 26,5 milioane de tone), Franţa (plus 0,3 milioane de tone, până la 42,8 milioane de tone), dar USDA notează şi aportul României la această creştere a producţiei europene. „Creşteri de sub 0,2 milioane de tone au fost raportate în Cehia, România, Polonia, Bulgaria şi Irlanda“, se arată în raport. Cu toate acestea, potrivit USDA, ţara noastră nu va putea compensa pierderile suferite ca urmare a secetei din această vară şi, per total, va raporta producţii mai mici faţă de 2014, un an record atât pentru noi, cât şi pentru Europa. În cazul culturii de porumb, pentru România USDA estimează o producţie de aproximativ 3.500 de kilograme la hectar, cu 26,8% sub producţia anului trecut şi cu 22,2% sub cea a lui 2013. 

Bogdan Panțuru

2370 - „Războinicul“ secetei

Anul acesta a fost unul foarte secetos și implicit unul foarte prost pentru agricultură. Majoritatea culturilor, oricare ar fi ele, au fost afectate în mare măsură de secetă. Dacă mai adăugăm și lipsa unui sistem de irigații adecvat, putem spune că, în 2015, agricultura românească a fost oarecum pe marginea prăpastiei. Cert este un lucru: schimbările climaterice încep să schimbe modul cum se face agricultură în România. Chiar autoritățile au recunoscut la un moment dat că „am vorbit cu cei de la Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie să aranjăm o întâlnire comună cu fermierii pentru că vremea se schimbă pe noi tipare, la fel și regulile jocului în agricultură“.

Semințele salvatoare

Și cum sistemul de irigații nu are nicio șansă să fie funcțional în următorii ani nici măcar pe o fracțiune din totalul suprafețelor agricole, fermierii apelează la variante „alternative“, mai ales cât se ia în calcul „recolta mare“. Iar tot mai multe com­panii producătoare de semințe apelează la hibrizi rezistenți la secetă. La fel și hibrizii de porumb KWS, care au rezistat uneia dintre cele mai severe secete din ultimii ani. Încă de anul trecut compania a lansat mai mulţi hibrizi care au printre caracteristicile principale și rezistența la secetă. Este vorba de Kamparis, un FAO 390, considerat de către producători campion la performanță, potrivit în zone umede, dar și secetoase, Balasco cu FAO 420, unic prin habitus și foarte bun prin performanță, Konfites FAO 460, declarat liderul acestei maturități, KWS 2482, FAO 440 și Konsens, FAO 560. „Conștienți că adaptabilitatea la condițiile meteo-climatice din România este esențială pentru a garanta valoarea hibrizilor pe care îi comercializăm, noi, cei de la KWS Semințe, testăm cu rigoare orice nouă creație, ne asigurăm că performează oriunde în România și, pentru că vrem să fim cei care generează succesul partenerilor noștri, suntem primii care am început să creăm în România pentru România“, explică Ion Voinea, directorul Departamentului de Dezvoltare Produs și Agroservice KWS Semințe.

Un nou hibrid

Recent, KWS a lansat un nou hibrid, dezvoltat la Centrul de Cercetare al companiei cu sediul în Alexandria. „Continuitatea este cheia performanței. Continuăm seria inovațiilor și aducem valoare adăugată produselor de bază, prin dezvoltarea unui material genetic mai adaptat condițiilor din Sud-Estul Europei, cu accent asupra performanțelor înregistrate în România“, a declarat Doriana Nițu, director general KWS Semințe. Astfel, KWS a pregătit pentru 2016 un nou hibrid – KWS 2370 FAO 290, care va fi, în opinia reprezentanților KWS, „noul star al extratimpuriilor.“ „Noul 2370 poate fi folosit în cultura principală sau succesivă și este foarte versatil în condiții diferite, fiind capabil de performanțe inaccesibile celorlalți timpurii. 2370 este un hibrid simplu, recomandat pentru boabe, are talia medie, foliaj cu port lax sau semierect, cu înălțime de inserție medie în relație cu înălțimea plantei. Totodată, la acest hibrid, știuleții sunt foarte groși, cilindro-conici, cu 16, uneori chiar cu 18 rânduri de boabe și cu peste 34 de boabe pe rând“, explică Ion Voinea. „Despre acest produs mai trebuie spus că boabele sunt dentate, cu conținut mediu de proteină și amidon, fiind mari, galbene în masa știuletului și roșcate în zona de vârf. Și, nu în ultimul rând, 2370 suportă excelent seceta și valorifică superior orice nivel al inputurilor. De aceea se remarcă și prin ritmul foarte intens de pierdere a apei din bob datorat mișunei adânci, mărimii și pericarpului permeabil al boabelor“, conchide Ion Voinea.

Bogdan Panțuru

Seceta a înjumătățit producția de mere

Pomicultorii fălticeneni au început recoltatul după 15 septembrie și l-au terminat în jurul datei de 25 octombrie, toamna fiind destul de dificilă, cu perioade de 3-4 zile în care nu s-a putut intra în livadă din cauza ploilor. Zăpada căzută în prima decadă a lunii octombrie nu a creat probleme majore, doar a rupt o parte din pomi, dar nu a afectat fructele, precipitațiile căzute contribuind la producția de anul viitor.

„Recolta din acest an este mult mai slabă față de anul trecut pentru că am avut al doilea an consecutiv de secetă în zonă, iar grindina și-a adus o contribuție importantă în unele ferme. Producția medie este cuprinsă între 15 și 20 de tone la hectar (față de o medie de 25-30 de tone într-un an cu precipitații normale), în funcție de soiuri. Cei care au avut sisteme de irigație și soiuri performante au avut o producție mult mai bună.

S-au înființat livezi noi cu material săditor adus din Olanda, cum ar fi soiurile Golden Riders, Idared Est, Gala, livezi care sunt irigate și în care producțiile sunt foarte bune. Din cele peste 300 de hectare pe care le dețin membrii asociației, o parte din livezi sunt înființate înainte de 1989 și în momentul de față trebuie înlocuite cu noile soiuri pentru că nu fac față secetei și temperaturilor ridicate“, ne-a declarat Mircea Costișevschi, președintele Asociației Pomicultorilor din Bazinul Fălticeni.

40 de zile consecutiv cu temperaturi de peste 30°C

Așa cum ne-a spus ing. Mihai Fântânaru, unul dintre producătorii mari de mere din zona Fălticeni, anul 2015 nu este unul foarte bun pentru pomicultura suceveană din cauza condițiilor meteorologice. Chiar dacă mai bine de jumătate din livadă este irigată, jumătate din cantitatea de mere este pentru industrie, fructele fiind afectate de gheața căzută în timpul verii. Pomicultorul susține că, în timp ce pentru marile corporații din agricultură este un dezavantaj faptul că terenurile sunt divizate, pentru pomicultori parcelele de teren de până la 10 hectare, nefezabile pentru culturi de cereale, pot fi utilizate pentru livezi cu pomi fructiferi, mai ales dacă în apropiere au o sursă de apă pentru irigații. Cercetătorul dr. ing. Gheorghe Iacobuță, de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Fălticeni, spune că în această vară au fost condiții deosebit de dificile.

„Au fost temperaturi excesiv de ridicate, 40 de zile consecutiv cu temperaturi de peste 30 de grade Celsius, un deficit de precipitații de peste 300 de litri pe metru pătrat, care s-a manifestat în lunile iulie și august. Atunci când are loc diferențierea mugurilor floriferi, de aceea credem că vor fi probleme și pentru producția anului următor, anul acesta producția fiind diminuată și calitatea afectată pentru că am avut și grindină. Practic, nu este măr care să nu fie afectat de 2-3 lovituri de grindină“, a precizat dr. ing. Gheorghe Iacobuță.

Sucul de mere, soluția pentru reducerea pierderilor

Pentru că mai bine de jumătate din producția de mere obținută în județul Suceava în acest an este măr pentru industrie, proprietarii de livezi s-au orientat și și-au făcut fabrici de suc pentru a reduce pierderile. În Fălticeni funcționează trei fabrici de suc de mere, sucul obținut fiind la mare căutare atât în marile lanțuri de magazine din țară cât și din străinătate cum ar fi Italia, Germania, Anglia.

„Având astfel de fabrici nu mai suntem nevoiți să dăm merele la industrializare toamna, la prețuri de nimic. În plus, și pe parcursul depozitării putem aduce plus valoare merelor cu care nu putem ieși pe piață sau, în cel mai rău caz, putem valorifica fructele pe care nu le putem vinde. Este al patrulea an de producție, am început cu pași mici și mergem înainte“, ne-a spus Ciprian Onea, proprietarul a 50 de hectare de livadă din zona Fălticeni.

Silviu BUCULEI

Producţii compromise sub pârjolul arşiţei

Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin, a spus, la o emisiune a TVR 1, că seceta pedologică, dublată de cea atmosferică, de-abia de aici înainte creează adevăratele probleme la floarea-soarelui, porumb şi cartof, refuzând însă, graţie unei înţelegeri cu asociaţiile de producători, să avanseze cifre, pentru a nu influenţa piaţa. Oficialul a declarat că la culturile de toamnă (grâu, orz, rapiţă), exceptând câteva suprafeţe din Moldova, recolta a fost salvată, fără diferenţe foarte mari de recoltă în comparaţie cu anul trecut. De partea cealaltă, fermierii, acolo unde se adună paguba, poate şi pentru faptul că nu s-au făcut paşi semnificativi pentru irigarea suprafeţelor agricole, au anunţat culturi calamitate între 50 şi 100%, pe cel puţin 300.000 ha. În schimb, unii dintre specialiştii Autorităţii Naţionale de Meteorologie au anunţat că luna iulie a fost printre cele mai călduroase din 1961 încoace, iar toate mediile lunare maxime s-au înregistrat după anul 2000 (2007, 2011, 2012 şi 2015).

Ar mai fi de precizat că, la ora la care scriem (jumătatea lunii august), în teritoriu nu erau foarte clare procedurile de constatare a calamităţilor: o versiune vorbeşte despre comisii constituite pe lângă inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, din care vor face parte şi specialişti ai direcţiilor agricole judeţene, care vor merge din localitate în localitate; o alta spune că fermierii notifică primăriile, comitetele pentru situaţii de urgenţă locale, merg la faţa locului să evalueze pagubele, întocmesc apoi o adresă oficială cu situaţia din comună şi o trimit la prefecturi şi direcţiile agricole judeţene. De aici încolo, unele prefecturi vor să verifice prin sondaj dacă evaluările sunt corecte, altele vor ca o comisie judeţeană să meargă iar din fermier în fermier, ca să fie sigure că nimeni nu profită de situaţia pentru a primi apoi nemeritat ajutoare.

Aşadar, o centralizare a pagubelor la nivel de judeţ ori naţional nu există în clipa de faţă; comentariile se fac pe bază de aproximări. Până atunci însă să vedem ce spun fermierii despre această vară foarte, foarte secetoasă.

Agrifarm SRL Dolj (3.500 ha, din care porumb – 300 ha, floarea-soarelui – 600 ha), ing. Nicolae Antonovici: „În zona noastră – Radovan, Întorsura şi Cioroiaşi – n-ar fi apărut probleme dacă nu s-ar fi instalat arşiţa. Temperatura atmosferică foarte ridicată din ultimele trei săptămâni a ars, ca să mă exprim în termeni pe care să-i înţeleagă şi nespecialiştii, culturile, astfel că ştiuletele a rămas mic, iar boabele, câte sunt, se coc forţat. Estimez pierderi de 50%. La floarea-soarelui minusul de producţie este cam la 30%.“ Cât despre irigaţii, în lipsa unor decizii la nivel zonal, societatea îşi va realiza propriul sistem, cel puţin aşa au administratorii în plan; rămâne de văzut şi dacă, din cele 435,2 milioane de euro, fonduri europene pentru amenajări de irigaţii, în perioada 2014-2020 vor ajunge suficienţi bani şi-n această zonă a ţării.

Arad, ing. Ioan Andru, preşedintele Asociaţiei producătorilor agricoli Aragra 2008: „În Arad nu sunt lovite de secetă zonele unde pânza de apă freatică este la suprafaţă, respectiv câmpurile situate la graniţă cu Ungaria, apoi Nădlac, Curtici; porumbul s-ar putea să mai reziste în aceste perimetre. În general însă cam 80% din suprafaţa agricolă a judeţului este afectată în procent de 30-50%. Sunt zone unde din luna mai n-a mai plouat aproape deloc. Vorbind despre porumb şi fără să ne referim la extreme, sunt pierderi de 30-50%, iar acolo unde s-a semănat mai târziu ori nu s-a aplicat vârful tehnologiei paguba poate să meargă până într-acolo încât nu mai rentează să faci cheltuieli cu recoltarea. Chiar la noi în asociaţie ştiu cazuri de fermieri care introduc porumbul pentru furaje masă verde. La floarea-soarelui apreciez pierderi de 30%. Dacă producţia medie ar fi de 3.000 kg/ha, cine face 2.000-2.500 kg/ha în acest an deja e bine.“

Bacău, ing. Daniel Ciobanu, preşedintele Asociaţiei producătorilor agricoli: „Vorbind despre întreg judeţul, mai mult de jumătate din suprafeţele cultivate cu porumb şi floarea-soarelui sunt calamitate. La floarea-soarelui – iar ca an de referinţă luăm 2013, nu 2014, care a fost foarte bun, cum rar se întâmplă – sunt pierderi de 30%, iar la porumb... nici nu ştim ce recoltăm! Dacă obţinem 2-3 t/ha, şi mă refer la exploataţiile care folosesc tehnologie şi au făcut cheltuieli de producţie serioase, e bine. Cred că gradul de afectare este 65-70%, ca să numai vorbim despre pierderile de sută la sută, fiindcă sunt şi acelea. La noi n-au fost decât ploi de 10 litri/mp, acolo unde au mai căzut precipitaţii, şi nu au avut cum să compenseze deficitul de apă. Dar chiar şi unde a mai plouat nu cred să se realizeze 4-5 tone porumb boabe/ha.“

Preşedintele Ciobanu este contrariat de faptul că nimeni nu vrea să asculte, autorităţi în legătură cu asiguratorii, deşi în zonă este instalată cam din 2012 seceta pedologică, iar deficitul de apă este sever. „Chiar dacă a plouat, precipitaţiile au fost rapide şi de scurtă durată şi toată apa a plecat pe şanţuri. În stratul 0-40 cm să zicem că există umiditate după un interval ploios, dar până la 100 cm, stratul care ne ţine cultura în viaţă, n-a mai fost refăcută rezerva de apă. Acest lucru ne îngrijorează şi pentru anul agricol următor.“ Cât despre irigaţii, fermierul din Bacău spune că, în privinţa realizării infrastructurii primare, acesta este un subiect de campanie. Ing. Ciobanu nu este foarte optimist nici în legătură cu proiectele individuale pentru irigaţii, în sensul în care ghidul pune uneori condiţii pe care mulţi fermieri nici nu visează să le îndeplinească.

Vaslui, ing. Ioan Nechifor, preşedintele Asociaţiei producătorilor agricoli: „Dacă la grâu, cu puţine excepţii din centrul judeţului, unde situaţia a fost rea, şi la cerealele de toamnă am ieşit fără prea multe avarii, la porumb şi floarea-soarelui producţia va fi sub 50% faţă de ceea ce fermierii îşi planificaseră. Estimez că în jur de 60-70% din suprafaţa cultivată cu cereale de primăvară este afectată de seceta pedologică şi atmosferică, cele mai multe terenuri fiind concentrate în jumătatea de est şi de centru, unde a plouat foarte rar şi puţin. Sunt fermieri unde gradul de afectare este de 100%. Cred că la floare recolta va fi diminuată la 1.000-1.500 kg/ha, iar la porumb, în loc de 8-10 tone boabe/ha, în cel mai fericit caz ajungem la 3-5 tone la hectar.“ Din punct de vedere economic, cel puţin în ferma ing. Nechifor producţia mai bună de la cerealele păioase nu poate compensa pierderile de la floare şi porumb.

Ialomiţa, ing. Marian Nedu, preşedintele Asociaţiei producătorilor agricoli de cereale şi plante tehnice: „Exceptând estul judeţului, unde sunt probleme mai mari, în restul Ialomiţei să ştiţi că porumbul a cam scăpat de efectele secetei. Diminuările de producţie vor veni de la şiştăvirea boabelor şi de la faptul că ştiuletele nu se va dezvolta în totalitate aşa cum ar face-o în condiţii optime de umiditate şi temperatură. Acestea nu vor fi însă mai mari de 15%. La floarea-soarelui planta s-a dezvoltat până acum foarte bine. Mai mult de 5% nu estimez să fie pierderi.“

Maria Bogdan

Uscăciunea intensă a afectat culturile agricole din judeţul Suceava

Judeţul Suceava nu a mai fost udat de o ploaie serioasă încă din luna aprilie şi, cu toate că semănatul s-a desfăşurat în perioada optimă, acum culturile sunt ameninţate de secetă. Lipsa de precipitaţii şi temperaturile nefiresc de ridicate pentru această perioadă se răsfrâng asupra tuturor culturilor agricole, cel mai mult având de suferit grâul şi cartoful.

Cantităţile de precipitaţii căzute anul acesta în judeţul Suceava sunt mult sub media multianuală, cea mai mare parte din culturile agricole din judeţ fiind afectate, iar în unele zone situaţia este critică. Conform datelor statistice, cantitatea de precipitaţii este cu mult sub media multianuală care cuprinde date adunate din anul 1961 până în prezent, iar temperaturile din judeţ au fost peste medie din luna ianuarie.

Sfârşitul anului 2014 şi primele două luni ale acestui an au fost foarte sărace în precipitaţii. În martie s-au înregistrat precipitaţii care au depăşit media multianuală a acestei luni cu 195%, în aprilie nivelul de preci­pitaţii a atins puţin peste 50% din media multianuală a acestei luni, în mai 28%, iar în luna iulie, cantitatea de precipitaţii medie înregistrată a fost de 6 l/mp, faţă de 50 de l/mp, cât este media pentru acest interval.

Conform specialiştilor, din punct de vedere al meteorologiei nu se poate vorbi de secetă, ci de o perioadă de uscăciune intensă pentru că secetă înseamnă să ai 15-20 de zile fără niciun pic de ploaie. În judeţul Suceava sunt patru ani consecutivi cu precipitaţii puţine (2011-2014), iar 2015 are şanse să fie al cincilea. Ani cu precipitaţii multe, peste medie, au fost 2005, 2008 şi 2010, când s-au înregistrat şi inundaţii. Aceste precipitaţii nu au ajutat agricultura judeţului, cantităţi foarte mari de apă căzând într-un interval foarte scurt de timp, fiind urmate de perioade cu temperaturi foarte ridicate care au dus la uscarea culturilor agricole.

„Seceta a afectat judeţul Suceava chiar din primăvară, de la însămânţarea culturilor. În perioada aprilie – iulie sunt multe zone din judeţ unde nu au fost precipitaţii, motiv pentru care mulţi fermieri se plâng că nu mai pot recupera mare lucru din ce au investit şi aşteaptă un ajutor din partea statului.

Prin Comitetul pentru situaţii de urgenţă s-a format un grup de lucru pentru a analiza, verifica şi constata evoluţia culturilor pentru acordarea unor eventuale despăgubiri. Cele mai afectate zone din judeţ sunt Rădăuţi, Bălcăuţi, Salcea, Fântânele, Liteni, Dolhasca şi Drăguşeni. În zona de munte pădurile au mai atras precipitaţii, dar şi acolo există un deficit de apă în sol, nu aşa de mare ca în zona de şes.

Printre culturile care au avut şi au de suferit din cauza lipsei apei în sol se numără grâul, rapiţa, producţiile fiind mult diminuate faţă de anul trecut. Dacă fermierii cu potenţial, care respectă toată tehnologia, aveau 8-9 tone de grâu la hectar, anul acesta dacă scot 4 tone sunt foarte mulţumiţi. Judeţul Suceava este cel mai mare cultivator de cartofi, dar şi la această cultură avem mari probleme, tuberculii sunt mici, subdezvoltaţi şi este foarte puţin probabil să se mai poată recupera ceva pentru a ajunge la producţiile estimate“, ne-a declarat inginerul Vasile Irinel Costan, directorul executiv al Direcţiei Agricole Suceava.

În campania de primăvară, în judeţul Suceava au fost cultivate 21.577 ha de cartofi, 178 ha cu mazăre, 6.200 ha cu legume, 24.005 ha cu plante furajere, 228 ha de grâu de primăvară, 588 ha de sfeclă de zahăr, 2.202 ha de orzoaică, 11.552 ha de ovăz, 1.910 ha de soia, 30.500 ha de porumb, 23 ha de rapiţă, 550 ha cu fasole şi 1.534 ha de floarea-soarelui.

Silviu Buculei

2015 - anul cel mai fierbinte din istorie

Cele mai călduroase luni ale verii au fost iunie şi iulie, când s-au înregistrat temperaturi mai mari decât în mod normal în aproape toată ţara. În unele zone din sud, sud-est şi vest canicula a făcut ravagii, fiind înregistrate temperaturi medii de 26°C, cu 4 grade mai mult decât media din ultimii 30 de ani. Şi aici vorbim de măsurători efectuate la umbră. În Bucureşti, de exemplu, la nivelul solului, la soare, în zilele caniculare temperaturile depăşeau lejer 50°C.

Seceta, atentat la siguranţa naţională

De acum, din toamnă, lucrurile par a intra pe un făgaş normal; dar, din păcate, chiar dacă canicula pleacă, seceta rămâne. Foarte afectată de seceta prelungită rămâne Centrala atomică de la Cernavodă, cel mai important obiectiv energetic la nivel naţional, răspunzătoare cu livrarea de energie pentru foarte multe zone ale ţării. În contextul în care debitul Dunării la intrarea în ţară se află cu 50% mai mic decât media anuală normală, centrala ar putea fi oricând oprită. De exemplu, pe timpul verii (lunile iulie - august) debitul Dunării la intrarea în ţară era ieri de doar 2.900 metri cubi pe secundă în loc de 5.350 de metri pe secundă cum ar fi normal. Din datele furnizate de Institutul de Hidrologie situaţia este deosebit de critică şi, dacă nu va ploua abundent în următoarea perioadă, sunt şanse foarte mari să se ajungă la oprirea centralei, ceea ce ar fi un serios  semnal de alarmă.

Prognozele meteorologice emise pentru o perioadă mai lungă de timp avertizează asupra lipsei precipitaţiilor, iar în cazul în care ţările din amonte de România, cum sunt Serbia şi Ungaria, vor fi ocolite de asemenea de precipitaţii abundente centrala de la Cernavodă îşi va sista temporar activitatea. Oprirea activităţii se va face dacă debitul Dunării va atinge pragul critic de 1.900 metri cubi pe secundă. Un caz similar a fost înregistrat în 2003, atunci când debitul a fost unul deosebit de scăzut, atingând doar 1.900 metri cubi pe secundă, deci insuficient pentru a oferi apă pentru răcirea reactoarelor.

Mai cald decât în 2014

Specialiştii au anunţat că seceta se va prelungi şi în septembrie şi va deveni tot mai rea în aproape toată ţara. De altfel, iunie 2015 a fost declarată cea mai călduroasă lună din ultimii 135 de ani, de când se fac măsurători climaterice. Totodată, primele şase luni ale anului 2015 au stabilit de asemenea un record de temperatură, potrivit raportului lunar al Administraţiei Naţionale Oceanice şi Atmosferice (NOAA). „Temperatura medie globală la suprafaţa pământului şi oceanelor în iunie 2015 a fost cea mai ridicată pentru o lună iunie de la începutul monitorizărilor în 1880“, a precizat NOAA într-un comunicat. „Temperatura medie pentru luna iunie la suprafaţa pământului şi oceanelor a fost cu 1,58 grade Fahrenheit (0,88°C) peste media din secolul al XX-lea“, potrivit cercetătorilor.

Recordul anterior pentru luna iunie a fost stabilit în 2014, a precizat NOAA. Pentru primele şase luni ale anului, 2015 a depăşit recordul de căldură din 2010. Temperaturile înregistrate în această perioadă „la suprafaţa pământului şi oceanelor au fost cu 1,53 grade Fahrenheit (0,85°C) peste media din secolul al XX-lea. Aceasta a fost cea mai caldă perioadă ianuarie-iunie din 1880 până în 2015“, a menţionat NOAA.

Am fost avertizaţi...

În 2015 Terra se va confrunta cu o caniculă fără precedent. Această prognoză se bazează pe tendinţele ultimilor ani, în special pe temperaturile record înre­gistrate în cursul acestui an. Din 1880, când au început să fie efectuate măsurători climatice, tot mai des se constată anomalii de temperatură, cele mai mari valori fiind consemnate în 1995, 1997, 1998, 2005 şi 2010. În septembrie 2014 temperatura medie globală a fost de 15,7°C, ceea ce a reprezentat un nou record din ultimii 135 de ani. Pe ansamblul primelor nouă luni, tempera­tura medie a planetei a fost de 14,7°C. Specialiştii Agenţiei spaţiale americane susţin că anul în curs poate fi considerat cel mai călduros începând din 1998 şi prognozează pentru 2015 o secetă ieşită din comun în unele zone de pe Terra şi o caniculă fără precedent. Într-un cuvânt, populaţia planetei trebuie să se pregătească pentru o perioadă de provocări majore. Că ceva ciudat se întâmplă legat de clima din România ne-o confirmă şi scrisoarea unui angajat la Serviciului German de Meteorologie (Deutscher Wetterdienst), care a trimis-o pe Internet sub protecţia anonimatului. Reproducem în continuare o mică parte a scrisorii. „Lucrez la Serviciul German de Meteorologie, Deutscher Wetterdienst, de mai mulţi ani. Zilele trecute (luna aprilie n.r.) mi-a parvenit întâmplător un raport confidenţial pe care scria «Secret de serviciu!», adică toate informaţiile cuprinse acolo nu trebuie să le mai spun nimănui. Însă nu pot să tac, am familie şi prieteni în România şi ţin la ţara aceasta. Acolo scria, printre altele, că între lunile iulie şi august 2015 în mai multe ţări din Europa de Est, printre care era trecută şi România, vor avea loc schimbări climatice dramatice, adică se vor semnala mai multe valuri de căldură ucigătoare, cu temperaturi incredibil de mari, situate între 50° şi 60°C. În România foarte rar temperaturile depăşesc 40°C. Acest lucru ar fi ca urmare, conform specialiştilor germani, a unor schimbări climatice dramatice, neînţelese pe deplin.“ Potrivit oficialilor din Ministerul Mediului, scenariile climatice viitoare indică la nivelul României o creştere progresivă a valorilor de temperaturi în toate anotimpurile, mai pronunţate în vară şi iarnă, şi o descreştere a precipitaţiilor îndeosebi în zonele sudice, sud-estice şi estice.

Avem o mare problemă

2014 fusese declarat deja cel mai căldu­ros an înregistrat vreodată. Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a avertizat la începutul lunii iulie că încălzirea ar putea fi de 5-6°C până la sfârşitul secolului. Februarie 2015 a fost a doua cea mai călduroasă lună februarie de pe planetă din 1880, de când se fac măsurători de temperatură, a anunţat Agenţia Americană Oceanografică şi Atmosfe­rică (NOAA).

Împreună, primele două luni ale acestui an au fost cele mai calde de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Anul cu cea mai ridicată temperatură medie din anuale a fost 2014. În februarie 2015, temperatura medie la suprafaţa uscatului şi a oceanelor a fost cu 0,82°C mai mare decât cea a secolului al XX-lea şi a doua cea mai ridicată din perioada 1880 – 2015. Cea mai călduroasă lună februarie a fost înregistrată în 1998, cu 0,86°C mai mare decât media. Luna trecută temperatura medie pe uscat a fost cu 1,68 de grade Celsius mai mare decât cea din secolul al XX-lea, a doua cea mai ridicată din 1880. Recordul a fost stabilit în 2002, cu 1,70°C deasupra mediei, precizează NOAA. Temperatura la suprafaţa oceanelor planetei a fost în februarie 2015 cu 0,51°C mai ridicată decât media secolului al XX-lea şi a treia cea mai călduroasă din 1880.

Bogdan Panţuru

Abonează-te la acest feed RSS