reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Nov 2019

Tehnologiile viitorului într-o seră cu salată

Practicarea agriculturii în spații protejate a însemnat, încă de la apariția ei, un uriaș pas înainte. Horticultorii au putut să o ia cu un pas înaintea vremii și să obțină producții cu mult înainte de sezonul obișnuit. Următorul pas a fost obținerea a mai multe cicluri de producție într-un singur an. În același timp, serele și solariile au făcut posibill ca suprafețe întinse din zona de nord a Europei să devină grădini de legume. În Olanda și Belgia, de exemplu, producția din sere și solarii nu numai că acoperă cea mai mare parte a necesarului pieței interne, dar mai pleacă și în țările vecine.

Despre o seră belgiană, cu tehnologii de ultimă generație, vă invităm să citiți mai jos.

O existență câștigată din salată

sera salata 2

Onze-Lieve-Vrouw-Waver este o localitate mult mai mică decât o arată numele. De fapt, este un sat, dar la nivel belgian, aflat la aproximativ 30 km de Bruxelles. Cea mai mare parte a locuitorilor săi se ocupă cu horticultura. Mai exact, cu sere și solarii. Doar câțiva mai cultivă lucernă, iar unul sau doi cresc cai și vaci. Peter Verschaeren și soția sa Christel sunt considerați ca unii dintre cei mai mari producători de salată din zonă. De fapt, salata reprezintă sursa lor de venit.

„Avem o experiență de peste 20 de ani în domeniul cultivării salatei“, povestește Peter. Activitatea fermei sale a început în anul 1994 și, de la început, a fost axată pe monocultură. Obiectul de activitate este, așa cum am spus deja, salata.

Încă de la început, desfacerea s-a realizat prin intermediul cooperativei din care face parte. BelOrta, despre care am povestit în paginile revistei noastre, găsește întotdeauna clienți, la cel mai bun preț. „În felul acesta noi putem să ne axăm asupra problemelor legate de producție, fără să trebuiască să ne mai risipim eforturile și în alte direcții. Preocuparea noastră principală este să obținem salată de cea mai bună calitate și exact asta facem!“, spune cu mândrie proprietarul fermei.

O seră fără pământ

Până în anul 2010, tehnologia de lucru era una clasică. Răsadurile se plantau în pământ, se săpau, se udau, se îngrijeau și se recoltau la fel ca în orice altă seră. Dar, cu timpul, pământul s-a secătuit. Recoltele deveneau din ce în ce mai slabe, iar bolile și dăunătorii din ce în ce mai virulenți. Tot câștigul, care scădea continuu, se ducea pe felurite tratamente. Nici vechile sere nu mai erau prea eficiente. Pe scurt, era clar că trebuie schimbat totul!

 

sera salata 1

„Atunci am hotărât că este cazul să trecem la o nouă tehnologie“, își amintește Peter Verschaeren. Primul pas a fost construirea unei sere noi. Suprafața acesteia este de – nici mai mult, nici mai puțin – 12.000 mp. Adică 1,2 ha. O seră cât vezi cu ochii! Dar în această seră uriașă nimic nu este ca într-una clasică. Tehnologia de cultură este hidroponică. În traducere, în loc să se cultive pe un substrat de pământ, salatele cresc în apă. Iar pentru întreaga activitate sunt suficienți fermierul, soția sa și încă patru angajați. Deși pare incredibil, nu este nicio poveste SF, ci pura realitate!

Incursiune în agricultura viitorului

Pas cu pas, iată cum funcționează lucrurile: în primul rând trebuie să spunem că întreaga seră este acoperită cu uriașe benzi transportoare, aflate la o înălțime de aproximativ 75-80 cm. Pe acestea sunt așezate un fel de jgheburi metalice, dreptunghiulare, înalte de aproximativ 30 cm, tot atât de late și lungi de aproape zece metri. În partea superioară, jgeaburile sunt acoperite cu o bandă metalică și ea, în care sunt ștanțate orificii pătrate, de 20 x 20 cm, la distanțe de 10 cm între ele. În aceste spații se introduc răsadurile, aflate inițial în clasicele „cubulețe“ de substrat pentru germinare. Odată completat jgheabul, este așezat pe banda transportoare. Astfel, el devine un rând din imensa grădină. Rândurile se deplasează permanent, puțin câte puțin, spre capătul serei, pe partea dreaptă. Ajunse în capăt, un alt sistem automat le trece pe partea stângă, unde începe mișcarea în sens invers. Întreg circuitul durează aproximativ două săptămâni în timpul iernii și o săptămână vara. Când revin în dreptul zonei de plantare, răsadurile s-au transformat deja în salate numai bune de recoltat. Lucru pe care îl fac cei patru angajați care, în paranteză fie spus, sunt cu toții români.

Odată ajunse la capătul circuitului, salatele sunt recoltate, bucată cu bucată. Rădăcinile se îndepărtează manual, iar salata se ambalează fie individual, fie în lăzi. Deși nu este cazul, lăzile trec, cu tot cu salată, și printr-o instalație de clătire, apoi se încarcă pe paleți

Jgheaburile golite revin în zona de plantare și procesul se reia.

Pe tot parcursul circuitului, în jgheaburi se află apă, îmbogățită cu nutrienți. Cantitatea de apă, dozarea nutrienților, temperatura serei, ba chiar și iluminația sunt controlate de calculator.

Avantaje, dar mai e până la cultura eco!

sera salata 4

„Întreaga investiție a costat aproximativ 2,5 milioane de euro. Suma a provenit, în cea mai mare parte,

dintr-un credit acordat de bancă. Desigur că am beneficiat și de un ajutor de la stat, dar destul de mic. Am calculat că perioada de amortizare este de 15 ani. Ne aflăm deja în cel de-al optelea an și lucrurile stau bine“, spune dl Verschaeren.

„Această tehnologie are avantajul de a face munca mult mai ușoară. Răsadurile le cumpărăm de la un vecin, specializat în această activitate. De altfel, este un mare producător, răsadurile lui fiind exportate în Franța, Germania și chiar Elveția. Sistemul hidroponic face ca salata, care nu mai este irigată, să aibă frunzele uscate în permanență. Asta face să aibă un aspect foarte frumos și, în același timp, scade riscul infestării cu dăunători. Înainte de a trece la acest sistem aveam veșnic probleme cu bremia, botridis și trips. Acum nu mai trebuie să utilizăm cantități atât de mari de pesticide și insecticide. Cu toate acestea, efectuăm tratamente împotriva bremia, botridis și a omizilor“, descrie fermierul tehnologia aplicată.

„Avantajul major este însă că toată apa folosită este recuperată. Apa provine din iazul de lângă fermă. De acolo este pompată în instalația din seră. Ceea ce rămâne în jgheaburi este recuperat, trece în instalația de filtrare și, de acolo, se întoarce în iaz. Ca avantaj suplimentar, adaug că acolo cresc pești despre care angajații mei spun că sunt delicioși“, încheie Peter prezentarea fermei.

Iar noi nu vom adăuga decât că ferma produce în jur de 15 sortimente diferite de salată, timp de 11 luni pe an. În cea de-a douăsprezecea este concediu!

Alexandru GRIGORIEV

Bolile și dăunătorii salatei

Mana (Bremia lactucae) este cea mai gravă boală a culturilor de salată deoarece afectează atât creșterea și dezvoltarea, cât și calitatea frunzelor din căpățână. Apare în condiții de umiditate în exces, respectiv apă pe frunze, din irigarea prin aspersie (spații protejate), rouă sau precipitații (câmp) și umiditate a aerului de peste 90%. La temperaturi de 10-21 grade Celsius, sporii sau conidiile de Bremia lactucae germinează în 3-5 ore. Ca simptome, pe partea superioară a frunzelor se formează pete unghiulare de culoare verde-deschis până la galben. În dreptul petelor, pe partea inferioară, apar zone albe, pufoase. Cu timpul, petele se necrozează, iar frunzele bazale, care intră în contact cu solul, se înmoaie și putrezesc, apărând suplimentar și infecția secundară cu putregaiul cenușiu. Tratamente: în afară de rotația corectă a culturii, ca măsuri preventive se recomandă dezinfecția solului și a construcțiilor (spații protejate), evitarea udării excesive a culturii, mai cu seamă în momentul formării căpățânilor, menți­nerea unui microclimat propice, prin dirijarea corectă a temperaturii și umidității. Exemplarele afectate se scot din cultură și se distrug. Ca tratamente, se aplică, în fază de rozetă, stropiri cu substanțe precum Aliette 80 WG (2 kg/ha), Dithane M 45 (20 gr. la 10 litri de apă), Shavit F 72 WP (20 gr./10 l apă), Bravo 500 SC (20ml/10 l apă), Acrobat MZ 90-600 WP, Polyram DF, Equation Pro, Ridomil Gold MZ 68 WG etc.

Putregaiul cenușiu, produs de Botrytis cinerea, apare la umiditate excesivă. La un atac masiv, planta se acoperă de un praf cenușiu și frunzele putrezesc. Tratamente: Folosirea unor soiuri rezistente la boală, irigarea prin picătură, rotația culturilor etc. și tratamente cu Rovral 500 SC (10 ml/10 l apă), Teldor 500 SC (10 ml/10 l apa).

Putregaiul umed al frunzelor și tulpinilor de salată este cauzat de prezența ciupercilor Sclerotinia slerotiorum și Sclerotinia minor. Acestea atacă tija și frunzele bazale, cauzând putrezirea în zona coletului și a frunzelor bazale. Tratamente: măsurile de prevenire prezentate anterior, la mană și tratamente cu Rovral 500 SC (10 ml/10 l apă) și Teldor 500 SC (10 ml/10 l apă).

Fuzarioza este o boală micotică, produsă de Fusarium oxysporum, care poate apărea atât la răsadul de salată, cât și la planta aflată în cultură. Vasele lemnoase din interiorul rădăcinilor afectate capătă culoarea maro, frunzele se îngălbenesc întâi, se ofilesc și cad. Plantele nu mai formează căpățâni. Tratamente: măsuri preventive și tratamente chimice cu Topsin 70 WDG (5 sau 10 g la 10 l de apă).

Antracnoza este cauzată de ciuperca Microdochium panattonianum și se manifestă pe ambele părți ale frunzei de salată, sub formă de pete de 2-3 mm, adâncite, cu aspect umed, de culoare maronie, cu un punct galben în centru. Petele se măresc, capătă formă neregulată, de culoare galbenă, iar centrul se usucă și cade, lăsând frunza perforată. Tratamente: măsuri preventive și tratamente cu Dithane M45, Merpan 50 WP, Captan 80 WDG, Melody Compact 48 WG, Champ 77WG.

Dăunători: Limaxul (tratament cu Optimol 4G sau Agrosan); afidele (Decis Mega 50 EC-0,2 l/ha, Confidor Energy-0,6 l/ha, Mospilan 20 SG-1,5 gr/ 12 l apă, Actara 25 WG); musculița albă de seră (Decis Mega 50 EC 0,25 l/ ha, Actara 25 WG-0,2 kg/ha, Confidor Energy-1,3 l/ha, Mospilan 20 SG-1,5 gr/6 l apă). Măsuri preventive: distrugerea resturilor vegetale, dezinsecția serelor și solariilor, utilizarea capcanelor atractante.

Maria BOGDAN

Cultura salatei în spații protejate

Salata (Lactuca sativa) este cunoscută și cultivată încă de pe timpul vechilor greci. Planta este originară din Europa Centrală și de Sud și din Rusia, fiind larg consumată în stare proaspătă pentru aportul său de vitamine și săruri minerale. Nu are pretenții deosebite de căldură, lumină și temperatură (se dezvoltă optim la 16°C și rezistă la înghețuri ușoare), dar este dependentă de umiditate (80%). Ca soluri le preferă pe cele bogate în humus, cu pH cuprins între 6-7,2.

Obținerea răsadului

Răsadul de salată poate fi obținut în răsadnițe calde sau solarii. Ca substrat este utilizat gunoiul de grajd nefermentat, combinat cu pământul de țelină. În ultima vreme sunt tot mai folosite cuburile nutritive pentru care amestecul ideal este 60% turbă, 10% mraniță și 20% pământ de țelină.

Semănatul se face eșalonat, în 2-3 serii, la intervale de 15 zile, la 2-3 cm adâncime. Pentru un metru pătrat sunt suficiente 2-3 grame de semințe. Atenție, acestea trebuie să fie tratate. Dacă în perioada de vegetație se semnalează apariția făinării sau a putregaiului cenușiu se aplică un tratament cu Dithane, în concentrație de 0,25%.

Pregătirea solului și plantarea

În spații protejate, având o durată redusă de vegetație, salata poate fi plasată în sistemul de culturi succesive (înaintea tomatelor, ardeilor sau vinetelor), culturi combinate (cu ceapă și usturoi verde, ridichii) ori în sistem normal (cultură unică). Terenul se pregătește prin aplicarea gunoiului de grajd, arătură la 30 cm adâncime, mărunțirea, nivelarea și bilonarea (sau terase înălțate). Când răsadurile sunt scoase, se udă și se tratează cu Captan (0,2%). Plantarea (toamna, astfel încât la venirea înghețurilor plăntuța să fie bine înrădăcinată) se realizează când răsadurile au 5-6 frunze, la distanța de 20 cm între rânduri și 15-18 cm între plante pe rând. Ca lucrări amintim: udarea, completarea golurilor la 10 zile de la plantare, fertilizarea cu azotat de amoniu, când plantele au 8-10 frunze formate (n.n. – recomandăm totuși evitarea îngrășămintelor chimice, salata putându-și lua elementele nutritive de care are nevoie doar din gunoiul de grajd), fertilizarea foliară, prașile, eliminarea plantelor bolnave și incomplet dezvoltate. În timpul vegetației, în afară de irigarea după plantare, se mai aplică udări (prin picurare) la formarea căpățânilor și când acestea încep să crească. Dat fiind faptul că salata nu poate suporta soarele puternic, în zilele senine și mai calde folia se umbrește prin stropire cu humă. Recoltarea se face prin tăierea căpățânilor, eșalonat.

 

Tratamente împotriva bolilor și a dăunătorilor

– căderea plăntuțelor (atac specific răsadurilor): eliminarea plantelor atacate și dezinfectarea solului, evitarea udării în exces;

– mozaicul salatei: utilizarea semințelor tratate, distrugerea buruienilor;

– mana salatei: distrugerea resturilor vegetale, rărirea plantelor, tratamente cu Acrobat MZ 90-600 WP, Polyram DF, Equation Pro, Ridomil Gold MZ 68 WG;

– făinarea: distrugerea resturilor vegetale de la cultura precedentă, folosirea unor soiuri rezistente, tratamente cu Topas 100 EC, Kumulus DF, Ortiva 250 SC, Thiovit Jet 80 WG, Systhane Plus 24 E;

– septorioza: folosirea semințelor tratate; tratamente chimice cu Topas 100 EC, Kumulus DF, Ortiva 250 SC, Thiovit Jet 80 WG, Systhane Plus 24 E;

– fuzarioza: eliminarea plantelor bolnave din cultură, tratamente chimice cu Topsin 500 SC, Topsin 70 WDG;

– putregaiul alb: strângerea și distrugerea resturilor vegetale, eliminarea plantelor afectate, tratamente cu Topsin, Ortiva 250 SC, Switch 625 WG, Rovral 500 SC, Orius 25 EW;

– putregaiul cenușiu: tratamente chimice cu Rovral 500 SC, Folpan 80 WDG, Teldor 500 SC, Switch 62.5 WG;

– antracnoza: rotația culturilor, tratamente chimice cu Dithane M45, Merpan 50 WP, Captan 80 WDG, Melody Compact 48 WG, Champ 77WG;

– limax: tratamente cu Optimol sau Agrosan;

– afidele: tratamente cu Decis Mega 50 EC (0.2 l/ha), Confidor Energy (0.6 l/ha), Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 12 l apa), Actara 25 WG;

– musculița albă: Decis Mega 50 EC (0.25 l/ha), Actara 25 WG ( 0.2 kg/ha), Confidor Energy (1.3 l/ha), Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 6 l apa).

Maria BOGDAN

Salata verde din supermarket nu este chiar atât de sănătoasă (epidemiolog)

Din punctul de vedere al răspândirii infecţiilor, salata verde din magazine este chiar mai periculoasă decât hamburgerii, susţine cunoscutul bacteriolog britanic, Hugh Pennington, profesor emerit la Universitatea Aberdeen (Scoţia). Potrivit acestuia, anumite tipuri de bacterii găsite în pungile cu salata tăiată sunt aproape imposibil de distrus. Singura modalitate este iradierea, afirmă el, după cum relatează portalul MedDaily.

Legumele ambalate în pungi şi care se vând ca 'gata pentru consum' ar putea fi un pericol pentru sănătate, spune bacteriologul britanic, evocând focarul de infecţie cu Cryptosporidium, apărut în Marea Britanie şi Scoţia în urma consumului de salată verde, care a afectat 300 de persoane.

În timpul analizei influenţei diferitelor legume, experţii au stabilit o legătură semnificativă între infecţie şi consumul de legume cu frunze.

Ca argument, cunoscutul profesor scoţian evocă şi situaţia de anul trecut din SUA, când unul dintre cei mai mari producători şi comercianţi din lume de fructe şi legume proaspete, Dole, a retras de la vânzare în zece state americane salată verde tăiată, ambalată în pungi de plastic, după ce Departamentul de Sănătate Publică a descoperit eşantioane de produse cu bacterii Listeria.

El mai atrage atenţia că pe legumele cu frunze bacteriile ajung direct din sol. Unii agenţi patogeni pot fi distruşi doar prelucrare termică şi spălare cu anumite mijloace, dar nu apa simplă.

'De obicei, mai sigur este să mănânci un hamburger decât salata care îl însoţeşte', a declarat profesorul, făcând apel la susţinătorii unei alimentaţii sănătoase să fie mai atenţi la ceea ce mănâncă şi să spele bine verdeaţa chiar dacă pe ambalaj scrie că nu necesită spălare.

Sursa: AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS