Adama Sultan iulie 2020
update 10 Jul 2020

Pentru o agricultură mai puțin chimizată

Producțiile agricole au ajuns în ultimii ani la niveluri record de 10.000-12.000 kg/ha la cereale păioase, 20.000-22.000 kg/ha la porumb etc., însă cu inputuri destul de mari care, pe lângă costuri ridicate, sunt mai puțin prietenoase cu mediul și mai puțin solicitate de consumatori.

Orientarea corectă ar fi către o agricultură durabilă, cu producții medii pe țară ridicate, de 5-6 t/ha la cereale păioase și 8-10 t/ha la porumb, însă obținute cu mai puține chimicale. Avem în vedere reducerea consumului de îngrășăminte chimice, de erbicide și insectofun­gicide, de biostimulatori etc. Nu ne referim la o agricultură ECO, ci doar la reducerea chimicalelor.

Principala proprietate a solului productiv este fertilitatea. Solul fertil este acela care are conținut ridicat de humus. Humusul se obține din descompunerea aerobă a materiei organice.

Prin urmare, să asigurăm solului suficientă materie organică. Sursa sigură și ieftină de materie organică o constituie resturile vegetale. Cu fiecare recoltă se extrage din sol echivalentul a 10 t materie organică. Aceasta trebuie completată pentru a menține în echilibru procesele de formare și mineralizare a humusului.

Din resturile vegetale se asigură cam jumătate (4,5-5 t), iar restul trebuie adăugat din alte surse. O soluție ar fi acțiunea de „înverzire“ care poate asigura 5-6 t/ha masă organică. Este indicată menținerea suprafețelor de teren „permanent verde“ atât pentru protecția solului, pentru evitarea levigării nitraților, cât și pentru asigurarea masei organice.

Experiențe îndelungate au demonstrat necesitatea ca imediat după recoltarea culturilor de vară să se execute lucrarea de dezmiriștit care amestecă resturile vegetale tocate de combină cu stratul superficial al solului, formând un fel de mulci în care sunt condiții pentru germinarea și răsărirea semințelor de buruieni și de samulastră.

În verile mai ploioase am realizat chiar 50-60 kg/m2 masă verde care trebuie tocată înainte de a forma semințe și prin arătură încorporată în sol, până la 12-15 cm adâncime, pentru a asigura descompunerea aerobă, cu formare de humus.

Humusul încorporează 90% din azot și 30-65% din fosfor și prin mineralizare eliberează săruri de N, P, K, Ca, Mg ș.a. pentru plante. Solul cu 3-4% humus furnizează 20-30 kg/ha azot în anii secetoși și 80-100 kg/ha în anii ploioși. Existând în sol humus, acesta împreună cu argila formează complexul coloidal argilo-humic care constituie liantul pentru unirea particulelor din sol în agregate structurale stabile.

Solul cu structură are porozitate și permeabilitate favorabile aprovizionării și conservării apei în sol, crește­rii nestingherite a rădăcinilor și o activitate microbiologică intensă.

Existența materiei organice favorizează înmulțirea râmelor, acel plug biologic, care trec prin corpul lor anual 300-400 t/ha sol cu materie organică pe care le îmbogățesc în aminoacizi și lianți biologici favorabili structurării solului.

În sol bine structurat și cu regim aero­hidric favorabil are loc o intensă activitate a bacteriilor fixatoare de azot și cele nitrificatoare asigurând azotul necesar pentru creșterea și dezvoltarea plantelor.

Asolamentul este necesar să cuprindă o diversitate de culturi care au consum diferit de substanțe nutritive, de la niveluri diferite din sol, unele plante cu rădăcini care solubilizează substanțele greu solubile din sol, care lasă cantități diferite de resturi vegetale, care au boli, dăunători și infestare de buruieni specifice.

Rotind aceste culturi nu vom epuiza solul și vom reduce atacurile respective. Este de dorit ca asolamentul să cuprindă plante leguminoase anuale, dar și solă săritoare cu graminee și leguminoase perene care împreună să ocupe cca 20% din suprafață.

Plantele leguminoase trăiesc în simbioză cu bacteriile din genul Rhizobium care furnizează 60-300 kg N/ha/an. Totodată, având rădăcini pivotante adânci, aduc la suprafață calciul, atât de necesar formării agregatelor structurale stabile. Asolamentul poate reduce cu 40-50% necesarul de pesticide, cu 30-50% necesarul de azot și cu 26-40% necesarul de fosfor și potasiu.

Aplicând sistemul de lucrări minime și semănatul direct se asigură o bună conservare a însușirilor solului, se reduce necesarul de combustibil și o mai bună gestionare a apei și materiei organice din sol.

Prin urmare, cu elementele nutritive furnizate prin mineralizarea humusului, cu azotul rezultat din activitatea bacteriană, se asigură o bună parte din nutrienții necesari care se pot completa prin fertilizări foliare cu îngrășăminte naturale de tipul celor obținute din alge. În mod excepțional se mai pot aplica ceva îngrășăminte cu diluare treptată.

În ceea ce privește consumul de pesticide se va avea în vedere că în cadrul asolamentului fiecare cultură determină înmulțirea propriilor paraziți, crescând riscul dacă ea apare în rotație înainte de restabilirea echilibrului biologic. Ca atare, prin rotație se reduce gradul de agenți fitopatogeni, de dăunători și de buruieni.

Astfel, îmburuienarea la grâu a fost: 130 kg/ha s.u. în rotația porumb – grâu, 36,6 kg în rotația porumb – soia – grâu și 26,6 kg s.u./ha în rotația de 4 ani sfeclă – porumb – soia – grâu.

La porumb: 136 buruieni/m2 în monocultură; 88 buruieni/m2 în rotația grâu-porumb și 45 buruieni/m2 în rotația soia – grâu – porumb.

Atac de fuzarioză la grâu: 27,2% în monocultură; 20,8% în rotația porumb – grâu și 13,5% în rotația floarea-soarelui – grâu – sfeclă – porumb.

Mana la floarea-soarelui: 37,5% în monocultură și 4,9% în rotația de 6 ani.

În acțiunea de reducere a gradului de îmburuienare, a agenților fitopatogeni și a dăunătorilor sub pragul economic de dăunare, un rol important îl are aplicarea măsurilor de combatere integrată în care produsele chimice să se folosească numai în ultimă instanță, iar dintre acestea să se aplice cele care au impactul cel mai redus asupra mediului.

În solele cu grad ridicat de îmburuienare se poate aplica erbicidarea plantelor prășitoare doar pe rând, folosind 1/3 din erbicid iar intervalul dintre rânduri se prășește. Soiurile și hibrizii de ultimă generație au potențial genetic de producție destul de ridicat. Preocuparea amelioratorilor trebuie îndreptată spre creșterea rezistenței la boli și dăunători pentru a fi necesare cât mai puține pesticide.

Cu astfel de măsuri se poate reduce necesarul de chimicale, se pot obține producții mai curate și mai prietenoase cu mediul.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Să valorificăm cu maximă eficiență toate resturile vegetale

Principala caracteristică agronomică a solului este fertilitatea. Criteriul obiectiv de apreciere a fertilității solului este conținutul în humus care încorporează 90% din azot și 35-65% din fosfor.

Humusul se formează din descompunerea aerobă a materiei organice de către microorganismele din sol și el constituie sursa de elemente nutritive pentru plante. Prin urmare, pentru a avea soluri fertile trebuie să se asigure materia organică necesară. Cel mai indicat ar fi gunoiul de grajd, însă el poate asigura necesarul de materie organică pentru suprafețe foarte reduse. Cu fiecare recoltă se extrag din sol echivalentul a 10 t de materie organică și aceasta trebuie să fie restituită pentru a menține în echilibru bilanțul humusului din sol.

Principala sursă sigură și ieftină o reprezintă resturile vegetale ale fiecărei culturi agricole care pot asigura 4-5 t/ha materie organică și din care, prin descompunere de către microorganismele din sol, rezultă 1,5-2 t humus.

Resturile vegetale conțin 5 kg N; 5 kg P2O5; 9 kg H2O; 5,5 kg CaO și 0,3 kg sulf în fiecare tonă. Diferența, până la 10 t/ha materie organică, ar trebui administrată din alte surse. Dar dacă nici pe cele 5 t/ha resturi vegetale ale fiecărei culturi nu le încorporăm în sol, vom epuiza total rezerva de humus a solului. De neînțeles sunt unele voci care afirmă că încorporând în sol deșeul agricol îmbolnăvim pământul pentru că acest deșeu fermentează și produce tot felul de substanțe, spre exemplu metan.

Este adevărat că în condiții anaerobe din descompunerea lentă și incompletă a materiei organice rezultă unele substanțe toxice (CO2, H2S, acid oxibenzoic ș.a.) care au un anumit grad de toxicitate, dar nu îmbolnăvesc pământul. De aceea este necesar ca descompunerea materiei organice din sol să aibă loc în condiții aerobe din care se formează humusul, din acesta apoi 80% se minimalizează și furnizează substanțele nutritive pentru plante, iar 20% intră în rezerva solului. Pentru aceasta încorporarea în sol a resturilor vegetale trebuie să se facă până la 12-15 cm adâncime, strat în care se asigură condiții de aerobioză.

Pe această temă, în anul 2012, în paginile revistei Lumea Satului a fost o dezbatere cu fermierii pe tema folosirii plugurilor cu antetrupiță. Antetrupița preia stratul de la suprafața solului, bogat în materie organică, și-l introduce în fundul brazdei anterioare. Peste acest strat trupița preia restul de sol și-l răstoarnă peste primul strat, unde nu se mai pot asigura condiții pentru activitatea bacteriilor aerobe. De aceea nu este indicată folosirea plugurilor cu antetrupiță.

Se mai afirmă că terenurile agricole aveau în anul 2001 o fertilitate de 55%, iar în 2018 de 35% (cum s-au calculat oare aceste procente?) Afirmația este neîntemeiată deoarece realitatea din teren o infirmă. Se știe că în anii 2017 și 2018 au fost obținute producții record istoric, cu mult peste nivelul producțiilor realizate în anul 2001.

Prin urmare, este indicat să se folosească toate resturile vegetale, dar acestea să fie încorporate în sol în stratul de până la 12-15 cm adâncime pentru a avea condiții optime pentru activitatea bacteriilor aerobe care le transformă în humus – acel aur negru al pământului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Din resturile vegetale, brichete pentru foc sau humus pentru sol?

Anumiți oameni cu inițiativă și întreprinzători au găsit soluția cea mai eficientă de a rezolva necesarul de combustibil pentru foc prin fabricarea de brichete din resturile vegetale. Prin aceasta evită tăierile masive de copaci atât de necesari menținerii unui mediu favorabil resturilor vegetale care, spun ei, sunt deșeuri care încurcă activitatea agricultorilor. Acțiunea este lăudabilă cu condiția să nu se folosească nimic din ceea ce se produce pe terenurile cultivate.

Există suficiente alte materiale pentru brichete, și anume: tot ce rezultă de la tăierile viței-de-vie și pomilor roditori, rumeguș, talaș și așchii de la fabricile de cherestea și mobilă, suficiente produse vegetale care se pot recolta de pe marginea șoselelor, a căilor ferate, a canalelor și digurilor, de pe suprafețele necultivate etc.

Aceasta presupune ca fabricanții de brichete să se doteze cu utilajele necesare pentru colectarea acestor materiale.

Resturile vegetale de pe terenurile cultivate constituie materia organică atât de necesară pentru sol, din care se produce humusul, acel aur negru al pământului.

Pentru aceasta, în afară de cantitatea de paie pentru așternut, folosită în fermele zootehnice care furnizează gunoiul de grajd, un îngrășământ natural complet, nimic nu mai trebuie luat de pe terenurile cultivate.

Cantitatea de resturi vegetale rezultată de la diferite culturi, exprimată în substanță uscată, este:

– grâu și orz, miriște și rădăcini   1,5-2 t/ha

– paie de cereale                         3-5 t/ha

– porumb                                     4-6,5 t/ha

– rapiță                                        4 t/ha

– sfeclă de zahăr                          5-6 t/ha

Toate aceste resturi vegetale, alături de gunoiul de grajd constituie sursa atât de necesară pentru fertilitatea solului.

Din păcate, efectivele de animale s-au redus; dacă ne referim numai la bovine, ele au scăzut de la 5,4 mil. capete în 1990 la mai puțin de 2 mil. capete în prezent, așa încât singura sursă sigură și ieftină pentru sol rămân resturile vegetale.

Cantitatea de humus rezultată de la resturile vegetale poate ajunge la 1.600-2.000 kg/ha.

Conținutul lor în elemente nutritive, exprimat în kg/t, este de 5 kg N; 3 kg P2O5; 9 kg K2O; 0,3 kg S; 5,5 kg CaO ș. a.

Este de datoria agricultorilor să gospodărească cu multă grijă această sursă importantă de materie organică.

Combinele moderne sunt prevăzute cu aparat de tocat și ventilator care împrăștie uni­form pe teren materialul tocat.

Se știe că fiecare recoltă consumă din sol echivalentul a 10 t materie organică, iar cu resturile vegetale se returnează în sol cca 5 t materie organică, restul trebuie adăugat din alte surse.

Imediat după trecerea combinei se execută lucrarea de dezmiriștit prin care se amestecă stratul superior al solului cu materialul tocat. În acest strat se realizează un grad de umiditate suficient pentru a provoca germinarea semințelor de buruieni și samulastra.

Resturile vegetale sunt mărunțite, în continuare, de fauna solului (râme, acarieni, viermi), iar ciupercile distrug stratul celulozic, făcând posibilă activitatea bacteriilor care descompun materia organică cu eliberarea de substanțe nutritive și formarea humusului.

Substanțele nutritive rezultate sunt consumate de buruienile și samulastra răsărite, evi­tând levigarea acestora.

Prin distrugerea buruienilor, înainte de a forma sămânța, acestea se adaugă la materia organică furnizată de resturile vegetale, contribuind la creșterea fertilității solului.

În acest fel, printr-o acțiune gospodărească bine gândită, vom avea și pădurile intacte, vom asigura și brichete pentru foc, dar vom asigura și materia organică pentru pământ, baza creșterii fertilității solului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

  • Publicat în Mediu

O nouă gamă de tocătoare Kuhn, BC 1000

Pentru a completa gama tocătoarelor de resturi vegetale RM, bine-cunoscută fermelor mari și prestatorilor de servicii, KUHN a dezvoltat seria BC 1000 cu nu mai puțin de 5 modele disponibile: BC 2800, BC 3200, BC 4000, BC 4500 și modelul reversibil BCR 2800, având lățimi de lucru cuprinse între 2.80 și 4.50 m.

Datorită capacității și calității muncii lor, tocătoarele din gama BC 1000 sunt ideale pentru fermele de mari dimensiuni, cooperativele agricole și prestatorii de servicii.

Tocarea impecabilă a resturilor vegetale voluminoase va fi ușor de realizat de către modelele acestei game datorită contra-cuțitelor și a varietății de unelte de lucru adaptate la diverse tipuri de resturi vegetale: cuțite tip ciocan greu sau cuțite universale cu palete de paie pentru o bună aspirație a resturilor fixate pe sol.

Seria BC 1000 de la KUHN oferă fermierilor posibilitatea de a lucra la viteze ridicate într-un volum mare de resturi vegetale sau pe un teren pârloagă grație unui rotor de mari dimensiuni (647 mm pe modelele de până la 3.20 m și 730 mm peste).

Aceste mașini au fost proiectate pentru a fi folosite cu tractoare de mare putere de până la 350 CP, dispunând de un design robust, precum și de o cutie de viteze special adaptată.

Angrenajul dublu de pe fiecare parte (cu excepția modelului de 2,80 m) asigură o bună transmisie a puterii între tractor și rotor.

Deplasarea între fermă și câmp se face în mod simplu și în condiții de siguranță cu sistemul hidraulic longitudinal de transport disponibil pe modelele BC 4000 și BC 4500.

Recentul raport de test DLG Nr 6316 atestă calitatea muncii, confortul de utilizare și manevrabilitatea furnizate de această noua gamă de tocătoare de „Câmp“.

Revista Lumea Satului nr. 19, 1-15 octombrie 2016 – pag. 43

Virtuţile resturilor vegetale

Însuşirea de fertilitate a solului nu poate exista în lipsa materiei organice. Cea mai accesibilă şi mai ieftină materie organică o constituie resturile vegetale. Ele nu necesită cheltuieli pentru încărcare, transport, distribuire uniformă pe teren şi încorporare în sol. Totodată, ele conţin toate elementele de care au nevoie plantele şi în proporţii corespunzătoare.

Se apreciază că jumătate din cantitatea de humus şi de elemente nutritive care au fost folosite de culturi se poate compensa prin folosirea resturilor vegetale.

Resturile vegetale – categorii

– Rădăcinile tuturor plantelor care totalizează cca 1,5 t/ha s.u (substanţă uscată).

– Vrejii de leguminoase, de cartofi ş.a. socotiţi la cca 3-4 t/ha s.u.

– Miriştea rămasă după recoltare care reprezintă 80 kg/ha pentru fiecare 1 cm înălţime (20 cm x 80 kg = 1,6 t/ha s.u.).

– Paiele culturilor de cereale ce pot ajunge la 4-6 t/ha s.u.

– Tulpinile de porumb, tulpinile şi calatidiile de floarea-soarelui – 4-6 t/ha.

– Coletele şi frunzele de sfeclă de zahăr 5-6 t/ha s.u.

– Masa mare de buruieni care în verile ploioase poate ajunge la 30-40 t/ha masă vegetală. Este important ca ele să fie tăiate înainte de a produce sămânţă.

Conţinutul în azot, fosfor şi potasiu (NPK)

al resturilor vegetale

                   (%)                      N                                 P2O5                          K2O

Paie de cereale                  0,4-0,6                       0,2-0,3                       1,0-1,5

Coceni de porumb             0,6-0,7                       0,25-0,30                  1,2-1,5

Tulpini şi calotidii

floarea-soarelui                   0,3-0,5                      0,3-0,4                       1,2-2,0

Frunze şi calote

sfeclă de zahăr                    0,30-0,35                 0,10-0,13                   0,45-0,50

Cantitatea de humus obţinut de la resturile vegetale

Grâu               – rădăcini + mirişte    600 kg/ha

                        – paie încorporate   1.000 kg/ha

Porumb         – rădăcini + mirişte    800 kg/ha

                        – tulpini + frunze     1.000 kg/ha

Rapiţă            – rădăcini + tulpini 2.000 kg/ha

 

Aportul de elemente nutritive din resturile vegetale

            N         P2O5  K2O    S         CaO    MgO

Paie de grâu

(kg/t)   5,0      2,1      9,5      0,3      4,2      2,1

Coceni de porumb

(kg/t)   7,0      3,5      2,9      0,3      7,0      3,5

Condiţiile de descompunere şi mineralizare a materiei organice

– Să fie tocată la dimensiuni de 5-6 cm.

– Să fie încorporată în sol până la adâncimea de 12-15 cm pentru a beneficia de activitatea aerobă a microorganismelor.

– Să existe temperaturi pozitive. Intensitatea mineralizării creşte cu temperatura, între 10-20°C se dublează şi încă o nouă dublare între 20-30°C, după care scade.

– Solul să aibă umiditate corespunzătoare.

Rata de descompunere a raportului carbon/azot (C/N)

– Când raportul C/N este mai mic de 15 – descompunere foarte intensă.

– Când raportul C/N este cuprins între 15-30, intensitate medie.

– Când raportul C/N este mai mare de 30 intensitatea este redusă şi aceasta se întâlneşte la paie care au raportul C/N cuprins între 50-100, motiv pentru care este necesar să se adauge îngrăşăminte chimice cu azot, 20 kg la fiecare tonă resturi vegetale uscate, pentru a preveni aşa-numita „foame de azot“.

Distribuţia resturilor vegetale pe stratul de sol 0-10 cm în funcţie de sistemul de lucrare a solului

– În sistemul convenţional, pe stratul 0-10 cm, 17%.

– În sistemul de lucrări minime, 75%.

– În sistemul de semănat direct, fără arătură, 90%.

În ultima perioadă au apărut metode moderne de valorificare mai eficientă a resturilor vegetale:

– Aplicarea unui extract lichid de humus de râmă (50 l/ha) asigură o degradare rapidă şi sporeşte aportul de humus de 30 ori faţă de cele netratate.

– Tratarea miriştii cu Bacto fil B10 (o cultură bacteriană) ajută descompunerea rapidă a resturilor vegetale, transformându-le în compuşi uşor asimilabili. Prin aceasta dozele de azot se pot reduce cu 30-50%.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Resturile vegetale, sursă importantă de îmbunătăţire a fertilităţii solului

Cu fiecare recoltă se extrag din sol cantităţi importante de elemente nutritive care ar trebui compensate prin aplicarea de îngrăşăminte.

În ultima perioadă se aplică tot mai puţin îngrăşăminte, motiv pentru care o bună parte din suprafaţa arabilă a ţării a ajuns să aibă conţinutul în humus sub 2%.

La îndemâna agricultorilor se găseşte însă o sursă importantă pentru creşterea fertilităţii solului, şi anume resturile vegetale care, în afară de rădăcini şi mirişte, care totalizează cca 1,5-2 t/ha substanţă uscată, se mai adaugă cca 2 t paie, 2 t tulpini de floarea-soarelui, 5-6 t tulpini de porumb etc.

Combinele moderne sunt prevăzute cu aparate de tocat aceste tulpini şi de împrăştierea lor uniform pe teren.

Prin urmare, ideal ar fi să renunţăm la ideea de strângere a resturilor vegetale şi eliberarea terenului şi mai ales de îndepărtare a lor prin ardere. Se ştie că menţinerea şi îmbunătăţirea stării de fertilitate a solului sunt condiţionate, în primul rând, de existenţa materiei organice în sol. Aceasta se realizează prin administrarea de îngrăşăminte organice şi prin valorificarea cât mai eficientă a resturilor vegetale (paie, vreji, colete, tulpini de porumb şi floarea-soarelui), precum şi a buruienilor existente pe teren.

S-a demonstrat în mod practic că, fără existenţa materiei organice în sol, indiferent ce cantitate de îngrăşăminte chimice se aplică, nu se obţin producţii corespunzătoare. De exemplu, prin eliminarea completă a paielor de pe teren, producţia de grâu scade continuu, chiar dacă doza de îngrăşăminte chimice creşte.

Capacitatea productivă a solului se depreciază continuu ca urmare a diminuării şi epuizării suportului său reprezentat de materia organică; prin ea se furnizează substanţele nutritive necesare plantelor şi se mijloceşte sinteza humusului, acea substanţă specifică solului care reprezintă depozitul trofic şi energetic al fertilităţii.

Resturile vegetale aduc în sol o cantitate scăzută de azot (20-40 kg/ha), dar ele au un rol hotărâtor în menţinerea proporţiei de materie organică şi în sinteza compuşilor care intră în alcătuirea humusului.

Măsuri practice

Resturile vegetale de pe 1 ha de cereale păioase pot aduce în sol peste 400 kg de humus. Din aceste motive recomandăm:

– după recoltarea culturilor de vară cu combine prevăzute cu tocător, pentru a stimula activitatea microorganismelor care participă la descompunerea materialului vegetal, se vor administra 15-20 kg de azot pentru fiecare tonă de material vegetal (uscat). Aceasta pentru ca microorganismele respective să nu consume azotul existent în sol, provocând aşa-numita „foame de azot“;

– imediat după recoltare se va efectua lucrarea de dezmiriştit care realizează, în continuare, o mărunţire a resturilor vegetale şi amestecarea acestora cu stratul superior al solului. În acest strat se continuă mărunţirea materialului vegetal de către microfauna solului (viermi, râme, acarieni etc.)

– pe suprafaţa fragmentelor mărunţite se instalează o floră de ciuperci care distruge cuticula externă şi pă­trunde în interior;

– mai departe îşi pot începe activitatea şi bacteriile care realizează descompunerea materiei organice şi formarea de produşi intermediari şi finali;

– ca urmare a activităţii microorganismelor, resturile vegetale îşi schimbă culoarea, devin negricioase, ceea ce demonstrează că au fost colonizate de bacterii şi ciuperci-mucegaiuri;

– acesta este momentul care ne indică posibilitatea de a se trece la efectuarea arăturii şi încorporarea res­turilor vegetale în zona activităţii microorganismelor aerobe (până la 15-17 cm);

– brazda trebuie să fie întoarsă la 45° şi nu cu introducerea materiei organice la fundul brazdei în condiţii anaerobe, unde prin descompunere rezultă substanţe toxice dăunătoare germinaţiei seminţelor de grâu, porumb ş.a.;

– nici menţinerea în totalitate la suprafaţa solului nu este indicată, deoarece procesul de mineralizare este intens şi o parte din produşii rezultaţi pot fi levigaţi în adâncime;

– o parte din resturile vegetale, bine mărunţite şi omogenizate cu solul, pot rămâne pe grosimea patului germinativ, având un rol benefic de protecţie atât asupra solului, cât şi asupra tinerelor plante;

În acest fel resturile vegetale îşi pot aduce un aport important la îmbunătăţirea fertilităţii solului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013

Abonează-te la acest feed RSS