reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Aug 2019

Producții fără compromisuri cu ajutorul tehnologiei NFT

Culturile hidroponice pe film nutritiv NFT reprezintă una dintre cele mai interesante sisteme de cultură folosite în noile spații protejate. Această metodă de creștere este o tehnologie ecologică, modernă, simplă și economică. În sera de la USAMV București se cultivă salată sau busuioc, pe acest tip de substrat fără sol. Specialiștii de la Universitatea de Științe Agronomice încurajează sistemul NFT deoarece asigură o productivitate mare într-un timp scurt, fără ca produsul să sufere modificări. Despre cum funcționează și cât de avantajoasă și profitabilă este această tehnologie am aflat direct de la Maria Drăghici, specialist în bioingineria sistemelor hortiviticole.

„Acest sistem este unul adaptat și performant, putându-se practica atât în sere cât și în câmp cu eficiență maximă. Marele avantaj este că nu mai suntem nevoiți să dezinfectăm solul. După desființarea culturii se curăță și se dezinfectează foarte ușor jgheaburile, iar după această etapă se poate reînființa cultura într-un timp foate scurt. De asemenea, timpul în care se formează partea comestibilă a produsului este mult mai scurt“, spune Draghici Elena Maria, specialist în bioingineria sistemelor hortiviticole.

Fără boli și dăunători

Dacă în cultura pe sol o salată în solar se dezvoltă după 30-35 de zile de la plantare, în sistemul NFT se obțin recolte de calitate mult mai repede. De asemenea, datorită tehnologiei avansate nu se efec­tuează tratamente fitosanitare, existând un control asupra nutrienților și factorilor de mediu. Un alt real avantaj al sistemului este că nu se folosesc tratamente deoarece plantele crescute cu ajutorul acestei metode nu sunt predispuse la boli și dăunători. Cu alte cuvinte, poți obține produse mult mai sănătoase. Deocamdată, sistemul NFT poate fi folosit pentru cultura plantelor de talie mică.

„Această salată de tip frunză de stejar a ajuns la o greutate de 180 grame. Dacă mă uit la sistemul radi­cular observ starea de sănătate a plantei. Dacă sistemul radicular este alb, nu necrozat, înseamnă că rădăcinile lucrează foarte bine și plantele absorb elementele nutritive din soluția nutritivă.

În acest sistem, folosind ghivecele nutritive, planta se poate valorifica cu totul. Se înfășoară rădăcina, se pune salata într-o folie de plastic și rămâne proaspătă mai mult timp. Avantajul acestui sistem este că numărul de cicluri într-un an este mult mai mare și putem produce salata atât iarna, cât și primăvara sau vara, când temperaturile sunt foarte ridicate. La tomate sistemul trebuie gândit altfel, însă se pretează perfect pentru culturie de talie mică, cum ar fi: busuioc, cimbru, varză chinezească sau spanac. Prin rețeta nutritivă dăm acele elemente de care planta are nevoie“, spune Draghici Elena Maria.

Economie de timp, bani și... apă

Soluția nutritivă trebuie să curgă continuu timp de 24 ore sau intermitent, alternând cu perioade de întrerupere a alimentarii, acest lucru contribuind la o mai bună oxigenare a rădăcinilor.

„Economia de apă este un lucru foarte important pentru fiecare fermier. Pe o suprafață de 190 m2 noi folosim un rezervor cu capacitatea de 800 l în care se prepară soluția nutritivă. De aici, aceasta este preluată și pompată la capătul rigolei printr-un sistem de furtunașe și condusă în jgheabul de cultură pentru a alimenta rădăcinile, care sunt distribuite în acest sistem. Soluția intră printr-o parte și ajunge la capătul opus, unde este recuperată de tancul cu soluție nutritivă. Acolo se omogenizează, se oxigenează, după care circuitul se reia. Un alt avantaj este faptul că putem regla temperatura soluției nutritive. Un lucru foarte important deoarece aceasta nu trebuie să depășească 20-22 grade. Dacă temperatura începe să crească, planta îmbătrânește, face tijă florală și devine amară“, mai explică Drăghici Elena.

Potrivit specialiștilor, aplicarea acestei tehnologii poate spori producția culturilor din România. Chiar dacă introducerea sa în ferme este ceva mai costisitoare la început, în timp agricultorii își vor recupera investiția.

„Investiția este ceva mai mare, însă gândiți-vă că într-un an de zile putem produce până la 14 cicluri de cultură de salată, depinde de stadiul de vegetație. O salată o valorifici în perioada de iarnă cu un preț, iar vara la fel. Pentru un hectar de cultură, o asemenea investiție ar costa în jur de 1 milion de euro. De asemenea, adoptând o asemenea tehnologie eliminăm și lucrul cu forța de muncă, care este destul de costisitoare și atârnă la cheltuiala fermei. Sunt țări care au trecut la această tehnologie și sunt convinsă că și fermierii noștri sunt deschiși la nou“, conchide prof. univ. dr. Draghici Elena Maria.

Ruxandra HĂBEANU

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Genetica și tehnologia de cultură pot asigura producții record

Făcând o retrospectivă sumară asupra nivelului producțiilor agricole din ultimul secol, se pot constata aspecte revelatoare.

Concomitent cu dezvoltarea științei și tehnicii în general, se înregistrează dezvoltarea și modernizarea științei și tehnicii agricole care au asigurat tehnologii de cultură adecvate noilor creații biologice (soiuri și hibrizi).

Trebuie menționată în mod special dezvoltarea științelor biologice, a geneticii în special, care a asigurat cultivarea de mare productivitate, care valorifică superior fertilizarea și apa din sol. Datorită acestei genetici plantele manifestă rezistență la factorii nefavorabili de mediu, toleranță la atacul bolilor și dăunătorilor și reușesc să realizeze producții bune și în condiții mai vitrege.

Mai trebuie menționat faptul că, în acest lung interval, capacitatea de producție a solului s-a diminuat continuu. Totuși, prin intervenții adecvate, prin tehnologii de cultură moderne, nivelul producțiilor a crescut.

Referindu-ne la cultura porumbului care ocupă cea mai mare suprafață în țara noastră, de la producții de 1.055 kg/ha obținute în anii ’30, socotiți ani de vârf ai etapei istorice respective, s-a ajuns la 4.259 kg/ha în 2011 și la 5.854 kg/ha în 2017 (producții medii pe țară).

Dar s-au obținut și 14.000 și 15.000 kg/ha de pe teren neirigat de către G. Alexandru din Călărași sau A. Grigorescu din Ialomița și chiar 19.200 kg/ha de către V. Pop Silaghi în județul Neamț. În Insula Mare a Brăilei, în condiții de irigare, s-au obținut 20.350 kg/ha. Însă potențialul de producție al hibrizilor de porumb este mult mai mare. Compania Pioneer menționează, la unii hibrizi, potențial de producție de 30.000 kg/ha și în SUA furnizorii au obținut chiar 35.500 kg/ha.

La cultura grâului, de la o producție de 1.310 kg/ha obținută în anii ’30 s-a ajuns la 3.665 kg/ha în 2011 și la 4.836 kg/ha în 2017.

Menționăm și producții record de 9.700 kg/ha obținute de I. Nicolae din Argeș, 10.200 kg/ha de P. Popescu din Mehedinți, 10.800 kg/ha de ing. Budai în Bihor și chiar 11.000 kg/ha, obținută cu soiul Apache de la compania Limagrain.

La cultura orzului în anii ’30 se realizau 724 kg/ha, ca în 2011 să se obțină 4.942 kg/ha și în ultimul timp la Diosig – Bihor s-au realizat 12.500 kg/ha.

La floarea-soarelui în anii ’30 se înregistrau 673 kg/ha, ca în 2017 să se ajungă la 2.725 kg/ha, însă s-au obținut și 5.100 kg/ha la Sanislău – S. Mare și 5.420 kg/ha la Osmancea – Constanța.

Rezultate interesante s-au obținut la rapița de toamnă. De la 1.500-2.000 kg/ha s-a ajuns la producții duble și triple ca urmare a noilor soiuri și hibrizi de mare productivitate și a tehnologiei aplicate.

Astfel, la Urlați – Prahova s-au obținut 5.700 kg/ha, la Furculești – Teleorman 5.950 kg/ha, iar O. Siteanu a obținut 6.330 kg/ha și la Lișcoteanca – Brăila 6.500 kg/ha.

La mazăre, cultura care s-a extins mai mult din grupa leguminoaselor pentru boabe, se realizează producții mai sigure folosind apa acumulată în sol în perioada toamnă-iarnă de la 2.000-3.000 kg/ha s-a ajuns, în ultimul timp, la producții ce depășesc 5.000-6.000 kg/ha. De exemplu, Gh. Niculăeș din Răchiți – Botoșani a obținut 6.100 kg/ha, iar la Urlați – Prahova s-au obținut 7.000 kg/ha.

Cultura de soia, cu cerințe mai mari față de apă, s-a extins mai mult în perimetrele irigate, unde s-au înregistrat producții foarte bune.

Astfel, în Insula Mare a Brăilei s-au obținut 5.500-5.600 kg/ha, iar Cristian Brânză – Brăila a obținut 6.000 kg/ha.

De remarcat că, folosind soiuri foarte timpurii, la Chirnogi – Călărași, în cultură dublă (succesivă), s-au obținut 5.000 kg/ha.

Compania Pioneer ne aduce la cunoștință că în SUA, la soia, s-au obținut 11.400 kg/ha.

La sfecla-de-zahăr întâlnim o situație specială în sensul că, față de 200.000-250.000 ha, cât se cultivau înainte de ’90, care se prelucrau în cele 33 de fabrici și se asigura întregul necesar de zahăr pentru țară, cu unele disponibilități pentru export, după aderarea la UE ne-au repartizat o cotă de zahăr care satisface cca 20% din necesarul țării – restul îl importăm.

Între timp, fabricile au fost privatizate, majoritatea s-au închis și au rămas câteva în funcțiune. Suprafața cultivată s-a redus la 20.000-30.000 ha care se prelucrează în fabricile rămase în funcțiune.

În acest an cultivatorii din Bihor, care au condiții bune pentru cultura sfeclei, nu mai pot cultiva deoarece fabrica din Oradea s-a închis.

Producțiile medii de sfeclă-de-zahăr au fost de 40.000 kg/ha, dar sunt și situații de producții mari. Astfel, cultivatorii din județul Brașov au realizat, în medie, pe cele 6.000 ha contractate cu fabrica Bod, 7.500 kg/ha.

Un iscusit specialist din Neamț, V. Pop Silaghi, a obținut pe întreaga suprafață o producție de 77.000 kg/ha, iar în câmpurile experimentale ale Universității Agronomice Iași s-au obținut 90.000 kg/ha.

Considerăm că cele prezentate mai sus indică posibilitățile foarte mari pe care le au fermierii din țara noastră ca, prin alegerea soiurilor (hibrizilor) corespunzător zonei în care se află și prin tehnologii de cultură adecvate, să poată obține producții foarte bune.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Producție record la porumb cu hibridul P0937 în ferma lui Dan Priceputu

Seria fermierilor campioni la porumb începe cu agricultorul Dan Priceputu din localitatea Viziru, județul Brăila. Acesta a obținut producția de 18.030 kg/ha și a declarat faptul că hibridul P0937 i-a asigurat cea mai înaltă performanță de când activează în domeniul agricol.

Performanță cu tehnologie modestă

Agricultorul brăilean lucrează 1.400 ha, iar pasiunea pentru agricultură moștenit-o de la tatăl său, care de altfel a pus bazele fermei. A studiat și a devenit inginer agronom, iar în urma rezultatelor obținute, putem spune că este cu adevărat priceput în ale agriculturii. Anul acesta a semănat porumb pe 530 ha, dintre care 240 cu hibridul P0937, ale cărei performanțe au confirmat așteptările la proba cântarului. Poate vă întrebați care a fost “secretul” unei asemenea producții, acesta a menționat faptul că nu a aplicat o tehnologie “foarte complexă, ci una chiar modestă”, însă alegerea hibridului potrivit este cheia unei producții ridicate.

“Hibridul a fost cu mult peste așteptările mele, cultura s-a dezvoltat excepțional, este adevărat că într-un an agricol bun, dar nu trebuie să uităm de vijeliile care au pus probleme chiar și culturilor de porumb și în multe sole plantele au fost afectate, lucru care nu s-a întâmplat și cu P0937. Ca tehnologie de cultură nu am aplicat cine știe ce. Am arat în toamnă, pregătirea patului germinativ a avut loc în primăvară și a însemnat o singură trecere cu combinatorul.Semănatul l-am început din data de 15 aprilie și a durat aproximativ o lună. Am semănat 84.000 de boabe/ha și am aplicat 200 kg/ha complexe 20.20.0. Apoi, postemergent, am erbicidat, iar la prășit, atunci când plantele aveau 6-8 frunze, am mai aplicat 200 kg/ha azot substanță brută. Apoi, la stadiul de 10-12 frunze, cultura a mai beneficiat de 200 kg/ha substanță brută. În zonă am avut o medie a precipitațiilor destul de bună, însă eu am și irigat în 3 tranșe. Nu am făcut niciun tratament, hibridul a fost foarte viguros, rezistent la căderi, chiar nu am avut probleme cu el”, a declarat fermierul campion.

Hibridul potrivit și spații de depozitare

Fermierul încă nu a terminat recoltatul, mai are încă 70 ha de recoltat, chiar dacă în fermă a început campania în data de 20 septembrie, iar la P0937 a început în data de 15 octombrie. “Umiditatea la recoltare a fost de 16,7 %, iar producția record într-o solă a fost de 18.030 kg/ha. Până în prezent, media pe fermă este de 16.000 kg/ha, cred că la finalul recoltatului va depăși această valoare. Am fost mai mult decât mulțumit de alegerea acestui hibrid, chiar dacă are FAO un pic mai mare, pentru mine a fost hibridul potrivit pentru că am și irigații și uscător de cereale”, a mai adăugat Dan Priceputu.

Mai mult decât atât, fermierul are întreaga producție depozitată, pentru că beneficiază de spații de depozitare ce pot adăposti 7.000 tone - 4.000 tone în silozuri cilindrice și 3.000 tone în magazii. “Depozitez, nu vând la aceste prețuri, care nu se justifică munca. Dacă noi am știut să alegem un hibrid bun și am făcut producție bună, nu înseamnă că prețul ar trebuie să fie atât de mic. În cei 18 ani de când sunt în producție nu am avut asemenea rezultate. Într-adevăr a fost un an bun, am avut ploi, dar hibridul a fost cheia, iar noi am reușit să-l valorificăm aproape de potențialul maxim”, a concluzionat agricultorul brăilean.

P0937- FAO 550                                                                                        

  • Hibrid tardiv, potențial de producție excelent
  • Greutate hectolitrică a boabelor excelentă, toleranță foarte bună la Helmitosporioza și tăciunele zburător
  • Tolerează bine temperaturile ridicate din perioada de umplere a boabelor

Sfaturi pentru fermieri

Hibrid intensiv, recomandat pentru tehnologii ridicate.   Se recomandă a se cultiva numai în sistem de irigare !

Vermicompostul, drumul cel mai curat către producții record

Marian Merloi este reprezentantul unei companii românești din județul Timiș ce are ca obiect de activitate producția de vermicompost. Un îngrășământ absolut natural, care și-a dovedit eficiența în câmpurile experimentale în care a fost testat. Care a fost sporul de producție în loturile demonstrative am aflat chiar de la omul de afaceri timișorean.

– Cum ați ajuns să investiți în vermicompost?

– Știam câte ceva despre biohumus sau vermicompost, dar decizia de a investi a venit după o documentare mai amplă. Conceptul de bază al acestei afaceri pornește de la o idee simplă, un îndemn la agricultura 100% bio.

– Cum ar fi mai corect spus, biohumus sau vermicompost?

– Diferența între cele două concepte constă în faptul că biohumus reprezintă denumirea comercială, care vine din sistemul american de producție a compostului pe o platformă betonată, iar vermi­compostul este denumirea științifică. Important este să se știe că vorbim de un îngrășământ organic natural, rezultat din amestecul gunoiului de grajd și al deșeurilor biologice produse de râme.

vermicompostul 3

– Când ați demarat, practic, investiția?

– Investiția a fost făcută în urmă cu 7 ani, în urma unei vizite în Austria, de unde am cumpărat tehnologia, know-how-ul și am implementat-o împreună cu Universitatea Agricolă din Timișoara cu care avem un contract de colaborare și studiu de caz pe produs.

– Investiția a fost făcută din fonduri proprii sau ați apelat la fonduri europene?

– Cu fonduri europene. În 2009 am depus cererea de finanțare, în 2010 am semnat contractul de finanțare, după care a urmat o perioadă de 4 ani de desfășurare a investiției. În 2014 am finalizat investiția, iar în 2015 am intrat pe producție.

– Care a fost valoarea proiectului?

– Proiectul s-a ridicat la 301.000 euro. Banii au fost investiți în infrastructură – platforma betonată, hala de producție și utilaje însemnând tractor, remorcă amestecător, tocătoare de crengi.

– Care este capacitatea de producție?

– Capacitatea de producție proiectată este de 1.000 mc/an, iar producția noastră în prezent este de 500 mc/an, dar se va dezvolta odată cu creșterea vânzărilor.

– Care este materia primă din care se obține vermicompostul?

– Materia primă de bază este gunoiul de grajd de ovine, bovine, cai, lucernă verde și creangă tocată. Toate cele 5 componente se amestecă într-un utilaj numit remorcă amestecător, după care se deversează pe platou și se formează compostul. În primele două săptămâni se urmăresc următorii parametri: temperatura de creștere la 70 de grade pentru a distruge tot ce înseamnă agenți patogeni, semințe de buruieni, după care începe rotirea compostului. La maturare compostul ajunge la o temperatură de 15-20 de grade Celsius, moment în care este transferat în sala de producție. Produsul conține setul necesar de nutrienți, macro și micro, enzime, antibiotice, vitamine și substanțe humice. Față de îngrășămintele chimice care hrănesc planta direct, dar deteriorează solul, biohumusul îmbogățește fertilitatea solului ca un întreg.

– Cât timp durează maturarea compostului?

– Perioada de maturare a compostului depinde foarte mult de perioada din an, între 4 și 6 luni. După este transferat în hala de producție, unde mai durează încă 4 luni până ajunge produs finit. În hala de producție avem 4 posturi/lăzi cu 40 de m lungime, 3 m lățime, unde avem râme aduse din Olanda.

– De ce din Olanda? Râmele românești nu sunt bune?

– Pentru că pe Glob, la ora actuală, există 1.800 specii de râme, dar asta nu înseamnă că toate speciile de râme se pretează pentru vermicompost. O parte din râmele pe care le-am importat din Olanda sunt cu certificat și sunt special pentru vermicompost. Noi folosim 4 specii din hibridul roșu de California. Râmele sunt angajații care lucrează pentru noi. După ce se administrează o dată pe săptămână cam 2,5 cm hrană pentru râme, în partea inferioară a lăzii se face recoltarea.

– Mai au nevoie de hrană suplimentară după ce primesc acel compost?

– Da, pentru că mai apar câteva elemente care țin de partea de nutriție, asta însemnând ovăzul sau calciul.

– Cât îngrășământ se obține dintr-o tonă de compost?

– Dintr-o tonă de materie primă se obțin 400 kg de produs finit.

– Ce spun românii despre acest produs, ați pătruns cu el pe piață?

– Evident că la început oamenii au fost reticenți, dar la ora actuală, în 2017, am ajuns la un volum destul de bun de vânzări. Am reușit să creăm cu diverși fermieri câmpuri experimentale la roșii, aronia, ardei, vinete, viță-de-vie și rapiță.

– Deci, produsul a ajuns în aceste culturi și aveți și rezultate.

– Da, spre exemplu la vița-de-vie, la soiul Pinot Noir într-o exploatație de 115 ha, an de plantare 2008 (cultură matură), numărul de plante la hectar fiind de 5.900, am făcut un câmp experimental de 2 ha. Producția obținută pe lotul unde s-a aplicat biohumus a fost de 10.560 kg/ha, în timp ce pe lotul martor fertilizat chimic s-au obținut 9.000 kg/ha, ceea ce înseamnă o creștere de 17%. Doar aplicând vermi­compost, 0,2 litri/plantă, am avut o creștere de producție cu 1,5 tone/hectar.

Avem câmpuri experimentale și la aronia pe un lot de 10 ha, unde s-au înregistrat rezultate foarte bune. Însă cele mai spectaculoase rezultate le-am înregistrat la tomate. Cu societatea Arovit din județul Bihor am încheiat un contract în care le-am vândut produs pentru un câmp experimental de 1 ha cu tomate, 1 ha cu ardei și 1 ha cu vinete. Soiul pe care l-am folosit pentru cultura experimentală se numește Jad, numărul de plante la hectar a fost de 35.000, distanța între rânduri 1,6 m, iar distanța între plante 0,2 m. La momentul recoltării s-au obținut următorii indicatori: 81,4 t/ha la lotul fertilizat cu biohumus și 56,7 t/ha la lotul fertilizat chimic. Ceea ce înseamnă 24,7 tone în plus la hectar, adică un spor de 43%, dat doar de acest produs. Rezultatele care au fost determinate de o societate de consultanță împreună cu beneficiarul, nu de către noi. Dacă transformăm eficiența asta în lei, înmulțim cu valoarea medie a unui kg de roșii, adică 2 lei, și se obține o cantitate de producție în lei an/ha de 49.560 lei. Acest lucru înseamnă o rată de recuperare a investiției de 6,6 ori.

– Care este aria de utilizare a produsului și cum se aplică?

– Vermicompostul este recomandat pentru orice tip de semințe, flori, în legumicultură, pomicultură, viticultură, silvicultură, cereale, oleaginoase, gazon, pășuni, arbuști. Se aplică foliar și radicular. În pus, el este certificat CERES GmbH, acceptat în UE ca amendament pentru agricultura biologică conform regulamentului CE nr. 889/2008 și 834/2007.

– Cum se vinde produsul, la litru sau la cantități mai mari?

– Produsul se vinde la litru pentru că densitatea lui comparativ cu un kilogram este mai mică, adică 700-750 g. În funcție de perioada din an, el are o umiditate variabilă. În perioada rece umiditatea este de 30-35 %, iar în perioada de vară scade la 26%. Noi nu vrem să vindem apă, ci îngrășământ. Produsul este sub formă solidă, este granulat, 0,4 mm în sortul 1 și 4-8 mm în sortul 2.

– Care este prețul produsului?

– Un litru de produs costă 3,5 lei. Dar dacă este ambalat la bigbag de 1.000 litri, prețul este de 1.300 lei.

– Care a fost cea mai mare comandă?

– Cea mai mare comandă am avut-o în Elveția care a fost de aproximativ 13 TIR-uri, care înseamnă undeva la 330 mc.

– Deci ați ajuns cu produsul și în alte țări...

– Da, deocamdată doar în Elveția. România este o piață incipientă, dar va fi în creștere în condițiile în care agricultura bio va lua amploare. Dacă am putea lucra împreună cu alți producători sub umbrela unei asociații, am putea onora comenzi mai mari.

Patricia Alexandra POP

Holstein Ro Progresiv Tour - o lecție de performanță pentru producții record (II)

A doua oprire în incursiunea noastră – numită Holstein RO Progresiv Tour, prin fermele de elită dedicate acestei rase de lapte – a fost la AgroComplex Lunca Pașcani. O vizită care a debutat la lăsarea serii, în camera de așteptare a sălii de muls, acolo unde am fost întâmpinați de 5 exemplare de Holstein, expuse în regim de expoziție, alese pe sprânceană, pentru a reprezenta cu brio ferma în fața musafirilor care le-au stricat liniștea pentru câteva ore.

Înființată în anul 1991, societatea Agrocomplex Lunca Pașcani respectă modelul de afacere dezvoltată cu pași mărunți, dar siguri. Am putea spune că este unul dintre puținele unități, foste CAP-uri care au primit șansa restructurării și care prin investiții susținute au reușit să-și diversifice activitatea, să-și mărească numărul de animale, atingând azi performanța de a deține un nucleu valoros de animale productive.

„Am plecat de la un colectiv mic de oameni și de animale. La momentul preluării, din cele 1.000 de bovine care erau cândva, rămaseră doar 100“, își amintește Bogdan Pantazi, directorul general al societății. Treptat, lucrurile au evoluat în urma unui proces de investiții, mai accentuat după anii 2000. Cu ajutorul unor fonduri europene, cu credite, dar și cu fonduri proprii unitatea agricolă deține astăzi 3.500 ha, dintre care 3.000 ha arabil, și o fermă zootehnică de elită. Cu cele două „vâsle“ puternice, reprezentate de cele două sectoare – vegetal și zootehnic, afacerea merge cu toată viteza înainte. Suprafața agricolă are an de an o structură diversificată, care include cartofi, loturi semincere și sfeclă de zahăr, pe acest segment ferma fiind chiar cel mai mare cultivator din zona Moldovei. În ceea ce privește furajarea animalelor, aceasta este asigurată doar din producția proprie, la momentul sosirii noastre în depozite fiind stocate peste 8.000 t de porumb siloz, 800 t fân de lucernă, 600 t paie de grâu și orz. Un aspect interesant mi s-a părut faptul că managerul societății a investit de-a lungul timpului în irigații, în contextul în care anual Moldova este pusă la încercare de verile secetoase. În acest sens, suprafața spre care se tinde a fi irigată este de 700 ha, după cum a afirmat Bogdan Pantazi.

Ferma zootehnică este axată pe creșterea vitelor de lapte și carne, dar și pe cea a ovinelor. „Deținem în prezent 860 de taurine Holstein și 260 de taurine pentru carne. Mulgem 280 de capete, cu o medie de 30 litri la vacile mulgătoare. Avem în jur de 300 de capete tineret femel, 50 de capete masculi și 115 juninci. Ca structură fiziologică a efectivului de carne, avem 100 capete matcă, predominant rasă Charolaise și metisă, dar ne dorim să ajungem la 250 efectiv matcă. De asemenea, suntem crescători de ovine, avem peste 1.500 de capete din rasa Sulfolk și Carabașă și bovine de carne“, declara la sosirea noastră Florin Stanciu, administratorul fermei. Animalele nu au fost importate, însă s-a lucrat mult la genetică, adică s-a mers pe programul de selecție genomică a taurilor performanți, atunci când s-a ales materialul seminal cu care s-au făcut însămânțările. Rezultatul acestui demers este demonstrat de producția obținută în fermă, peste 8.000 litri de lapte livrați zilnic către un procesator din Bacău. Dar și de cele 5 exemplare de excepție ale rasei Holstein pregătite în condiții de expoziție, pentru a putea fi admirate în toată splendoarea lor. De prezentarea tipologiei și morfologiei acestor animale, dar și de bonitarea așa cum se face în show-urile de specialitate din străinătate s-a ocupat Gheorghe Neață. „Maia, recordista fermei, dă acum în jur de 68 litri de lapte, dar, fiind o fermă industrializată, prefer să am mai multe vaci cu producții mai mici decât un individ cu producție mare pentru că îți creează dificultăți în producție“, spunea Florin Stanciu fără să se laude cu performanța fermei. Deși mulțumiți de rezultatele muncii lor, managerii fermei se simt dezamăgiți de modul în care se distri­buie banii alocați fermierilor și slaba susținere pe care o oferă statul celor care muncesc.

rasa holstein

Pentru a atinge parametrii performanței s-a investit susținut. „Tot ce înseamnă nou consider că veți vedea în această fermă. De la managementul mulsului la cel al dejecțiilor, totul este automatizat. Sala de așteptare a sălii de muls are o capacitate de 2 x 12, paralel cu evacuare rapidă. Grajdul, ridicat în urmă cu 10 ani și care a presupus o investiție de 700.000 euro, are 350 de cușete și din punct de vedere tehnologic dispune de tot ce este nevoie pentru bunăstarea animalelor, linii de spray-ere pentru menținerea unei temperaturi de până la 24 grade C vara, montate pe linia de furajare, plug raclor, perii pentru scărpinat etc. În fermă există două tipuri de stabulație, stabulație pe cușete și pe așternut permanent, iar în funcție de stadiul fiziologic avem tehnologii diferite de creștere. Toate vacile recent fătate se află în stabulație pe așternut permanent. În același grajd pe o parte sunt vacile care au fătat, iar pe partea cealaltă sunt grupele de montă și două grupe de juninci gestante“, spunea tot administratorul fermei.

• Astăzi, în ferma zootehnică doar 25 de angajați se ocupă de animale, însă probabil că numărul acesta va crește odată cu demararea planurilor de viitor. „Ne propunem să creștem efectivul, să ajungem la 400 capete de vaci la muls. Vom continua investițiile mai ales pe partea de irigații, utilaje, iar în ceea ce privește ferma zootehnică, pe partea de igienă a laptelui, siguranța mediului, acestea fiind domeniile prioritare, mărind totodată și capacitatea de producție.

• „Eligibile au fost 250 de capete pe sprijin cuplat și animalele care le-a avut toată lumea în 2013, că am avut 100 sau 700 a fost tot aia. Pe 350 de capete nu încasăm nimic și nu am încasat niciodată. Aș spune autorităților să dea oamenilor care muncesc ceea ce merită, iar oamenilor care nu mai vor să muncească să nu le mai dăm absolut nimic. Pentru că zootehnia și mai ales vaca cu lapte este cea mai grea ramură“, declară nemulțumit Florin Stanciu.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 – pag. 30-31

Abonează-te la acest feed RSS