reclama youtube lumeasatuluitv
update 6 Dec 2019

Sprijin acordat fermierilor pentru refacerea potențialului de producție agricolă

Prin intermediul Măsurii 5 - Refacerea potențialului de producție agricolă afectat de dezastre naturale și de evenimente catastrofale și instituirea unor măsuri de prevenire corespunzătoare, respectiv a sub-măsurii 5.1 - Sprijin pentru investițiile în măsuri preventive destinate să reducă efectele dezastrelor naturale, ale fenomenelor climatice nefavorabile și ale evenimentelor catastrofale probabile, fermierii au avut posibilitatea de a accesa, în intervalul 01 aprilie – 30 iunie 2019, o sesiune de primire proiecte destinată investițiilor pentru prevenirea și combaterea Pestei Porcine Africane (PPA) în România.

Interesul fermierilor pentru a accesa această submăsură a fost deosebit, fiind depuse 174 proiecte (105 proiecte aferente solicitanților publici şi 69 proiecte aferente solicitanților privați), la nivel național, în valoare de 15.739.108 euro, dintr-un total disponibil de 14.775.003 euro pentru selecția proiectelor. În prezent, cele 174 proiecte depuse la nivel național se află în analiză la nivelul AFIR.

Beneficiarii eligibili în cadrul acestor sesiuni au fost: fermieri, cooperative, grupuri de producători, constituite în baza legislației naționale în vigoare care deservesc interesele membrilor, cât și entități publice cu atribuții în domeniul sanitar-veterinar, autorități publice care au în administrare punctele de trecere a frontierei, drumurile publice și administratori/gestionari publici ai fondurilor cinegetice.

Prin Sm 5.1 sunt finanțate proiectele a căror valoare maximă eligibilă va fi de la 20.000 euro până la 250.000 euro, în funcție de tipul operațiunii și de sub-măsura accesată. Sprijinul acordat prin acestă sub-măsură contribuie la:

- Creșterea capacităţii operationale de prevenire a apariţiei epidemiilor şi combaterea acestora, inclusiv prin diminuarea timpului de reacție din partea autorităților sau

- Reducerea efectelor dezastrelor naturale, a evenimentelor adverse şi catastrofale asupra potenţialului de producţie agricolă.

Pentru a fi eligibile la finanțare în cadrul acestei sesiuni, operațiunile/acțiunile trebuie să vizeze:

  • Investiții în instalații de dezinfectare și dezinsecție;
  • Investiții în creșterea capacității operaționale pentru reducerea timpilor de diagnostic prin dotarea laboratoarelor și achiziția de mijloace de transport a probelor;
  • Achiziționarea de camere frigorifice pentru depozitarea temporară a animalelor sălbatice ucise până la primirea rezultatelor probelor prelevate;
  • Investiții în instalații, echipamente și infrastructura sanitară și garduri de protecție, inclusiv repelenți, în cadrul fermelor, pentru asigurarea biosecurității.

O noutate în cadrul acestei sesiuni este faptul că vor putea fi decontate cheltuielile eligibile stabilite în cadrul proiectului, inclusiv cele efectuate înainte de depunerea cererii de finanțare, dar nu mai devreme de data recunoașterii oficiale de către autoritățile competente a producerii fenomenului epizootiei de pestă porcină africană, respectiv data de 31.07.2017.

Alte informații sunt disponibile pe paginile web ale AFIR (www.afir.info) și MADR (www.madr.ro).

Fonduri disponibile pentru reducerea efectelor dezastrelor naturale și asigurarea producției agricole

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) anunță lansarea mai multor sesiuni de primire a proiectelor de investiții, finanțate prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020. Astfel, în perioada 1 aprilie – 30 iunie 2019 se pot depune proiecte pentru investițiile în măsuri preventive destinate să reducă efectele dezastrelor naturale, ale fenomenelor climatice nefavorabile și ale evenimentelor catastrofale probabile prin submăsura 5.1.

Alocarea financiară disponibilă pentru beneficiarii publici ai acestei submăsuri (sM) este de 7.360.000 euro, din care: 2.500.000 euro pentru instalații de dezinfecție, 3.860.000 euro pentru autoutilitare probe și dotarea laboratoarelor și 1.000.000 euro pentru camere frigorifice. Totodată, beneficiarii privații ai acestei submăsuri au la dispoziție fonduri în valoare de 7.415.003 euro.

În aceeași perioadă, 1 aprilie – 30 iunie 2019, este deschisă sesiunea de primire a cererilor de finanțare pentru investiții privind refacerea terenurilor agricole și a potențialului de producție afectate de dezastre naturale, de condiții de mediu adverse și de evenimente catastrofale, finanțate prin submăsura 5.2. Bugetul disponibil pentru acest tip de investiții este de 13.677.431 euro.

De asemenea, începând cu 1 aprilie 2019, se lansează prima sesiune de depunere a cererilor de finanțare prin submăsura 17.1 „Prime de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor”. Data limită de depunere a cererilor de finanțare este 30 noiembrie 2019. Fondurile disponibile pentru fermieri sunt în valoare de 42.797.487 euro.

Facem precizarea că această sesiune este dedicată celor care doresc sprijin financiar pentru asigurarea culturilor de primăvară, urmând ca spre finalul anului să fie deschisă o noua sesiune a sM 17.1 pentru asigurarea culturilor de toamnă.

Dezastrele si calamitățile naturale pot interveni oricând, în orice moment, iar noi trebuie să fim pregătiți  în mod eficient să facem față unor astfel de situații.  Punem accent pe măsurile esențiale de prevenire, dar și pe cele de reducere a riscurilor de

Cererile de finanțare se depun on-line pe pagina de internet a Agenției, www.afir.info, până la termenul prevăzut în Anunțul de lansare sau până la epuizarea fondurilor disponibile. Pentru întocmirea documentației necesare obținerii finanțării, solicitanții de fonduri europene au la dispoziție Ghidul solicitantului ce poate fi consultat gratuit pe portalul AFIR, la secțiunea Investiții PNDR în pagina dedicată fiecărei submăsuri în parte.

Sursa: afir.info

Recomandări pentru depozitarea optimă a producţiei agricole

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) monitorizează cu mare interes desfăşurarea în condiţii optime a tuturor activităţilor din agricultură. În acest sens, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Autoritatea Națională Fitosanitară, efectuează acţiuni de informare pentru optimizarea păstrării recoltelor agricole în cele mai bune condiţii. 

Problemele care apar la depozitarea produselor agricole duc inevitabil la deprecierea acestora, de aceea obiectivul principal în perioada de depozitare este menţinerea valorii cantitative şi calitative iniţiale.

Pregătirea spaţiilor de depozitare presupune efectuarea curăţeniei, a dezinsecţiei şi a deratizarii acestora. Pe lângă măturarea şi spălarea spaţiilor, o operaţiune foarte importantă este curăţarea crăpăturilor din pardoseală şi pereţi, pentru că acestea sunt locuri de refugiu şi dezvoltare pentru numeroase insecte. 

Cei mai frecventi dăunători de depozit sunt: gărgăriţa grâului (Sitophilus granarius), gărgăriţa orezului (Sitophilus oryzae), gândacul din Surinam (Oryzaephilus surinamensis), gândacul mauritan (Tenebrioides mauritanicus), precum şi molia cerealelor (Sitrotoga cerealella), molia grâului (Nemapogon granellus) sau molia fructelor uscate (Plodia interpunctella).

Pentru combaterea acestora, inspectorii fitosanitari din cadrul Autorităţii Naţionale Fitosanitare recomandă dezinsecţia spaţiilor de depozitare a cerealelor cu respectarea urmatoarelor etape :

  1. Golirea spaţiilor, igienizarea şi văruirea acestora;
  2. Dezinsectia spaţiilor, după etanşeizarea lor prin stropire, folosind unul din următoarele insecticide cu acţiune îndelungată:
  • ACTELLIC 50 EC-1% (50 – 100 ml sol./mp)
  • K’OBIOL 25 EC – 50 ml/ 5 l apa pentru 100 mp spatiu depozitare
  • K’OBIOL 25 EC –100ml/99 l apa pentru 100 t cereale
  • RELDAN 22 EC – 22 ml/t ( în 0,75-1,5 l apa/t).

Pentru suprafeţele netede din metal sau lemn se recomandă aplicarea a 50-100 ml soluţie preparată/mp., iar pentru suprafeţele poroase din beton sau zid văruit, precum şi pentru dezinsecţia podurilor şi a spaţiilor aflate în apropierea magaziilor, se va aplica 100-200 ml soluţie preparată/mp. Dupa stropirea spaţiilor, acestea se închid ermetic timp de 3-4 zile, ulterior fiind deschise pentru aerisire. Pentru tratamente în spaţiile de depozitare se pot folosi şi alte produse de protecţia plantelor omologate.

Combaterea rozătoarelor este o măsură importantă deoarece, pe lângă pagubele cantitative, acestea sunt vectori pentru numeroşi dăunători de depozit. Deratizarea se poate face atât prin utilizarea de momeli şi capcane cât şi prin folosirea aparatelor cu ultrasunete şi închiderea galeriilor.

Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale apreciază ca depozitarea corespunzătoare a produselor agricole este un factor deosebit de important pentru păstrarea calităţii şi cantităţii acestora pentru o perioadă îndelungată.

Sursa: madr.ro

Apa - factor limitativ extrem al producției agricole

Creșterea și dezvoltarea plantelor presupun existența unor condiții de vegetație corespunzătoare și ne referim la prezența aerului, căldurii, luminii, apei și substanțelor nutritive.

Aceste condiții au fost numite factori de vegetație, având acțiune hotărâtoare asupra nivelului și calității producției agricole.

Când toți acești factori sunt asigurați în optim se realizează maximum de recoltă. Dar acest deziderat este greu realizabil și mereu câte unul dintre factori se găsește în cantitate mai mică, mai ales apa și substanțele nutritive.

Oamenii de știință, studiind amănunțit acțiunea factorilor de vegetație asupra culturilor agricole, au elaborat anumite legități privind comportarea plantelor față de acești factori.

Astfel, „Legea nesubstituirii și egalității factorilor de vegetație“ demonstrează că toți factorii sunt egali în creșterea și dezvoltarea plantelor și nu se poate înlocui unul cu celălalt.

De asemenea, „Legea factorului limitativ al producției sau legea minimului‟ arată că nivelul producției agricole este hotărât de factorul care se găsește în cantitatea cea mai mică.

Se cunoaște că de-a lungul timpului agricultorii se mulțumeau să introducă sămânța în pământ și, fără nicio altă intervenție, dacă ploua, reușeau să culeagă ceva. Fără ploaie însă nu se putea obține nimic. Rezultă că, dintre toți factorii de vegetație, APA este hotărâtoare în realizarea de recolte.

Fac această afirmație pe baza experienței de peste 70 ani de activitate în agri­cultură. Am trăit faimoasa secetă din anul 1946 când lucram la câmp, ca adolescent, alături de părinți și când într-adevăr, din lipsa apei, totul s-a uscat.

Era imediat după război, când țara era într-o sărăcie cumplită. A apărut această secetă, urmată de o epidemie de tifos, care împreună au secerat multe vieți, în special copii.

Dar de ce este APA atât de importantă și hotărâtoare?

● Apa dizolvă substanțele nutritive din sol împreună cu care formează soluția solului care este absorbită de plante și condusă prin toate țesuturile pe care le hrănește.

● Apa menține multe substanțe din sol în stare disociată, sub formă de ioni, folosiți în nutriția plantelor.

● Apa, având polaritate pronunțată (H+ și OH–), participă la fenomenele de hidratare.

● Este un factor de stabilizare a temperaturii corpului plantelor deoarece în procesul de transpirație, pentru transformarea a 1 g de apă în vapori, se consumă 536 de calorii, scăzând temperatura plantelor.

● Componentele apei (O și H) fac parte din materia organică sintetizată de plante (glucide, protide, lipide ș.a.).

● Apa menține celulele în stare de turgescență, realizând echilibrul mecanic al plantelor.

● Apa participă la fenomenele importante din viața plantelor precum hidroliza, oxidări, reduceri, fotosinteză, asimilații și dezasimilații.

● Apa este factorul care contribuie la legătura plantelor cu mediul exterior.

Reflectând asupra contribuției apei la desfășurarea acestor fenomene, ne dăm seama de ce în lipsa apei totul se usucă.

Care sunt posibilitățile de dirijare a regimului de apă în lipsa irigațiilor?

a) Măsura principală luată de agricultori este ca să facă din sol un organism capabil să înmagazineze întreaga cantitate de apă provenită din precipitații. Aceasta se poate obține prin lucrări raționale care asigură o bună afânare a solului, cu creșterea permeabilității și îmbunătățirea porozității. Totodată, să se asigure o bună conservare a apei în sol, barând toate căile de pierdere neproductivă a apei. Pe stratul 0-120 cm s-au înregistrat pierderi de apă de 835 t/ha pe terenul nearat și de 181 t/ha pe terenul arat în vară.

b) Îmbunătățirea structurii solului prin aplicarea de îngrășăminte organice, a resturilor vegetale, precum și prin asolamente cu sole înierbate care participă împreună la formarea humusului ce favorizează structurarea solului. Îngrășămintele organice au capacitatea de a înmagazina cu 20% mai multă apă, iar humusul reține de 6 ori mai multă apă, întârziind cu două săptămâni seceta.

c) Reducerea pierderilor de apă prin evaporare la suprafața solului, asigurând un teren bine nivelat, prin mulcire și evitat lucrările de răscolire a solului.

d) Prin reducerea gradului de îmburuienare, acestea fiind mari consumatoare de apă.

e) Cultivarea speciilor, a soiurilor (hibrizi) mai precoce, cu consum specific mai mic de apă și care valorifică bine puțina apă existentă în sol. Consumul specific la mei este 311, la sorg 322, pe când la lucernă este 831, iar la inul de ulei 905.

f) Efectuarea semănatului în epoca optimă pentru ca plantele să crească și să se dezvolte normal în primele faze, fără stresul hidric care apare mai târziu, când plantele sunt afectate mai puțin.

g) Totodată, densitatea la semănat să fie corelată cu rezerva de apă existentă în sol și când se prognozează seceta să se asigure densități mai reduse.

h) Când pe stratul 0-90 cm solul a înmagazinat 100-150 mm apă plantele de pe solul respectiv pot rezista la 1-2 luni de secetă.

Așa se explică de ce, chiar în condiții de secetă, cultivatorii care au știut să acumuleze și să păstreze apa în sol au obținut rezultate mulțumitoare.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 12-14

Rolul rotației culturilor în creșterea producției agricole

Fiecare plantă agricolă are propriu regim de hrană, de creștere și dezvoltare. Menținerea unei culturi pe același teren mai mulți ani duce la diminuarea continuă a nivelului producției.

Aceasta impune o rotație dirijată a culturilor agricole deoarece:

• Au consumuri diferite de substanțe nutritive: cerealele consumă mai mult azot și fosfor, leguminoasele consumă mai multe fosfor și calciu, floarea-soarelui și sfecla-de-zahăr consumă mai mult potasiu. Raportul N:P:K la diferitele culturi este: la porumb 2,8:1:2; la grâu 2,5:1:2,3; la floarea-soarelui 1,5:1:8,8; la sfecla-de-zahăr 2,8:1:3 etc.

• Au consumuri diferite de apă pe parcursul perioadei de vegetație. Exemplu: fasolea 4.000 m3/ha, porumbul 5.100 m3/ha, sfecla-de-zahăr 7.100 m3/ha. Recunoscute ca cele mai mari consumatoare de apă sunt porumbul, floarea-soarelui, sfecla-de-zahăr și lucerna.

pg14 figura1

• Au sistemul radicular dezvoltat la diferite adâncimi în sol, de unde își extrag substanțele nutritive și apa (fig. 1). Cerealele păioase au rădăcina fasciculată răspândită mai mult în stratul superior al solului. Porumbul își întinde rădăcina până la 2,4 m, explorând un volum mare de sol. Leguminoasele au rădăcini pivotante care pătrund mai adânc în sol (lucerna până la 10 m), de unde aduc la suprafață calciu și fosfor atât de necesare pentru refacerea structurii solului și pentru nutriția plantelor.

• După recoltare rămân cantități diferite de materie organică în sol și pe sol din care se obțin substanțele nutritive și humusul. Astfel, cerealele păioase (rădăcini + miriște) 1,5-2 t/ha, mazărea 1,5-2 t/ha, porumbul (cu tulpini) 4-6,5 t/ha, sfecla (colete + frunze) 5-6 t/ha, lucerna 10 t/ha.

• La unele culturi sistemul radicular are însușirea de a solubiliza substanțele minerale greu solubile din sol. Așa sunt ovăzul și secara, precum și culturile leguminoase.

pag14 Lan de porumb

• Fiecare cultură este invadată de anumite specii de buruieni care în cazul monoculturii se înmulțesc foarte repede. La grâu, în monocultură s-au găsit 525 de buruieni/m2, după porumb – 183 de buruieni/m2, iar în rotația de 3 ani 67 de buruieni/m2. La porumb, în monocultură – 163 de buruieni/m2, după grâu – 88 de buruieni, iar în rotația de 3 ani 45 de buruieni/m2. De regulă, culturile de secară și rapiță lasă terenul curat de buruieni. La fel, culturile prășitoare bine întreținute asigură terenuri curate.

• Culturi sau grupe de culturi au boli și dăunători specifici. Porumbul și grâul au cel puțin 10 boli comune. Tanymecus atacă porumbul, floarea-soarelui și sfecla-de-zahăr. Cercosporioza la sfecla-de-zahăr a înregistrat atac de 1,7-3,4 ori mai mare în monocultură.

• Lucrarea solului diferă la diferitele culturi. Dacă ne referim la lucrarea de bază a solului, cerealele păioase se pot însămânța într-un teren lucrat superficial cu grapa cu discuri sau în arătură la 15-18 cm, pe când cartoful și sfecla-de-zahăr pretind arătură la 28-30 cm.

pag14 sfecla zahar

• Erbicidarea este specifică fiecărei culturi deoarece și buruienile care trebuie combătute sunt diferite. Unele erbicide au un anumit grad de remanență și chiar persistență, care pot deveni fitotoxice pentru alte culturi.

• Îngrășămintele aplicate diferă atât ca doză cât și ca sortiment în funcție de cultura fertilizată, așa cum am văzut mai sus. O parte din efectul lor poate fi folosit de plantele postmergătoare.

• Diferitele culturi au acțiune diferită asupra însușirilor solului. Plantele prășitoare, prin diferitele lucrări asupra solului, contribuie la distrugerea structurii solului, pe când culturile perene (graminee + leguminoase) asigură o bună structurare a solului.

pag14 Lan de grau

Astfel, greutatea volumetrică în rotația grâu-porumb a fost 1,41 g/cm3, pe când după trifoi 1,25 g/cm3. Porozitatea totală a solului a fost 44,67% în rotația grâu-porumb și 50,65% după trifoi, iar porozitatea de aerație 12,67, respectiv 18,34%. Stabilitatea hidrică a structurii a fost 33,7% în monocultura de porumb și 46,2% după lucernă.

Din cele de mai sus rezultă paleta largă de deosebiri între diferitele culturi.

Practicarea monoculturii determină epuizarea diferitelor straturi de sol, de apă și elemente nutritive și înmulțirea anumitor specii de buruieni, boli și dăunători.

Folosind rotația culturilor se schimbă mediul natural de înmulțire a acestora și prin alternarea măsurilor agrotehnice se împiedică dezvoltarea nestânjenită a agenților dăunători. În acest fel se pot obține producții superioare la toate culturile.

La Institutul Fundulea, socotind 100% producția de porumb obținută în monocultură, a fost 108% în rotația grâu-porumb și 132% în rotația de 3 ani, iar producția de grâu socotită 100% în rotația porumb-grâu a fost 145% după soia și 219% după lucernă.

Prin urmare, există o multitudine de motive care ne determină să renunțăm la monocultură și să practicăm o rotație cât mai judicioasă a culturilor agricole.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 19, 1-15 octombrie 2016 – pag. 14-16

Lumina solară, în sprijinul creşterii producţiei agricole

Este îndeobşte cunoscut că tot ce mişcă pe Terra îşi are originea în energia solară. Oamenii, animalele, păsările, insectele, microorganismele şi tot ce vieţuieşte pe pământ îşi desfăşoară activitatea pe baza energiei primite de la Soare. Chiar maşinile, trenurile, avioanele, vapoarele etc. se mişcă tot pe baza energiei solare. Cărbunele, ţiţeiul, gazele conţin înmagazinat în ele energia solară.

La baza tuturor acestora se află miraculosul fenomen numit asimilaţie clorofiliană sau fotosinteză pe care îl realizează plantele verzi cu şi mai miraculoasa substanţă numită clorofilă.

Prin urmare, plantele, pe baza energiei solare, au capacitatea ca din CO2, apă și substanțele minerale extrase din sol să transforme energia calorică a soarelui în energie chimică pe care o depozitează sub formă de hidrați de carbon, proteină, grăsimi etc.

Din totalul energiei ajunse de la Soare pe Pământ, plantele folosesc o cantitate redusă (2-5%), anume: floarea-soarelui 4,5%, grâu 3,2%, porumb 2,5%, sfeclă-de-zahăr 2,12%.

Spectrul luminos cuprinde:

– radiațiile vizibile (roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet) care reprezintă 50%;

– radiațiile invizibile, alcătuite din radiațiile infraroșii care reprezintă 49%, și radiațiile ultra­violete, care reprezintă 1%.

În procesul de fotosinteză participă numai radiațiile vizibile. Energia radiantă a soarelui este transmisă sub formă de cuante (fotoni) și are lungimi de undă diferite. Spectrul vizibil are lungimi de undă între 700 mµ (milimicroni) la razele roșii și 450 mµ la razele violete. Razele infraroșii au lungimi de peste 750 mµ, iar cele ultraviolete sub 320 mµ.

Cu cât lungimea de undă este mai mare, cu atât este mai mică și produce mai puține calorii:

– albastru are 486 mµ și produce 58 calorii;

– galben are 589 mµ și produce 48 calorii;

– cele roșii au 700 mµ și produc 38 calorii.

Plantele pot valorifica o cantitate mai mică sau mai mare din energia solară în funcție de suprafața aparatului foliar și durata de existență a acestuia.

Indicele suprafeței foliare (ISF) la grâu este de peste 8, la porumb 2, la sfecla de zahăr 5, la floarea-soarelui 4 etc., adică de câte ori suprafața frunzelor este mai mare decât suprafața de teren ocupată de plantele respective.

Intensitatea fotosintezei este direct proporțională cu intensitatea luminii. Procesul de fotosinteză este cel mai energic la razele roșii, urmate de razele albastru-violet care reprezintă doar 14% din total. În prezența razelor roșii-galbene se acumulează hidrați de carbon, iar în prezența razelor albastre se acumulează proteine.

În funcție de durata zilei plantele se împart în:

– plante de zi lungă, care pentru înflorire au nevoie de zi de peste 12 ore (grâul, orzul, ovăzul, secara, sfecla de zahăr, rapița, mazărea, muștarul, lucerna);

– plante de zi scurtă, sub 12 ore (soia, fasolea, porumbul, sorgul).

Pentru înflorire și fructificare plantele au nevoie de următoarele valori: mazărea – 1.100 lucși, fasolea – 2.400 lucși, grâul – 1.800-2.000 lucși, porumbul – 1.400-8.000 lucși. Lucsul reprezintă lumina produsă de o lumânare la distanța de 1 m.

Alternanța zi-noapte se numește fotoperiodism și este necesar ca asimilatele realizate prin foto­sinteză în timpul zilei să fie translocate în organele de depozitare ale plantelor, lăsând loc liber pentru noi asimilate în ziua următoare.

Acumularea de substanțe grase la floarea-soarelui este influențată de intensitatea și calitatea luminii, iar plantele prezintă fenomenul de „a se întoarce după soare“ numit heliotropism.

Cum se poate dirija factorul lumină?

Cultivatorii au la îndemână mai multe posibilități pentru a valorifica lumina solară în scopul creșterii producției agricole, și anume:

– Prin cultivarea în fiecare zonă a speciilor de plante a căror cerințe față de lumină sunt satisfăcute în mod natural și a soiurilor (hibrizilor) a căror perioadă de vegetație corespunde zonei respective.

– Prin realizarea densității culturilor care să asigure nivelul cel mai ridicat de producție, dar și o expunere uniformă a tuturor plantelor la lumină. Referindu-ne la cerealele păioase, menționăm că în trecut au fost realizate în țara noastră semănători cu distanța între rânduri de 6 cm care asigurau un spațiu dublu fiecărei plante față de distanța clasică de 12,5 cm. În situații când lumina nu poate ajunge până la baza plantelor se produce fenomenul de „cădere a cerealelor“.

– Prin orientarea rândurilor pe direcția N-S pentru ca fiecare plantă să primească lumină de sus până jos.

– Prin combaterea buruienilor care pot umbri plantele de cultură.

– Prin folosirea soiurilor (hibrizilor) care în mod genetic au capacitatea de a valorifica mai bine lumina. Unele companii au realizat hibrizi de porumb cu frunzele erecte, permițând pătrunderea luminii până la baza plantelor.

– Pe suprafețele cu expoziție sudică se vor cultiva plantele care au cerințe mai mari față de lumină precum porumbul, floarea-soarelui, iar pe cele cu expoziție nordică ovăzul, cartoful.

– Prin semănatul în epoca optima se asigură o dezvoltare normală a plantelor și acestea pot beneficia de cât mai multă lumină.

– În zonele cu potenţial luminos ridicat, după recoltarea culturilor de vară, se vor însămânța culturi în miriște (cultura a II-a) care vor valorifica lumina până târziu în toamnă, producând boabe sau furaj.

– Se poate practica și sistemul de culturi intercalate, în special în porumb care are distanța între rânduri mai mare, și lumina poate pătrunde până jos la cultura de dovleci, fasole etc.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Abonează-te la acest feed RSS