update 1 Feb 2023

AsolamEntul, fundament al biodiversității și garant al producției agricole sporite

Asupra problemei securității alimentare am reflectat mai serios când m-am gândit că atunci când m-am născut existau 2 miliarde oameni pe glob, iar acum sunt 8 miliarde, adică în decurs de o generație populația globului a crescut de 4 ori, iar sursa de procurare a hranei a rămas aceeași, adică cele 1,7 miliarde ha de pământ. În prezent ar putea exista două soluții principale de asigurare a hranei pentru populația în continua creștere, și anume:

1. Perfecționarea biodiversității pe cale genetică și

2. Creșterea capacității de producție a aceleiași suprafețe de sol.

Mă voi referi, în cele ce urmează, la posibilitățile de creștere a capacității de producție a solului despre care se poate spune că, până în prezent, a răspuns acestei necesități, evoluând în paralel cu perfecționarea genetică. Dacă ne referim numai la cultura porumbului în țara noastră, în anii ’30 se obțineau producții în jur de 1.000 kg/ha, iar în prezent s-a ajuns la producții record de peste 20.000 kg/ha, pe când în SUA se vorbește de 35.000-39.000 kg/ha.

Ținând seama de suprafața limitată a pământului, cultivatorii din SUA au trecut la așa-zisele ferme de interior, ferme verticale care sunt total robotizate și există deja 2.000 de asemenea ferme. Desigur, acestea sunt valabile pentru produs salată și alte verdețuri și nu pentru cultura porumbului în tăvi suprapuse până la 4,5 m înălțime.

Principala măsură pentru creșterea biodiversității și a capacității de producție a solului este asolamentul științific întocmit.

În prezent, unii fermieri, în virtutea acțiunii economiei de piață, au ajuns la 2-3-4 culturi care se vând mai ușor și cu prețuri convenabile, fără să se gândească la evoluția solului.

De exemplu, cultivă grâu, porumb și floarea-soarelui sau grâu, porumb și rapiță. Ce fel de asolament, ce rotație se poate face cu aceste culturi, când unele precum sfecla de zahăr, floarea-soarelui cer 4-5-6 ani interval până să revină pe aceeași suprafață și unde este biodiversitatea în acest caz?

Un asolament rațional presupune, în mod obligatoriu, cel puțin o solă cu leguminoase pentru boabe (soia, în condiții de irigare, mazărea, la neirigat, și năutul, în condiții de secetă) și o solă săritoare cu graminee și leguminoase perene (lucernă+golomăț în sud și trifoi+timoftică în nord).

După sola de leguminoase anuale, în urma procesului de simbioză cu bacterii din genul Rhizobium rămân în sol 60-100 kg/ha azot biologic, care este pus la dispoziția plantelor postmergătoare.

În acest fel se face economie de azot mineral, care poate fi în parte levigat, producând poluarea apei freatice.

După sola săritoare rămâne un sol cu structură glomerulară hidrostabilă, bogat în elemente nutritive și favorabil culturilor postmergătoare.

Cum asigură asolamentul biodiversitatea?

Prin culturile leguminoaselor pentru boabe, prin culturile din sola săritoare care constituie stâlpii asolamentului în jurul cărora se cultivă grâu, orz, triticale, rapiță, porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr etc. Și, bineînțeles, sunt acceptate diverse specii de buruieni sub pragul economic de dăunare (PED).

În asolament se reduce gradul de îmburuienare astfel: în monocultura de grâu s-au găsit 525 buruieni/m2, iar în rotație de 3 ani 67 buruieni/m2; în monocultura de porumb s-au găsit 163 buruieni/m2, iar în rotația de 3 ani 45 buruieni/m2.

Buruienile rămase în asolament se pot reduce sub PED prin lucrările mecanice fără a mai folosi erbicide, care sunt foarte scumpe și poluante.

În asolament se obțin producții superioare astfel:

Producția de grâu în rotația porumb-grâu a fost 100%, iar după lucernă 220%

Producția de porumb în monocultură a fost de 100%, iar în rotația mazăre-grâu-porumb 132%.

În asolament sunt valorificate mai bine îngrășămintele astfel:

– cu 1 kg de azot, în monocultura de grâu se obțin 3,7 kg în rotația porumb-grâu 7 kg, iar în rotația de 4 ani 13,5 kg grâu.

Sporurile de producție obținute în asolament se datorează îmbunătățirii însușirilor solului, astfel:

– porozitatea de aerație în rotația grâu-porumb a fost de 12,62%, iar după trifoi 18,34%.

– densitatea aparentă în rotația grâu-porumb a fost 1,41 g/cm3, iar după trifoi de 1,25 g/cm3.

– umiditatea în sol după rotație grâu-porumb a fost 16,94%, iar după trifoi 24,06%.

Buruienile, în regim controlat, sub PED, asigură o bogată biodiversitate și nu numai că nu sunt dăunătoare, ci ele se dovedesc folositoare pentru agricultură, astfel:

a) Buruienile, având sistem radicular dezvoltat, fragmentează și presează solul, contribuind la unirea particulelor elementare de sol și cimentarea lor de către complexul coloidal argilo humic în agregate structurale.

b) Buruienile, prin însușirea rădăcinilor de a secreta anumite substanțe, contribuie la solubilizarea substanțelor fosfatice și potasice pe care la pune la dispoziția plantelor.

c) Rădăcinile buruienilor afânează straturile compactate din sol.

De exemplu, pălămida cu sistemul radicular etajat și adânc la 3-7 m perforează solul ca un scarificator.

d) Prezența buruienilor pe sol evită procesul de eroziune care este prezent pe 7 mil.ha și care pierde 150 mil tone sol fertile cu 1,5 mil. tone humus și 0,5 mil. tone NPK.

e) Existența buruienilor sub PED consumă îngrășămintele rămase de la cultura anterioară și azotul rezultat din nitrificare, evitând levigarea acestora.

f) Buruienile protejează solul de acțiunea mecanică a picăturilor de ploaie și de la aspersoare care cad cu o viteză de 7 m/sec, spărgând agregatele structurale care se transformă în praf, astupă porii solului și îngreunează circulația apei și a aerului.

g) În perioada de arșiță umbresc solul și menține o temperatură mai scăzută cu 2-4°C, favorabilă activității microorganismelor din sol și în special celor nitrificatoare.

h) Buruienile valorifică energia solară și consumă CO2, producând materie organică pentru sol. Totodată, reduc din emisiile de CO2 care au efect de seră și provoacă schimbările climatice.

i) În perioadele secetoase, buruienile fiind mai rezistente, pot constitui furaj pentru animale și unele se folosesc în hrana oamenilor, ca plante medicinale etc.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Măsuri pentru acumularea apei în sol în sezonul rece

Apa a devenit factorul limitativ al producției agricole.

De aceea trebuie folosite toate mijloacele pentru acumularea în sol a fiecărei picături de apă din perioada de toamnă-iarnă. În această perioadă, de regulă, cad cantități de apă mai mari sau mai mici, dar trebuie să avem pregătit solul să înmagazineze și să conserve apa respectivă. Aceasta presupune ca solul să fie afânat, fără straturi impermeabile și să nu fie prăfuit la suprafață deoarece praful astupă porii solului și apa nu se poate infiltra, se scurge la suprafața solului sau băltește și se evaporă, se pierde.

Se consideră că solul este pregătit pentru a primi cantități mari de apă atunci când are următoarele însușiri:

a) Are porozitatea totală de 48-60%, din care porozitate capilară de 30-36%, iar cea necapilară (de aerație) 18-24%. Acest spațiu lacunar este bine să fie ocupat 2/3 cu apă și 1/3 cu aer.

b) Să aibă densitatea aparentă de 1,0-1,4 m/cm3, interval în care nitrificarea se desfășoară în condiții optime la 1,11-1,15 g/cm3, iar creșterea nestingherită a rădăcinilor la 1,07-1,40 g/cm3. În aceste condiții asigură și acumularea apei în sol.

c) Să asigure o viteză de infiltrare a apei în sol de 3-10 cm/oră.

d) Rezistența la penetrare pe solul nisipos să fie de

15 daN/cm2, iar pe solul argilos de 50-150 daN/cm2.

e) Să posede structură glomerulară stabilă care asigură un regim aerohidric, termic și de nutriție optim pentru plante.

Măsurile care pot asigura acumularea apei în sol în perioada rece a anului se referă la:

a) Realizarea de valuri de zăpadă, cu pluguri speciale, trasate la distanța de 10-15 m perpendicular pe direcția vântului principal.

b) Realizarea de ziduri din baloți de paie sau calupuri de zăpadă distanțate de 12-15 m.

c) Montat panouri parazăpezi, ca cele de la șosele, iar când acestea s-au acoperit 2/3 cu zăpadă, se mută pe alt aliniament la 20-25 m.

d) Lăsat câte 2-3 rânduri de tulpini de porumb, floarea-soarelui, sorg, cânepă cu rol de perdele distanțate la 20-25 m și având rolul de a reține zăpada.

e) Pe terenurile în pantă se execută arături cu coame paralel cu curbele de nivel, iar coamele respective au rolul de a reține zăpada și a se opune eroziunii solului.

f) Se pot efectua deplasări cu tăvălugul distanțate la 20 m și zăpada presată se topește mai greu, apa infiltrându-se în sol, evitând eroziunea.

g) Se împrăștie peste zăpadă materiale de culoare deschisă (paie, pleavă, rumeguș) care reflectă razele solare și întârzie cu o săptămână topirea zăpezii care se topește treptat și se infiltrează apa în sol.

h) Însămânțarea culturilor verzi pe parcelele destinate însămânțărilor de primăvară care rețin 97% din precipitații. Acestea rămân peste iarnă și rețin zăpada care se topește treptat.

i) Plantarea de garduri vii între proprietăți și între parcele.

g) Plantarea perdelelor forestiere de protecție care au cel mai bun efect asupra acumulării și conservării apei în sol prin aceea că:

– reduc viteza vântului cu 30% și asigură depunerea unui strat uniform de zăpadă (între perdele 80-100 cm) în câmp deschis 15 cm;

– reduc pierderile de apă prin evaporare cu 20-45%;

– mențin umiditatea relativă a aerului mai mare cu 30-35% și prin aceasta reduc evaporarea apei;

– între perdele se asigură 300-500 m3/ha apă acumulată în plus.

De menționat că fiecare strat de 10 cm zăpadă asigură 300 m3/ha apă și că 1 mm apă acumulată în sol în perioada de iarnă este echivalentă cu 2-3 mm apă din perioada de vegetație.

Considerăm că se găsesc suficiente posibilități la îndemâna fiecărui fermier pentru a asigura apa, acest factor decisiv al producției agricole.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Seceta din ultimele 10 luni a afectat grav producţiile agricole

Seceta pedologică afectează culturile agricole din judeţul Suceava. Lipsa precipitaţiilor se vede şi pe cursurile mari de apă. Pe râurile Moldova, Siret şi Suceava, de unde agricultorii mai luau apă în anii trecuţi cu cisternele pentru a-şi uda culturile, nivelul apei a scăzut vizibil, cotele fiind la mai puţin de jumătate faţă de normal, iar alte râuri mai mici au ajuns să fie un firicel de apă.

Deficit de apă în sol de 200 l/mp

Conform datelor oficiale pe care le deţine Direcţia Agricolă Suceava, în baza măsurătorilor efectuate la nivelul solului agricol de specialiştii în pedologie, în ultimele zece luni de zile, din luna septembrie a anului trecut şi până acum s-au înregistrat, în medie, precipitaţii constând în 261 de litri/metrul pătrat.

Îngrijorător este faptul că în mai şi iunie, luni care, în mod normal, erau bogate în precipitaţii în nordul ţării, anul acesta s-au înregistrat valori foarte scăzute. În martie au fost 91 de l/mp, în aprilie 56 de l/mp, în mai doar 26 de l/mp iar în iunie cantitatea maximă de precipitaţii a fost de 39 l/mp.

Conform directorului adjunct al Direcţiei Agricole Suceava, Silviu Bogdan Pricop, într-un an bun, cu precipitaţii suficiente, cum au fost în mare parte ultimii doi ani, la nivelul celor zece luni de zile erau înregistraţi undeva la 450 de litri pe metru pătrat de teren agricol. Deficitul înregistrat în acest an este de 200 l/mp.

Din păcate, în judeţul Suceava irigaţiile pe suprafeţe mari sunt doar o amintire pentru cei care au făcut agricultură până în anii ‘90, perioada în care exista un sistem bine pus la punct de îmbunătăţiri funciare. Acum, irigaţiile sunt doar investiţii izolate ale unor cultivatori de terenuri agricole şi proprietari de livezi, suprafaţa totală irigată în anul 2020 fiind de aproape 3.800 de hectare, din care o mare parte sunt suprafețe acoperite cu livezi.

Producţii mai mici la grâu şi rapiţă, dar comparabile cu cele din 2020

Seceta pedologică accentuată a afectat toate culturile, în special grâul, orzul şi ovăzul, care se usucă şi a căror recoltare a început mai repede în acest an.

Specialiştii Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană Suceava susţin că, pe fondul precipitaţiilor deficitare, anul agricol 2022 va fi unul greu, cu producţii diminuate, în comparaţie cu anul precedent. Potrivit acestora, grâul a fost semănat pe 20.279 ha, media obţinută fiind de 3.300 kg/ha, cantitate deloc de neglijat în condiţii vitrege, dar mai mică cu 700 kg faţă de cea obţinută în anul 2017.

„Recolta de grâu este afectată de secetă, dar nu în cel mai înalt grad. Aceasta dacă ne raportăm la 2021, când am avut un an de excepţie. Dacă ne raportăm la 2020, după încheierea campaniei de recoltare, cred că la nivelul acestui an ne-am putea situa“, ne-a informat Silviu-Bogdan Pricop, director adjunct al DAJ. Şi orzul a fost treierat de pe toate cele 2.100 ha cultivate, cu o medie realizată de 3.400 kg/ha.

Şi cultura de rapiţă de pe ogoarele din judeţul Suceava a fost pusă în pericol din cauza secetei. După ce anul trecut culturile de rapiţă pe parcele extinse au făcut deliciul amatorilor de peisaje deosebite, anul acesta cultivatorii acestei plante au trecut printr-o situaţie mai grea. O parte din rapiţa însămânţată în toamna anului trecut pe valea râului Moldova a fost „întoarsă“, cum se spune în termeni agricoli, din cauza condiţiilor climatice de pe parcursul toamnei şi de la începutul iernii, sămânţa pusă în pământ la sfârşitul lunii septembrie – începutul lunii octombrie a anului trecut germinând mai târziu, după ploile de toamnă care au venit foarte târziu și în cantități infime, iar îngheţul venit mai devreme şi fără zăpadă a omorât efectiv multe din plantele abia răsărite. Culturile care au rămas au suferit din cauza secetei, aşa că în august, la recoltare, producţia de rapiţă este mult mai mică comparativ cu cea estimată. După recoltarea a 350 ha din cele 2.000 ha cultivate producția este de aproximativ 2.440 kg/ha.

Cheltuielile mari cu întreţinerea şi seceta stabilesc preţul final

Seceta şi producţiile mici se suprapun în acest an peste o perioadă critică, în care agricultorii au avut de suportat cheltuieli mult mai mari din cauza dublării preţului carburanţilor, dublării şi chiar triplării preţului la îngrăşământ, creşterii dobânzilor la creditele pe care le au contractate pentru achiziţia de utilaje sau pentru înfiinţarea de culturi. Aproape toţi fermierii spun că anul acesta vor fi preţuri mult mai mari la produsele agricole comparativ cu anul 2021 din cauza costurilor mari care se suprapun peste o producţie scăzută.

Culturile mai târzii, cum ar fi porumbul şi cartoful, sunt afectate la fel de mult ca cerealele şi doar ploile aşteptate în perioada imediat următoare ar putea aduce o parţială salvare a producţiei.

În judeţul Suceava sunt semănate 10.017 ha de floarea-soarelui, „o cultură mai rezistentă la secetă“, însă recoltatul nu a început. În cazul porumbului, cultivat pe 45.069 ha, cultura este un pic încetinită din dezvoltare, talia plantelor fiind puţin mai joasă. Specialiștii spun că a apărut inflorescenţa, a polenizat, s-a format păpuşa, dar important este să plouă în următoarea perioadă.

Cartoful de toamnă este cultivat în acest an pe 45.069 de hectare, aparatul foliar este încă verde, iar strângerea recoltei va începe la începutul lunii septembrie, apreciindu-se că producţia va fi una „acceptabilă“, dar nu va mai fi ca în anii 2017 şi 2018, când, în medie, s-au depăşit 18 tone de cartofi la hectar.

Silviu BUCULEI

Aportul îngrășămintelor foliare la sporirea producției agricole

În condițiile creșterii prețului la îngrășămintele chimice și a restricțiilor privind folosirea chimicalelor, se caută soluții pentru creșterea producției agricole cu cheltuieli mai mici și cu respectarea normelor pentru protecția mediului.

Pot asigura sporuri de producție de 20-35%

O astfel de măsură o reprezintă și îngrășămintele foliare, care sunt substanțe fertilizatoare aplicate sub formă lichidă pe frunze. În aceste soluții concentrate NPK și celelalte elemente, precum și acizii humici, aditivii, hormonii, vitaminele etc. sunt combinate într-un echilibru dorit, ușor asimilabile plantelor.

Îngrășămintele foliare aplicate la momentul potrivit pot asigura sporuri de producție de 20-35%, deși din ele se asimilează doar 3-5% din totalul nutrienților. Aceasta deoarece, prin aplicarea îngrășămintelor foliare, crește coeficientul de valorificare a îngrășămintelor aplicate pe sol prin efectul ionilor și moleculelor asimilate prin frunze la azot cu 6-18% și la fosfor cu 6-9%. Astfel se poate reduce necesarul de îngrășăminte cu 15-25%, dar și cheltuielile și poluarea.

Avantaje

Folosirea îngrășămintelor foliare vine cu o serie de beneficii, dintre care amintim:

  • au grad înalt de asimilare și efect rapid. Pentru creșterea vitezei de pătrundere în frunze se adaugă un agent de gonflare și o substanță tensioactivă care măresc suprafața de contact cu frunza;
  • îmbunătățesc nutriția plantelor pe solurile sărace atunci când au un conținut complex din N, P, K împreună cu S, B, Cu, Zn, Mn, Fe, plus aminoacizi. Cu acest conținut, îngrășământul foliar poate mobiliza puținii nutrienți care se mai găsesc în sol, asigurând o bună nutriție a plantelor;
  • prezența aminoacizilor stimulează concentrația sucului celular și creșterea sistemului radicular, influențând favorabil zonele de creștere (meristemele) plantelor;
  • unele îngrășăminte foliare au capacitatea de a împiedica blocajul nutrienților din sol. De exemplu, RomAgrobiofertil NP, care conține culturi bacteriene, respectiv Azospirillum lipoferum, metabolizează celuloza și lignina și fixează azotul, iar Bacillus megaterium transformă fosforul insolubil în solubil;
  • unele îngrășăminte foliare transformă resturile vegetale în substanțe nutritive, reducând doza de azot cu 30-50%;
  • îngrășămintele foliare pot contribui la corectarea carențelor constatate la unele plante. De exemplu, în unele primăveri la porumb se constată carență de Zn și se aplică îngrășăminte foliare care conțin Zn;
  • aplicarea îngrășămintelor foliare poate contribui la îmbunătățirea calității recoltei. De exemplu, când se aplică astfel de îngrășăminte, care conțin S și Mg la grâu crește conținutul bobului în proteină și gluten, făcându-l foarte bun pentru panificație;
  • îngrășămintele foliare se pot aplica concomitent cu pesticidele, evitând astfel realizarea unei lucrări suplimentare care implică alte cheltuieli. În plus, se evită tasarea solului.

Asemenea avantaje îi determină pe majoritatea fermierilor să aplice pe suprafețe mari îngrășăminte foliare.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Agricultură fără pământ: noul concept de producţie agricolă a ajuns la Bârlad

Fermierii avangardişti au găsit o cale ca producţiile lor să nu mai depindă de capriciile naturii. Ei nu mai au nevoie de pământ pentru a cultiva pentru că au început să investească în sere hidroponice. Aceste tehnologii le oferă ocazia să îşi dezvolte plantanţia în bazine cu apă care permit plantelor să se dezvolte mai repede, mai bine şi în orice perioadă a anului. Producţia este deci mult mai mare, dar treaba nu este neapărat mai uşoară şi nici ieftină, ne spune Fănică Abageru din Bârlad, județul Vaslui. Acesta s-a întors din Spania după 15 ani și vrea să investească în comunitatea locală, iar în acest moment în sera sa cultivă trei tipuri de salată și alte verdețuri.

Totul a pornit de la cereale hidroponice cultivate în balcon

„Am vrut să fac ceva care nu prea se întâlnește în România, și anume să produci 30-40.000 de plante/an într-un solar de 200 mp. Momentan, tot ce am realizat este din fonduri proprii, bani munciți cu sudoarea frunții în Spania. Suprafața solarului este de 22,5 m lungime x 8 m lățime, undeva la 180 mp, nu este mare. În acest moment, pe 90% din suprafața cultivabilă am trei tipuri de salată, și anume iceberg, romană și o salată italiană. Dacă ne uităm în Occident, 20% din producția de acolo este obținută prin hidroponie, dar românii sunt reticenți, cu toate că majoritatea supermarketurilor vând legume și fructe cultivate în acest sistem. Această poveste a început în urmă cu 5 ani. Inițial am început cu un experiment în balcon, cu grâu și porumb, dar mi-a fost greu pentru că în Spania nu găsești așa ceva. Când a venit pandemia am început din nou să cultiv aceste cereale hidroponice și ajunsesem într-un stadiu chiar neașteptat de bun. Disperat deoarece firma la care lucram, la fel ca și în România, era la pământ, am decis în luna iulie să vin în țară să fac ceva. După 15 ani eram conștient că va trebui să o luăm de la zero. Inițial am făcut o semihidroponie supraetajată, dar nu am fost mulțumit pentru că nu știam foarte multe lucruri, toată viața am avut altă activitate“, specifică bârlădeanul.

Agricultura hidroponică pare o noutate pentru România, cu toate că multe dintre produsele din supermarket sunt obținute în acest sistem. În Statele Unite ale Americii, Japonia, Olanda, Franţa, Marea Britanie sau Israel acest tip de agricultură este aplicat pe scară largă deja, fiind noul val în industrie. În întreaga lume există deja milioane de hectare de culturi hidroponice.

Culturile hidroponice folosesc doar 10% din cantitatea de apă necesară culturilor tradiţionale

Culturile hidroponice presupun creşterea plantelor în soluţii nutritive, nu pe sol, cu ajutorul unei aparaturi complexe care distribuie automat nutrienţi lichizi, cu o concentraţie predeterminată în funcţie de specificul fiecărei culturi. Astfel se pot cultiva fructe și legume, ne spune vasluianul. „Munca pământului este foarte grea, mi-am demonstrat-o mie însumi. Într-adevăr, m-a costat mult să fac acele mese imense pe care să le umplu cu apă, dar în ceea ce privește munca fizică e incomparabil de ușor. Practic, atunci când ai terminat ciclul de producție dai drumul la robinet și s-a golit masa. Într-un sfert de oră ai golit apa, speli masa, o sterilizezi, o dezinfectezi și apoi pui altă apă. În 12 ore poți să faci treaba aceasta fără multă muncă, ai deschis robinetul și după aceea apeși pe un buton și s-a umplut masa cu apă.“ Unul dintre marile avantaje ale agriculturii hidroponice este faptul că se fac economii uriaşe la consumul apei prin faptul că se utilizează cu 90% mai puţin decât la culturile tradiţionale. Pe lângă acest avantaj, fermierul bârlădean mai specifică și alte aspecte foarte importante ale acestei tehnologii.

„Am fost uimit de calitatea plantelor. În primul rând este o cultură 99% bio, sănătoasă, iar cu cât plantele sunt mai mici cu atât sunt mai sănătoase. De aceea nici nu pot să concurez cu piața Bârladului, pentru că, deși cultura de pământ are un alt aspect, este mai verde, mai mare, nu are același gust. Cu cât o lași mai mult în pământ, cu atât este mai amară.“

Se pot produce între 8 și 12 culturi pe an

Altă diferență este că ciclurile sunt foarte scurte, sistemul este făcut în așa fel încât fermierul să poată produce între 8 și 12 culturi pe an, într-un spațiu de aproape 200 mp. O cantitate imensă de plante.

„Dacă vorbim de salată, pot să produc cca 600 de salate/săptămână. Este o afacere foarte profitabilă, dar este încă o necunoscută pentru România pentru că nu ne-am dezvoltat din punctul acesta de vedere. Am vândut câteva salate, și acelea printre cunoscuți, am reușit să îi conving că sunt sănătoase, nu au chimicale; la ora actuală eu am stropit preventiv cu lapte, apă oxigenată, care în lume este considerată un produs bio. 90% dintre mese sunt cultivate cu salată. Ca să pot cultiva în fiecare săptămână, eu am însămânțat 700 de salate. Am cinci mese, și fiecare masă este în diferite stadii de creștere, pot să aduc salata în 10 săptămâni la maturitate, iar în maximum 6 săptămâni ar trebui să ajungă salata la greutatea de 250 grame, toate având aceeași mărime. Pe lângă aceste trei tipuri de salată am avut busuioc alb, busuioc roșu, toate au fost de probă, dar și ridiche, arpagic; aș vrea să pun și spanac. Aproape toate plantele se pot crește hidroponic, inclusiv roșiile, castraveții, ardeii, căpșunele, dar sunt diferite stadii de dezvoltare.

Sămânța o achiziționez, ca toată lumea, de la magazinele de specialitate. Toți însămânțează în alveole cu pământ, în alveole cu turbă, dar eu însămânțez pe burete“, mai adaugă Fănică Abageru.

Cei mai importanți parametric în sistemul hidroponic sunt pH-ul și EC-ul

În cultura hidroponică diluțiile se realizează cu foarte mare precizie. Dacă apar greșeli la realizarea diluției, se poate compromite întreaga cultură. Cei mai importanți parametri care ne arată că soluția este utilizabilă sunt pH-ul și EC-ul. După cum multă lume știe, pH-ul ne indică cât de acidă sau alcalină este soluția folosită în cultura hidroponică. EC-ul reprezintă electroconductivitatea și se referă la capacitatea soluției de a conduce curentul electric.

Cu cât soluția este mai concentrată în nutrienți, cu atât EC-ul este mai mare. În concluzie, un EC prea ridicat ne poate afecta cultura, prin inversarea gradientului osmotic de la nivelul rădăcinilor. „Pe fiecare masă, de 25 mp, îmi intră calculat undeva 1.700 litri de apă, folosind apă de robinet. Timp de 48 de ore trebuie să scot clorul din apă, apoi lucrez cu niște acizi deoarece apa din rețea are un pH de 8. Astfel  îl cobor undeva la 6,5-6,3, de aceea trebuie să fac o dezinfecție a apei. După ce am ajuns în acest stadiu trebuie să intervin cu vitaminele și nutrienții în apă. Aacest proces este lung deoarece trebuie să se omogenizeze. După se trece la procesul de însămânțare, pe acel polistiren de 1 m x 50 cm“. Majoritatea plantelor au mari dificultăţi cu lipsa oxigenului de la nivelul rădăcinilor. Dacă oxigenul lipseşte la acest nivel, planta se asfixiază, chiar dacă este udată corespunzător. Aşadar, plantele pot creşte în apă, dar nu în orice condiţii. Apa trebuie să fie „vie“. Această funcţie este realizată de hidroponie – o metodă de cultivare care stimulează creşterea plantei prin controlul cantităţii de apă, săruri minerale şi – cel mai important – al cantităţii de oxigen dizolvat în apă, specifică bârlădeanul. „Pompele de apă funcționează pentru că ai nevoie de o reciclare a apei, este nevoie să fie oxigenată în permanență. Este același principiu ca la un acvariu. Am un bazin în josul mesei și aceeași apă este barbotată în permanență, fiecare masă cu pompa ei. Am terminat ciclul de producție, am golit masa, am spălat polistirenul, l-am dezinfectat cu hipoclorit.“

Posibilități de sporire a producției agricole fără cheltuieli suplimentare

Eficiența economică a unei exploatații agricole este determinată, pe de o parte, de nivelul producțiilor agricole realizate, iar pe de altă parte, de cheltuielile realizate pentru obținerea acestor producții.

Experiențe de lungă durată din cercetarea științifică și din unitățile agricole performante demonstrează că se pot obține producții agricole superioare fără cheltuieli suplimentare, dacă se aplică tehnologiile de cultură recomandate de știința agricolă, astfel:

1. Zonarea corectă a culturilor agricole în teritoriu ținând seama, pe de o parte, de analizele pedoclimatice, de cartarea agrochimică a solului și de punctele de bonitare ale fiecărei zone, iar pe de altă parte, de cerințele fiziologice ale plantelor respective.

Numai această așezare corectă în teritoriu poate asigura sporuri de producție de 15%.

2. Folosirea solei amelioratoare de lucernă (trifoi) chiar în rotațiile simple de tipul porumb-grâu poate asigura sporuri substanțiale de producție. De menționat că aceste sporuri pot acoperi cu prisosință pierderile de teren ocupat de lucernă. După 3 ani de lucernă rămân în sol cca 80 t/ha materie organică echivalentă cu 40-55 t/ha gunoi de grajd, iar cantitatea de azot biologic rămas după lucernă este de 200-300 kg/ha, fiind folosit 51% în anul I, 27% în anul II și 22% în anul III după desțelenire. În experiențele noastre producția de grâu în rotația porumb-grâu a fost 100 %, iar după lucernă 220%.

3. Încadrarea culturilor într-un asolament bine întocmit, cu alegerea celor mai bune premergătoare și cu respectarea rotației pot asigura sporuri de producție de 12-15% fără alte cheltuieli.

4. Efectuarea lucrărilor agricole în perioada optimă constituie un factor important pentru nivelul și calitatea recoltelor. Orice lucrare trebuie urmărită să se efectueze cât mai bine, mai ușor și mai ieftin.

a) Epoca de efectuare a arăturii pentru grâul de toamnă este foarte importantă atât pentru creșterea producției cât și pentru îmbunătățirea calității recoltei. Arătura efectuată în vară, cu cât mai de vreme, cu atât mai bine, asigură acumularea apei în sol, distrugerea buruienilor și o activitate microbiologică intensă. Față de arătura din octombrie, arătura din august aduce un spor de producție de 21%, iar arătura din iunie un spor de 44%.

Conținutul în nitrați la arătura din vară crește de 2-5 ori iar de fosfor mobil, de 3-5 ori.

La porumb, față de arătura de primăvară, sporul de producție a fost de 800-1.500 kg/ha când s-a arat în ferestrele iernii, de 1.500-2.500 kg/ha când s-a arat în toamnă și de 2.500-3.500 kg/ha în arătura de vară.

b) Epoca de administrat îngrășăminte poate asigura sporuri de producție, fără cheltuieli suplimentare, astfel:

  • dacă dozele aplicate se calculează în funcție de cartarea agrochimică și de nivelul producției prognozate;
  • dacă îngrășămintele cu azot se aplică fracționat, în funcție de cerințele de consum ale plantelor;
  • dacă îngrășămintele fosfatice sunt încorporate la nivelul sistemului radicular deoarece ele nu se pot deplasa decât 3-5 cm.

În prezent, prin folosirea îngrășămintelor cu eliberare controlată și a celor cu eliberare treptată, se asigură o mai bună valorificare, fără pierderi.

c) Epoca de semănat la grâul de toamnă este foarte importantă pentru a sigura o bună iernare și reluarea vegetației în primăvară. Ea se corelează cu evoluția prognozelor meteo astfel ca până la intrarea în iarnă să acumuleze 450-500 grade termice pozitive. Din experiențe rezultă că însămânțarea mai devreme cu 1-2-3 săptămâni a adus minusuri de producție de 13%, 25% și chiar de 41%, iar la întârzierea semănatului cu aceeași perioadă a înregistrat minusuri de 14%, 25% și 38%.

d) Epoca de recoltat pentru fiecare cultură are o durată scurtă.

Depășirea acestei perioade se soldează cu mari pierderi prin scuturare.

Am determinat pierderile în asemenea condiții și am găsit peste 700 kg/ha grâu. Dar pierderi au loc și prin îmburuienarea culturii și îngreunarea recoltatului, prin încolțirea boabelor în spic, prin atacul de păsări, prin căderea grindinei etc.

Aceasta se întâmplă nu numai când în perioada de recoltat apar multe ploi ci și din cauza numărului redus de combine de recoltat.

Prin urmare, există multiple posibilități de sporire a producției agricole, fără cheltuieli suplimentare, dar cu o bună dotare cu utilaje agricole și o perfectă organizare a muncii.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Să diminuăm prin toate mijloacele consumul și pierderile de apă din sol

Desele schimbări climatice au făcut ca factorul apă să devină determinant în nivelul și calitatea producției agricole. De aceea, trebuie urmărit să păstrăm cu grijă fiecare picătură din apa acumulată în sol.

Căile prin care apa poate ieși din sol sunt:

  • Consumul productiv în procesul de transpirație al plantelor agricole, care și el poate fi raționalizat.
  • Consumul neproductiv, de către buruieni, care au consumul specific (cantitatea de apă necesară pentru a forma 1 kg de substanță uscată) de 2-4 ori mai mare decât al plantelor de cultură, motiv pentru care ele trebuie reduse până la pragul economic de dăunare (PED).
  • Pierderi prin evaporare la suprafața solului care pot depăși 30-50% din precipitațiile căzute.
  • Plantele de cultură pot consuma în procesul de transpirație 70-90% din apa acumulată în sol, iar 10-30% se pierde prin evaporare.

Trebuie găsite mijloacele de reducere a consumului de apă prin transpirație fără a diminua semnificativ nivelul producției.

Asemenea mijloace au în vedere:

  • Folosirea culturilor cu consum specific mai mic. De exemplu, meiul are 293, sorgul – 322, porumbul – 368 față de floarea-soarelui – 600, cartoful – 636, inul – 905 etc. Grâul are consumul de 513, însă, fiind cultură de toamnă poate ajunge la maturitate cu apa acumulată în sol în perioada de toamnă-iarnă înainte de apariția secetei și arșiței.
  • În cadrul speciilor alese se vor folosi soiurile (hibrizii) cu perioada de vegetație mai scurtă. De exemplu, la porumb există hibrizi din grupa 90-100, dar și din grupa 600-800 care au perioada de vegetație cu 50-60 zile mai lungă.
  • Sunt indicate culturile prevăzute cu strat de ceară, cu peri care au consum de apă mai mic.
  • Plantele cu poziția frunzelor apropiată de verticală care primesc mai puțină lumină, se încălzesc și transpiră mai puțin.
  • Plantele cu suprafața foliară redusă și mai puține stomate.
  • Printr-o fertilizare corectă, echilibrată, plantele își pot satisface necesarul de hrană cu mai puțină apă.
  • Culturile bine încheiate, fără goluri, mențin o atmosferă relativă umedă, contribuind la reducerea transpirației.
  • Ideal ar fi să existe perdele forestiere de protecție care au capacitatea de a acumula și păstra mai multă apă în sol.
  • Reducerea gradului de îmburuienare, însă este de dorit să se realizeze fără prea multe chimicale, prin măsuri agrotehnice.
  • Pierderile de apă prin expunerea la suprafața solului depinde de următorii factori:
  • Deficitul de saturație din atmosferă.
  • Vântul cald și uscat poate crește de 10-20 ori evaporarea apei din sol.
  • Expoziția terenului spre sud sporește încălzirea și evaporarea apei.
  • Gradul de denivelare a solului, evaporarea apei crește proporțional cu suprafața expusă atmosferei.
  • Textura și structura solului, prezența capilarelor favorizează ridicarea apei spre suprafața solului și evaporarea ei.
  • Când concentrația soluției solului este mai mare se reduce evaporarea apei din sol.

Prin urmare, evaporarea apei la suprafața solului poate fi diminuată când solul este mărunțit și nivelat, eventual cu un strat de mulci din resturi vegetale sau mulci natural existent în solurile bine structurate ce mențin în stratul superficial o atmosferă bogată în vapori care împiedică ridicarea apei spre suprafață.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Sprijin acordat fermierilor pentru refacerea potențialului de producție agricolă

Prin intermediul Măsurii 5 - Refacerea potențialului de producție agricolă afectat de dezastre naturale și de evenimente catastrofale și instituirea unor măsuri de prevenire corespunzătoare, respectiv a sub-măsurii 5.1 - Sprijin pentru investițiile în măsuri preventive destinate să reducă efectele dezastrelor naturale, ale fenomenelor climatice nefavorabile și ale evenimentelor catastrofale probabile, fermierii au avut posibilitatea de a accesa, în intervalul 01 aprilie – 30 iunie 2019, o sesiune de primire proiecte destinată investițiilor pentru prevenirea și combaterea Pestei Porcine Africane (PPA) în România.

Interesul fermierilor pentru a accesa această submăsură a fost deosebit, fiind depuse 174 proiecte (105 proiecte aferente solicitanților publici şi 69 proiecte aferente solicitanților privați), la nivel național, în valoare de 15.739.108 euro, dintr-un total disponibil de 14.775.003 euro pentru selecția proiectelor. În prezent, cele 174 proiecte depuse la nivel național se află în analiză la nivelul AFIR.

Beneficiarii eligibili în cadrul acestor sesiuni au fost: fermieri, cooperative, grupuri de producători, constituite în baza legislației naționale în vigoare care deservesc interesele membrilor, cât și entități publice cu atribuții în domeniul sanitar-veterinar, autorități publice care au în administrare punctele de trecere a frontierei, drumurile publice și administratori/gestionari publici ai fondurilor cinegetice.

Prin Sm 5.1 sunt finanțate proiectele a căror valoare maximă eligibilă va fi de la 20.000 euro până la 250.000 euro, în funcție de tipul operațiunii și de sub-măsura accesată. Sprijinul acordat prin acestă sub-măsură contribuie la:

- Creșterea capacităţii operationale de prevenire a apariţiei epidemiilor şi combaterea acestora, inclusiv prin diminuarea timpului de reacție din partea autorităților sau

- Reducerea efectelor dezastrelor naturale, a evenimentelor adverse şi catastrofale asupra potenţialului de producţie agricolă.

Pentru a fi eligibile la finanțare în cadrul acestei sesiuni, operațiunile/acțiunile trebuie să vizeze:

  • Investiții în instalații de dezinfectare și dezinsecție;
  • Investiții în creșterea capacității operaționale pentru reducerea timpilor de diagnostic prin dotarea laboratoarelor și achiziția de mijloace de transport a probelor;
  • Achiziționarea de camere frigorifice pentru depozitarea temporară a animalelor sălbatice ucise până la primirea rezultatelor probelor prelevate;
  • Investiții în instalații, echipamente și infrastructura sanitară și garduri de protecție, inclusiv repelenți, în cadrul fermelor, pentru asigurarea biosecurității.

O noutate în cadrul acestei sesiuni este faptul că vor putea fi decontate cheltuielile eligibile stabilite în cadrul proiectului, inclusiv cele efectuate înainte de depunerea cererii de finanțare, dar nu mai devreme de data recunoașterii oficiale de către autoritățile competente a producerii fenomenului epizootiei de pestă porcină africană, respectiv data de 31.07.2017.

Alte informații sunt disponibile pe paginile web ale AFIR (www.afir.info) și MADR (www.madr.ro).

Fonduri disponibile pentru reducerea efectelor dezastrelor naturale și asigurarea producției agricole

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) anunță lansarea mai multor sesiuni de primire a proiectelor de investiții, finanțate prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020. Astfel, în perioada 1 aprilie – 30 iunie 2019 se pot depune proiecte pentru investițiile în măsuri preventive destinate să reducă efectele dezastrelor naturale, ale fenomenelor climatice nefavorabile și ale evenimentelor catastrofale probabile prin submăsura 5.1.

Alocarea financiară disponibilă pentru beneficiarii publici ai acestei submăsuri (sM) este de 7.360.000 euro, din care: 2.500.000 euro pentru instalații de dezinfecție, 3.860.000 euro pentru autoutilitare probe și dotarea laboratoarelor și 1.000.000 euro pentru camere frigorifice. Totodată, beneficiarii privații ai acestei submăsuri au la dispoziție fonduri în valoare de 7.415.003 euro.

În aceeași perioadă, 1 aprilie – 30 iunie 2019, este deschisă sesiunea de primire a cererilor de finanțare pentru investiții privind refacerea terenurilor agricole și a potențialului de producție afectate de dezastre naturale, de condiții de mediu adverse și de evenimente catastrofale, finanțate prin submăsura 5.2. Bugetul disponibil pentru acest tip de investiții este de 13.677.431 euro.

De asemenea, începând cu 1 aprilie 2019, se lansează prima sesiune de depunere a cererilor de finanțare prin submăsura 17.1 „Prime de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor”. Data limită de depunere a cererilor de finanțare este 30 noiembrie 2019. Fondurile disponibile pentru fermieri sunt în valoare de 42.797.487 euro.

Facem precizarea că această sesiune este dedicată celor care doresc sprijin financiar pentru asigurarea culturilor de primăvară, urmând ca spre finalul anului să fie deschisă o noua sesiune a sM 17.1 pentru asigurarea culturilor de toamnă.

Dezastrele si calamitățile naturale pot interveni oricând, în orice moment, iar noi trebuie să fim pregătiți  în mod eficient să facem față unor astfel de situații.  Punem accent pe măsurile esențiale de prevenire, dar și pe cele de reducere a riscurilor de

Cererile de finanțare se depun on-line pe pagina de internet a Agenției, www.afir.info, până la termenul prevăzut în Anunțul de lansare sau până la epuizarea fondurilor disponibile. Pentru întocmirea documentației necesare obținerii finanțării, solicitanții de fonduri europene au la dispoziție Ghidul solicitantului ce poate fi consultat gratuit pe portalul AFIR, la secțiunea Investiții PNDR în pagina dedicată fiecărei submăsuri în parte.

Sursa: afir.info

Recomandări pentru depozitarea optimă a producţiei agricole

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) monitorizează cu mare interes desfăşurarea în condiţii optime a tuturor activităţilor din agricultură. În acest sens, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Autoritatea Națională Fitosanitară, efectuează acţiuni de informare pentru optimizarea păstrării recoltelor agricole în cele mai bune condiţii. 

Problemele care apar la depozitarea produselor agricole duc inevitabil la deprecierea acestora, de aceea obiectivul principal în perioada de depozitare este menţinerea valorii cantitative şi calitative iniţiale.

Pregătirea spaţiilor de depozitare presupune efectuarea curăţeniei, a dezinsecţiei şi a deratizarii acestora. Pe lângă măturarea şi spălarea spaţiilor, o operaţiune foarte importantă este curăţarea crăpăturilor din pardoseală şi pereţi, pentru că acestea sunt locuri de refugiu şi dezvoltare pentru numeroase insecte. 

Cei mai frecventi dăunători de depozit sunt: gărgăriţa grâului (Sitophilus granarius), gărgăriţa orezului (Sitophilus oryzae), gândacul din Surinam (Oryzaephilus surinamensis), gândacul mauritan (Tenebrioides mauritanicus), precum şi molia cerealelor (Sitrotoga cerealella), molia grâului (Nemapogon granellus) sau molia fructelor uscate (Plodia interpunctella).

Pentru combaterea acestora, inspectorii fitosanitari din cadrul Autorităţii Naţionale Fitosanitare recomandă dezinsecţia spaţiilor de depozitare a cerealelor cu respectarea urmatoarelor etape :

  1. Golirea spaţiilor, igienizarea şi văruirea acestora;
  2. Dezinsectia spaţiilor, după etanşeizarea lor prin stropire, folosind unul din următoarele insecticide cu acţiune îndelungată:
  • ACTELLIC 50 EC-1% (50 – 100 ml sol./mp)
  • K’OBIOL 25 EC – 50 ml/ 5 l apa pentru 100 mp spatiu depozitare
  • K’OBIOL 25 EC –100ml/99 l apa pentru 100 t cereale
  • RELDAN 22 EC – 22 ml/t ( în 0,75-1,5 l apa/t).

Pentru suprafeţele netede din metal sau lemn se recomandă aplicarea a 50-100 ml soluţie preparată/mp., iar pentru suprafeţele poroase din beton sau zid văruit, precum şi pentru dezinsecţia podurilor şi a spaţiilor aflate în apropierea magaziilor, se va aplica 100-200 ml soluţie preparată/mp. Dupa stropirea spaţiilor, acestea se închid ermetic timp de 3-4 zile, ulterior fiind deschise pentru aerisire. Pentru tratamente în spaţiile de depozitare se pot folosi şi alte produse de protecţia plantelor omologate.

Combaterea rozătoarelor este o măsură importantă deoarece, pe lângă pagubele cantitative, acestea sunt vectori pentru numeroşi dăunători de depozit. Deratizarea se poate face atât prin utilizarea de momeli şi capcane cât şi prin folosirea aparatelor cu ultrasunete şi închiderea galeriilor.

Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale apreciază ca depozitarea corespunzătoare a produselor agricole este un factor deosebit de important pentru păstrarea calităţii şi cantităţii acestora pentru o perioadă îndelungată.

Sursa: madr.ro

Apa - factor limitativ extrem al producției agricole

Creșterea și dezvoltarea plantelor presupun existența unor condiții de vegetație corespunzătoare și ne referim la prezența aerului, căldurii, luminii, apei și substanțelor nutritive.

Aceste condiții au fost numite factori de vegetație, având acțiune hotărâtoare asupra nivelului și calității producției agricole.

Când toți acești factori sunt asigurați în optim se realizează maximum de recoltă. Dar acest deziderat este greu realizabil și mereu câte unul dintre factori se găsește în cantitate mai mică, mai ales apa și substanțele nutritive.

Oamenii de știință, studiind amănunțit acțiunea factorilor de vegetație asupra culturilor agricole, au elaborat anumite legități privind comportarea plantelor față de acești factori.

Astfel, „Legea nesubstituirii și egalității factorilor de vegetație“ demonstrează că toți factorii sunt egali în creșterea și dezvoltarea plantelor și nu se poate înlocui unul cu celălalt.

De asemenea, „Legea factorului limitativ al producției sau legea minimului‟ arată că nivelul producției agricole este hotărât de factorul care se găsește în cantitatea cea mai mică.

Se cunoaște că de-a lungul timpului agricultorii se mulțumeau să introducă sămânța în pământ și, fără nicio altă intervenție, dacă ploua, reușeau să culeagă ceva. Fără ploaie însă nu se putea obține nimic. Rezultă că, dintre toți factorii de vegetație, APA este hotărâtoare în realizarea de recolte.

Fac această afirmație pe baza experienței de peste 70 ani de activitate în agri­cultură. Am trăit faimoasa secetă din anul 1946 când lucram la câmp, ca adolescent, alături de părinți și când într-adevăr, din lipsa apei, totul s-a uscat.

Era imediat după război, când țara era într-o sărăcie cumplită. A apărut această secetă, urmată de o epidemie de tifos, care împreună au secerat multe vieți, în special copii.

Dar de ce este APA atât de importantă și hotărâtoare?

● Apa dizolvă substanțele nutritive din sol împreună cu care formează soluția solului care este absorbită de plante și condusă prin toate țesuturile pe care le hrănește.

● Apa menține multe substanțe din sol în stare disociată, sub formă de ioni, folosiți în nutriția plantelor.

● Apa, având polaritate pronunțată (H+ și OH–), participă la fenomenele de hidratare.

● Este un factor de stabilizare a temperaturii corpului plantelor deoarece în procesul de transpirație, pentru transformarea a 1 g de apă în vapori, se consumă 536 de calorii, scăzând temperatura plantelor.

● Componentele apei (O și H) fac parte din materia organică sintetizată de plante (glucide, protide, lipide ș.a.).

● Apa menține celulele în stare de turgescență, realizând echilibrul mecanic al plantelor.

● Apa participă la fenomenele importante din viața plantelor precum hidroliza, oxidări, reduceri, fotosinteză, asimilații și dezasimilații.

● Apa este factorul care contribuie la legătura plantelor cu mediul exterior.

Reflectând asupra contribuției apei la desfășurarea acestor fenomene, ne dăm seama de ce în lipsa apei totul se usucă.

Care sunt posibilitățile de dirijare a regimului de apă în lipsa irigațiilor?

a) Măsura principală luată de agricultori este ca să facă din sol un organism capabil să înmagazineze întreaga cantitate de apă provenită din precipitații. Aceasta se poate obține prin lucrări raționale care asigură o bună afânare a solului, cu creșterea permeabilității și îmbunătățirea porozității. Totodată, să se asigure o bună conservare a apei în sol, barând toate căile de pierdere neproductivă a apei. Pe stratul 0-120 cm s-au înregistrat pierderi de apă de 835 t/ha pe terenul nearat și de 181 t/ha pe terenul arat în vară.

b) Îmbunătățirea structurii solului prin aplicarea de îngrășăminte organice, a resturilor vegetale, precum și prin asolamente cu sole înierbate care participă împreună la formarea humusului ce favorizează structurarea solului. Îngrășămintele organice au capacitatea de a înmagazina cu 20% mai multă apă, iar humusul reține de 6 ori mai multă apă, întârziind cu două săptămâni seceta.

c) Reducerea pierderilor de apă prin evaporare la suprafața solului, asigurând un teren bine nivelat, prin mulcire și evitat lucrările de răscolire a solului.

d) Prin reducerea gradului de îmburuienare, acestea fiind mari consumatoare de apă.

e) Cultivarea speciilor, a soiurilor (hibrizi) mai precoce, cu consum specific mai mic de apă și care valorifică bine puțina apă existentă în sol. Consumul specific la mei este 311, la sorg 322, pe când la lucernă este 831, iar la inul de ulei 905.

f) Efectuarea semănatului în epoca optimă pentru ca plantele să crească și să se dezvolte normal în primele faze, fără stresul hidric care apare mai târziu, când plantele sunt afectate mai puțin.

g) Totodată, densitatea la semănat să fie corelată cu rezerva de apă existentă în sol și când se prognozează seceta să se asigure densități mai reduse.

h) Când pe stratul 0-90 cm solul a înmagazinat 100-150 mm apă plantele de pe solul respectiv pot rezista la 1-2 luni de secetă.

Așa se explică de ce, chiar în condiții de secetă, cultivatorii care au știut să acumuleze și să păstreze apa în sol au obținut rezultate mulțumitoare.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 12-14

Rolul rotației culturilor în creșterea producției agricole

Fiecare plantă agricolă are propriu regim de hrană, de creștere și dezvoltare. Menținerea unei culturi pe același teren mai mulți ani duce la diminuarea continuă a nivelului producției.

Aceasta impune o rotație dirijată a culturilor agricole deoarece:

• Au consumuri diferite de substanțe nutritive: cerealele consumă mai mult azot și fosfor, leguminoasele consumă mai multe fosfor și calciu, floarea-soarelui și sfecla-de-zahăr consumă mai mult potasiu. Raportul N:P:K la diferitele culturi este: la porumb 2,8:1:2; la grâu 2,5:1:2,3; la floarea-soarelui 1,5:1:8,8; la sfecla-de-zahăr 2,8:1:3 etc.

• Au consumuri diferite de apă pe parcursul perioadei de vegetație. Exemplu: fasolea 4.000 m3/ha, porumbul 5.100 m3/ha, sfecla-de-zahăr 7.100 m3/ha. Recunoscute ca cele mai mari consumatoare de apă sunt porumbul, floarea-soarelui, sfecla-de-zahăr și lucerna.

pg14 figura1

• Au sistemul radicular dezvoltat la diferite adâncimi în sol, de unde își extrag substanțele nutritive și apa (fig. 1). Cerealele păioase au rădăcina fasciculată răspândită mai mult în stratul superior al solului. Porumbul își întinde rădăcina până la 2,4 m, explorând un volum mare de sol. Leguminoasele au rădăcini pivotante care pătrund mai adânc în sol (lucerna până la 10 m), de unde aduc la suprafață calciu și fosfor atât de necesare pentru refacerea structurii solului și pentru nutriția plantelor.

• După recoltare rămân cantități diferite de materie organică în sol și pe sol din care se obțin substanțele nutritive și humusul. Astfel, cerealele păioase (rădăcini + miriște) 1,5-2 t/ha, mazărea 1,5-2 t/ha, porumbul (cu tulpini) 4-6,5 t/ha, sfecla (colete + frunze) 5-6 t/ha, lucerna 10 t/ha.

• La unele culturi sistemul radicular are însușirea de a solubiliza substanțele minerale greu solubile din sol. Așa sunt ovăzul și secara, precum și culturile leguminoase.

pag14 Lan de porumb

• Fiecare cultură este invadată de anumite specii de buruieni care în cazul monoculturii se înmulțesc foarte repede. La grâu, în monocultură s-au găsit 525 de buruieni/m2, după porumb – 183 de buruieni/m2, iar în rotația de 3 ani 67 de buruieni/m2. La porumb, în monocultură – 163 de buruieni/m2, după grâu – 88 de buruieni, iar în rotația de 3 ani 45 de buruieni/m2. De regulă, culturile de secară și rapiță lasă terenul curat de buruieni. La fel, culturile prășitoare bine întreținute asigură terenuri curate.

• Culturi sau grupe de culturi au boli și dăunători specifici. Porumbul și grâul au cel puțin 10 boli comune. Tanymecus atacă porumbul, floarea-soarelui și sfecla-de-zahăr. Cercosporioza la sfecla-de-zahăr a înregistrat atac de 1,7-3,4 ori mai mare în monocultură.

• Lucrarea solului diferă la diferitele culturi. Dacă ne referim la lucrarea de bază a solului, cerealele păioase se pot însămânța într-un teren lucrat superficial cu grapa cu discuri sau în arătură la 15-18 cm, pe când cartoful și sfecla-de-zahăr pretind arătură la 28-30 cm.

pag14 sfecla zahar

• Erbicidarea este specifică fiecărei culturi deoarece și buruienile care trebuie combătute sunt diferite. Unele erbicide au un anumit grad de remanență și chiar persistență, care pot deveni fitotoxice pentru alte culturi.

• Îngrășămintele aplicate diferă atât ca doză cât și ca sortiment în funcție de cultura fertilizată, așa cum am văzut mai sus. O parte din efectul lor poate fi folosit de plantele postmergătoare.

• Diferitele culturi au acțiune diferită asupra însușirilor solului. Plantele prășitoare, prin diferitele lucrări asupra solului, contribuie la distrugerea structurii solului, pe când culturile perene (graminee + leguminoase) asigură o bună structurare a solului.

pag14 Lan de grau

Astfel, greutatea volumetrică în rotația grâu-porumb a fost 1,41 g/cm3, pe când după trifoi 1,25 g/cm3. Porozitatea totală a solului a fost 44,67% în rotația grâu-porumb și 50,65% după trifoi, iar porozitatea de aerație 12,67, respectiv 18,34%. Stabilitatea hidrică a structurii a fost 33,7% în monocultura de porumb și 46,2% după lucernă.

Din cele de mai sus rezultă paleta largă de deosebiri între diferitele culturi.

Practicarea monoculturii determină epuizarea diferitelor straturi de sol, de apă și elemente nutritive și înmulțirea anumitor specii de buruieni, boli și dăunători.

Folosind rotația culturilor se schimbă mediul natural de înmulțire a acestora și prin alternarea măsurilor agrotehnice se împiedică dezvoltarea nestânjenită a agenților dăunători. În acest fel se pot obține producții superioare la toate culturile.

La Institutul Fundulea, socotind 100% producția de porumb obținută în monocultură, a fost 108% în rotația grâu-porumb și 132% în rotația de 3 ani, iar producția de grâu socotită 100% în rotația porumb-grâu a fost 145% după soia și 219% după lucernă.

Prin urmare, există o multitudine de motive care ne determină să renunțăm la monocultură și să practicăm o rotație cât mai judicioasă a culturilor agricole.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 19, 1-15 octombrie 2016 – pag. 14-16

Lumina solară, în sprijinul creşterii producţiei agricole

Este îndeobşte cunoscut că tot ce mişcă pe Terra îşi are originea în energia solară. Oamenii, animalele, păsările, insectele, microorganismele şi tot ce vieţuieşte pe pământ îşi desfăşoară activitatea pe baza energiei primite de la Soare. Chiar maşinile, trenurile, avioanele, vapoarele etc. se mişcă tot pe baza energiei solare. Cărbunele, ţiţeiul, gazele conţin înmagazinat în ele energia solară.

La baza tuturor acestora se află miraculosul fenomen numit asimilaţie clorofiliană sau fotosinteză pe care îl realizează plantele verzi cu şi mai miraculoasa substanţă numită clorofilă.

Prin urmare, plantele, pe baza energiei solare, au capacitatea ca din CO2, apă și substanțele minerale extrase din sol să transforme energia calorică a soarelui în energie chimică pe care o depozitează sub formă de hidrați de carbon, proteină, grăsimi etc.

Din totalul energiei ajunse de la Soare pe Pământ, plantele folosesc o cantitate redusă (2-5%), anume: floarea-soarelui 4,5%, grâu 3,2%, porumb 2,5%, sfeclă-de-zahăr 2,12%.

Spectrul luminos cuprinde:

– radiațiile vizibile (roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet) care reprezintă 50%;

– radiațiile invizibile, alcătuite din radiațiile infraroșii care reprezintă 49%, și radiațiile ultra­violete, care reprezintă 1%.

În procesul de fotosinteză participă numai radiațiile vizibile. Energia radiantă a soarelui este transmisă sub formă de cuante (fotoni) și are lungimi de undă diferite. Spectrul vizibil are lungimi de undă între 700 mµ (milimicroni) la razele roșii și 450 mµ la razele violete. Razele infraroșii au lungimi de peste 750 mµ, iar cele ultraviolete sub 320 mµ.

Cu cât lungimea de undă este mai mare, cu atât este mai mică și produce mai puține calorii:

– albastru are 486 mµ și produce 58 calorii;

– galben are 589 mµ și produce 48 calorii;

– cele roșii au 700 mµ și produc 38 calorii.

Plantele pot valorifica o cantitate mai mică sau mai mare din energia solară în funcție de suprafața aparatului foliar și durata de existență a acestuia.

Indicele suprafeței foliare (ISF) la grâu este de peste 8, la porumb 2, la sfecla de zahăr 5, la floarea-soarelui 4 etc., adică de câte ori suprafața frunzelor este mai mare decât suprafața de teren ocupată de plantele respective.

Intensitatea fotosintezei este direct proporțională cu intensitatea luminii. Procesul de fotosinteză este cel mai energic la razele roșii, urmate de razele albastru-violet care reprezintă doar 14% din total. În prezența razelor roșii-galbene se acumulează hidrați de carbon, iar în prezența razelor albastre se acumulează proteine.

În funcție de durata zilei plantele se împart în:

– plante de zi lungă, care pentru înflorire au nevoie de zi de peste 12 ore (grâul, orzul, ovăzul, secara, sfecla de zahăr, rapița, mazărea, muștarul, lucerna);

– plante de zi scurtă, sub 12 ore (soia, fasolea, porumbul, sorgul).

Pentru înflorire și fructificare plantele au nevoie de următoarele valori: mazărea – 1.100 lucși, fasolea – 2.400 lucși, grâul – 1.800-2.000 lucși, porumbul – 1.400-8.000 lucși. Lucsul reprezintă lumina produsă de o lumânare la distanța de 1 m.

Alternanța zi-noapte se numește fotoperiodism și este necesar ca asimilatele realizate prin foto­sinteză în timpul zilei să fie translocate în organele de depozitare ale plantelor, lăsând loc liber pentru noi asimilate în ziua următoare.

Acumularea de substanțe grase la floarea-soarelui este influențată de intensitatea și calitatea luminii, iar plantele prezintă fenomenul de „a se întoarce după soare“ numit heliotropism.

Cum se poate dirija factorul lumină?

Cultivatorii au la îndemână mai multe posibilități pentru a valorifica lumina solară în scopul creșterii producției agricole, și anume:

– Prin cultivarea în fiecare zonă a speciilor de plante a căror cerințe față de lumină sunt satisfăcute în mod natural și a soiurilor (hibrizilor) a căror perioadă de vegetație corespunde zonei respective.

– Prin realizarea densității culturilor care să asigure nivelul cel mai ridicat de producție, dar și o expunere uniformă a tuturor plantelor la lumină. Referindu-ne la cerealele păioase, menționăm că în trecut au fost realizate în țara noastră semănători cu distanța între rânduri de 6 cm care asigurau un spațiu dublu fiecărei plante față de distanța clasică de 12,5 cm. În situații când lumina nu poate ajunge până la baza plantelor se produce fenomenul de „cădere a cerealelor“.

– Prin orientarea rândurilor pe direcția N-S pentru ca fiecare plantă să primească lumină de sus până jos.

– Prin combaterea buruienilor care pot umbri plantele de cultură.

– Prin folosirea soiurilor (hibrizilor) care în mod genetic au capacitatea de a valorifica mai bine lumina. Unele companii au realizat hibrizi de porumb cu frunzele erecte, permițând pătrunderea luminii până la baza plantelor.

– Pe suprafețele cu expoziție sudică se vor cultiva plantele care au cerințe mai mari față de lumină precum porumbul, floarea-soarelui, iar pe cele cu expoziție nordică ovăzul, cartoful.

– Prin semănatul în epoca optima se asigură o dezvoltare normală a plantelor și acestea pot beneficia de cât mai multă lumină.

– În zonele cu potenţial luminos ridicat, după recoltarea culturilor de vară, se vor însămânța culturi în miriște (cultura a II-a) care vor valorifica lumina până târziu în toamnă, producând boabe sau furaj.

– Se poate practica și sistemul de culturi intercalate, în special în porumb care are distanța între rânduri mai mare, și lumina poate pătrunde până jos la cultura de dovleci, fasole etc.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU