reclama youtube lumeasatuluitv
update 9 Dec 2019

Din experiențele cultivatorilor de porumb: Apa contează, dar nu e totul!

În această perioadă probabil că cei mai mulți dintre fermierii care se ocupă de cultura mare sunt cu ochii pe semănăturile de primăvară. Deja porumbul ar trebui să fi răsărit, mai ales după ce am avut norocul de a avea parte și de ploile de la jumătatea lunii aprilie. Destul de curând vor urma erbicidarea și, eventual, fertilizarea fazială. Pentru a veni în sprijinul cititorilor noștri, publicăm o scurtă sinteză a experiențelor unor membri AIDER din anul trecut.

Densitățile mari s-au dovedit eficiente

Așa cum am mai spus, AIDER înseamnă „agricultură integrată durabilă economic rentabilă“. Obiectivul membrilor acestei organizații este să practice o agricultură cu un impact minim asupra mediului, dar cu rezultate economice cât mai bune. Mulți dintre ei practică o agricultură ecologică. Începând de anul trecut au început să își împărtășească între ei experiențele. Dintre ele am preluat și noi câteva povești.

Unul dintre fermierii din județul Iași a ales să folosească hibridul de porumb Turda 201. Semănatul s-a făcut în a treia decadă a lui aprilie, cu o densitate de 69.000 plante/ha. Pentru fertilizare s-a folosit un îngrășământ pe bază de fosfor la pregătirea patului germinativ și NPK 20:20:0 la semănat. Cu ocazia prășitului s-a mai aplicat și o fertilizare cu uree. Ca erbicide și insecticide s-au folosit isoxaflutol, tiencarbazon metil, ciprosulfamide și acetamiprid, aplicate postemergent timpuriu. În condițiile unor precipitații însumând 200 litri/m², căzute în doar zece zile, la sfârșitul lunii iulie, s-a realizat o producție medie de 7,5 t/ha.

În județul Ilfov producția a fost semnificativ mai mare, respectiv 9,85 t/ha. Materialul genetic utilizat a fost P 9911, cu o densitate de 70.000 plante/ha, semănat tot în a treia decadă a lunii aprilie. Pentru fertilizare s-au utilizat NPK și uree. Erbicidarea a fost făcută cu nicosulfuron, rimsulfuron și mezotrione. Împotriva insectelor s-a utilizat lambda-cihalotrin. Este de remarcat că pe unele sole producția a urcat până la 12,3 t/ha. Costul total al culturii a fost de 1.990 lei/ha.

În Călărași, apa a făcut diferența

Nu departe, în Călărași, costul producției a fost doar cu 69 de lei mai mic, respectiv 1.931 lei/ha. Fermierul a ales hibridul DKC 4590, pe care l-a semănat cu o densitate de 65.000 plante/ha. În prealabil, în toamnă, înființase și un covor vegetal, alcătuit din măzăriche și secară. Erbicidarea terenului a fost făcută cu glifosat, înainte de semănat, în a treia decadă a lunii aprilie. A urmat o fertilizare cu MAP, la semănat. În a doua decadă a lunii mai s-a mai făcut o erbicidare cu un amestec de acid 2,4D și dicamba. După aceea, în a treia decadă a lui mai, s-a făcut încă o fertilizare cu uree. Apoi, pentru că situația a cerut-o, a urmat încă o erbicidare, cu tembotrione și isoxadifen-etil. Cu aceeași ocazie s-a aplicat și un supliment de fertilizare cu zinc. În ciuda tehnologiei complexe, producția medie a fost de numai 4,61 t/ha, cu zone de maximum 6,32 t/ha. Probabil că unul dintre motive a fost și lipsa precipitațiilor, care abia au ajuns să însumeze 216 mm. Că nu a fost o greșeală a fermierului o confirmă și bilanțul asemănător al unei alte exploatații din același județ. Acolo s-a preferat hibridul Herculi, semănat cu o densitate de 70.000 plante/ha în a doua decadă a lunii aprilie. Pentru fertilizare s-au folosit azotat de amoniu microgranulat și NPK 20:20:0.

S-au făcut două erbicidări. Prima dintre ele cu glifosat, preemergent, și o a doua în stadiul de 4-6 frunze, cu bromoxynil și terbutilazină, în combinație cu nicosulfuron. Costul total al culturii a fost de 2.096 lei/ha, dar producția medie a fost de numai 4 t/ha, cu unele sole unde a ajuns la 6 t/ha. Dar precipitațiile nu au depășit 216 mm, în condițiile în care de la topirea zăpezii și până pe 10 iulie nu a plouat deloc. Apoi, precipitațiile din iulie au favorizat o dezvoltare aproape imposibil de controlat a buruienilor.

Că apa face diferența a demonstrat un alt fermier din Călărași, care a beneficiat de irigații. Folosind hibridul PO 937, semănat foarte dens – 80.000 plante/ha, a reușit să obțină o medie de producție de 12 t/ha. Pentru fertilizare a folosit gunoi de pasăre, aplicat la arat, NPK la trecerea cu combinatorul și, ca biostimulator, azotat de amoniu microgranulat, în fenofaza de 6-8 frunze. Pentru erbicidare a folosit un amestec de florasulam cu 2,4 D EHE și nicosulfuron. Dar soluția magică s-a dovedit a fi apa. S-a irigat prin picurare, de la stadiul de 10 frunze până la înflorire. Cantitatea de apă a fost de 50 l/m². Acesteia i s-au adăugat cei 277 litri proveniți de la ploile care au început la momentul înfloririi. Costul total al culturii a fost de 2.895 lei/ha, dar este evident că plusul de producție a acoperit cu vârf și îndesat cheltuiala!

Și totuși, se poate și cu apă puțină!

Un fermier din județul vecin, Ialomița, a avut de-a face cu o situație și mai dramatică decât colegii săi din Călărași. În tot sezonul precipitațiile abia au ajuns să însumeze 97 l/m². La semănat a folosit hibridul Cobalt, semănat cu o densitate de 85.000 plante/ha (!), în prima decadă a lunii aprilie. În toamnă, fermierul a fertilizat cu azotat de amoniu, înainte de discuire. La semănat a adăugat DAP 18:46. După semănat a erbicidat cu un amestec de isoxaflutol, tiencarbazon-etil și ciprosulfamide. Până la faza de patru frunze a aplicat și două tratamente cu insecticide pe bază de cipermetrin. Când s-a ajuns la patru frunze a urmat a doua erbicidare, cu micosulfuron. Apoi a mai urmat o fertilizare cu un îngrășământ foliar. Cu toate aceste tratamente, costul investiției nu a depășit 1.593 lei/ha! Iar producția a fost aproape nesperată, având în vedere condițiile: 9,31 t/ha!

În același județ, Ialomița, un fermier care beneficiază și de posibilitatea de a iriga, a semănat în a treia decadă a lunii aprilie un amestec de Arioza, P 9903 și P 0023. Densitatea a fost de 78.000 plante/ha. În prealabil, în toamnă, pe teren fusese înființat și un covor vegetal alcătuit din ovăz, bob și secară. Înainte de semănat s-a erbicidat cu glifosat. Odată cu sămânța s-au aplicat fertilizanți MAP12:52:0 și APP 6-21 pe rând, sub sămânță. În a treia decadă a lunii aprilie și a doua a lunii mai s-au mai făcut două erbicidări, iar în prima decadă a lui iunie s-a aplicat o fertilizare foliară cu zinc. Prin fertirigare s-a administrat și UAN 32 și tiosulfat. În total, cultura a beneficiat de 260 l/m² din irigație și de alți 290 l/m² din precipitații. Adică un total frumos, de 540 mm. Costul de producția a urcat la 2.745 lei/ha, iar producția la 13,29 t/ha.

Desigur că experiența fermierilor din AIDER este cu mult mai vastă. În acest articol am dorit doar să prezentăm câteva exemple situate la extreme, astfel încât fiecare fermier ce îl va citi să poată cântări mai bine opțiunile pe care le are în continuare.

Alexandru GRIGORIEV

Prăşitul o analiză dincolo de mituri

Este necesară lucrarea de prăşit? Se întâlnesc voci care afirmă că unicul scop al lucrării de prăşit este distrugerea buruienilor şi că, în acest caz, folosirea erbicidelor ar face inutilă această lucrare care presupune utilaje, consum de carburanţi etc. Total eronat.

Dar este posibilă erbicidarea peste tot?

În primul rând, în condiţiile existenţei zecilor de milioane de parceluţe ale micilor producători, nu se poate aplica erbicidarea fiindcă suprafeţele sunt reduse şi în jurul lor se găsesc culturi sensibile la fitotoxicitatea cu erbicide.

În al doilea rând, erbicidele sunt destul de scumpe, greu accesibile micului producător care asigură întreţinerea culturilor prin praşile cu membrii familiei. Şi nu trebuie uitat că în perspectivă se va avea în vedere că, prin măsuri globale, se urmăreşte reducerea folosirii chimicalelor pentru a evita poluarea.

În concluzie, prin folosirea metodelor integrate de combatere a buruienilor, în cadrul acestora, substanţele chimice se vor folosi numai după ce au fost epuizate toate celelalte metode, iar dintre produsele chimice se aleg acelea care au cel mai mic impact în poluarea mediului.

În starea actuală de îmburuienare a terenurilor din ţara noastră ar fi indicată erbicidarea numai pe rândul de plante, când se consumă doar 1/3 din doza de erbicide, iar pe intervalul dintre rânduri să se efectueze praşila.

Lucrarea de prăşit prezintă multiple avantaje:

• Se controlează gradul de îmburuienare urmărind menţinerea acestuia sub pragul economic de dăunare (PED);

• se asigură afânarea stratului superficial al solului prin care se favorizează o mai uşoară încălzire a solului, accesul oxigenului şi eliminarea CO2, activitatea nestingherită a microorganismelor din sol şi în primul rând a celor nitrificatoare şi o dezvoltare normală a sistemului radicular;

• în solul afânat se asigură acumularea apei din precipitaţii şi se împiedică pierderea ei prin evaporare;

• prin praşile se creează un strat izolator, uscat, afânat, cu pori mari care împiedică ridicarea capilară a apei, iar în stratul respectiv se menţine o atmosferă saturată în vapori precum în stratul de mulci;

• praşilele asigură astuparea crăpăturilor din sol, care constituie adevărate ferestre larg deschise prin care se pierde apa din adâncimea solului;

• prin întreţinerea culturilor prin praşile se evită orice sursă de poluare.

Experienţele demonstrează că pe un sol greu, argilos praşila aduce sporuri de producţie, chiar dacă nu sunt buruieni deoarece aceste soluri se tasează mai uşor şi se reduce porozitatea de aeraţie. Acad. Gh. Ionescu-Şişeşti aprecia că două praşile fac cât o udare. Determinări efectuate în luna mai la cultura porumbului au stabilit că pierderile de apă prin evaporare au fost de 1,8 mm/zi la porumbul prăşit şi de 4,9 mm/zi la cel neprăşit.

O cultură de porumb erbicidată, fără buruieni, a realizat 6.580 kg/ha fără praşilă şi 7.840 kg/ha atunci când s-a prăşit. Deci, 1.260 kg/ha spor datorită praşilei.

O cultură de soia, fără buruieni, a realizat un spor de producţie de 8-24% când s-a prăşit. Prin reducerea porozităţii de aeraţie la porumbul neprăşit sistemul radicular s-a redus cu 41%, suprafaţa foliară s-a redus de la 5.504 cm2/plantă la 2.804 cm2/plantă, înălţimea plantelor s-a redus de la 171 cm la 140 cm, iar producţia a scăzut cu 540-1.560 kg/ha faţă de parcela prăşită.

Când şi cum se efectuează praşila?

Praşila se execută pe terenul zvântat, când buruienele sunt mici, nu au înţelenit solul, cât mai superficial, până la adâncimea minimă care asigură distrugerea buruienilor pe care le taie pe dedesubt şi rămân la suprafaţa solului ca un mulci. Se urmăreşte să nu fie tăiate rădăcinile plantelor (prin zona de protecţie), să nu le afecteze sau să le acopere cu pământ. Dacă este necesar, la prima praşilă cultivatorul este prevăzut cu discuri de protecţie.

Praşila I la porumb se execută când are 3-5 frunze, se asigură o zonă de protecţie de 8-10 cm şi agregatul se deplasează cu 3-4 km/oră.

Praşila a II-a se execută când are 7-8 frunze, cu o zonă de protecţie de 14-15 cm şi se deplasează cu 7-8 km/oră. Dacă este necesar, se execută şi a treia praşilă. Între prima şi a doua praşilă mecanică se poate executa praşila manuală.

Pregătirea şi reglarea cultivatorului

Cultivatorul trebuie să aibă aceeaşi lăţime de lucru cu a maşinii folosite la semănat.

Sunt indicate cuţitele cu lama plată, bine ascuţite, care taie buruienile pe dedesubt şi nu răscolesc solul, nu scot brazde umede.

Principalele reglaje se referă la:

• orizontalitatea şi simetria montării secţiilor de lucru pe cadru;
• înălţimea cadrului faţă de sol în funcţie de înălţimea plantelor;
• distanţa dintre secţiile de lucru asigurând zonele de protecţie;
• orizontalitatea secţiilor de lucru;
• adâncimea de lucru aceeaşi pentru toate secţiile şi pentru toate cuţitele;
• apăsarea uniformă a organelor active pe sol pentru a realiza aceeaşi adâncime de lucru.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Abonează-te la acest feed RSS