cemrom iulie 2018
update 22 Feb 2019

Tăierea pomilor fructiferi în repaus vegetativ

Igienizarea grădinii este o etapă extrem de importantă dacă doriţi să obţineţi rezultate remarcabile în toiul verii. Deşi la prima vedere această acţiune pare ceva mai dificilă, lucrurile nu stau deloc aşa. Punând în aplicare câteva sfaturi din partea specialiştilor, veţi obţine livada mult dorită. În primă fază începeţi cu tăierea pomilor fructiferi. Tunderea lor este importantă pentru sănătatea acestora şi îmbunătăţeşte semnificativ calitatea recoltei.

După scopul urmărit, tăierile pot fi de mai multe feluri: de rodire, fructificare, formare și îngrijire. Însă, când este momentul optim pentru această acțiune și cum trebuie să procedăm? Maria Dumitru, ing. horticultor și șeful fermei de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Băneasa, ne explică pas cu pas, cum trebuie realizate corect tăierile pomilor fructiferi în uscat.

„Încă din luna octombrie putem demara executarea lucrărilor de tăiere. În toată perioada de repaus, de la căderea frunzelor până la umflare și reintrare în vegetație, se pot face intervenții asupra livezii. Acestea sunt diferențiate în funcție de plantație și vârsta pomilor. Tăierile constau în îndepărtarea ramurilor de prisos, rupte sau a celor care umbresc coroana pomului. Primul pas ar fi să analizăm pomul și să vedem ce anume ne interesează să păstrăm din formațiunile de rod, restul se elimină din coroană. De asemenea, menționez că tăierile se aplică diferit la speciile de semințoase și sâmburoase deoarece nu au aceleași formațiuni de rod“, explică Maria Dumitru, ing. horticultor și șeful fermei de la SCD Băneasa.

Mărul necesită tăieri de fructificare în fiecare an deoarece tăierile efectuate o dată la 2-3 ani nu asigură producții mari și susținute. Tăierile se aplică diferențiat, în funcție de vârsta pomilor sau soi.

„Spre exemplu, dacă vorbim de o ramură de semi­schelet pornită dintr-o ramură de ordinul 1, din care, în urma unor tăieri de transfer, au rezultat alte ramuri subordonate de ordin 2 și 3, se aplică tăierea acestora deoarece se vor extinde extinde pe rândul de pomi sau în afara spațiului de nutriție aferent. De ce intervenim? Deoarece aceste ramuri nu trebuie să umbrească și nici nu trebuie să împiedice circulația mașinilor care execută tratamentele. De asemenea, se pot elimina și ramurile care cresc în jos“, mai explică Maria Dumitru, ing. horticultor și șeful fermei de la SCD Băneasa.

taierea pomilor 3

Cireșul, pomul cu cele mai puține intervenții

Volumul tăierilor la cireş este mai mic comparativ cu celelalte specii. Tăierea de fructificare la pomii tineri este redusă la minimum. Sunt scurtate prelungirile anuale ale semischeletului pentru obţinerea unui număr mai mare de ramuri de rod viguroase şi se elimină ramurile anuale din etajele formate natural, care sunt orientate în interiorul coroanei.

„Cireșii sunt o specie sâmburoasă, deci există diferențe de tăiere față de măr. În primul rând, în ceea ce privește formațiunile de rod. În cazul cireșilor bătrâni se fac intervenții în reducerea semischeletului, tăieri de limitare a înălțimii coroanei, de îndepărtare a ramurilor rupte, se elimină ramurile slabe ca vigoare și, nu în ultimul rând, redirecționarea rodului pe ramuri care ar putea susține încărcătura de rod, de reducere a semischeletului“, spune Maria Dumitru (foto), ing. horticultor și șeful fermei de la SCD Băneasa.

Caisul reacționează favorabil la tăierile efectuate rațional. Neaplicarea tăierilor la această specie determină tendința de rodire periodică și scăderea eficienței tratamentelor fitosanitare. Caisul, prin caracteristica sa ereditară de a fi pretențios la lumină, formează în mod normal coroana globuloasă. Din acest motiv, specialiștii ne recomandă formele de coroană în volum.

Fructele mumificate pot provoca pagube

fructe mumificate

Fructele mumificate rămase în pomi pot provoca pagube deoarece acestea sunt purtătoare de boli sau dăunători. De asemenea, acordați o atenție sporită dezinfectării accesoriilor după altoit! Odată folosite pe un pom bolnav şi utilizate imediat altuia sănătos, vor transmite boala mai departe. Şi cum primăvara bate la geam, ultimele detalii trebuie bine puse la punct. Prelucrarea solului şi pregătirea pomilor fructiferi pentru plantare sunt doar câteva dintre lucrările urgente de pe lista priorităţilor.

Top 6 greşeli întâlnite la tăierea pomilor

  • Stropire cu produs cupric şi apoi executarea tăierilor.
  • Tunderea pomilor „realizată de către necunoscători“. În cazul în care toaletarea nu este făcută corespunzător, rodul are de suferit.
  • Nerespectarea principiului treimii: raportul între grosimea lăstarului şi ax.
  • Tăierea în exces reprezintă una dintre cele mai grave şi frecvente greşeli.
  • Chiar dacă scoarţa pomului pare afectată, nu o îndepărtaţi. Se regenerează foarte greu şi, fără acest scut, pomul este mult mai predispus bolilor.
  • Nedezinfectarea accesoriilor după altoit.

Ruxandra HĂBEANU

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Tratamentele de primăvară la pomii fructiferi

Odată cu venirea primăverii, natura se trezeşte la viaţă, cu explozii de vegetaţie, dar şi cu roirea dăunătorilor, care mai de care mai pofticioşi să se hrănească cu noile şi fragedele creşteri de vegetaţie. Dar pot fi activate şi bolile specifice pomilor fructiferi, care se pot dezvolta necontenit.

Toate aceste pericole pot fi îndepărtate prin efectuarea unor tratamente în perioadele cele mai potrivite şi cu substanţele cele mai eficace.

Un tratament minimal care se propune nu exclude posibilitatea tratamentelor la avertizare şi se adresează celor care deţin pomi fructiferi pe lângă casă sau au o mică livadă.

Schemele de tratament propuse au în vedere fazele de vegetaţie în care se aplică tratamentul, dăunătorii şi bolile care se combat, produsele şi dozele recomandate. Deoarece albinele şi bondarii au rolul de a poleniza florile, se recomandă folosirea insecticidelor cu impact redus asupra lor (Mospilan 20 SG, Mospolan 20 SP, Calipso 480 SC).

Tratamentele la seminţoase (măr, păr, gutui)

Tratamentul 1 se face când 10-15% din muguri sunt în faza de dezmugurire şi corespunde calenda­ristic cu luna martie.

Se combat:

  • păduchii de San-José, în cazul când nu s-au făcut stropirile de iarnă;
  • gărgăriţa florilor, un dăunător foarte periculos, florile atacate luând forma de cuişoare;
  • rapănul, făinarea;
  • păianjenii, dacă este cazul.

Produse recomandate:

Insecticide: Actara 25WG, în doză de 0,01%, sau Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, ori Mospilan 20 SG, în doză de 0,02%.

Fungicide: Dithane M-45, în doză de 0,20%, sau Dithane Neotec 75 WG, în doză de 0,20%, ori Champion 50 WP, în doză de 0,3%, sau Folpan 80 WDG, în doză de 0,15%.

Tratamentul 2 – la căderea petalelor (postfloral), se combat aceleaşi boli ca şi pentru tratamentul 1, la care se mai adaugă moniloza, viespea cu ferăstrău, păduchii, acarienii, păianjenii. Ca insecticide se folosesc: Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, sau Mospilan 20 SG, în doză de 0,02%.

Tratamentul 3, când fructul este ca aluna (10-15 mm). Se combat: rapănul, făinarea, moniloza, viermele fructelor, omizi defoliatoare, păduchi, acarieni, păianjeni.

Produsele recomandate pentru boli: Score 250 EC, în doză de 0,015-0,02%, sau Systhane Forte, în doză de 0,02%, iar ca insecticide: Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, sau Karate Zeon 0,015% şi unul dintre acaricidele: Envidor 240 SC, în doză de 0,04%, sau Nissorun 10 WP, în doză de 0,03%.

Tratamentul la sâmburoase (prun, cais, piersic, cireş, vişin)

Se combat: moniloza, ciuruirea şi băşicarea frunzelor la piersic, pătarea roșie, viespea prunului, viermele fructelor, păduchele de San-José, păduchii de frunze, omizi defoliatoare.

Tratamentul 1 în faza de dezmugurire, de la buton verde la buton alb. Se combat: moniloza, ciuruirea frunzelor, pătarea roşie şi se recomandă unul dintre produsele: Dithane M-45, în doză de 0,20%, Dithane Neotec 75 WG, în doză de 0,20%, Bravo 500 SC, în doză de 0,15%.

Viespea prunului, care este un dăunător foarte periculos, se combate cu unul dintre produsele: Calypso, în doză de 0,02%, Mospilan 20 SP, în doză de 0,02%, Karate Zeon, în doză 0,015%.

Tratamentul 2 la scuturarea petalelor (post-floral). Se combat: moniloza, ciuruirea frunzelor, pătarea roşie, băşicarea frunzelor folosind unul dintre produsele: Score 250 EC, în doză de 0,015-0,020%, Topsin 70 WDG, în doză de 0,07%, Chorus 75 WG, în doză de 0,02%. Pentru combaterea viespei prunului, unul dintre produsele: Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, Mospilan 20 SG, în doză de 0,02%, Actara 25 WG, în doză de 0,01%.

Tratamentul 3, fructul cât aluna. Se combat: moniloza, ciuruirea, pătarea roşie, băşicarea frunzelor cu aceleaşi produse ca la Tratamentul 2. Viermele fructelor, omizile defoliatoare, păduchii, acarienii se combat cu unul dintre produsele: Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, Mospilan 20 SG, în doză de 0,02%, Karate Zeon – 0,015%, iar ca acaricide: Vertimec 1,8 EC 0,1-0,15%, Nissorun 10 WP, în doză de 0,03%.

La efectuarea tratamentelor se vor avea în vedere următoarele:

  • procurarea pesticidelor numai de la firmele şi magazinele autorizate;
  • stropirea pomilor se va face în zilele liniştite;
  • respectarea dozelor de folosire, conform recomandărilor de pe etichetă;
  • soluţiile rămase nefolosite nu vor fi aruncate la întâmplare pentru a nu polua solul şi apa;
  • să protejăm albinele în conformitate cu reglementările în vigoare, anunţând deținătorii de albine data începerii şi terminării tratamentelor (vecinii care deţin stupi).
  • folosirea echipamentului de protecţie adecvat (mască, mănuşi, ochelari);
  • respectarea cu stricteţe a măsurilor de igienă şi protecţia muncii;
  • să se evite păscutul animalelor în livezile sau locurile unde s-au făcut tratamentele.

Ing. Vladimir GONCEARU

Se deschide o nouă sesiune de depunere a cererilor de finanțare pentru submăsura 4.1a

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) anunță lansarea în perioada 15 februarie – 15 august 2019 a sesiunii de depunere a cererilor de finanțare pentru submăsura 4.1a „Investiții în exploatații pomicole”, prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014- 2020 (PNDR 2020).

Alocarea financiară pentru sesiunea continuă anuală de depunere proiecte este de 65.413.105 Euro, din care 3.500.000 Euro pentru obținerea de material de înmulțire și plantare fructifer.

Pragul minim de selecție al proiectelor aferente sM 4.1a este de 10 puncte. Pragurile de calitate lunare, pentru sM 4.1a sunt următoarele:

Componenta fără obținere de material de înmulțire și plantare fructifer

Perioada de depunere          Prag de calitate

15 februarie – 15 martie         75 puncte

16 martie – 15 aprilie              60 puncte

16 aprilie – 15 mai                   50 puncte

16 mai – 15 iunie                     35 puncte

16 iunie – 15 iulie                    25 puncte

16 iulie – 15 august                 10 puncte

Componenta ”obținere de material de înmulțire și plantare fructifer”

Perioada de depunere          Prag de calitate

15 februarie – 15 martie         50 puncte

16 martie – 15 aprilie              45 puncte

16 aprilie – 15 mai                   35 puncte

16 mai – 15 iunie                     25 puncte

16 iunie – 15 iulie                    15 puncte

16 iulie – 15 august                 10 puncte

Scopul investițiilor sprijinite în cadrul acestei submăsuri este creșterea competitivității exploatațiilor pomicole prin dotarea cu utilaje și echipamente, înființarea, modernizarea și/sau extinderea unităților de procesare, înființarea de plantații pomicole, reconversia plantațiilor existente și creșterea suprafețelor ocupate cu pepiniere pomicole.

Depunerea Cererilor de Finanțare pentru submăsura 4.1a se va face on-line pe  https://online.afir.info/, conform precizărilor din Ghidul Solicitantului, începând cu data de 15 februarie 2019, ora 09:00.

Termenul limită de depunere pentru sesiunea de cereri de proiecte aferente submăsurii 4.1a este 15 august 2019, ora 16:00.

Sursa: madr.ro

Pentru înființarea sau „reconversia“ livezilor nu există programe europene

Pomicultura este una dintre ocupațiile tradiționale ale românilor. Încă din cele mai vechi timpuri s-a scris despre livezile strămoșilor noștri, la fel ca și despre viile lor. Din nefericire, în ultima jumătate de secol pomicultura a decăzut tot mai mult. Cu toate că au existat inițiative, s-au pus la punct programe de sprijin și s-au luat tot felul de măsuri, se pare că rezultatele se lasă încă așteptate. Asta chiar dacă ici și colo mai apare, timid, câte o livadă. Și așa am ajuns să mâncăm mere importate din Polonia și Germania, prune din Franța și Belgia și pere din Spania, Chile și Africa de Sud. Ca să nu mai vorbim despre piersicile din Bulgaria și caisele din Turcia și Grecia.

Despre ce se întâmplă cu acest sector am discutat cu dl Gheorghe Glăman (foto), președintele Secției de Horticultură a ASAS. De-a lungul carierei sale de aproape 50 de ani domnia sa s-a ocupat vreme de mai multe decenii și de livezile românești, inclusiv ca ministru adjunct, responsabil cu horticultura.

„Un petec de vie, o armă și un cal sunt semne de boierie!“

„Necazul a fost același și la viticultură, și la pomicultură: am dat viile și pomii unor oameni care aveau dreptul, fără doar și poate, dar care nu erau cu nimic pregătiți pentru acest lucru“, consideră dl Glăman. „Acești oameni nu erau pregătiți nici material, nici tehnologic și, de multe ori, nici din punctul de vedere al dorinței. Ce rost avea pentru un sculer-matrițer sau pentru un șofer de autobuz din București să se întoarcă la Ștefănești sau la Cotnari? Ca urmare, multe dintre ele au fost, pur și simplu, părăsite. A urmat apoi o altă etapă, despre care acum se dorește a fi uitată. Noroc că am scris la vremea respectivă, în ’94-’95. Scriam atunci că privatizarea cramelor ar trebui să se facă către cei care au primit viile. Altfel, cel care cumpără o cramă are de gând să facă profit mai mult decât trebuie, adică exact ceea ce se întâmplă astăzi cu samsarii în piață! Nu că nu ar fi nevoie de ei, dar să fie înregistrați și supravegheați. Ei bine, așa s-a întâmplat și cu cramele. Dacă mergem acum la cele 17 crame, câte erau în județul Constanța, găsim acolo cuiburi de ciori. De exemplu, la Adamclisi – o podgorie nu mare, dar destul de importantă să fie făcut acolo un centru de vinificație încă din anii ’70 – nu știu dacă a fost privatizat sau nu, dar lângă a apărut, după implementarea programului european de reconversie a viilor, în 2007, o cramă foarte frumoasă a unui avocat. Dacă cea veche era privatizată către cineva care se ocupa de vie, cred că nu mai apărea cea nouă. Era mai ușor și mai ieftin s-o modernizeze pe cea veche. Dar viticultorii, ca și vânătorii, au un Dumnezeu al lor ! Acum toți vor să aibă un petec de vie, o armă și un cal. E o chestie de boierie, pe care am avut-o înainte și pe care mulți care se cred boieri acum vor s-o aibă! Așa se face că au reușit să privatizeze câteva podgorii mari. Asta însă nu s-a întâmplat și la pomi!“, explică Gheorghe Glăman mecanismele subtile, psihologice care au dus la adâncirea decalajului între viticultură și pomicultură.

În pomicultură, proprietatea asupra terenului e determinant

La pomicultură lucrurile au evoluat altfel, consideră fostul ministru-adjunct. După părerea sa, foarte puține suprafețe au încăput pe mâna cui trebuie. „S-a pus întrebarea de ce nu s-au arendat suprafețele, la fel ca la cultura mare“, își continuă analiza. Problema a fost una financiară. Costurile în pomicultură sunt mult diferite față de cultura mare. „Dacă la o fermă vegetală vorbim de mii de lei, aici discutăm de zeci de mii de lei, ca să ajungi până în toamnă!“ Chiar și dobândirea terenurilor pentru ferme are un specific al ei, explică dl Glăman. Dacă la o fermă vegetală chestiunile legate de proprietate nu stau în prim-plan, căci ciclul de producție e scurt, în schimb în pomicultură, unde investițiile se fac pe câte 35-40 de ani, cât poate trăi un pom bine îngrijit, ba chiar și pe câte 50-60 de ani în cazul nucilor, apare nevoia de a avea siguranță asupra terenului. Așa se face că, în cele mai multe cazuri, investitorii doresc să aibă proprietatea pământului.

În 1990, în România se găseau aproximativ 230.000 ha cultivate cu livezi. Acum nu mai sunt decât 140.000. Mai grav însă este că plantații, în adevăratul sens al cuvântului, nu sunt mai mult de 25.000 ha, după aprecierile președintelui Secției de Horticultură a ASAS. După părerea sa, cu totul altfel ar fi arătat lucrurile acum dacă privatizarea fostelor ferme pomicole ale IAS-urilor sau altor entități ar fi fost făcută către șefii de fermă, către economiști sau către asociații ale celor care lucraseră în ele. Pentru suprafețe mai mici, de câte 100 ha, ar fi putut avea acces la credite, cu care să finanțeze lucrările. Așa, IAS-urile nu au putut găsi finanțare pentru suprafețe mari, de câte 1.000 ha și, treptat, au ajuns să le lase neîngrijite. Foarte puțini au reușit să supraviețuiască. Așa s-a ajuns ca treptat piața românească a fructelor să fie cedată produselor din import.

PNDR rămâne singurul sprijin pentru investitori

Un paradox este că, deși podgoriile s-au revigorat în cea mai mare parte a lor, producția internă de struguri de masă este cvasiinexistentă. „Mă miră acest lucru pentru că inclusiv din punct de vedere economic este avantajos. Strugurii de masă îți aduc profit imediat. Începi cu primele soiuri în august și în octombrie ai terminat. În schimb, strugurii de vin cer investiții, timp etc“, spune dl Glăman.

Actualele schimbări de pe piața muncii au modificat și modul de lucru. Dacă înainte, când exista suficientă forță de muncă, lucrările de tăiere în livezi și la vie se făceau în primăvară, acum se fac și toamna târziu și chiar pe timpul iernii, atunci când vremea permite. Scopul este ca în primăvară să rămână cât mai puține lucruri de făcut. Pe de altă parte, pentru proprietarii unor suprafețe mici, de câte zece-douăzeci de hectare, acest mod de lucru le permite să se descurce, în mare măsură, singuri.

Un alt ghinion al pomicultorilor a fost acela că pentru proiectele legate de înființarea sau „reconversia“ livezilor nu există programe europene, ci doar cele din cadrul Măsurii 4.1.a din PNDR. „La momentul intrării noastre în UE, în 2007, era deja în derulare un program de reconversie a viilor, generat, probabil, de interesele marilor cultivatori din Franța, Italia și Spania. În domeniul pomiculturii, însă, se pare că nu există interes pentru programe asemănătoare“, crede Gheorghe Glăman.

Deocamdată, există proiecte aprobate pentru 3.500 ha livezi. Totuși, majoritatea sunt pentru plantații de nuci și afin, care au desfacerea destul de sigură, mai ales la export. În schimb, pentru speciile de bază, precum piersic, cais, păr, din păcate încă nu se mișcă lucrurile. Probabil că lucrurile sunt legate și de lipsa forței de muncă și/sau a fondurilor. Însă, conform părerii d-lui Glăman, viitorul pomiculturii ar trebui să fie axat pe livezi de mere, caise, piersici, care pot oferi producții bune, fără să necesite o forță de muncă prea numeroasă.

Alexandru GRIGORIEV

Stațiunea de cercetare pomicolă din Băneasa, un loc încărcat de istorie

Puțini știu că pe bulevardul Ion Ionescu de la Brad din sectorul 1 al capitalei se află una dintre cele mai impozante și spectaculoase case ale Bucureștiului. Este vorba despre fosta reşedinţă a Mareşalului Ion Antonescu şi sediul Consiliului de Miniştri din timpul războiului. Construcția a fost ridicată sub viziunea filozofului Nae Ionescu și construită de arhitectul C.M. Cantacuzino în anul 1938.

În prezent, clădirea istorică găzduiește sediul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa. Casa face parte din patrimoniul architectural al României, iar personalitatea sa se integrează armonios cu specificul Staţiunii. Instituția s-a ocupat de renovarea parțială și întreținerea clădirii și a încercat să o aducă la strălucirea de altădată, fiind în simbioză totală cu trecutul istoric al acestui monument.

„Edificiul a adăpostit oameni de mare valoare pentru cultura şi viaţa românească precum Nae Ionescu, cunoscut istoric si filosof român, Mareşalul Ion Antonescu şi istoricul Mircea Vulcănescu. Acestea sunt numai câteva nume care susţin valoarea şi suportul istoric al clădirii. Construcția ei a durat doi ani. Proiectul  a fost realizat de arhitectul M. Cantacuzino la rugămintea doctorului Malaxa pentru Nae Ionescu, tocmai pentru a deschide o școală de agricultură. Ulterior a început războiul, iar mareșalul Antonescu și-a stabilit, aici, reședința de vară și sediul consiliului de miniștri. Această zonă e încărcată de istorie, păcat că nu reușim să o promovăm așa cum trebuie și cum ar fi trebuit. Până la urmă face parte din trecutul României. În curând, vom începe un program amplu de reabilitare, e clar că trebuie să venim cu investiții în această clădire, să o reparăm și să o aducem la adevărata ei valoare. De asemenea, dorim să o deschidem publicului“, explică Viorel Oltenacu, dir. Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.

Un teren dorit de mulți

Din cele peste 60 de hectare, Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Băneasa mai gestionează doar 31 de hectare din teren. Retrocedările prin compensare au diminuat constant suprafața de teren pe care sunt plantați pomii fructiferi.

„Ne-am confruntat cu anumiți «doritori» care au făcut tot ce s-a putut ca noi să devenim o țintă. Într-adevăr, noi eram o țintă foarte vulnerabilă. Am rezistat și am apărat patrimoniul, deoarece aparține statului și trebuie protejat. Înainte stațiunea beneficia de o suprafață de 61 de hectare, acum mai avem doar 31. Nu este mult, dar nici puțin. Ușor, ușor, stațiunea va reface patrimoniul“, spune Viorel Oltenacu, dir. Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.

1000 de fenotipuri de piersic şi nectarin

Instituția conservă, în colecţiile naţionale, tezaurul genetic pentru speciile cais, piersic şi nectarin, cantonate în zona de sud a României, tezaur concretizat în peste 655 fenotipuri de cais şi 950 fenotipuri de piersic şi nectarin.

Staţiunea  împlinește în anul 2019 frumoasa vârstă de 42. În toţi acest timp, cercetătorii staţiunii, inginerii, tehnicienii și muncitorii şi-au adus contribuţia prin crearea de soiuri noi de cais, nectarin, prun, vişin, dar și tehnologii pentru cultivarea pomilor în sistem intensiv şi gospodăresc, a căpşunilor şi arbuştilor fructiferi şi ornamentali, precum şi pentru producerea de material săditor pomicol şi ornamental. Și asta nu e tot...

„Agricultura are un trend al ei, în ultimul timp s-a tot modernizat. Este clar că trebuie să reîncepem această activitate de cercetare și dezvoltare. În momentul de față nu mai putem discuta despre plantațiile clasice cu distanțe mari de plantare, acum vorbim de plantații în sisteme super intensive cu distanțe mici de plantare. Acestea sunt dotate cu sisteme de susținere, de protecție. Trebuie să reîncepem să venim cu toate aceste noutăți pe specii și să obținem informații concludente pe care să le prezentăm și  promovăm celor care sunt interesați“, conchide Viorel Oltenacu, dir. Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.

Ruxandra HĂBEANU

Ghidul Solicitantului pentru sM 4.1a „Investiții în exploatații pomicole” a fost publicat pe site-ul AFIR

Scopul investițiilor sprijinite în cadrul acestei submăsuri este creșterea competitivității exploatațiilor pomicole prin dotarea cu utilaje și echipamente, înfiinţarea, modernizarea și/ sau extinderea unităţilor de procesare, înființarea de plantații pomicole, reconversia plantațiilor existente și creșterea suprafețelor ocupate de pepinierele pomicole.

OBIECTIVELE submăsurii 4.1a

• Creșterea competitivității, diversificarea producției, creșterea calității produselor obținute și îmbunătățirea performanței generale a exploatațiilor pomicole;

• Creșterea valorii adăugate a produselor prin sprijinirea procesării fructelor la nivel fermă și a comercializării directe a produselor obținute;

• Dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare;

• Eficientizarea costurilor de producție prin promovarea producerii și utilizării energiei din surse regenerabile în cadrul fermei și prin reducerea consumului de energie

BENEFICIARII:

fermieri, cu exceptia persoanelor fizice neautorizate;

Grupurile de producători și cooperative (societăților cooperative agricole și cooperativelor agricole, constituite în baza legislației naționale în vigoare (prezentată în secțiunea Trimiteri la alte acte legislative), care activează în sectorul pomicol, cu condiția ca investițiile realizate să deservească interesele propriilor membri.

Pentru detalii accesati site-ul afir.info

„Vrem să facem reconversii în plantațiile pomicole, dar condițiile sunt draconice și banii lipsesc“

La sfârșitul anului trecut am avut ocazia să vorbesc cu un pomicultor din comuna Voinești – Dâmbovița și, cu surprindere, trebuie să recunosc, am descoperit că este unul dintre agricultorii, nu foarte numeroși, care pledează pentru asociere. De fapt așa a și început discuția. S-a prezentat ca fiind Alecu Stavarache, pomicultor și membru al Cooperativei Agricole Frumosu de Voinești.

Cooperativa, soluție pentru desfacerea producției

Profilul agricol al comunei Voinești, spune interlocutorul nostru, este unul pomicol. Pe teritoriul ei sunt înființate plantații pe câteva sute de hectare, iar proprietarii au suprafațe între 10-20 de hectare, dar și mai puțin de atât, mai ales în cazul celor care practică pomicultura ca pe o a doua profesie. În plantații predomină mărul, iar acum pare că există un interes crescut pentru cireș, păr și prun. Potențialul comunei de a furniza cantități importante de fructe în piață a trebuit să genereze o strategie la nivel local pentru că nu era suficient să existe producție, ci să se și vândă. Soluția a fost avansată de primarul comunei care a inițiat în 2017 înființarea Cooperativei Agricole Frumosu de Voinești. În prezent are 33 de membri, iar regulamentul de funcționare presupune că fiecare membru se îngrijește în regim propriu, dar 50% din producția obținută este strânsă la comun cu scopul de a fi ulterior livrată către supermarketuri. „În cadrul cooperativei s-au înscris membrii cu un hectar și jumătate de plantație, iar cel mai mult are 20 de hectare. Înainte de înființarea cooperativei fiecare era pe cont propriu și lipseau informația și tehnologia. Desfacerea este punctul slab al activității agricole și tocmai de aceea am intrat în această cooperativă. Un supermarket nu poate colecta o tonă de la un producător, altă tonă de la alt producător și tot așa. Asta se poate face doar prin asociere, iar în 2018 cooperativa a început să livreze și către supermarketuri. În plus, prin intermediul cooperativei am reușit să obținem prețuri mai bune pentru inputuri și combustibil. În 2017, spre exemplu, am luat 80 tone de îngrășăminte și s-a negociat altfel“, spune pomicultorul.

„Teoretic există fonduri, practic lipsesc“

Pentru Alecu Stavarache pomicultura este o activitate – secundară, ce-i drept – de peste 20 de ani.  În urmă cu trei ani a înființat 4.000 mp cu plantație superintensivă de păr pentru care a folosit material săditor din Italia, 2.000 mp de plantație superintensivă cu cireș din material săditor, un hectar de plantație clasică de prun și are intenția de a reface încă un hectar și jumătate de livadă superintensivă cu material săditor de măr adus din import. Sunt investiții despre care spune că trebuie făcute cu responsabilitate maximă pentru că trebuie avute în vedere toate aspectele afacerii. Și numai costurile pentru înființarea unui hectar de plantație sunt de aproximativ 20.000 de euro. Dar, „pe lângă banii pentru înființarea plantațiilor, ai nevoie de resurse pentru a-ți adapta utilajele, îți trebuie o freză cu palpator, tocătoare, un tractor modern, platformă autopropulsată pentru cules, adaugă pomicultorul.“ „Pentru a dezvolta acest segment am reinvestit de fiecare dată banii obținuți. Principala problemă este lipsa ajutorului pentru înființarea plantațiilor. Noi vrem să facem reconversii, dar sunt niște condiții draconice, iar fondurile se epuizează rapid. Plantațiile bătrâne clasice vor dispărea pentru că nu mai sunt rentabile sub nicio formă. O parte dintre plantațiile cooperativei sunt tinere pentru că pomicultorii au început să facă plantații superintensive cu pomi aduși din Italia și Olanda în special, pe șpalieri cu susținere, cu sistem de irigare prin picurare. Dar jumătate sunt livezi deja îmbătrânite. În contextul acesta viitorul este sumbru. Dacă am avea fonduri, ne-am reface plantațiile.“

Producții mari, pierderi pe măsură

Anul trecut a fost elogiat ca unul foarte bun pentru agricultură. S-a vorbit despre producții record în aproape toate segmentele agricole. Și în pomicultură a fost la fel. Producțiile au fost mari, dar și pierderile pe măsură. Anul trecut, la final de octombrie, îmi spunea dl Stavarache, încă erau livezi neculese și mere care se degradau.

„Anul trecut, chiar dacă producția a fost mare, nu s-au scos cheltuielile. Mărul pentru industrie, tot ce cade jos, ce este depreciat, costă 25 de bani, iar prețul mărului de consum variază între 80 de bani și un leu. În Voinești oamenii au mizat foarte mult și pe producerea de suc natural. Mărul era tocat, stors și ambalat la pet. A fost o creștere a cererii acum cinci ani, dar acum vânzările au scăzut. Cert este că, dacă ai o livadă superintensivă de la care obții 80 de tone, îți permiți să scazi prețul. Nu se aplică aceeași regulă și dacă ai o livadă clasică de la care obții mai puțin de jumătate din această producție. Cu cât ai o producție mai mare, cu atât îți permiți să lași prețul mai jos.“

În discuția despre valorificare, interlocutorul nostru a menționat și faptul că ar fi foarte bine să existe și în Voinești o piață de en-gros precum cea de la Lungulețu. Astfel încât, după ce au predat către cooperativă 50% din producție, pomicultorii să aibă și această oportunitate de valorificare.

„Un alt aspect pe care aș vrea să îl subliniez este că în piețele din București sub 10% din tarabe sunt ale producătorilor autentici. Restul sunt comercianți. Este o realitate că nu poți face și producție, și să și vinzi, de aceea cred că și ei au rolul lor. Singura doleanță ar fi totuși ca 25% din tarabe să fie ale producătorilor originali.“

Cea mai mare necesitate acum, spune Alecu Stavarache, este înființarea unui depozit frigorific unde producția poate fi păstrată în condiții optime. Deocamdată fiecare își ține fructele în beciuri, iar o parte din ele se degradează rapid. Dacă vor exista fonduri guvernamentale sau de la Uniunea Europeană va trebui construit un astfel de depozit chiar dacă este foarte scump, peste un milion de euro, subliniază producătorul.

Laura ZMARANDA

Stropirile de iarnă la pomii fructiferi

O mare grijă a pomicultorilor o reprezintă efectuarea tratamentelor de iarnă la pomii fructiferi. Aceste tratamente se fac cu scopul diminuării rezervei biologice a agenților patogeni și a dăunătorilor care iernează sub diferite forme (ouă, larvă sau adult).

Aplicarea corectă a tratamentelor de iarnă îi va scuti pe pomicultori de multe probleme în timpul anului, asigurând în același timp și o igienă corespunzătoare  a pomilor.

Primul tratament se poate începe cu stropirile așa-zis „în albastru“, folosind fungicidele cuprice care pot fi formulate ca pulberi umectabile (PU, WP), granule dispersabile (GD, WG ), soluție lichidă (SL) și altele. Acestea au acțiune preventivă și curativă și combat: rapănul, moniloza, focul bacterian al frunzelor la sâm­buroase, ciuruirea frunzelor la cireș și bășicarea frunzelor la piersic.

Produse recomandate pentru primul tratament:

  • Alcupral 50 PU, în concentrație de 0,3% la semințoase și 0,2% la sâmburoase;
  • Champ 77 WG, în concentrație de 0,2%;
  • Triumph 40 WG, în concentrație de 0,25%;
  • Zeamă Bordeleză Tip MIF (pulbere muiabilă), în concentrație de 0,5%.

Cel de-al doilea tratament se face pentru combaterea dăunătorilor care iernează în crăpăturile scoarței ramurilor și tulpinilor sau la baza mugurilor, cum ar fi: larvele păduchelui San-José, păduchele lânos, ouăle de acarieni, afide, păianjeni, larvele moliilor, fluturele cu abdomen auriu, dar și gărgărița florilor de măr, în stare adultă.

Pentru combaterea dăunătorilor se folosește uleiul horticol combinat cu un insecticid care acționează prin intoxicare și axfixierea larvelor și ouălor.

Produsele recomandate:

  • Confidor OIL, concentrație 1,5% sau
  • Nuprid OIL, concentrație 1,5% sau
  • E merite OIL, concentrație 1,5%.

Se poate efectua și tratamentul al treilea cu zeamă sulfocalcică sau sulf muiabil contra făinării, cu precădere la măr.

Să avem grijă ca stropirile să se facă în zile liniștite, fără vânt, în ferestre calde din lunile februarie și martie, cu temperaturi de 4-5°C.

Stropirea pomilor se va face prin îmbăiere, fără scurgerea soluției de pe tulpină la sol.

Să mai avem în atenție următoarele:

  • respectarea cu strictețe a concentrațiilor prescrise;
  • folosirea echipamentului de protecție adecvat (mască, mănuși, ochelari);
  • respectarea normelor impuse de mediu, în ceea ce privește poluarea solului și apei;
  • respectarea măsurilor de igienă și protecția muncii.

   Ing. Vladimir GONCEARU

Comoară pomicolă - colecție de germoplasmă cu peste 700 de soiuri și hibrizi de măr

Spectacolul naturii la Bacău! O colecție de germoplasmă cu peste 700 de soiuri și hibrizi de măr, a societății comerciale Fructex SRL, sparge gura târgului, în defavoarea rețelelor de magazine „oficiale“. Și asta pentru că Frutex și-a luat obligația să realizeze cercetare, dar și să-și mențină patrimoniul de cercetare. Pentru cei interesați de materialul săditor al soiurilor din colecție, prof. dr. ing. Ioan Viorel Rați ne stă la dispoziție cu sfaturile și serviciile societății.

O veche tradiție

– Care este povestea acestei colecții impresionante?

– În anul 1988 în România existau trei centre de cercetare pentru ameliorarea și crearea de soiuri de măr, respectiv: Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Voinești, Bistrița și Institutul de Cercetare pentru Producție Pomicolă Pitești-Mărăcineni. În acest context, în luna iulie a anului 1988 am fost detașat de la Stațiunea de Cercetări Pomicole Bacău la Stațiunea de Cercetări Pomicole Bistrița pentru a prelua activitatea domnului Ivan Ion, cercetător, ameliorator și reputat creator de soiuri care a ieșit la pensie. În perioada următoare, pomii altoiți în colecția de măr au parcurs câmpul doi și trei de pepinieră. Astfel, în primăvara anului 1991 pomii erau pregătiți pentru plantare deoarece schițele de altoire și întreaga tehnologie de îngrijire și etichetare au fost urmărite de mine. În toți acești ani am recoltat materialul, ambalat, etichetat și l-am distribuit pentru plantare la cele trei centre. În schimb, în vara acestui an am primit sarcina să mă ocup de înmulțirea tuturor soiurilor de măr existente în colecții, pe rețeaua stațiunilor, a unor hibrizi de perspectivă și a soiurilor noi din sortimentul internațional. A fost o vară fierbinte, cu foarte multă agitație pentru procurarea ramurilor altoi, precum și pentru urmărirea schemei de altoit și altoitul. Astfel, la sfârșitul lunii august s-a încheiat activitatea cu un bilanț de peste 700 de soiuri și hibrizi.

Colecții de germoplasmă, cu valoare națională

Obiectivele pe care noi le urmărim în colecție vizează: stabilirea unui sortiment de soiuri cu rezistență la boli; stabilirea sortimentului pentru zonare, în condițiile Podișului Central Moldovenesc, pentru fiecare grupă de coacere; selecția unor hibrizi pentru lucrări de ameliorare și crearea de soiuri noi; promovarea celor mai bune soiuri în concursuri de degustare și expoziții. Totodată, o preocupare a colectivului nostru este stabilirea unei tehnologii pentru producția de mere în sistem certificat ecologic.

– Din ce an este colecția și ce pe suprafață?

– Suprafața totală a colecției este de 1 ha, având vârsta de 27 de ani. S-au plantat câte 3-5 pomi, din fiecare soi, în rânduri duble la o densitate mare, portaltoiul pe care erau altoite soiurile fiind de vigoare mică. Țin să precizez că producția de mere se remarcă printr-o mare diversitate, care derivă în funcție de epoca de coacere, producția specifică pentru fiecare soi, formă, mărime și culoare. Primele fructe se coc după 20 iunie ale fiecărui an, la soiurile extratimpurii de măr de vară, și se încheie cu recoltarea soiurilor de iarnă, la începutul lunii octombrie. După epoca de coacere, soiurile din colecție sunt împărțite în patru grupe de vară (20 iunie - 20 august), vară-toamnă (21 august - 30 octombrie), toamnă (septembrie - decembrie) și iarnă (ianuarie - iunie). În acest an, producția recol­tată a depășit 50 de tone/ha din cele 700 de soiuri.

Noi soiuri la omologare

– Ce soiuri ați evidenția din colecția dumnea­voastră?

– Normal este să promovăm ceea ce s-a creat ca soi la Bacău, de către colectivul nostru de cercetare. Aceste soiuri sunt Amalia și Caterina, care se încadrează în grupa vară-toamnă. Cu aceste soiuri dorim să convingem consumatorii de mere că nu este firesc să consume mere de iarnă, pe care de fapt le pun la dispoziție supermarketurile tot timpul anului. Astfel, după data de 20 august, apar aceste soiuri foarte frumoase și savuroase, care întrunesc condițiile de piață și vin cu aportul de vitamine, săruri minerale, cu prospețime și gust pe întreaga durată de consum la categoria vară-toamnă

(20 august - 30 octombrie). Dacă sunt depozitate în spații frigorifice, durata de consum poate fi prelungită. De asemenea, putem exemplifica un hibrid de vară obținut de către colectivul nostru, care se recomandă pentru perioada 10 iulie-15 august, fructele acestuia sunt de culoare roșie spre violaceu, cu un strat gros de pruină, mari și gustoase; pomul este de vigoare mică, productiv, realizând producții mari în fiecare an. Totodată, în colecție există foarte multe soiuri românești, care sunt rezultatul activității de cercetare de peste 50 de ani din țara noastră: Romus, Frumos de Voinești, Delicios de Voinești, Ardelean, Generos, Voine etc. Pe lângă acestea, există soiuri din sortimentele internaționale, creații mai vechi, dar și creații mai noi, remarcându-se soiurile cu rezistență genetică la boli, în principal la rapăn: Florina, Topaz, Red Topaz și Golden Orange.

– Unde valorificați producția și cum stați cu forța de muncă?

– În afară de activitatea de cercetarea a mărului în colecție, în societatea noastră există și activitate de producție de fructe, în principal măr. Avem depozite care ne permit valorificarea merelor pe o durată mai mare de timp. Principalii beneficiari sunt societăți comerciale care valorifică merele intern pe piețe din Brașov, Vrancea, Buzău și Galați, fiind clienți consacrați, care cunosc soiurile și cu care păstrăm o relație de mai mulți ani. Forța de muncă este o problemă generală, care ne afectează și pe noi. Având o tradiție de mulți ani de activitate în pomicultură, am întreținut relații permanente cu forța de muncă din zonele limitrofe, care au căpătat experiență și încredere. Totodată, i-am specializat pe aceștia deoarece avem echipe care permit executarea unor lucrări spe­cifice, atât cât avem nevoie. Criza lipsei de forță de muncă o simțim în special în campaniile de recoltare.

Beatrice Alexandra MODIGA

Mărul - un simbol al belşugului şi al muncii pomicultorilor

Cea mai mare manifestare dedicată mărului, organizată în Moldova, se desfăşoară în fiecare an în luna octombrie, la Fălticeni. Iniţiativa organizării Târgului Mărului o are administraţia locală, care îşi doreşte ca prin această manifestare să ajute pomicultorii să promoveze mărul, unul dintre cele mai importante branduri din această zonă. Un număr de 43 de pomicultori din bazinul pomicol Fălticeni – Rădăşeni, dar şi din alte localităţi ale judeţului au prezentat şi au oferit spre vânzare, în cadrul unei expoziţii, aproape 50 de soiuri de mere, pere, gutui, sucuri de mere.

Preţuri mici, fructe de calitate

În cadrul târgului s-au găsit soiuri noi de mere care abia au intrat pe piaţă, soiuri clasice prezentate de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iași, Centrul de Dezvoltare Fălticeni, cum ar fi soiurile Rădăşeni, Fălticeni, care şi-au găsit menirea în sortimentul zonei, mai ales pentru calităţile deosebite ale acestora evidenţiate prin productivitate şi calitatea deosebită a fructelor, dar şi pentru o anumită rezistenţă în câmp la bolile specifice, soiuri rezistente genetic la boli, în special la rapăn, care îşi dovedesc viabilitatea în cultura pomilor în sistem biologic şi ecologic, dar şi mere din soiuri foarte vechi, care au fost uitate, dar care sunt extrem de valoroase, păstrate până astăzi într-o livadă din Solca administrată de Hildegard Eisenhauer Strugariu.

Pe lângă producătorii de mere, la a XV-a ediţie a târgului de mere de la Fălticeni au mai participat producători de material săditor certificat şi autorizat pentru înfiinţarea de livezi sau pentru plantarea în gospodărie, producători de siropuri, dulceţuri şi băuturi alcoolice obţinute din fructe, apicultori, meşteri populari.

Cei care au dorit să cumpere mere au avut de ales dintr-o diversitate extrem de mare de soiuri, printre care Ionathan, Idared, Golden, Delicios, Generos, Florina, Wagner, Red Delicious sau Ionagold, Rădăşeni, Fălticeni. Preţurile au variat în funcţie de soi şi calitate, de la 1,5 lei la 2 lei kilogramul, cele mai cumpărate fiind merele Idared, Golden şi Golden delicios. Pentru cantităţi mari preţurile s-au negociat, pornind chiar şi de la 1-1,2 lei/kg.

Renet şi Rădăşeni, soiuri care se pretează consumului pentru diabetici

Cele mai scumpe, 3 lei/kg, au fost merele Renet şi Rădăşeni. Merele Renet, deşi sunt mai puţin atrăgătoare şi lumea nu se înghesuie să le cumpere, sunt recomandate a fi consumate de persoanele cu diabet datorită conţinutului scăzut de zahăr, dar şi pentru plăcinte şi prăjituri cu mere. Şi soiul Rădăşeni este un măr care se pretează consumului pentru diabetici. Este mărul care are cea mai mare cantitate de vitamina C, în timp ce Fălticeniul este un soi neîntrecut din punctul de vedere al calităţilor gustative.

Soiurile Fălticeni şi Rădăşeni au o rezistenţă mare de câmp, necesită mai puţine tratamente, fiind rezistente la rapăn şi făinare şi se pretează pentru producţia ecologică. Într-un an bogat în precipitaţii în perioada verii pe aceste două soiuri s-au aplicat maximum 12 tratamente într-un an de producţie, merele obţinute apropiindu-se de merele ecologice.

Performanţa în pomicultură se face cu livezi tinere şi cu soiuri noi

Pomicultorii fălticeneni susţin că anul 2018 este unul dintre cei mai buni din punctul de vedere al producţiei în unele livezi, în funcţie de soi, sistem de irigaţii, sol, aceasta fiind dublă faţă de media anuală. Cu o producţie de mere cuprinsă între 30 şi 70 tone la hectar, proprietarii de livezi susţin că anul acesta este un blocaj pe piaţă. Chiar dacă există două forme locale de asociere, Asociaţia Pomicultorilor din Bazinul Pomicol Fălticeni şi Cooperativa „Livezile” Fălticeni, lupta pentru a intra pe piaţa marketurilor este una foarte grea anul acesta din cauza producţiei mari din ţară şi a preţurilor mici cu care vin merele din Polonia.

marul 1

Preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor din Bazinul Pomicol Fălticeni, Mircea Costişevschi, ne-a explicat că pentru a face performanţă în pomicultură trebuie înfiinţate livezi tinere cu soiuri noi, mult mai productive şi rezistente la dăunători și să se asigure irigarea prin picurare şi plase antigrindină.

„Din cele peste 300 de hectare pe care le deţin membrii asociaţiei, o parte din livezi sunt înfiinţate înainte de 1989 şi în momentul de faţă trebuie înlocuite cu noile soiuri pentru a avea o producţie bună. S-au înfiinţat livezi noi cu material săditor adus din Olanda, cum ar fi soiurile Golden Riders, Idared Est, Gala, iar producţiile sunt foarte bune“, ne-a declarat Mircea Costişevschi.

Mulţi pomicultori cu suprafeţe mici nu găsesc depozite unde să lase cantităţile mari de fructe în perioada sezonului rece. În bazinul pomicol Fălticeni–Rădăşeni mulţi fermieri au construit din bani europeni sau din resurse proprii depozite cu instalaţii automate pentru climă şi umiditate, dar care, spre deosebire de alţi ani, sunt deja pline şi nu mai este loc pentru micii fermieri.

Merele pentru industrie merg la sucuri şi ţuică

Pomiculturii sunt nemulţumiţi de preţurile primite din partea unităţilor de procesare. Spre comparaţie, în 2017, când recolta a fost cu mult mai mică, pentru kilogramul de mere livrat la industrializare se plătea chiar şi 70 de bani, pe când acum, când pomii sunt plini de fructe, preţurile pornesc de la 25 de bani/kg. „La acest preţ nici nu merită să le mai culegi, pentru că nu se justifică. Cu banii primiţi nu plăteşti salariul culegătorilor pe care şi aşa îi găsim foarte greu“, susţin oamenii livezilor.

Pe lângă cazanele de ţuică care cu greu vor mai face faţă la atâta marfă, o soluţie sunt fabricile de suc de mere. Fraţii Onea, cunoscuţi producători de mere din Fălticeni prin prezenţa cu fructe şi cu suc de mere în marile lanţuri de hypermarketuri din ţară dar şi pe rafturile magazinelor din străinătate, recunosc că există un blocaj în piaţă din cauza producţiei mari, dar problema merelor de industrie au rezolvat-o. În urmă cu câţiva ani au achiziţionat o linie de procesare modernă pe care fac sucuri pentru care au contracte cu câteva lanţuri de supermarketuri din ţară, dar şi la export în ţările Uniunii Europene. Ca ei procedează tot mai mulţi pomicultori, numai în Fălticeni existând trei fabrici de suc de mere.

Cinci secole de pomicultură

Bazinul pomicol Fălticeni-Rădăşeni era cunoscut încă din secolul al XV-lea, când se făcea comerţ de fructe cu polonii, ca, mai apoi, să apară informaţii în cronica lui Dimitrie Cantemir, „Descrierea Moldovei“, despre livezile de la Rădăşeni şi Fălticeni. În 1908 a fost înfiinţată Pepiniera de stat Fălticeni-Rădăşeni, care a avut un rol deosebit în organizarea şi dezvoltarea bazinului pomicol. Între anii 1933 şi 1935, în zonă au luat fiinţă încă opt pepiniere particulare, iar în 1939 Pepiniera Fălticeni-Rădăşeni a fost transformată în Staţiunea Experimentală Pomicolă, care în anul 1957 a devenit Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă. Statul a acordat o deosebită atenţie dezvoltării şi modernizării acestei unităţi; în anul 1989 staţiunea  dispunea de 850 ha teren, dar din cei peste 120.000 de hibrizi creaţi de la înfiinţare au fost selectate 28 de „elite“ şi un număr însemnat de portaltoi la măr, păr, vişin. Tot în domeniul pomiculturii s-a înființat în 1945, prin unirea unor suprafeţe de pământ (expropriate în baza Legii agrare din 22 martie 1945) Gospodăria Agricolă de Stat Şoldăneşti, care şi-a mărit patrimoniul cu suprafeţele confiscate în 1948, care aparținuseră Casei Regale. În anul 1974 a fost înființată Asociaţia Economică Intercooperatistă Pomicolă, care în 1981 devine a treia unitate pe ţară într-un clasament al unităţilor similare. La sfârşitul secolului al XIX-lea, Bazinul pomicol Fălticeni se situa printre primele opt centre pomicole din ţară, cu o suprafaţă de circa 1.500 de hectare.

Silviu BUCULEI

Sisteme de întreținere a solului în livezi

Oricare ar fi sistemul de întreținere din plantația de pomi pentru care fermierul a optat, în funcție de specie ori condițiile climatice, trebuie știut că acesta e necesar să răspundă unor cerințe majore: prevenirea eroziunii solului, menținerea proprietăților solului, distrugerea buruienilor, favorizarea executării celorlalte lucrări din veriga tehnologică, încorporarea îngrășămintelor cât mai aproape de sistemul radicular.

Sisteme de întreținere între rânduri:

– Ogorul negru: presupune menținerea afânată și fără buruieni a intervalului, prin mobilizarea periodică a solului. Se practică îndeosebi pe terenurile plane sau cu pantă redusă, în zonele cu precipitații reduse, unde și irigarea este aproape obligatorie, pentru a asigura producții ridicate. Lucrările mecanice constau în arătura de toamnă, cu două săptămâni înainte de căderea frunzelor, prilej cu care se încorporează și îngrășământul organic sau mineral și 3-4 discuiri, în timpul perioadei de vegetație. Acest sistem pierde însă teren în fața altor tehnologii care prezintă mai multe avantaje.

– Înierbarea solului sub formă de benzi: se recomandă în special pe terenurile în pantă, pentru a preveni eroziunea solului, dar și pe terenuri plane, în zonele cu precipitații sporite. Înierbarea se realizează în anul 2-3 de la plantare, cu amestec din specii larg răspândite la noi, cum ar fi Lolium perenne sau multiflorum, Poa pratensis, Festuca rubra, Trifolium repens etc. Sunt preferate leguminoasele pentru aportul de azot pe care-l aduc în sol, combinate cu ierburile care asigură densitatea. Lățimea benzilor diferă în funcție de distanța dintre rânduri. Semănatul se realizează în luna martie sau, în livezile irigate, în luna august, norma de sămânță la hectar fiind de 40-60 kg. După consolidarea covorului, acesta se cosește de 4-5 ori pe an și se lasă sub formă de mulci, pe rând.

Sisteme de întreținere a solului pe direcția rândului de pomi (între pomi pe rând):

Practicienii cunosc faptul că, pe direcția rândului de pomi, solul se va menține curat de buruieni pe o bandă cu lățimea de 1,2-1,4 m, prin lucrări mecanice și manuale, mulcire sau erbicidare.

Ogorul negru se realizează prin afânarea repetată a solului, la adâncimea de 7-10 cm, fie manual, fie prin echipamente specifice, dotate cu palpator.

Mulcirea solului: acoperirea solului fie cu mulci natural (ierburi rezultate din cosirea benzilor dintre rânduri, coceni, paie, frunze, fân), fie cu mulci artificial (polietilenă de diferite culori, agrotextil). Se practică mai ales în livezile tinere intensive și superintensive, pe terenurile nisipoase și în zonele secetoase. În prealabil, e bine ca solul să fie afânat, fertilizat cu îngrășăminte chimice, mai ales cu o doză de azot, utilizat de microorganisme pentru descompunerea materiei organice din mulciul natural.

Erbicidarea cu substanțe de contact sau sistemice asigură menținerea solului curat de buruieni, pe benzi cu lățimea minimă de 1,2 m în plantațiile cu forme de conducere plată și 2-3 m în plantațiile cu coroane globuloase.

Maria BOGDAN

Cu Naturevo, pomicultura ecologică poate fi și rentabilă

Pe zi ce trece cererea de fructe obținute în condiții ecologice crește. Oamenii sunt tot mai dispuși să plătească în plus pentru produse curate, naturale. În aceste condiții, pomicultura ecologică devine din ce în ce mai tentantă pentru horticultori. Despre cum se poate obține profit în livezi ecologice s-a discutat în cadrul simpozionului ce a avut ca temă pomicultura ecologică. Un simpozion cu atât mai interesant cu cât a adunat la un loc cercetători din cadrul ASAS și ai ICDP Mărăcineni, fermieri și specialiști ai firmei Naturevo, cunoscută ca unul dintre liderii naționali ai distribuției de tratamente ecologice. Un simpozion de la care toți participanții au plecat mai bogați, în cunoștințe, dar și în idei.

La Mărăcineni se caută soluții optime pentru livezi ecologice

După cum a subliniat Marian Bogoescu, vice­președinte al ASAS, „agricultura ecologică a devenit cu atât mai importantă cu cât prin activitatea noastră din ultima sută de ani am reușit să afectăm, și încă destul de grav, tot ceea ce este în jurul nostru. Pe de altă parte, trebuie să spunem că produsele obținute prin tehnologiile ecologice nu au aceleași calități ca cele obținute prin tehnologii să le spunem clasice, care se vând în supermarket. Prin folosirea tehnologiilor ecologice putem participa la crearea unei armonii dintre noi și mediul înconjurător, la o viață mai bună.“

În același spirit, directorul științific al ICDP Mărăcineni, Dorin Sumedrea, a prezentat unul dintre cele mai complexe proiecte în care este angrenat institutul pe care îl reprezintă. Este vorba despre un proiect la realizarea căruia participă un consorțiu alcătuit din nouă parteneri, între care Stațiunile de Cercetări Pomicole de la Constanța, Bistrița, Iași, noua stațiune de la Vâlcea, care aparține Universității din Craiova, USAMV București, Universitatea din Pitești, și alte instituții. Proiectul este structurat pe patru direcții care cuprind toate fazele de producție: stabilirea sortimentelor ce se pretează la cultivarea în condiții ecologice, tehnologii de înmulțire, dezvoltarea de produse fitosanitare și de nutriție ecologice și tehnologii postrecoltare. Acest program are deja alocate 560 milioane de lei de la buget, în cadrul submăsurii 16.1 a din PNDR.

„Deja, în cadrul cercetării, în anul 2017 au fost testate tehnologii complete pentru afin, cireș și prun, cu produsele Naturevo“, a mai spus dl Sumedrea, care a mai adăugat și că peste 53% din suprafețele folosite la Mărăcineni sunt avizate pentru cultivarea în sistem ecologic.

Tratamente eficiente și curate

„Plantele comunică și se înțeleg între ele mai bine decât oamenii. Dacă reușim să înțelegem ecosistemul, atunci putem interveni pentru a face plantele să se simtă mai bine“, a enunțat Florin Lazăr, directorul tehnic al Naturevo.

În acest spirit au fost selecționate produsele pe care compania le pune la dispoziția fermierilor. Gama acoperă absolut toate fazele de dezvoltare a culturilor pomicole, iar substanțele folosite nu numai că nu afectează solul, dar, în multe situații, chiar repară anumite disfuncționalități sau ajută la eliminarea unor reziduuri mai vechi. Această caracteristică se regăsește la absolut toate produsele Naturevo, indiferent că este vorba despre cele destinate horticulturii sau despre cele destinate culturilor vegetale. O trăsătură comună a acestor soluții este că sunt obținute din produse naturale. Spre exemplu, Calcipril, destinat ameliorării acidității solurilor, este obținut din cretă. Biophos se produce din rocă fosfatică moale, iar Garex B, care este un excelent insecticid și fungicid, utilizat atât pentru aplicare foliară, cât și pentru aplicare pe sol, conține 80% usturoi și 2% bor.

Uleiul de portocală, ca insecticid

Naturevo a obișnuit în ultimii ani fermierii cu tot felul de produse de ultimă generație, obținute din componente naturale. Ioan Enoiu, conducătorul Naturevo, a prezentat câteva dintre noutățile anului. Între ele, Deffort este un excelent insecticid, cu efect major asupra păianjenilor. El este preparat din extract de plante din familia Fabaceelor.

Prev-Am este în același timp fungicid, insecticid și acaricid, destinat tratamentului culturilor horticole și de tutun. Acțiunea sa este fizică. Pe de o parte dizolvă exoscheletul insectelor, iar pe de altă parte întărește peretele plantei, astfel încât insectele nu îl mai pot penetra. Pe lângă aceasta, are și efect repelent. Dar, față de alte repelente, pentru oameni și albine este deosebit de atrăgător. Motivul? Substanța activă este uleiul de portocală, în concentrație de 60 g/l. „Când este pulverizat, e bine să fiți cu ochii pe operatori. Există riscul să-l bea în loc de suc. Dacă se întâmplă asta, cumva, atunci două zile nu-i mai aveți, căci probabil vor fi foarte deranjați la burtă. E singurul efect advers asupra oamenilor, dacă e băut“, a subliniat, cu o glumă, dl Enoiu toxicitatea redusă a produsului.

Un alt produs obținut din extracte de portocale este Wetcit, un adjuvant complex folosit atât ca agent de umectare, cât și ca penetrant. Din crustacee marine, având la bază aceeași substanță activă folosită și în medicina umană, este folosit Altosan, un produs care face ca durata de păstrare a fructelor să crească semnificativ și, mai spune distribuitorul, distruge și bolile din depozit.

Parafină, pentru refacerea după grindină sau arșiță

Mimox, produs din extract de Mimosa spp., distruge putregaiurile, făinarea și rapănul. Din ulei parafinic înalt rafinat, similar ca și compus cu parafina folosită pentru acoperirea comercială a brânzeturilor, este făcut produsul Oviprom Top. Acesta dă rezultate excelente în perioadele reci, ca protecție, sau vara, când protejează împotriva arsurilor solare și reduce pierderea de apă prin evapotranspirație la nivelul frunzelor.

Cu adevărat revoluționare sunt și produsele biostimulatoare. Algobor este obținut din alge, bor și extract de sfeclă de zahăr și stimulează dezvoltarea plantelor. Dar cel mai revoluționar produs pare a fi Kerafol Evo. Acesta este, în același timp, activator de creștere, tratament antistres și cicatrizant. „Acest produs are un efect deosebit în situația viilor și livezilor lovite de grindină“, a subliniat Gheorghe Glăman, președintele Secției de Horticultură a ASAS, gazda întâlnirii. „Pe lângă aceasta, are și un foarte puternic efect împotriva arsurilor solare, reducând efectul cu până la 80-90%“, a mai subliniat vorbitorul eficacitatea acestui produs.

Trăgând concluzia, participanții au fost de acord că pomicultura ecologică este posibilă și poate fi rentabilă în România, cu condiția investițiilor în tratamente și material săditor corespunzător. Conform unui calcul estimativ, costul tratamentelor pentru un hectar de livadă ecologică, în funcție și de calitatea solului, ar varia între 1.000 și 2.000 de euro. În continuare, fiecare fermier e liber să-și facă socotelile!

Alexandru GRIGORIEV

Fondurile alocate pentru sesiunea actuală de primire a proiectelor pentru investiții în sectorul pomicol au fost epuizate

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) anunță că fondurile disponibile prin submăsura (sM) 4.1a „Investiții în exploatații pomicole” din sesiunea actuală, au fost epuizate, fiind atinsă limita de 200% din alocare.

Pentru sM 4.1a,  AFIR a primit on-line în sesiunea din acest an 291 de solicitări de finanțare în valoare totală nerambursabilă de 170,4 milioane de euro. Alocarea financiară, disponibilă pentru sesiunea anuală de depunere a cererilor de finanțare a investițiilor la nivel național a fost de 85 milioane de euro.

„Numărul mare de proiecte, cât și faptul că plafonul financiar pentru depunerea cererilor de finanțare a fost epuizat arată clar un interes major pe care investițiile în sectorul pomicol îl au în ultima perioadă. Dacă la primele sesiuni am constatat o anumită reținere din partea solicitanților, iată că în acest moment lucrurile se îndreaptă în direcția bună. Este și o consecință a faptului că am reușit să simplificăm multe aspecte pe care beneficiarii ni le-au semnalat și să fim mai aproape de ei în acest proces, deloc ușor, al depunerii de proiecte în sectorul pomicol.” a precizat Directorul general al AFIR, Adrian CHESNOIU.

Menționăm ca depunerea proiectelor în cadrul acestei sesiunii s-a oprit înainte de termenul limită prevăzut în anunțul de lansare pentru că valoarea publică totală a proiectelor depuse cu un punctaj estimat mai mare sau egal cu pragul de calitate a depășit 200% din alocare (excluzând valoarea publică totală a proiectelor retrase).

Sesiunea de depunere a proiectelor pentru investiții în exploatații pomicole prin sM 4.1a a fost lansată în data de 27 decembrie 2017. Termenul limită de depunere a cererilor de finanțare a fost de 30 iunie 2018.

Sursa: afir.info

În pomicultura românească este loc de investiții, dar nu sunt bani!

Pomicultura românească nu se află sub cele mai bune auspicii. Cel puțin aceasta pare să fi fost concluzia generală a participanților la cea de-a cincea Conferință Națională a Pomicultorilor, desfășurată la Poiana Brașov. Organizată de către Centrul de Management Agricol, împreună cu Organizația Interprofesională Prodcom și firmele Agricover, Bayer, Intermag și Lantec, evenimentul a fost un excelent prilej de întâlnire pentru toate categoriile de actori din domeniul pomiculturii.

Producătorii pe de o parte, dar și cercetătorii, furnizorii de material săditor și echipamente și, foarte important, comercianții au discutat mare parte dintre problemele cu care se confruntă.

Interes există!

„În ciuda vremii extrem de nefavorabile (viscol, drumuri înzăpezite și temperaturi scăzute – n. red.) prezența numeroasă a invitaților ne face să spunem că această manifestare este un succes. Faptul că, în ciuda vremii potrivnice, invitații noștri au răspuns în număr atât de mare, ne face să spunem că această conferință era într-adevăr foarte necesară și a răspuns unei necesități“, a apreciat dl Andrei Radu, directorul Centrului de Management Agricol și unul dintre organizatori.

Din nefericire, cam în această zonă s-au oprit apre­cierile pozitive. În rest, concluzia generală, desprinsă din tabloul pomiculturii românești, pe care participanții l-au zugrăvit, n-a fost una foarte roz. E drept că nici neagră. Pe scurt, am putea spune că pomicultura este un domeniu în care se pot face lucruri mari și minunate, dar cu condiția să vină cineva să le facă.

Există un spațiu imens pentru investiții

O imagine sintetică a reușit să creioneze, în puține dar elocvente vorbe, dl Emil Dumitru, președintele federației PRO AGRO: „Pomicultura este un sector care mulți ani a fost vitregit, iar lipsa investițiilor se vede și în lipsa de productivitate. Sunt foarte multe suprafețe care astăzi sunt îmbătrânite. Avem doar 113.000 ha de plantații pomicole, dintre care multe într-o formă extensivă de producție. Cred că dacă vrem să fim concurenți cu ceilalți fermieri din Uniunea Europeană, și în special cu polonezii, ca să dau și un exemplu, trebuie să ne concentrăm pe ceea ce înseamnă pomicultura în sistem intensiv, cu tot ce presupune, de la instalații de irigare cu picătura și până la plase de protecție antigrindină, trebuie să învățăm să ne asociem pentru a avea cantități mari de produse, pe care să le putem ambala și eticheta, ca să avem și accesul la piață.“, consideră domnia sa.

„E adevărat că sunt și niște reușite izolate în sectorul pomicol. Personal îmi exprim regretul că nu am reușit să convingem Autoritatea de Management din cadrul PNDR să simplifice submăsura de accesare a fondurilor pe pomicultură. Cred că sectorul pomicol este un sector care ar putea să aducă valoare adăugată României. Dacă ne uităm pe balanța comercială din primele nouă luni din 2017 constatăm că am exportat fructe în valoare de aproape 4,5 milioane de euro și importăm de aproximativ 78 milioane de euro!

Practic, cifrele ne spun totul despre ce se întâmplă în piața fructelor din România și este clar că avem loc pentru o creștere foarte mare. România este o țară care prin tradiție are bazine pomicole recunoscute și încă mai avem oameni care se pricep la pomicultură și ar fi păcat să-i pierdem. Asta însă, ține de o politică a Guvernului, a MADR, a modului cum vrem să încurajăm investițiile în sectorul pomicol, de modul cum gândim noi ca producătorul să aibă acces la piață și, într-adevăr să creștem productivitatea la hectar, căci la noi aceasta este mult prea mică astăzi...“, a mai avertizat liderul PRO AGRO.

Nu au mai existat oameni cu bani dispuși să investească

Întregirea imaginii a făcut-o dl Mihai Coman, directorul Institutului de Cercetare și Dezvoltare în Pomicultură de la Pitești-Mărăcineni: „Dacă aruncăm o vedere globală, constatăm că multe dintre suprafețele proiectate și înființate la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 au intrat în declin. Ca atare, există un gol mare atât în investiții, cât și în producție. Acest lucru se reflectă și în semnalele trase din zona publică, din piață. Deși în statistică suprafața ocupată de plantațiile pomicole este destul de mare, în realitate producțiile sunt mici. Cred că România produce sub un milion de tone de fructe, ceea ce o face să importe“, spune dl. Coman

„De fapt, fermierii nu au mai putut investi. Înființarea unui hectar de livadă nu poate să coste sub 10.000 de euro și ajunge până la 40.000 în sistem intensiv. În această perioadă de schimbări politice au fost foarte puțini fermieri care să poată investi. Nu au existat nici oameni bogați care să investească. De-abia acum au apărut oameni care au acumulat bani din alte profesii și acum investesc în plantații pomicole. În cadrul PNDR, submăsura 4.1.a ne așteptăm la investiții în circa 10.000 de hectare, de data aceasta făcute în sistem industrial, în sistem modern, cu densități mari și cu productivități mari, dotate cu toată logistica de livadă. Când spun asta mă refer la irigare, la control și la tehnologii înalte“, deslușește domnia-sa cauzele,

„În ceea ce privește materialul săditor, întotdeauna există un risc în a procura astfel de material netestat în România. Institutul nostru și stațiunile pe care încă le mai avem, la Iași, Constanța și mai ales la Bistrița, de asta funcționează, între altele: spre a testa materialul biologic. Un test de soi durează ani, dacă nu zeci de ani, și e bine să acopere întreaga diversitate de climă și sol a României.

Un fenomen foarte interesant pe care îl vedem în ultima perioadă este mutarea pomiculturii în Sud, dar nu numai, ci în zona de câmpie. Acest program de investiții din PNDR acordă punctaje mai bune suprafețelor mari. În zona de câmpie se plantează 30, 40, ba chiar câte 50 de hectare. În zona de deal suprafețele sunt mai fărâmițate și nu întrunesc punctajul necesar. Și noi suntem curioși de ceea ce se va întâmpla, pentru că până acum aveam plantații în zona de Bărăgan, în zona Constanța. Dar în Teleorman, Iași, zona Giurgiu, nu aveam prea multe plantații pomicole. Acum, prin zonare și prin acest proiect sunt amplasamente formidabil de bune pentru amplasarea unor livezi. Este un subiect de cercetare. Sunt atât chestiuni sociale, legate de forța de muncă, alte chestiuni legate de calitatea fructelor, care probabil va fi alta decât în zona de deal, dar e vorba de 10.000 de hectare, numai în sistem intensiv și superintensiv, cu sisteme moderne!“, mai crede directorul ICDPPM.

Pe scurt, nevoie de pomicultură există. Programe, respectiv submăsura 4.1.a din PNDR există și ele. Ceea ce lipsește, sunt dispoziția sau posibilitatea de a investi, căci programele oferă doar cofinanțare. Parte însemnată din sume trebuie să provină de la investitori.

Și, dacă lucrurile vor merge bine, atunci mai trebuie ceva: sute de mii de puieți din diverse soiuri, pentru noile livezi. Altfel spus, e mult de lucru pentru pepinierele românești. Numai oameni să fie și dor de muncă!

Alexandru GRIGORIEV

Syngenta continuă tradiţia organizării Forumului dedicat pomiculturii româneşti

Syngenta continuă tradiţia organizării Forumului OptiTech pentru Pomicultură, ajuns anul acesta la cea de-a IX ediţie, în prezenţa a peste 120 de participanți, dintre care pomicultori cu livezi intensive și superintensive din toată țara, reprezentanți ai conducerii Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești Mărăcineni, ai Stațiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița, distribuitori de echipamente de stropit și duze Agri Inovație și reprezentanți ai presei de specialitate din România.

Introducerea evenimentului a fost făcută de Sergiu Staicu – Director General Syngenta România, și de Andreea Caimac – Manager campanie culturi speciale România. Forumul din acest an s-a concentrat asupra ofertei produselor de protecția plantelor Syngenta din portofoliul de fungicide şi insecticide și a fost organizat pe diferite secţiuni. În cadrul evenimentului, compania Syngenta a lansat insecticidul Affirm®Opti, folosit în combaterea unor dăunători din familia Lepidopterelor precum Cydia sp. sau Adoxiphyes sp.. În cadrul prezentării susținute în fața pomicultorilor români, Akos Forrai, Crop Protection Vegetable & Specialty Lead Europe Est a vorbit despre monitorizarea și prognoza în controlul Cydia sp. și despre noul produs Affirm®Opti cu technologia unica VISIQ™. Affirm®Opti prezintă o serie de beneficii pentru fermieri printre care noua formulare de tip granulat ce asigură o manipulare mai ușoară a produsului, prelungirea perioadei de protecție cu o doză redusă, spectru lărgit de acțiune asupra principalilor dăunători din familia Lepidopterelor prezente în livezile din România și un profil cu reziduuri minime. Noua technologie VISIQ™ asigură o protecție UV a substanței active Emamectin crescând eficiența și fliabilitatea în controlul dănătorilor la o doză mai mică aplicată. Affirm®Opti prezintă, de asemenea, un profil selectiv față de entomofauna utilă și are eficiență dovedită împotriva dezvoltării formelor de rezistență a dăunătorilor.

În continuare, la solicitarea pomicultorilor prezenți la Forumul de anul trecut, reprezentanții tehnici ai companiei le-au vorbit participanților despre controlul bolilor fructelor, precum Basicarea frunzelor de piersic (Taphrina deformans), Monilioza sâmburoaselor (Monilinia spp.), și le-au făcut unele recomandări privind programul de prevenire și produsele disponibile în protofoliu companiei pentru controlul și combaterea acestora.

Directorul Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești Mărăcineni, domnul Mihai Coman le-a vorbit invitaților despre noile zone fructifere în dezvoltare, portaltoi și varietăți.

Sepcialiștii Syngenta au abordat unele subiecte mult așteptate de către pomicultori și anume controlul și combaterea inamicului ascuns al livezilor – musculița frunzelor de măr (Dasineura mali), controlul și combaterea muștei cireșelor (Rhagoletis cerasi), viespile prunelor (Hoplocampa minuta, Eurytoma schreineri), și musculita orientala a fructelor (Drosphila suzukii).

Pentru sporirea eficienţei controlului dăunătorilor, Syngenta le recomandă pomicultorilor folosirea capcanelor feromonale, produse de protecţia plantelor adecvate ciclului biologic al insectelor, aplicarea corectă şi uniformă a produselor şi alternarea folosirii mai multor clase chimice de produse.

Ca în fiecare an, Syngenta a dedicat timp prezentării recomandărilor privind utilizarea în siguranță a produselor de protecția culturilor abordând subiecte precum importanța purtării echipamentului individual de protecție, măsuri de protecție a surselor de apă și recomandări privind tehnicile corecte de aplicare a produselor fitosanitare. În încheiere, Andreea Caimac le-a reamintit celor prezenți la forum despre programul Syngenta pentru pomicultori: alerte meteo, accesibil pe website-ul nostru in sezonul pomicol din perioada aprilie-septembrie.

Acest forum a devenit foarte cunoscut şi o tradiţie apreciată în rândul pomicultorilor din România. Ceea ce menţine crescut interesul pomicultorilor sunt sesiunile tehnice cu recomandări dedicate provocărilor cu care se confruntă pomicultorii noştri şi faptul că prezentările şi subiectele dezbătute în fiecare an sunt propuse de către participanţii de la forumul din anul precedent. În fiecare an, numărul fermierilor şi partenerilor prezenţi la Forumul OptiTech creşte, astfel putem aduce în dezbatere noi subiecte de interes pentru invitaţii noştri”, a mai declarat Andreea Caimac, manager de campanii culturi speciale din România, Syngenta.

Începând cu acest an, fermierii pot urmări recomandările și programele Syngenta și pe pagina oficiala de Facebook a companiei la https://www.facebook.com/syngentaromania

Zonele de favorabilitate în pomicultură

România dispune de o lucrare foarte bine documentată privind zonarea speciilor pomicole în funcție de pretențiile acestora față de factorii climatici și pedologici. Ea a fost realizată de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești – Mărăcineni în 2014. Zonarea speciilor a devenit, de altfel, o prioritate în cadrul sistemului de agricultură durabilă, în condițiile în care se dorește obținerea unor producții mari și de calitate, dar și limitarea efectelor negative asupra mediului. În acest studiu au fost analizați șapte factori de mediu, 4 climatici și 3 pedologici, în funcție de care au fost stabilite zone de favorabilitate de cultură la nivel național, dar și în cadrul fiecărui județ, în principalele bazine pomicole. În acest articol, vom prezenta date despre zonarea la nivel național, utilizând doar extremele, zone de maximă favorabilitate și cele nerecomandate, pentru toate cele 16 specii pomicole analizate.

Măr: 60.731,34 ha, cele mai mari suprafețe, de peste 3.000 ha, fiind în Dâmbovița și Maramureș. Cele mai mari note de favorabilitate au primit județele Vâlcea (2,66), Gorj (2,65), Sălaj (2,64), Maramureș (2,59), Ilfov (2,55), Dâmbovița (2,54) și Argeș (2,51). Cele mai nefavorabile zone pentru cultura mărului, cu note sub 1,9, ar fi Tulcea, Brăila, Constanța, Ialomița, Teleorman, Covasna și Galați. Bineînțeles că suprafețe însemnate vom găsi în Alba, Prahova, Bistrița-Năsăud etc., deși nota depășește rar cifra 2.00, dar toate acestea se află în zona a doua sau a treia de favorabilitate.

Păr: 4.827,05 ha, cele mai mari plantații aflându-se în Argeș (1.030 ha), Buzău, Dâmbovița și Bihor. Cele mai mari note medii de favorabilitate au fost acordate pentru județele Dâmbovița și Ilfov (2,74), Vâlcea (2,65), Argeș (2,59), Prahova (2,55), Neamț (2,50) și Suceava (2,46). Ca zone nefavorabile, cu note între 1,7 și 1,9, sunt județele Tulcea, Brăila și Constanța (deficit de precipitații) și Harghita, Covasna și Brașov (temperaturi minime severe).

Gutui: nota medie națională (2,38) plasează specia pe locul al doilea, ca favorabilitate, după cireș, ceea ce presupune că ar putea fi plantată oriunde în țară. Dar cele mai mari producții s-ar obține în zonele de maxim potențial, respectiv Ilfov (3,00), Vâlcea, Dâmbovița, Gorj, Prahova și Caraș-Severin (2,68-2,83). Cele mai reduse note au fost obținute de Covasna (0,57), Brașov, Harghita și Bistrița-Năsăud (1,20-1,66).

Prun: specie aflată pe primul loc ca extindere a plantațiilor, fiind cultivată pe o suprafață de 71.479,86 ha. Cele mai întinse plantații sunt în Argeș – 13.557 ha și Vâlcea – 9.484 ha. Nota medie de favorabilitate este 2,27 (locul 5 între cele 16 specii), însă cel mai mare punctaj s-a obținut în Ilfov (2,65), Vâlcea, Gorj, Vaslui și Prahova (între 2,46-2,59), iar cele mai mici – în Tulcea (1,85), Brăila (1,93), Covasna (1,96) și Alba (1,97).

Cireș: 7.760,55 ha, cea mai mare suprafață fiind în Iași (1.275 ha). Cireșul este specia care întâlnește condiții de creștere optimă aproape în toată țara, având și cea mai mare notă medie (2,47) dintre cele 16 specii. Județele cu cele mai mari note medii de favorabilitate sunt Ilfov (3,04), Vaslui (2,93), Botoșani (2,79), Sălaj (2,78) și Dâmbovița (2,77). La polul opus se situează Harghita (0,98), Maramureș (1,81) și Covasna (1,92).

Vișin: județele cele mai favorabile culturii sunt Sălaj (2,55), Vâlcea și Gorj (2,52), Maramureș (2,49), Caraș-Severin (2,46), iar cele mai nefavorabile – Harghita (1,20), Tulcea (1,61), Brăila și Covasna (1,69). Nota medie este de 2,14.

Piersic: 2.689,68 ha împreună cu nectarinul, cu suprafața cea mai mare în Constanța și Bihor. Nota medie pe toată țara este 1,98, iar județele cu cele mai mari valori sunt Ilfov (2,70), Vâlcea (2,54), Gorj, Dâmbovița și Timiș, ultimele cu note cuprinse între 2,42-2,44 și 2,52-2,55. Sunt restricții majore privind cultivarea piersicului din cauza gerurilor frecvente în Harghita, Covasna, Brașov, Bistrița-Năsăud și în estul județelor Cluj, Mureș și Sibiu (note între 0 și 1). Constanța se încadrează în zona a doua de favorabilitate.

Cais: 2.877,68 ha, cu răspândire în Constanța, Iași, Bihor și Dolj. Județele cu cele mai mari note medii sunt Ilfov (2,39), Călărași (2,26), Dolj și Olt (2,21), Vâlcea și Giurgiu (2,14,), Constanța (2,12), iar cele mai nefavorabile sunt Harghita, Covasna, Brașov, Sibiu, Mureș, Bistrița-Năsăud, Vaslui și nordul județului Cluj (note între 0 și 1).

Migdalul: nota medie anuală este una foarte mică (1,04), cele mai favorabile zone întâlnindu-se în județele Galați (2,07), Olt (2,03), Constanța (1,96), Vrancea și Brăila (1,88). La polul opus se află Harghita, Covasna, Sibiu, Brașov, cu note între 0,0 și 0,6.

Nucul: 2.253,53 ha, cu suprafețe mari în Satu Mare și Maramureș, câte 200 ha fiecare. Nota medie este de 2,22, cele mai favorabile zone fiind Vâlcea (2,72), Gorj (2,70), Ilfov (2,67), Caraș-Severin, Bihor și Dâmbovița, Prahova și Argeș (2,56), Călărași (între 2,45 și 2,54), urmate de Satu Mare, Maramureș. Județele Harghita, Covasna, Brașov, estul județelor Cluj, Sălaj și vestul județului Bistrița-Năsăud (note între 0 și 1) sunt cele în care nucul n-ar trebui cultivat.

Alun: județele cu cele mai mari note medii sunt Vâlcea (2,74), Caraș-Severin (2,69), Gorj (2,68), Ilfov, Sălaj (2,66) și Argeș (2,64), iar cele mai nefavorabile, Harghita (1,27), Covasna (1,58), Tulcea, Brăila și Constanța (1,72-1,89).

Coacăzul negru: nota medie pe toată țara este de 2,01, cele mai bune condiții de cultură fiind în Gorj (2,46), Vâlcea (2,44), Caraș-Severin (2,44), urmate de Argeș, Sălaj și Prahova (2,25-2,30). Cele mai nefavorabile județe sunt Harghita (1,10), Covasna (1,35), Tulcea, Teleorman, Brașov și Sibiu (1,57-1,67).

Zmeur: Zonele de favorabilitate maximă sunt concentrate în Ilfov (2,93), Vâlcea (2,81), Gorj, Dâmbovița (2,78), Caraș-Severin (2,74), Argeș (2,68) și Prahova (2,67). Cele mai nefavorabile condiții sunt în Covasna (0,28), Brașov (0,64), Bistrița-Năsăud, Harghita și Sibiu (0,85-1,50).

Murul fără ghimpi: județele cu cele mai mari note medii sunt Mehedinți (1,73) și Constanța (1,59), urmate de Sălaj, Caraș-Severin și Vâlcea (1,2 şi 1,3), iar la mare distanță, de Argeș și Buzău (0,67-0,81). 15 județe au condiții de favorabilitate mai mici de 0,3.

Afin: nota medie națională este mică, 1,63, cele mai favorabile condiții oferind Maramureș (2,27), Caraș-Severin, Hunedoara, Bistrița-Năsăud (1,98-2,11), Argeș, Vâlcea, Gorj și Mehedinți (1,84 și 1,97). Cele mai nefavorabile sunt Tulcea (1,08), Teleorman, Ialomița, Constanța și Brăila, cu note între 1,16-1,29.

Căpșun: 2.082,10 ha, din care numai în județul Satu-Mare sunt 1.400. Nota medie pe țară este de 1,88, cele mai mari fiind în Vâlcea (2,37), Argeș, Vâlcea, Gorj și Mehedinți (1,84 și 1,97), iar cele mai mici în Covasna (0,30), Brașov (0,84), Harghita (0,81), Bistrița-Năsăud,Tulcea și Cluj (1,33-1,58).

Maria BOGDAN

Cerințe față de temperatură și sol ale principalelor specii pomicole

Astăzi, la această rubrică, pentru că ne aflăm în pragul sezonului rece, când lucrările în livezi sunt minime, dar și pentru că mai puteți face plantări în grădină, acum sau la primăvară, vă prezentăm câteva dintre cerințele principalelor specii pomicole la factorii de climă și sol.

Mărul

Această specie prezentă aproape în fiecare grădină crește și fructifică bine în zonele cu o medie anuală cuprinsă între 8-11°C. Temperatura optimă se situează între 14 și 27°C, iar cele absolute, în intervalul de 8°C și 33°C. În afara celor două limite absolute creșterea încetează. În cazul țării noastre, în anumite zone, maxima absolută este deseori depășită, acest lucru însemnând influențe asupra producției și calității fructului. Limita de rezistență la ger este considerată a fi -40°C. După ce a intrat în vegetație, rezistența mărului se încadrează în următoarele limite: -5°C în faza de boboc a florilor; -1,6°C până la -2°C în faza de deschidere a florilor; -1,1°C fructele abia formate.

Față de precipitații, mărul are cerințe relativ mari, necesitând o medie de 700-900 mm precipitații anual pentru soiurile care se păstrează peste iarnă și o minimă de 500 mm în cazul soiurilor de vară și de toamnă. Nu suportă excesul de umiditate (pânza de apa freatică trebuie să fie la 2,5 m adâncime), dar nici seceta prelungită. În ceea ce privește lumina, cerințele sunt mai mici față de alte specii. În privința substratului de cultură, mărul dă cele mai bune rezultate pe soluri fertile, profunde, bine structurate, luto-argiloase sau lutoase, suficient de umede, cu un pH moderat spre slab acid (5-7).

Cireșul

specii pomicole cires 2

Rodește bine în zonele cu medii anuale de 9-10,5°C. Temperaturile orare optime se situează între 18 și 28°C, iar cele absolute, între minime de 6°C și maxime de 40°C. Suportă greu căldurile excesive din vară, mai ales când acestea sunt însoțite de insuficiența apei în sol, caz în care necesită irigații. Iarna, cireșul rezistă la -27°C, dar mugurii florali pier în masă la temperaturi mai scăzute de -24°C, uneori chiar la -20°C. În perioada de vegetație, florile în faza de buton alb, adică nedeschise (buton alb), rezistă până la -2,8°C (la -4,4°C, 90% dintre butoni sunt afectați), iar când sunt complet deschise, numai până la -2,2°C (la -3,9°C, 90% dintre flori sunt afectate). Față de apă, cerințele sunt moderate (600-800 mm precipitații anuale). Cireșul iubește foarte mult lumina, preferând versanții însoriți. Agreează solurile mijlocii și ușoare, permeabile, potrivit de umede, care se încălzesc ușor, cu un conținut de calciu de maximum 6%, o reacție slab acidă spre neutră (pH de 5,8 – 7,4), cu pânza de apă freatică la sub 1,2-2 m. Câteva recomandări: în solurile argiloase vegetează slab, scăzând și rezistența la ger, nu suportă sărăturile și nici apa stagnată chiar și pentru perioade scurte (se produce asfixia radiculară), dar la fel, nu tolerează nici seceta îndelungată.

Prunul

specii pomicole prune

În comparație cu mărul, este mai exigent față de căldură, comportându-se mai bine în zona dealurilor mici ori la câmpie (soiuri de masă). În zona dealurilor înalte, exceptând soiul Grase românești, prunul dă recolte mici, iar fructul e slab calitativ. Temperaturile orare optime se situează între 18 și 33°C, iar cele absolute între minime de 8°C și maxime de 36°C. Prunul are o rezistență mai mică la ger, respectiv -35°C, iar mugurii florali suportă temperaturi cuprinse între -31 și  -33°C. Florile, în schimb, sunt sensibile la ploile reci, ceață persistentă și brume; în faza de boboc rezistă până la -3,3°C, cel mult -5,5°C, când sunt deschise degeră începând de la -2,2°C, iar la -5°C distrugerea florilor se produce în masă (90%). Fructele abia formate sunt compromise la temperaturi de -0,5°C până la -1,1°C. Prunul reușește bine în zonele cu precipitații de peste 600 mm precipitații anual, din care 300-350 mm în intervalul mai-iulie. În silvostepă, soiurile Agen, Anna Spath, Renclod D’Althan, Tuleu gras, Stanley, care au o mai bună rezistență la secetă, vor produce recoltă, dar fructele sunt inferioare calitativ. La câmpie se impune obligatoriu irigarea. Față de lumină, cerințele nu sunt foarte mari, dar, plantat pe versanți mai puțin însoriți, fructul este slab calitativ. Prunul valorifică aproape toate tipurile de sol din țară, cu un pH de 5,8-7,4, dar nu agreează solurile sărăturoase și nici pe cele cu calciu în exces.

Vișinul

specii pomicole visine

Este mai rezistent la ger decât cireșul și are și cerințe mai mici față de căldură. Temperaturile orare optime se situează între 15 și 25°C, iar cele absolute se încadrează între minime de 4°C și maxime de 30°C. Mugurii florali rezistă iarna până la -29°C, florile încă nedeschise (buton alb) – până la -2,8°C, iar când sunt complet deschise, până la -2,2°C. Sub -4,4°C, în ambele cazuri (buton alb sau flori deschise), 90% dintre flori sunt afectate. Specia are o capacitate mai mare de adaptare față de umiditate, reușind la fel de bine și în zonele secetoase, cu 400-500 mm precipitații medii anuale, cât și în cele umede, cu 700-900 mm precipitații medii anuale. Nu este foarte exigent nici față de lumină, putându-se cultiva și pe terenuri cu expoziții mai puțin însorite, valorifică solurile mai puțin fertile (se aseamănă, din acest punct de vedere, cu prunul), cu un pH de 5,8-7,4.

Gutuiul

specii pomicole gutui

Este cea mai exigentă specie pomicolă față de căldură din grupa semințoaselor; iubește căldura și este sensibil la ger, în orice caz mai sensibil decât părul. Din această cauză reușește în zone cu veri călduroase și ierni mai blânde sau locuri bine adăpostite natural. Gutuiul suportă temperaturi de până la -26°C, dar pomii tineri sunt vătămați și la -20°C. Vorbind despre alte cerințe, este pretențios față de lumină (în condiții de umbrire se dezvoltă și fructifică slab), poate fi cultivat deopotrivă în zone cu precipitații scăzute și în cele cu ploi moderate și preferă solurile adânci, fertile, bine structurate, calde, suficient de revene, cu textură mai argiloasă, rezistând în același timp și la excesul de apă din sol.

Părul

specii pomicole par

Este mai pretențios față de temperatură decât mărul, prunul și vișinul, reușind în zone cu temperaturi medii anuale cuprinse între 9,5 și 11°C, cu condiția ca în perioada de vegetație media să fie de 16-18°C. Temperaturile absolute minime sunt de 10°C și maxime de 37°C (în afara acestor limite creșterea încetează). Se știe de fapt că în veri mai răcoroase (în funcție de zonă) acesta rodește slab. Părul are o rezistență mai scăzută și la frig: mugurii de rod degeră la -26 ... -23°C; ramurile anuale, la sub -26 ... -28°C; florile, în fenofaza de boboc înainte de înflorire -3,3°C... -5,5°C (procent de distrugere – 10%, la teme­peratura de -3°C și 90%, la sub -5°C); florile deschise degeră la -2,2... -4,4°C; fructele tinere, de curând formate, încep să fie distruse de la -1,5°C. Față de umiditate, soiurile de toamnă și iarnă preferă zonele cu 650-900 mm precipitații anuale, iar cele de vară, cu 500-600 mm medie anuală. Părul are cerințe mari și față de lumină, recomandându-se plantarea pe terenuri cu expoziție sudică, dar și față de sol. În general nu suportă terenurile grele și reci. În funcție de altoi, necesită soluri profunde, calde, cu textură mijlocie, suficient de afânate și revene, cu apă freatică sub adâncimea de 2-2,5 m (franc) sau soluri mai subțiri, suficient de fertile, revene și calde, cu apa freatică la sub 1-1,5 m adâncime (gutui). În ambele cazuri, pH ideal este de 6,4-7,4.

Piersicul

specii pomicole piersic

Arealul ideal de cultură este cel care are o temperatură medie anuală de 10-11,5°C. Tempera­turile absolute minime sunt de 7°C și cele maxime, de 35°C (în afara limitelor încetează creșterea). Rezistența la ger este mică: pomul -25°C, iar mugurii florali,  -24° ... -25°C. Totuși, dacă răcirea vremii este progresivă și revenirea la temperaturi normale este lentă, piersicul rezistă și la -32°C și rodește aproape ca în anii normali din punct de vedere climatic. La variații bruște de temperatură, specia are foarte mult de suferit, mugurii florali putând fi compromiși la -20°C.

Pragul biologic pentru umflarea mugurilor florali este de 6,5°C, iar optimul termic pentru înflorit – 13-16°C. În timpul vegetației, rezistența la brume târzii sau îngheț scade mult, putându-se înregistra distrugeri la -4,9°C în faza de buton roz, la -3... -4°C florile deschise și la -1,1°C fructele abia formate. Altfel spus, îngețurile târzii sunt mai periculoase decât gerul din perioada de repaus.

Altoit pe migdal și franc, piersicul rezistă bine la secetă, dar cele mai bune și de calitate producții se obțin în condiții de irigare, atenție, fără să fie provocată vreodată, involuntar, băltirea de apă. Cerințele față de lumină sunt mari, recomandându-se terenurile cu expoziții sudice, sud-estice și sud-vestice. Piersicul necesită soluri profunde și bine drenate, cu un pH de 6,4-7,4.

Caisul

specii pomicole cais 1

Are cerințe mari față de căldură, mai ales în lunile de vară, fiind cultivat în zonele cu o medie anuală a temperaturii de 9,6-11 °C și o medie a lunilor iulie și august de peste 19°C. Temperaturile absolute minime sunt de 7°C și cele maxime, de 40°C. Rezistența la ger este mică: mugurii florali degeră la -20° ... -22°C; florile în fenofaza de buton alb suportă minime de -4,4°C, cu o pierdere de 10% a recoltei (la -10°C este compromisă integral recolta); florile deschise, -2,7°C până la -5,5°C; fructul abia format, 0° până la -2,8°C. Este specia care, din cauza timpurietății, suferă cel mai mult la înghețurile târzii de primăvară. În funcție de soi, rezistența la secetă este diferită, cele europene fiind sensibile la secetă prelungită. Caisul nu suportă excesul de apă, este o specie iubitoare de lumină, iar solul agreat este aproximativ același ca în cazul piersicului, cu diferența că pH poate să fie cuprins între 6,4 și 8. În solurile argiloase, grele, compacte vegetează slab și are o durată scurtă de viață.

Maria BOGDAN

268 de milioane de euro solicitate pentru investiții în pomicultură

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a primit până în prezent 596 de cereri de finanțare a proiectelor de investiții în exploatații pomicole și în unități de procesare a produselor din sectorul pomicol prin submăsurile 4.1a, respectiv 4.2a din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020. Valoarea fondurilor solicitate ajunge la 268 milioane euro.

„Sectorul pomicol are o alocare separată în valoare de 322 milioane de euro, dată fiind importanța pe care acesta o are în viziunea programatică a PNDR. Mai mult, liniile de finanțare acoperă atât producția, cât și procesarea produselor provenite din pomicultură. Inițierea unei investiții în pomicultură nu este un proces simplu, ci dimpotrivă, necesită o mult mai mare pregătire și proiectare. Ținând cont de aceasta, am reușit să aducem multe îmbunătățiri procesului de accesare și implementare, dialogul permanent pe care îl avem cu beneficiarii făcând posibilă cunoașterea unor situații concrete și reale cu care aceștia se confruntă. Astfel, în acest moment am ajuns la un grad de solicitare a fondurilor de 83% din totalul alocării.” a declarat Adrian CHESNOIU, directorul general al AFIR.

Pentru submăsura 4.1a (Investiții în exploatații pomicole) numărul cererilor de finanțare depuse a ajuns la 554, valoarea fondurilor solicitate prin aceste cereri fiind de 251,1 milioane euro. Plățile efectuate sunt în valoare de 4,3 milioane euro, dat fiind specificul acestui tip de proiecte care necesită un timp mai lung pentru a demara investiția și pentru a solicita rambursarea banilor.

În zona ITI Delta Dunării, prin sM 4.1a au fost depuse până în prezent 10 proiecte a căror valoare de 5,3 milioane euro depășește alocarea de 5 milioane disponibilă pentru această zonă.

Fondurile au fost solicitate pentru finanțarea unor investiții precum înființarea de plantații pomicole de nuci, meri, pruni sau arbuști fructiferi, pentru reconversia livezilor de pomi fructiferi și pentru modernizarea exploatațiilor pomicole.

Prin submăsura 4.2a (Investiții în procesarea/ marketingul produselor din sectorul pomicol) au fost solicitate fonduri în valoare de 11,6 milioane euro, valoarea contractelor fiind de 4,2 milioane euro.

Printre obiectivele proiectelor care au fost selectate pentru finanțare se numără și construcția unor secții pentru depozitarea legumelor, producția de superalimente ecologice, reabilitarea și dotarea unor linii de procesare a fructelor.

„În această perioadă am publicat pe site-ul AFIR spre consultare publică, până pe 4 decembrie 2017, Ghidul solicitantului pentru submăsura 4.1a. Așteptăm cu deosebit interes propuneri constructive pentru îmbunătățirea acestui document care stabilește modalitatea de accesare și de implementare a proiectelor. Ca de fiecare dată, toate propunerile venite de la potențialii beneficiari vor fi analizate cu cea mai mare deschidere și responsabilitate pentru a putea crea împreună cadrul propice accesării acestor fonduri, atât de necesare dezvoltării pomiculturii.” a precizat Adrian CHESNOIU.

AFIR a primit până în prezent 43.114 de cereri de finanțare a proiectelor de investiții prin intermediul tuturor submăsurilor de finanțare din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020). Fermierii, procesatorii, antreprenorii și primarii care au depus respectivele cereri de finanțare, au solicitat Agenției fonduri nerambursabile de 6,9 miliarde de euro pentru finanțarea proiectelor de investiții, ceea ce reprezintă un procent de peste 76% din alocarea totală a PNDR 2020.

Plățile efectuate până în prezent pentru investițiile realizate de beneficiarii PNDR se ridică la 2,5 miliarde de euro.6

Informații suplimentare

Sprijinul financiar nerambursabil pentru exploatațiile pomicole acordat prin submăsura 4.1a din PNDR 2020 poate ajunge până la 1.050.000 de euro pentru un proiect, finanțarea nerambursabilă fiind în proporție de maximum 90%.

Printre investițiile eligibile se numără reconversia plantațiilor existente, inclusiv costurile pentru defrișare, materiale de plantare etc, înființarea de plantații pomicole, inclusiv costurile pentru materiale de plantare, sisteme de susținere, pregătirea solului, lucrări de plantare, sisteme de protecție pentru grindină și ploaie sau înființarea și modernizarea pepinierelor pentru producerea de material de înmulțire și material de plantare fructifer, inclusiv costurile pentru: material plantare, pregătire sol, lucrări de plantare, plase antigrindină etc.

Intensitatea sprijinului acordat prin submăsura 4.2a din PNDR 2020 este 50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru IMM-uri și de 40% pentru întreprinderi mari. Pentru întreprinderi micro şi mici, inclusiv forme asociative, sprijinul nu va depăși 600.000 euro/ proiect sau 900.000 euro pentru investiţiile care conduc la un lanț alimentar integrat. Întreprinderile mijlocii (inclusiv forme asociative) beneficiază de o finanțare maximă de 800.000 euro/ proiect sau, în cazul investiţiilor care conduc la un lanț alimentar integrat, finanțarea ajunge la 1.100.000 euro/ proiect. Valoarea maximă a fondurilor nerambursabile este de 1.500.000 euro pentru investițiile care conduc la un lanț alimentar integrat, în cazul întreprinderilor mari.

Lista completă a investițiilor și cheltuielilor eligibile este detaliată în Ghidul Solicitantului, disponibil pe www.afir.info, secțiunea investiții prin PNDR.

Sursa: afir.info

Grilă de tratamente pentru întreținerea culturilor din pomicultură și viticultură pentru întreaga perioadă a anului

SC MIFALCHIM GROUP SRL propune spre utilizare o grilă de tratamente de uz fitosanitar și de amendare a solului și plantelor pentru cultura de viță-de-vie și pomicultură asigurând o eficacitate deosebită, utilizând produse fungicide și îngrășăminte de fabricație proprie. Pentru a se asigura un succes deplin în producția de viță-de-vie ce urmează a se produce în următorul an vegetativ vom recomanda începerea tratamentelor de la momentul terminării culesului de struguri din sezonul în curs, acțiune prin care se dorește eliminarea reminescentelor de boli foliare și acarieni rezultați din anul vegetativ anterior și totodată pregătirea plantației pentru a intră în repaus vegetativ (maturizare de coardă).

Tratamentul I

În perioada 15 octombrie - 15 noiembrie, în vederea eliminării reminescențelor de făinare și acarieni vom recurge la îmbăierea până la umectarea completă a plantației de viță-de-vie folosind insecto-fungicidul Polisulfură de Calciu ce are caracter și de acaricid și insecticide.

Soluția ce se prepară conține 5-10% Polisulfură de Calciu (pentru o pompă de 100 l utilizăm 5l de produs comercial) 

(STROPIRE PÂNĂ LA UMECTARE COMPLETĂ)

Tratamentul II

La 7-10 zile după ce am făcut tratamentul cu Polisulfură de calciu recurgem la un tratament cu Zeamă Albastră în concentrație de 3% (3 kg/ 100 l soluție) obținută din amestecul de Zeamă Bordeleză tip „MIF“ (PH 7) 50% și Ro Îngrășământul Sulfat de cupru tip „MIF“ (PH 3,5 ) 50% realizând o soluție ce are un PH de 5-5,5 unități PH. Se procedează la utilizarea unei soluții cu o ușoară aciditate în vederea obținerii unei maturizări rapide a corzii. (Urmare a tratamentelor cu produse sistemice ce sunt stimulatoare excesive de vegetație în sistemul radicular al plantei există încă suficientă cantitate de sevă ce poate fi și purtătoare de patogeni din sezonul anterior, coarda ajungând la perioada octombrie – noiembrie insuficient maturizată.)

În arealul de viticultură unde temperaturile în perioada de iarnă sunt excesiv de scăzute (temperaturi de -15, -25 grade Celsius) recomandăm ca o dată cu tratamentul pe bază de produse cuprice să utilizăm formulă ANTI ÎNGHEȚ propusă și fabricată de S.C. MIFALCHIM GROUP S.R.L. produs pe bază de etilen glicol și glicerină farmaceutică ce are rolul de a se fixa în țesătura corzii, cu această ocazie realizăm o protecție la temperaturi foarte scăzute și la aerosoli cu temperaturi foarte scăzute.

Soluția comercială Anti Îngheț este calibrată a rezista la -60 grade Celsius, aceasta este introdusă în soluția cuprică de stropit în procentul necesar în funcție de temperatura de care vrem să protejăm plantația. Exemplu: La o diluție de 1/1 obținem o rezistență la -35 grade Celsius.

(STROPIRE PÂNĂ LA UMECTARE COMPLETĂ )

Tratamentul III

După tăierea corzii, pentru cicatrizare utilizăm același preparat de Zeamă Albastră folosind instrucțiunile de la Tratamentul II. La acest moment se poate utiliza o concentrație mai mare de 3% numai dacă o perioadă suficient de lungă am avut temperaturi negative.

Se poate repeta inclusiv tratamentul cu Soluție Anti Îngheț!

Doza de folosire: 3% (3kg/100 l soluție ) (PH 5-5,5)

(STROPIRE PÂNĂ LA UMECTARE COMPLETĂ)

Tratamentul IV

În momentul în care mugurele începe să se umfle folosim Polisulfura de Calciu tip „MIF“ în concentrație de 5-10% (5 l, 10 l/100 l soluție). Dacă temperaturile în acea perioadă sunt în mai multe zile pozitive (peste 5-10 grade) nu vom folosi o concentrație de soluție mai mare de 5%, tratament ce ne va ajuta să preîntâmpinăm formarea patogenului de făinare în mugure și totodată vom elimina dezvoltarea ouălor generației de iarnă a acarienilor.

(STROPIRE PÂNĂ LA UMECTARE COMPLETĂ)

Tratamentul V

Odată cu formarea frunzei (urechiușă) vom face un tratament cu Polisulfură de Calciu tip „MIF“ utilizând o concentrație de 2% (2 l produs comercial/100 l soluție). Știm că făinarea se dezvoltă în mugurele plantei, simptom ce se îndepărtează utilizând Polisulfură de Calciu tip „MIF“, 2% reprezentând concentrația produsului comercial ce se utilizează pe întreagă perioadă de vegetație.

Tratamentul VI

La 7-10 zile de la tratamentul anterior și pe măsura dezvoltării frunzei vom amenda planta cu produsul stimulator de vegetație Azosulfocalcică tip „MIF“, produs ce conține Azot 4%, Sulf 12% și Calciu 3%, sulful fiind cel mai bun metabolizant al nutrienților și un foarte bun stimulator de vegetație, sulful împreună cu azotul asigurând masa proteică necesară procesului de fotosinteză, calciu împreună cu sulful și cu azotul asigurând o dezvoltare foarte bună a rădăcinii și corzii, protejând planta de viitoare posibile boli foliare, insecte și acarieni.

Tratamentul VII

Tratamentul se va utiliza la 7-10 zile maximum.

Constă în tratament de preventivitate împotriva manei și făinării utilizând o soluție în care se solubilizează Zeama Bordeleză tip „MIF“ cu o concentrație de 20% în cantitate de 5 Kg/1000 l soluție concentrație 0,5% împreună cu sulf muiabil cu denumirea comercială Sulfomat 80 PU sau RO – Îngrășământul Sulfomat 80 tip „MIF“, produse pe bază de sulf având concentrații de 80% și utilizând 4 kg/1.000 l soluție (5 kg Zeamă Bordeleză tip „MIF“ și 4 kg Sulfomat 80 PU/1000 l soluție).

Tratamentul VIII

Ne apropiem de perioada de înflorit și recomandăm că vița-de-vie să fie tratată cu un produs pe bază de Captan (Captomat 50 PU 2,5 kg/1000 l soluție) împreună cu Sulf muiabil 4 kg/1.000 l.

Tratamentul IX

Pentru perioada înfloritului (durează aproximativ 2-3 săptămâni) putem folosi un produs insecto-fungicid sistemic ce are o remanență mai mare.

Tratamentul X

Pe măsură ce petalele cad și se formează fructul (bob de piper) repetăm tratamentul VIII.

Tratamentul XI

Pe măsură ce se mărește bobul de piper la 7-10 zile de la tratamentul anterior amendăm planta cu RO – Îngrășământ Azosulfocalcică în concentrație de 2%, amendare ce are rol de stimulator de dezvoltare a ciorchinelui, de stimulator de vegetație și de protecție împotriva făinării, păianjenului, acarienilor.

Tratamentul XII

Tratament de preventivitate împotriva manei și a făinării ce constă în utilizarea de Zeamă Bordeleză tip „MIF“ (concentrație de 0,5% – 5 kg/1000 l) și Sulfomat 80 PU 0,4% (4 kg/1.000 l) soluție în care se poate adăuga Complexul foliar BIOMIF, produs sub formă de pulbere umectabilă ce conține ca micro­elemente 8% N; 12% P; 8% K; 15% S; 6% Ca; 1% Cu; 0,3% Mg; 0,1% B; 0,1% Zn, ocazie cu care contribuim la dezvoltarea superioară a bobului de strugure și implicit a masei proteice necesară procesului de fotosinteză.

Tratamentul XIII

La această perioadă, în funcție de condițiile meteorologice de umiditate și temperatură, ne putem aștepta la atac de făinare, dacă temperaturile sunt mai mari de 30 grade Celsius sau de mană dacă temperaturile sunt mai mici de 30 grade Celsius, de aceea vom recurge la un tratament preventiv cu Polisulfura de Calciu tip „MIF“ în concentrație de 2% (20 l produs comercial/1.000 l soluție). Prin realizarea tratamentului cu Polisulfură de Calciu tip „MIF“ asigurăm și o rezistență viitoare împotriva putregaiului.

Tratamentul XIV

Ne apropiem de perioada de pârg folosind tratament preventiv cu Zeamă Bordeleză tip „MIF“ (concentrație 0,5-0,75%) 5-7,5 kg/1.000 l soluție.

Mifalchim Group

Până în anul 2020 România ar putea avea 10.000 ha cu plantații nou înființate

În cadrul târgului INDAGRA a avut loc o întâlnire a pomicultorilor organizată de Casa Olandeză a Pomicultorului, o inițiativă lăudabilă care are loc de câteva ori pe an și care își propune dezbaterea unor probleme esențiale privind implementarea proiectelor ce vor fi finanțate din fonduri europene.

De această dată în vizorul specialiștilor a fost Submăsura 4.1.a – Investiții în exploatații pomicole: „Fără aceste întâlniri riscăm să rămânem cu proiecte scrise și nefinanțate. Lucrurile merg bine și, cum am informat și Ministerul Agriculturii, suntem surprinși de interesul mare care s-a născut în acest an, avem deja peste 300 de proiecte depuse. Mai sunt câteva lucruri de cizelat în ceea ce privește costul standard și de pepinieristică. Problema pepinierelor pomicole nu a fost inițial gândită, dar dacă la mijlocul acestei Submăsuri 4.1.a există pepiniere care doresc să fie susținute financiar e foarte bine și vom scrie aceste costuri standard și aceste ghiduri“, declara pentru Lumea Satului Mihai Coman, directorul Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură de la Mărăcineni la finalul întâlnirii.

Făcând o analiză a ceea ce s-a întâmplat din 2015 până în prezent, concluzia este că nu există niciun contract finalizat, ci doar plăți parțiale. De ce? Cauzele sunt multe: birocrația, numărul mare de documente solicitate la momentul depunerii dosarelor, termenele foarte lungi de obținere a acestora, lipsa materialului săditor certificat, lipsa firmelor specializate în execuția integrată a lucrărilor de înființare și a personalului calificat în pomicultură. „Inițial, când am gândit acest proiect și am văzut suma, speram ca suprafața de livadă până în anul 2020 sau imediat după să fie de peste 10.000 de hectare. Acum, în 2017, ne aflăm la jumătatea perioadei de susținere financiară și putem spune că s-au făcut proiecte, s-au avizat pentru jumătate din bani, însă, dacă ne uităm la suprafață, aceasta este de până la 4.000 ha. Acest lucru înseamnă că sunt foarte multe alte cheltuieli care se fac în afară de materialul săditor.

Domnul Valeriu Tabără, prezent și el la această întâlnire, a semnalat faptul că în această submăsură nu primesc o atenție deosebită bazinele pomicole, ci dimpotrivă banii par a fi risipiți pe proiecte, după cum și-a manifestat interesul fiecare. „Dacă Polonia se bucură de bazine pomicole de 40.000 de hectare pe o singură specie – măr, România, cu cele 10.000 ha de livezi pe care sperăm să le ridicăm cu această submăsură din PNDR, face doar un mic progres. Înseamnă puțin, dar în același timp mult, pentru că se reîncepe refacerea suprafețelor pomicole. Venim de la peste 300.000 ha, de la un ritm de plantare de 4.000-5.000 ha/an, și nu sunt nostalgic. Asta s-a întâmplat în România. Cu acest pas ne întoarcem la refacerea acestor livezi, este doar un început“, remarca și Mihai Coman.

Tot în cadrul acestei întâlniri s-a vorbit despre dorința ca acest program pomicol să se continue și după 2020. „România are obligația ca, acolo unde trebuie, să continue negocierile pentru reluarea acestei submăsuri sub o formă sau alta (PNDR sau reconversie), spunea Mihai Coman.

  • Valoarea celor 327 de proiecte depuse în sesiunea mai – august 2017, cu prelungire până la 30 septembrie, se ridică la 149.388.858 euro. Pentru aceeași Submăsură 4.1 a – Investiții în exploatații pomicole se va deschide o nouă sesiune în luna decembrie a acestui an și, conform deciziilor adoptate în cadrul Comitetului de Monitorizare desfășurat în luna septembrie, alocarea aferentă pentru anul 2017 este de circa 85 mil. euro.
  • În topul investițiilor pomicole ca suprafață stau 3 specii: afin, nuc și alun, dar în aceeași măsură ca număr de plante avem cireșul și mărul. Pentru afin, nuc și alun materialul săditor se produce în România, dar pentru măr și cireș, fiind vorba de soiuri universale, pomii certificați pot fi cumpărați și de la pepinierele din Europa. Vorbim desigur de soiurile care au fost testate și sunt avizate de rețeaua de stațiuni pomicole din țară.

De aceeași părere este și Mihai Ciobanu, consultant pe fonduri europene: „Ar trebui făcute demersuri ca în 2020, în noul program european, pomicultura să ocupe un loc important și să fie alocată o sumă mai mare. Să ne uităm la Polonia sau mai bine la Republica Moldova, care are 20.000 ha numai de nuc și toate investițiile sunt făcute pe fonduri rambursabile de la Banca Mondială, în timp ce noi mai avem 2.000 ha de nuc.“

Pentru creșterea gradului de accesare a acestei submăsuri oficialii români au operat o serie de simplificări, dintre acestea enumerăm: au eliminat obligativitatea folosirii soiurilor testate științific, se permite procesarea fructelor provenite de la terți, nota de favorabilitate a scăzut de la 2.4 la 2.0, scăderea dimensiunii fermelor eligibile de la 8.000 euro la 4.000 euro, creșterea pla­fonului de sprijin pentru pepiniere de la 600.000 euro la 1.050.000 euro, permiterea utilizării materialului de plantare fructifer CAC pentru alun și nuc pentru sesiunile deschise în anul 2017. Problema este dacă, la momentul implementării proiectelor, va exista suficient material săditor certificat pe piața din România. Mai ales că în această perioadă este un termen de refacere a plantațiilor mamă și fiecare stat a semnat ordine care au copiat niște directive europene prin care se îngrădește suprafața totală cu material săditor standard sau CAC (necertificat).

Am cerut părerea specialistului pentru a obține o perspectivă a demersului început în acest an prin Submăsura 4.1.a întrebând cum va arăta sectorul pomicol în 2020. Iată și răspunsul: „În 2020 toate livezile părăsite vor fi defrișate, lucru deosebit de important, pentru că ele reprezintă o sursă importantă de boli și dăunători în România. Să nu uităm că după 1990 ne-am trezit cu 300.000 ha, din care în anul 2000 o bună parte erau părăsite. Ele și-au făcut ciclul de 20-25 de ani. Va fi o pomicultură mult mai modernă, nu ne trebuie suprafețe mari, ci pot fi și mai mici, dar cu densități mari, intensive, superintensive cu 3.000-4.000 de pomi/ha. Nu vom ajunge să acoperim cererea de fructe, investiția în pomicultură necesită răbdare, de aceea este obligatoriu încă un ciclu de dezvoltare pentru a putea vorbi de un consum de 60-70% din producția internă.

„În opinia mea, programul pomicol merge bine, doar că lungimea sesiunilor ar trebui să aibă 6-8 luni pentru că este un proces anevoios. Trebuie foarte multe documente, studiu pedologic, ridicarea topo, curbe de nivel, studiu hidrogeologic și proiectul tehnic, ceea ce durează dacă vrei să faci proiecte bune, implementabile și, în final, de succes. Din păcate, multe dintre proiectele depuse le-am văzut, sunt proaste, nu vor fi un succes pe termen lung. Am remarcat totuși disponibilitatea celor de la AFIR de a mai elimina din documente și a le munta către faza de contractare, pentru că nu sunt esențiale la faza de depunere. Ceea ce nu merge bine este implementarea proiectelor, procedurile nu sunt foarte clare pentru acest stadiu sau, mai bine spus, sunt clare la nivel de procedură, dar nu sunt înțelese de experții din teritoriu, fiind un domeniu nou pentru ei. Au primele cereri de plată, primele dosare de achi­ziții. La celelalte măsuri au avut timp să învețe din 2004 până în 2017. Implementarea merge greu, niciun proiect nu este finalizat, dar acesta nu este un semnal de alarmă foarte mare pentru că mai avem 3 ani de implementare. Pomicultura va absorbi toți banii, ba chiar ar trebui făcute demersuri la nivel de secretari de stat care merg la Bruxelles să pregătească o cerere suplimentară pentru cei 10% care se pot obține ușor pe această măsură și eventual banii necheltuiți pe alte măsuri să fie realocați pomiculturii. Spun asta pentru că o livadă este o investiție cu impact economic, are o durată de minimum 18 ani la superintensiv până la 80 de ani la afin sau alun“, a afirmat Mihai Ciobanu, consultant pe fonduri europene.

Patricia Alexandra POP

Abonează-te la acest feed RSS