Multă lume are, în casă ori pe lângă casă, ceva verde și frumos – niște arbori, niște flori. Dar de ce să nu vrem mai mult de atât? Verde+frumos+gustos+sănătos.

Paw paw – banana nordului

Banana nordului (Asimina triloba) este un arbust de talie mare, un soi altoit foarte productiv cu fructul oval-alungit. Acesta este delicios, hrănitor și foarte bogat în vitamine. Nu seamănă cu niciun alt fruct. Este deosebit de aromat, dulce și cremos. Gustul său este exotic, un mix între banană, mango și ananas.

Banana nordului este un arbust fructifer care merită cu siguranță un loc în grădina dumneavoastră. Epoca înfloritului este timpurie, are frunziș bogat, verde și foarte decorativ. Florile sunt spectaculose și apar în luna aprilie – mai, iar fructele ajung la maturitate la sfârșit de august – început de septembrie. Fructele verzi sunt aşezate în ciorchini. Când ajung să fie coapte au culoare galben-maronie.

Arbustul este destul de rezistent la atacul bolilor și dăunătorilor. Compușii chimici din scoarța și din frunzele acestui rod al naturii sunt intens studiate de către cercetători. Aceștia cred că proprietățile deținute de scoarță ar putea combate cancerul.

Kiwi

Această liană cu frunze mari și plină de flori, la sfârșitul primăverii, este bine-cunoscută pentru fructele ei bogate în magneziu și vitamina C. Se dezvoltă bine pe terenurile bine iluminate, cu posibilitatea de instalare a unui sistem de susținere. Specia preferă un sol fertil, cu un regim aerohidric ridicat și nu suportă solurile saraturate.

Este o plantă foarte harnică – dacă nu-i asiguri un loc doar al ei își invadează vecinii (arborii sau arbuștii din preajmă). Trebuie să mai știți că, în general, kiwi sunt plante dioice (unele au flori femeiești, altele au flori bărbătești) și că, pentru a se produce polenizarea, este nevoie de ambele sexe. Deci veți avea nevoie de minimum două exemplare.

Ginkgo Biloba

Vedeta farmaciei naturiste este o mare contradicție: un arbore de talie înaltă, cu frunze verzi în formă de evantai, care se colorează extraordinar de frumos toamna în galben. Uzul terapeutic al frunzelor și fructelor de Ginkgo Biloba este de notorietate, mai ales în medicina tradițională asiatică.

În țara noastră Ginkgo Biloba nu crește în mod spontan, însă îl putem găsi în câteva plantații mici în România deoarece nu este un arbore foarte pretențios când vine vorba despre condițiile de mediu. Rezistă atât la secetă, la temperaturi scăzute sau foarte ridicate, cât și la ploi abundente.

Ruxandra Hăbeanu

Lumea tăcută a plantelor este complexă și încă neștiută pe deplin de știință, iar oamenii simpli știu și mai puțin despre mecanismele fascinante prin care acestea își asigură supraviețuirea și moștenirea ancestrală. Lilach Hadany este cercetătoare la Universitatea Tel Aviv, iar studiile sale au avut ca scop demonstrarea faptului că plantele au o inteligență uimitoare, sunt mult mai evoluate decât cred oamenii și au capacități despre care nu se știa că există. Printre oamenii de știință circula teoria potrivit căreia plantele au simț auditiv, dar abia recent a fost derulat un experiment care să demonstreze acest lucru.

Lilach Hadany a hotărât că pentru desfășurarea experimentului candidatele ideale sunt primulele de seară. Acestea cresc spontan pe plajele și în parcurile din Tel Aviv, au o perioadă de înflorire mai îndelungată și produc cantități însemnate de nectar. Pentru a demonstra că acestea au fost într-adevăr înzestrate cu simțul auzului, în laborator Liliach a expus mai multe primule la diferite sunete în laborator. Rezultatele au fost, în consecință, diferite.

Astfel, o serie de primule au fost „încapsulate“ într-un recipient antifonat, fără posibilitatea de a recepta vreun sunet sau vibrație, alte trei serii au fost expuse la sunete de înaltă frecvență (158-160 kilohertz), frecvență intermediară (34-35 kilohertz) și scăzută, în vreme ce altor primule le-au fost puse înregistrări realizate într-un stup (0.2-0.5 kilohertz). Concluzia experimentului a fost că, după doar trei minute, florile expuse la sunete cu frecvență scăzută și la înregistrarea din stup și-au crescut concentrația de zahăr din nectar cu 12 până la 20%.Ce explicație au găsit oamenii de știință pentru acest fenomen?

 Se pare că primulele simt bătăile aripilor polenizatorilor chiar cu câteva minute înainte ca aceștia să își facă apariția, iar partea anatomică a plantelor care are capacitatea de a recepta frecvențele sunetelor sunt florile lor. Acestea se comportă practic ca niște senzori care captează frecvențele produse de mișcarea albinelor. Pentru a recompensa vizita polenizatorilor primulele cresc concentrația de zahăr din nectar. Este un schimb prin care plantele se asigură că vor fi ținute minte și că descendența lor nu se oprește aici.

Pentru că experimentul s-a desfășurat în mai multe anotimpuri și cu mai multe plante, de interior și exterior, s-a putut stabili și că forma florilor este foarte importantă, dacă nu primordială, în receptarea sunetelor. În general, florile cu formă concavă sau de castron au această capacitate de a primi și amplifica undele sonore, la fel ca o antenă de satelit. Pentru a confirma faptul că floarea este structura răspunzătoare, cercetătorii au inclus în experimentul lor și flori care au avut o petală sau mai multe înlăturate, iar rezultatul a fost că acestea nu au captat sunete și, implicit, nu au mărit concentrația de zahăr din nectar.

Să ne înclinăm în fața lumii uimitoare a plantelor!

Laura Zmaranda

În 1899 omul de știință Nikola Tesla spunea într-un interviu că „totul este lumină“. Nu știu dacă omenirea a fost vreodată capabilă să asimileze această informație, dar știu cu certitudine că lumina a continuat să existe, chiar dacă am făcut abstracție de ea. Este un adevăr care mai iese din când în când la iveală, atunci când cineva îndrăznește să iasă din tiparele convenționale și să își deschidă ochiul spiritual, cum tot Nikola Tesla spunea, spre Univers.

Fotograful american Graig Burrow’s a reușit să surprindă cu aparatul de fotografiat ceea ce ochiul uman nu poate surprinde. Un fel de magie pură care demonstrează încă o dată că suntem înconjurați de lucruri extraordinare, aparent ascunse. Așa cum este lumina invizibilă a plantelor.

Prin sutele de fotografii cu plante pe care Graig Burrow’s le-a realizat începând cu 2014 ne-a dezvăluit o lume uimitoare, fantastică prin culorile, energia și lumina pe care le emit plantele. Pentru a surpinde aceste imagini, artistul a folosit o tehnică special de fotografiere, și anume inducerea unor raze ultraviolete care scot la iveală fluorescența substanțelor. Astfel aparatul de fotografiat suprinde lumina invizibilă a plantelor. Practic, plantele absorb lumina ultravioletă, iar apoi emit lungimi de undă, o strălucire pe care ochiul nu o percepe.

Pentru ca fotografiile sale să reflecte perfecțiunea acestui moment, Graig trebuie să așeze plantele pe suport metalic într-o cameră cufundată complet în întuneric. În timp ce aparatul de fotografiat surprinde imaginile cu o expunere de 10-20 de secunde, acesta își ține respirația pentru că și cea mai mică mișcare a aerului poate crea un blur al imaginii.

De altfel, spune fotograful, rezultatul obținut este de fiecare dată imprevizibil. Și nu doar prin prisma rezultatelor tehnice, ci mai ales prin descoperirile pe care le face. Experiența aceasta i-a arătat, spre exemplu, că florile cu mai multe petale, precum margaretele sau floarea-soarelui, au cel mai fluorescent polen.

Așadar, totul este lumină!

Laura ZMARANDA

Poți avea în casă plante care să rămână veșnic verzi, bine îngrijite și cu un aspect impecabil chiar dacă nu ai suficient timp să te ocupi de ele, iar spiritul grădinăresc nu prea te prinde. Din fericire, există nenumărate plante frumoase și rezistente. Unele dintre ele poți spune că au fost create special pentru... uituci. Așadar, dacă vrei să crești plante, dar de obicei uiți să le uzi, nu este nicio problemă! Iată care sunt florile cu care te sfătuim să te inițiezi în arta grădinăritului.

Cactușii • sunt și ei în cursa pentru cele mai rezistente plante. Cactușii fac parte din categoria plantelor xerofile, al căror nume înseamnă în limba greacă „iubitoare de uscăciune“. Ele au fost denumite astfel pentru că au capacitatea de a supraviețui condițiilor de mediu foarte dure, cu un grad de ariditate crescut. Toată lumea știe că aceștia rezistă mult timp neudați. Singurul lucru important pentru tine este să-i uzi rar și peste iarnă și să nu-i așezi lângă o sursă de căldură. De asemenea, nu uita că acest gen de plante au nevoie de foarte multă lumină. Dacă vrei ca micuții țepoși să înflorească atunci  oferă-le o temperatură mai scăzută.

Liptos • pot fi ușor de confundat cu cactușii dar, spre deosebire de aceștia, ei nu au țepi. Dacă îi uiți în soare tot anul și îi mai lași și neudați, te-ai scos: vei avea cele mai frumoase plante.

Pretențiile liptosului: Vara și toamna se udă 15 zile, iar în rest deloc. Nu-i place atmosfera umedă. Pentru un decor mai atrăgător presară pe sol pietricele mici, eventual colorate.

Aspidistra • este campioană la fum, poluare, lipsă de apă și lumină slabă. Sigur, dacă ai grijă să nu o uzi în verile arzătoare și o hidratezi doar o dată pe săptămână, ea va fi mai frumoasă și proaspătă decât multe alte flori.

Crasula • sunt circa 150 de astfel de specii. Se mai numește și planta bogăției. Dacă îi merge bine se spune că la fel va fi și cu tine. Și pe ea o poți uita neudată vara. Iar acum, mai ales dacă stă la răcoare, o poți uda o dată la trei săptămâni.

Sfat:  Când se alungește prea mult o poți tunde pentru a o ajuta să se ramifice.

Ruxandra HĂBEANU

Protecția plantelor joacă un rol la fel de însemnat în procesul de obținere a unor recolte bogate ca și tehnologia aplicată. De fapt, în opinia multor teoreticieni agricoli, este chiar o parte a tehnologiei de cultură. În acest context, la sfârșitul lunii iulie, sub egida Academiei de Științe Agricole și Silvice a fost organizată masa rotundă cu tema „Protecția plantelor în România – trecut, prezent și viitor“. Amfitrionul evenimentului a fost dl Ioan Roșca, directorul INCDPP (Institutul Național pentru Cercetare și Dezvoltare în Protecția Plantelor), unul dintre cei mai reputați specialiști în domeniu.

Informarea, un aspect doar aparent minor

La întâlnire au participat aproximativ 50 de persoane. Cea mai mare parte dintre participanți au fost cercetători ce își desfășoară activitatea la stațiunile de cercetare-dezvoltare agricolă din toată țara, aflate în subordinea ASAS.

Ioan Roșca, Constantin Popov, fost coordo­nator al INCDA Fundulea, Klaus Fabritius, cercetător la ICDPP, Otilia Cotuna, directorul SCDA Lovrin, și un reprezentant al INCDP Mărăcineni au fost doar câțiva dintre cei care au prezentat materiale interesante legate de tema anunțată a întâlnirii.

Dl Popov s-a axat mai degrabă pe tradiția în acest domeniu, prezentând o serie de rezultate pe care cercetătorii de la Fundulea le-au obținut de-a lungul timpului. Multe dintre acestea au constituit, la vremea lor, lucrări de pionierat în domeniu.

În schimb, dl Fabritius a prezentat o serie de chestiuni deosebit de actuale. În principal, domnia sa a vorbit despre necesitatea existenței unei informări corecte a publicului și combaterea falselor alarme. Un exemplu despre ceea ce se întâmplă atunci când aceste aspecte sunt lăsate de-o parte este apariția recentă pe un post TV a unui specialist de la un institut din subordinea ASAS, care a afirmat public că glifosatul se acumulează în corpul omenesc, nefiind eliminat. „Este cunoscut și publicat faptul că această substanță se elimină în totalitate din corp în maximum 120 de ore. De altfel, ea se absoarbe în proporție de 30% și se elimină prin urină, iar restul de 70% nu se absoarbe și se elimină prin fecale!“, a detaliat domnia sa. Dar efectul imediat asupra fermie­rilor a fost că panica stârnită printre consumatori de afirmațiile specialistului neinformat sau rău intenționat a dus la o scădere drastică a vânzării tomatelor autohtone, în dauna celor din import.

Dna Cotuna a prezentat câteva coordonate ale activității stațiunii de la Lovrin pe care o conduce. Una dintre principalele probleme cu care se confruntă activitatea în domeniul protecției plantelor, apreciază domnia sa, o constituie lipsa specialiștilor, la care se adăugă lipsa unor dotări corespunzătoare și a unei finanțări suficiente. „În acest context consider incert viitorul domeniului“, a conchis domnia sa.

Cercetătorii de la Mărăcineni au prezentat, pe scurt, o serie dintre realizările lor de ultimă oră.

Deosebit de interesantă a fost și comunicarea dlui dr. Gheorghe Boțoman, care a prezentat alternanța bio­pesticidelor cu produsele clasice drept una dintre cele mai moderne și mai eficiente soluții pentru combaterea integrată a bolilor, dăunătorilor și buruienilor.

Există sau nu un viitor?

Însă, cea mai interesantă parte a întâlnirii, a fost reprezentată de discuțiile ce au urmat. Mulți dintre cei prezenți și-au spus părerea despre ceea ce ar trebui făcut pentru viitorul domeniului protecției plantelor. Pesimismul unora, motivat de lipsa de finanțare și de mijloace, a fost contrabalansat de optimismul altora, precum dna dr. ing. Carmen Mincea, care și-a exprimat încrederea în viitorul acestui domeniu, care trebuie să ofere soluții fermierilor, celor care lucrează pământul. „Noi trebuie să venim cu răspunsuri la problemele lor, chiar dacă nu au cu ce să ne plătească. Tocmai de aceea ne plătește ministerul sau cine ne plătește!“

De fapt, din această diferență radicală de viziuni s-a vădit și o realitate care, singură, poate duce la distrugerea acestui domeniu: lipsa unei paradigme a cercetării în acest sector. Câțiva dintre vorbitori s-au arătat a fi adepții, mai mult sau mai puțin, ai principiului „cercetare pentru faimă individuală sau a colectivului“. Paradoxal, aceștia au fost cei mai sceptici în ceea ce privește viitorul cercetării românești în domeniul protecției plantelor.

În schimb, cei care asemeni dnei dr. ing. Carmen Mincea privesc această cercetare ca pe o activitate menită să vină în sprijinul fermierilor, dincolo de meritele autorilor, s-au arătat mult mai optimiști asupra viitorului.

Reprezentanții organizațiilor de fermieri care au participat la masa rotundă și-au exprimat, la rândul lor, principalele așteptări pe care le au de la cercetători. Pe lângă dorința de a li se pune la îndemână produse cât mai eficiente, agricultorii mai vor o legătură mai strânsă cu colectivele științifice. Această legătură ar trebui să aibă un dublu rol. În primul rând, cercetătorii ar trebui să întrebe mai des fermierii care le sunt problemele stringente, apoi rezultatele cercetării ar trebui să ajungă cât mai rapid și pe scară cât mai largă la îndemâna fermie­rilor, care, până la urmă, sunt cei care le aplică și, firesc, le validează în practică.

În final, dna Cristina Fabian, care a reprezentat MADR la această întâlnire, a promis să transmită conducerii instituției problemele cercetătorilor, astfel încât să se poată elabora măsurile necesare rezolvării problemelor existente.

Ca o caracterizare generală, se poate spune că evenimentul s-a dorit mai degrabă o întâlnire în care cei implicați în sectorul Protecției Plantelor să se cunoască între ei și mai puțin o întâlnire de lucru în care să se dorească identificarea unor soluții. Tocmai pentru că lucrurile au stat astfel considerăm că putem spera la o limpezire a viziunii asupra sectorului, astfel încât să se poată ajunge la o sinergie a eforturilor specialiștilor.

Alexandru GRIGORIEV

Realizarea de producții agricole ridicate și de calitate superioară specifice fiecărei culturi și soi (hibrid) presupune cunoașterea de către cultivator a cerințelor culturilor din ferma sa, pe de o parte, iar pe de altă parte cunoașterea posibilităților ce le poate oferi solul, pe baza cartărilor agrochimice realizate la 4-5 ani și a observațiilor personale realizate de-a lungul timpului în câmp.

Care sunt cerințele plantelor?

Toate culturile au nevoie de sol afânat, ușor permeabil pentru a acumula și conserva apa, cu porozitatea totală de 48-60%, din care porozitatea capilară 30-36%, iar cea necapilară (de aerație) 18-24%. Să aibă densitatea aparentă 1,0-1,4 g/cm3, un conținut optim de umiditate cuprinsă între capacitatea de câmp (Cc) și coeficientul de ofilire (Co), bogat în humus și elemente nutritive, cu o activitate microbiologică intensă și încadrate în asolament după premergătoare favorabile, în sole cu o stare fitosanitară bună, cu grad de îmburuienare redus.

Sunt necesare asolamente elastice, corespunzătoare cerințelor pieței, dar din care să nu lipsească sola amelioratoare și datoria agronomilor este să facă din fiecare cultură o bună premergătoare.

Asupra solului să se intervină cât mai puțin și numai la umiditatea optimă, să se asigure minimum 10 t/ha/an materie organică pentru a menține în echilibru procesele de formare/mineralizare a humusului.

O atenție deosebită trebuie acordată pH-ului solului, cunoscând că peste 3,5 mil. ha au grad de aciditate ridicat.

Eficiența îngrășămintelor aplicate este condiționată de nivelul pH-ului astfel:

Pierderile de recoltă, în fiecare an, în funcție de pH sunt:

• La pH 5,8 scade producția de grâu cu 5% și de porumb cu 5%;
• La pH 5,4 –,,– cu 20% –,,– cu 15%;
• La pH 5,0 –,,– cu 26% –,,– cu 19%;
• La pH 4,8 –,,– cu 32% –,,– cu 23%;

Gradul de valorificare a fosforului din sol este influențat de pH astfel:

• La pH sub 5 coeficientul de valorificare este 10;
• La pH 5,5-6,0 –,,– este 20;
• La pH 6,5-7,0 –,,– este 30;
• La pH 7,5-8,0 –,,– este 15.

Din aceste motive este necesar ca, atunci când valoarea pH-ului scade sub 5,8, să se aplice amendamente calcaroase, socotindu-se câte 2 t/ha pentru o unitate pH.

Ce poate oferi solul?

Pe baza cartărilor agrochimice se poate cunoaște oferta solului la un moment dat pentru că activitatea din sol este dinamică și se schimbă în permanență. Adică, prin activitatea microbiologică din sol, de descompunere-mineralizare a materiei organice, are loc eliberarea de elemente nutritive dar, în același timp, are loc și un consum al acestora de către plante, precum și prinderi prin levigare, volatilizare, eroziune.

Aprecierea conținutului în azot se face după indicele de azot, astfel:

• slab aprovizionat la IN = sub 2, mediu aprovi­zionat 2-4 și bine aprovizionat 4-6.

Aprecierea cu fosfor se face după conținutul în mg P2O5/100 g sol:

• slab aprovizionat la 2,1/4,0; mediu aprovizionat la 4,1-8,0 și bine aprovizionat 8,1-16,0.

La fel aprovizionarea cu potasiu – mg K2O/100 g sol:

• slab sub 8,0; mediu 8,1-16,0 și bine aprovizionat 16,1-24,0.

Aprecierea gradului de fertilitate potențială a solului lutos se poate urmări în tabelul nr. 1.

Cantitatea de elemente nutritive necesară pentru obținerea a 1 tonă produs principal (boabe) este prezentată în tabelul nr. 2.

În tabelul nr. 3 se prezintă cantitatea de îngrășăminte care trebuie aplicată la principalele culturi agricole, care reprezintă mai mult de jumătate din suprafața cultivată, pentru diferite niveluri de producție.

Datele de mai sus vin în sprijinul fermierilor pentru a putea gestiona mai bine inputurile în funcție de producțiile programate.

Tabelul nr. 1

Aprecierea gradului de fertilitate potențială pe un sol lutos

Tabelul nr. 2

Tabelul nr. 3

Prof. dr. ing.Vasile POPESCU

Fără să-ți dai seama, poți să faci mai mult rău plantelor tale decât bine. Ce-i drept, nimeni nu cumpără o plantă gândindu-se: „Ar fi perfect să o distrug în această lună!“ Cei mai mulți dintre noi vrem să avem grijă de florile noastre și să le ajutăm să se dezvolte frumos. Însă această îngrijire a plantelor este mult mai complicată decât credeți. Unele metode de întreținere a plantelor le pot distruge dacă sunt făcute incorect sau în exces. Păstrarea în viață a unei plante de interior este de fapt un dans mult mai elegant decât am crede. Dar nu vă temeți! Urmărind rândurile de mai jos veți afla cum să evitați greșelile care vă pot ucide plantele preferate.

Udați prea des

Este greșeala numărul 1 și cel mai des întâlnită. Bineînțeles, plantele au nevoie de apă, dar nu în exces! Udând mereu, planta devine vulnerabilă și este predispusă la boli și dăunători, iar rădăcinile vor putrezi. Odată ce aceste rădăcini încep să putrezească, poate fi cu adevărat dificil să le recuperăm. Pentru a evita o asemenea situație neplăcută vă recomandăm un mic exercițiu: obișnuiți să vă verificați plantele cu regularitate. Dacă aveți doar câteva plante, le puteți verifica o dată sau de două ori pe săptămână. Puneți degetul în sol până la prima articulație. Dacă este uscat, micuța plantă este pregătită pentru o nouă porție de hidratare. Dar dacă solul se lipește de deget, amânați irigarea plantei pentru o altă zi.

Expunerea lor direct în razele soarelui

Bineînțeles, toate plantele au nevoie de lumina soarelui pentru a se dezvolta, dar nu prea mult. Majoritatea plantelor doresc lumina indirectă, ceea ce înseamnă că plantele vor să se afle într-o cameră luminoasă, dar nu vor să obțină prea multe raze direct pe frunzele lor. Dacă le aveți așezate lângă o fereastră, de exemplu, o perdea albă va difuza suficientă lumină.

Rețineți, dacă planta primește prea multă lumină s-ar putea să descoperiți că se usucă repede, frunzele ei devin maro, iar floarea se va veșteji. Așadar, încercați să o deplasați undeva unde se poate bucura de soare fără a fi arsă.

Transplantați floarea într-un vas mult mai mare

Transplantarea este o parte importantă a îngrijirii plantelor. Nu numai că oferă plantei un aspect frumos și proaspăt în care să prospere, dar oferă și rădăcinile sale o dezvoltare pe măsură. Cu toate acestea, atunci când treceți la această etapă este important să mergeți doar pe o mărime mai mare. Motivul pentru această alegere este legat de apă și umiditate. Când vasul este mare pentru o plantă, rădăcinile nu pot absorbi umezeala din acel pământ. Asta înseamnă că solul rămâne mai umed, putând expune planta la putregaiul de rădăcini sau dăunători care se dezvoltă în umiditate.

Nu le tăiați

Tăierea, în special în primăvară, încurajează creșterea nouă și menține planta sănătoasă pe tot parcursul anului. De asemenea, dacă pe plantă există părți moarte pe care nu le-ați eliminat încă, aceasta încearcă să o hrănească. Așadar, nu lăsați să-și piardă energia într-o parte care a dispărut deja! Îndepărtați frunzele ofilite astfel încât să se poată concentra asupra regenerării.

O mulțime de îngrășăminte

Îngrășământul este minunat – oferă plantelor substanțele nutritive de care au nevoie să crească! Suprafertilizarea poate duce la acumularea de săruri și alți nutrienți neabsorbiți în sol, care pot modifica pH-ul solului și îngreunează absorbția apei de către plante. Acest lucru poate duce la „arderea îngrășământului“. Vă puteți da seama de acest lucru când vârfurile frunzelor devin maro și crocante deoarece apa nu le poate ajunge.

Cantitatea de îngrășăminte de care planta are nevoie se schimbă în funcție de sezon. Cele mai multe plante au nevoie de fertilizare mai mult în primăvară și vară – atunci când acestea cresc – și mai puțin sau chiar deloc în timpul iernii, moment când se odihnesc.

Le înghesuiți

Distanța mică între plante păstrează umiditatea din jurul lor, ceea ce este excelent pentru majoritatea plantelor, în special pentru cele care cresc în junglă. Dar dacă acest lucru este foarte benefic pentru unele specii, poate fi în detrimentul altora. De exemplu, violetele africane urăsc să fie înghesuite. Rezultatul? Micile plante vor obține puncte permanente maro pe frunze, apoi vor cădea. Așa că asigurați-vă că florile voastre din ghiveci au suficient loc ca să respire.

Ruxandra HĂBEANU

Se spune că nimic nu e mai bun ca pelinul de mai. Sau ca cimbrișorul cules din pășuni naturale. Ori ca sunătoarea culeasă din poienile neatinse de chimicale. Zestrea populară românească e nesecată chiar și atunci (sau mai ales) când vine vorba despre sănătate; ceea ce deseori noi numim, în explozia de azi a științei, empiric, s-ar putea dovedi, cu timpul (de altfel s-a mai întâmplat), remedii nesperate pentru diverse afecțiuni. De altfel, aceste mici adevăruri vin dintr-o experiență milenară a relației om-natură.

Pelinul (Artemisia absinthium) este planta pe care o găsim în flora spontană oriunde pe teritoriul României. Atenție însă, vorbim despre pelinul alb sau pelinul de mai fiindcă la noi mai cresc și alte specii precum pelinul mic, de mături, negru sau de mare. Cel mai mare uz terapeutic îl are pelinul de mai, plantă erbacee perenă, cu frunze com­puse, păroase, spintecate, verzi-cenușii pe față, argintii-cenușii pe dos și flori galbene (înflorire în iulie-septembrie), grupate în capitule mici, aromate. Această plantă-medicament are nenumărate proprietăți terapeutice dezinfectante, diuretice, depurative, laxative, vermifuge, antiinflamatoare, stimulente gastric, tonic-amare și cicatrizante (intern și extern). De la pelin se utilizează frunzele și vârfurile înflorite, când planta are un miros puternic aromat și gust foarte amar. Atenție însă, este de preferat ca el să fie recoltat prin suprimarea vârfurilor, și nu prin smulgere! Asta ca să nu contribuim și noi la distrugerea lui din flora spontană.

Cimbrișorul (Thymus serpyllum) este o plantă perenă, erbacee, cu o tulpină ramificată, de cel mult 3-5 cm înălțime și care înflorește începând cu sfârșitul lunii mai și până toamna târziu. Florile sunt purpurii, roz sau violet, rar albe, grupate în capitule sau raceme, formând covoare în vatra de creștere, iar frunzele sunt mici, liniare, eliptic-ovate sau rotunjite, opuse și pubescente. Planta este bogată în ulei aromat, taninuri, substanțe amare, flavone și numeroși acizi organici. Cimbrișorul este mult folosit în medicina tradițională, în cazul afecțiunilor ORL, migrene, dureri de dinți, colici intestinali, tuse convulsivă. Infuzia de cimbrișor se prepară cu 1-2 lingurițe de plantă uscată la o cană cu apă; se bea îndulcit cu miere, de trei ori pe zi, înaintea meselor principale.

Sunătoarea (Hyperium perforatum) este una dintre cele mai iubite plante din flora spontană, despre care se spune că ar avea remedii în 80 de afecțiuni, dar cel mai important, este antidot natural împotriva depresiei, motiv pentru care se mai numește „buruiana de năduf“ sau „planta sufletului“ ori „planta fericirii“. Specia este cunoscută popular sub o mulțime de denumiri: pojarniță, drobișor, fălcățea, harnică, închegătoare, zburătoare, şovârvariţă, crucea-voinicului, floarea-lui-loan, lemnie etc. Într-o descriere sumară, sunătoarea, pe care o găsim oriunde în țară, în fânețe și pășuni, este o plantă erbacee, perenă, cu tulpină ramificată în partea superioară, ușor lignificată în partea de jos, frunze dispuse opus și flori grupate în vârful tulpinii și a ramurilor, de culoare galben-aurie. Florile se culeg în zilele însorite, din iunie și până în septembrie, prin tăiere cu foarfeca (atenție, nu se smulg, asta pentru a proteja pe cât se poate populația naturală). Se usucă la umbră, în loc aerat, întinse în strat subțire, pe hârtie sau pânză. Se păstrează în pungi de hârtie ori săculeți de pânză. Dintre afecțiunile pentru care este recomandat ceaiul de sunătoare, în afară de stările depresive, anxietate și insomnii, enumerăm: dureri de stomac, probleme digestive, afecțiuni ale sistemului hepato-biliar, gripă și răceală, migrene etc.

Maria BOGDAN

Înmulțirea in vitro a plantelor are toate șansele să devină o tehnologie populară în viitor întrucât determină obținerea unui număr ridicat de plante sănătoase. Începând cu anul 2014, la Bistrița, această tehnică este implementată și perfecționată permanent de către Paul Basoc și specialiștii de la Laboratorul de Cercetare și Dezvoltare Agricolă „Agro Afaceri“, locul unde studiul se realizează pe diferite specii, de la arbuști fructiferi la flori și legume. Aici „lăstarii la borcan“ cresc repede, fiind rezistenți la diverse boli și dăunători.

În acest domeniu nu trebuie să fii un expert pentru a reuși, ne spune Basoc Paul. „O minimă experiență în domeniul agriculturii, precum și calitatea de a fi un bun administrator reprezintă un avantaj pentru cei care își propun să investească în acest sector“, precizează specialistul din cadrul stațiunii bistrițene.

Camere de creștere climatizate

Înmulțirea in vitro reprezintă metoda de înmulțire a plantelor prin utilizarea culturilor de celule in vitro, țesuturi și organe vegetale. De exemplu într-un an, prin multiplicări în cicluri succesive, se pot obține peste 1.000.000 de plante, ceea ce reprezintă un potențial de producție ridicat. Aceasta se realizează în condiții sterile, controlate artificial, în recipiente din sticlă sau material plastic închise etanș, pe medii care conțin apă și nutrienții necesari creșterii plantelor, ne spune tânărul. „Pot spune că înmulțirea plantelor in vitro are toate șansele să devină tehnologia viitorului în agricultură deoarece se obțin plante sănătoase, într-un număr foarte mare, crescând mult mai repede în comparație cu metoda de înmulțire clasică. Această tehnică este implementată și perfecționată de specialiștii Stațiunilor de Cercetare Horticole din România și Europa. În laboratoarele noastre lucrează doar personal specializat în domeniu, respectiv biologi și ingineri horticoli. Aici, multiplicarea plantelor in vitro se face cu aparatură corespunzătoare pentru a stabiliza planta și pentru a-i oferi un mediu steril. Plantele produse se păstrează în camere de creștere climatizate, indiferent de anotimp, și sunt produse în orice perioadă a anului, condițiile meteo nefiind un impediment în producerea de material săditor. Materialul produs in vitro poate fi conservat prin diferite metode și folosit doar în momentul în care este nevoie“, ne-a mai precizat specialistul Paul Basoc.

Avantajele și beneficiile plantelor multiplicate in vitro

Plantele produse in vitro au o rădăcină mult mai puternică, cu tulpina viguroasă, sănătoasă, rezistente la dăunători și boli (virus free), specifică Paul. „De altfel, micropropagarea plantelor produse in vitro sunt mai robuste, cu o creștere mai accelerată în comparație cu plantele produse prin metodele clasice, cum ar fi semințe sau butași. Totodată, aceste plante înmulțite in vitro nu necesită altoire deoarece își păstrează aceeași structură genetică ca și planta din care sunt multiplicate“.

Laboratorul de la Bistrița are o capacitate de a produce peste un milion de plante anual. În laboratorul acestuia se produc anual: afin, mur, pomi fructiferi, zmeur, nuc, alun, goji, paulownia, aronia, flori, portaltoi, plante melifere, legume, plante medicinale, plante bio și plante exotice. „La cerere, răsadurile sunt însoțite de certificat european pentru a putea beneficia clientul de fonduri europene. Pe bază de comandă producem orice tip de plantă sau specie care ne este cerută de către client“, încheie Paul Basoc, specialist al Laboratorului de Cercetare și Dezvoltare Agricolă „Agro Afaceri“, Bistrița.

Dintre speciile înmulțite cu succes la Laboratorul de Cercetare și Dezvoltare Agricolă „Agro Afaceri“ putem aminti:

• răsaduri – butași fructe de pădure și de grădină;
• răsaduri – butași arbori cu creștere rapidă, arbori și arbuști;
• răsaduri – butași pomi fructiferi, nuci și aluni;
• răsaduri – legume, pepeni;
• răsaduri – butași plante medicinale și aromatice;
• răsaduri – butași flori de grădină, apartament și florării;
• răsaduri – butași plante exotice și palmieri;
• răsaduri – plante de acvarii;
• răsaduri – butași gard viu, tuia, brazi și conifere.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale informează că, în această perioadă, s-a întrunit la sediul ISTIS din București, Comisia de înregistrare a soiurilor de plante agricole și horticole, în conformitate cu legislația în vigoare.

Comisia a fost formată din reprezentanți din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ai Institutului de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor (ISTIS) și profesori universitari din cadrul USAMV București.

Soiurile propuse Comisiei pentru înregistrare și-au încheiat ciclul experimental în anul 2018 și corespund criteriilor stabilite de legislația în vigoare, sunt distincte, uniforme și stabile, iar soiurile din speciile de culturi de câmp posedă valoare agronomică și de utilizare satisfăcătoare.

Câteva dintre noile soiuri au fost testate pentru rezistența la boli, prin infecții artificiale (de exemplu lucerna) sau pentru rezistența la lupoaie la floarea-soarelui, stabilită în câmpul experimental static al ISTIS. La solicitarea aplicanților, s-a verificat rezistența la tratamentele cu erbicide pe bază de imidazolinone, cycloxydim și erbicidele sulfonilureice.

Discuțiile în cadrul ședinței s-au derulat pe baza documentației tehnice realizate de către ISTIS. Materialul a fost transmis membrilor comisiei înaintea reuniunii, pentru consultare.

Comisia a propus pentru înscriere în Catalogul oficial a unui număr de 198 soiuri noi, din care: 142 soiuri din specii de culturi de câmp, 34 soiuri de legume, 17 soiuri de pomi și arbuști fructiferi, 1 soi de viță de vie și 4 soiuri de plante ornamentale. Propunerile comisiei au fost aprobate de către ministrul agriculturii și dezvoltării rurale.

În ultimii ani, în perioada de testare, la soiurile candidate s-a urmărit influența schimbărilor climatice asupra rezultatelor de producție și a însușirilor fiziologice, în vederea promovării unor soiuri cu mare adaptabilitate la condițiile de mediu existente.

Sursa: madr.ro

În ziua de astăzi avem nenumărate posibilități și variante de odorizante pentru a împrospăta plăcut locuința, biroul sau mașina. Însă v-ați gândit măcar o clipă cât de periculoase sunt aceste produse pentru starea noastră de sănătate? De cele mai multe ori conținutul odorizantelor este toxic și nu face altceva decât să ne îmbolnăvească încet și sigur.

Fără odorizante

Vestea bună este că plantele pot înlocui cu succes rolul odorizantelor; în plus, ele au puterea de a purifica aerul din casă. Trebuie doar să învățăm să trăim într-un mediu sănătos, cu un aer curat și plin de arome diverse emanate de plantele pe care natura ni le-a oferit. Aceste minunăţii spectaculoase se comportă ca un plămân vegetal care aspiră noxele din locuinţă. Știați că în anul 1989 cercetătorii de la NASA au realizat un studiu pentru a depista care sunt cele mai harnice plante în curățarea mediului din cămin? Oamenii de știință au analizat compoziția aerului și au găsit numeroase substanțe nocive. Printre acestea se numără tricloretilena, care provine din adezivi, vopsea, mochete, parchet sau mobilă recent achiziționată. De asemenea, benzenul, xilenul și amoniacul sunt alte substanțe toxice care se găsesc în aproape orice locuință. În urma analizei efectuate, cercetătorii au fost uimiți să afle cât de eficiente pot fi  banalele flori de apartament deoarece acestea pot elimina până la 87% din cantitatea de toxine din aer. Printre florile studiate se numără fiscusul, aloe vera, clorophytum sau cactusul. Bineînțeles, lista micilor inamici ai substanțelor toxice poate continua.

Busuiocul, pe lista preferințelor

De asemenea, busuiocul este unul dintre cele mai îndrăgite plante aromatice și este nelipsit din bucătăria gospodinelor. Răspândește rapid un parfum plăcut, ține insectele la distanță și poate fi cultivat cu ușurință în ghivece sau în jardiniere. „Cred că busuiocul este cap de listă în privința purificării aerului. Un alt exemplu de plantă ce curăță aerul este valul miresei sau clorophytum. Planta absoarbe fumul de țigară și substanțele cancerigene pe care acesta îl conține. De asemenea, cactusul poate capta undele electromagnetice care împânzesc spațiul nostru și pe care nu le vedem, însă pot avea efecte nefaste. Această plantă este recomandată să fie așezată lângă televizor. Mai sunt și alte plante ca ficusul, Dracaena, iedera care absorb benzenul, formal­dehida, compuși toxici ce se ascund în mobilier, parchet, diferiți solvenți care sunt folosiți în industria mobilei. Totodată, pe lângă rolul de purificator, crizantema poate fi folosită ca plantă repelentă contra țânțarilor. Organele vegetative ale plantei emană substanțe ce alungă insectele și în special țânțarii“, spune dr. ing. Costel Vînătoru, cercetător la SCDL Buzău.  Este important să menţinem un contact cât mai strâns cu natura și nu să ne îndepărtăm de ea! Decorarea casei cu plante este un pas bun în acest sens şi o decizie inspirată nu numai din punct de vedere estetic, ci şi în ceea ce privește menţinerea unui grad bun de sănătate. De asemenea, pentru a ne bucura şi mai mult timp de florile din locuinţa noastră trebuie să le acordăm şi un pic de atenţie. Una dintre cele mai comune greşeli în privinţa plantelor de apartament este udatul excesiv. Vara florile se udă mai des, chiar zilnic, iar în sezonul rece acestea se udă mai rar pentru a face o corelaţie între temperatura din încăpere şi frecvenţa udărilor.

Ruxandra HĂBEANU

Mi-a făcut o mare plăcere să o revăd pe doamna Aurelia Diaconu, directorul Staţiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni, judeţul Dolj, promovând soiurile de cartofi mov şi dulci la Bucureşti, în cadrul unui eveniment organizat la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS) ce sărbătorea 100 de ani de soiuri româneşti. Un moment prielnic pentru a o întreba de ce ar trebui să cultivăm, dar mai ales să consumăm aceşti cartofi de origine asiatică.

– Doamna Aurelia Diaconu, vă ocupaţi de ani buni de aceste soiuri de cartofi. Aţi elaborat deja o tehnologie de cultivare pentru fermierii interesaţi să încerce ceva nou. Ce i-ar putea motiva să adopte în structura de cultură aceste soiuri?

– Cartoful dulce este o altă specie, pe lângă cartoful timpuriu, de care ne ocupăm. În zona noastră, în urma unei colaborări pe care o avem cu instituții din Coreea de Sud, am introdus și am urmărit această cultură – cartoful dulce – pentru că, având în vedere schimbările climatice cărora trebuie să le facem față, această specie se comportă foarte bine, realizând producții importante. Să nu uităm că această cultură are nevoie de căldură, ceea ce noi avem din plin și nu este pretențioasă la apă, exact ce ne lipsește nouă în zonă.

– Așadar, este o alternativă pentru fermierii din zona de sud a țării...

– Sigur, pentru toți cei care cultivă cartof timpuriu, pepeni verzi și pepeni galbeni. Sunt convinsă că suprafețele cu acest gen de cartofi se vor extinde în viitor, pentru că fermierii au început să fie interesați în principal pentru consumul propriu, dar încet, încet și pentru piață.

– Din punct de vedere alimentar, ce am putea spune consumatorilor despre acești cartofi?

– Conțin mulți carbohidrați, zaharuri, dar și antioxidanți, betacaroten, aici vorbesc mai ales de soiul cu pulpă portocalie. Ei pot fi consumați direct, folosiți drept garnitură, dar și în compoziția unor creme. Cofetarii știu să facă tot felul de prăjituri cu acești cartofi, dar să nu uităm că la noi au început a fi consumați mai întâi de bebeluși, pentru că sunt considerați un aliment complex, un aliment medicament. Este recomandat în consumul diabeticilor.

– Pe ce suprafață se cultivă în acest moment?

– La noi în stațiune se cultivă experimental, pentru că avem un proiect în cadrul Programului Sectorial al Ministerului Agriculturii prin care ne-am propus și vom elabora la sfârșitul acestui an tehnologia de producere a răsadului (este o tehnologie diferită de cea a cartofului obișnuit), tehnologia de cultivare și de păstrare. Toate sunt diferite de tehnologia pe care o știam noi. Suprafața pe care o cultivăm este de 2-3 ha, suprafață de pe care reușim să valorificăm producția în supermarket-uri. Anul trecut am introdus, pentru prima oară în supermarket-uri cartof dulce produs în România și sper să facem acest lucru și în acest an.

– Știu că această realizare are la bază o colaborare cu specialiști din Coreea de  Sud. Cum se mai desfășoară aceasta?

– Avem 5 soiuri din Coreea de Sud și un soi, cel mov, din China, dar am sporit numărul varietăților pe care noi le cultivăm. Avem 9 varietăți cu soiuri, adică 4 varietăți și 5 soiuri.

– Știu că mai cultivați și arahide, există interes pentru această cultură?

– Da, avem 3 soiuri de arahide create la Dăbuleni – Viviana, De Dăbuleni și Viorica pe care le oferim fermierilor, dar din păcate în momentul de față nu se cultivă pe suprafețe mari, ci mai degrabă oamenii cumpără pentru grădina proprie. Totuși, vreau să le spun fermierilor că noi ne pregătim cu semințe certificate de arahide și nu numai. Putem vorbi și de fasoliță, care este o specie asemănătoare cu fasolea, dar mult mai rezistentă la secetă și la condițiile de ariditate din zona de sud. Dar, revenind la arahide, ele sunt originare din America de Sud, sunt iubitoare de căldură și pentru a obține producții mari trebuie să se țină cont de acest aspect. Ele s-ar cultiva foarte bine în zona de sud; pot fi cultivate și în alte zone ale țării, însă producția va fi mai mică.

– Se cultivă greu?

– Nu se cultivă greu, problema este că nu există gama de mașini și echipamente pentru a mecaniza această cultură. Noi ne propunem ca, prin proiectele pe care le accesăm în cadrul MADR și pentru care primim finanțare, să putem oferi fermierilor, pe lângă tehnologia cultivării arahidelor, și mecanizarea integrală a acestei culturi.

– Ce mesaj le-ați transmite fermierilor?

– Să valorificăm superior ceea ce avem. Am putea spune că zona de sud, zona solurilor nisipoase, este una vitregită și așa este încadrată, ca zonă defavorizată, dar ea are niște atuuri ale ei. Sunt solurile care se încălzesc primăvara devreme, este clima cu suma gradelor cea mai mare, ceea ce dă o savoare și o culoare deosebită legumelor și fructelor. Așa încât fermierii au în această parte de țară o resursă care trebuie valorificată cum trebuie, cu speciile și soiurile potrivite. Pentru că și soiul este o verigă extraordinar de importantă, cu un soi potrivit poți face o producție foarte mare sau nu poți face nimic.

– Spuneți-mi, vă rog, 3 obiective pe care le aveți pentru anul viitor.

– Aș vrea să văd că se ocupă cele 4 posturi de cercetător științific pe care le avem disponibile în cadrul unor proiecte complexe, aș vrea să continue finanțarea în cercetare și să reușim cu proiectele Orizont 2020 și altele, pe care le depunem pentru 2019.

Patricia Alexandra Pop

Are o experiență de peste 20 de ani în agricultura ecologică, inovează permanent, găsește soluții să-și mărească rentabilitatea și vinde 80% din recolte la export. Motive suficiente să aflați de la Aurel Petruș din Călărași (1.300 ha cultivate în sistem ecologic) cum face să asocieze mai multe plante pe aceeași suprafață, obținând o serie întreagă de beneficii.

– V-ați specializat pe culturi duble, dar și pe culturi asociate. Aș vrea să vorbim despre combinația mazăre cu camelină. Ce avantaje prezintă acest tip de tehnologie?

– În cazul nostru mazărea și camelina sunt culturi premergătoare, pentru că după ele vom semăna la începutul lunii iulie soia, în sistem irigat. Așadar, pe acest lot vom merge pe cultură dublă. Cultura de mazăre și camelină este pentru mulți dintre fermieri din agricultura convențională o noutate, dar ea se practică mult în sistemul ecologic și cei care practică acest tip de agricultură sunt convins că știu despre ce vorbesc.

– De ce ați ales această asociere?

– Sunt mai multe beneficii de care trebuie să profităm. Avem o mazăre de toamnă franțuzească, soiul Baltrap, de tip afilă, care stă în „picioare“ până la recoltare, dar am asociat-o cu camelina (camelina sativa sau inișorul) din mai multe motive. În primul rând inișorul are un efect repelent pentru gărgărița mazărei și în felul acesta profităm de o combatere biologică pentru cultura de mazăre. Al doilea beneficiu pe care îl urmărim de la camelină este susținerea pe care o poate oferi mazării. Camelina are o tulpină foarte rezistentă și poate susține mazărea chiar și când păstăile sunt formate. Fără această susținere mazărea spre maturitate, la formarea păstăilor, cade și e greu de recoltat. Cu ajutorul camelinei ea va rămâne în picioare, lanul va rămâne vertical și recoltarea se face foarte ușor. Al treilea beneficiu pe care îl avem de la camelină este că îi valorificăm și sămânța de camelină. Avem contract pe ea, în Germania se obține uleiul de camelină, care conține Omega 3 și Omega 6, motiv pentru care este adăugat în cantități mici în uleiul de floarea-soarelui sau rapiță. Tot la capitolul beneficii aș adăuga și faptul că prin această asociere reușim să valorificăm de două ori aceeași suprafață.

– Cum faceți separarea celor două plante după recoltare?

– Plantele ajung la maturitate în același timp, se recoltează împreună, iar separarea se face foarte ușor pentru că mărimea boabelor diferă foarte mult (camelina este un pic mai mică decât sămânța de lucernă). Banii pe care îi obținem de pe sămânța de camelină acoperă toate costurile pe care le facem cu întreaga cultură. Mazărea este deja „un bonus“.

– Mazărea o vindeți tot la export?

– Da, o mare parte pleacă în Germania, o altă parte merge către ferma de găini ouătoare pe care o avem.

– Ce ar trebui să știe fermierii despre culturile duble?

– În primul rând aceste culturi duble le putem face doar în condiții de irigare. Noi mergem pe această tehnolo­gie pentru că beneficiem de o climă extraordinară și există timp suficient (lunile iunie, iulie, august – 90 de zile) pentru a veni cu plante care au perioada de vegetație în acest interval.

– Dacă vorbim de culturi duble, ce ar merge cel mai bine?

– Avem la ora actuală trei culturi pe care le semănăm ca și culturi duble: soia, sfecla roșie, porumbul zaharat și meiul. Mai nou, avem o cerere de mei pentru con­sum uman și care ne garantează prin producțiile obținute un câștig destul de bun. Pentru acestea tehnologia de cultură este un pic diferită față de cultura obișnuită, dar noi facem doar pe sistemul de arătură. Și pentru cultura dublă arăm la o adâncime de 18-20 cm, cât mai repede, semănăm la fel de repede și apoi urmează irigatul care ne asigură răsărirea și dezvoltarea în condiții normale. Urmează pentru cultura de sfeclă și porumb lucrările de întreținere și combatere a buruienilor. Nici nu amintesc de combaterea bolilor și a dăunătorilor, pentru că în cultură dublă nu avem de-a face cu așa ceva. Și nu trebuie să uităm că zona în care ne aflăm este destul de lipsită de precipitații, cu vânt, ceea ce ne ajută ca plantele să rămână uscate și nu sunt predispuse la atacuri de boli și dăunători.

– Care este norma de irigare pe care o aplicați?

– Normele sunt diferite, se începe cu o normă mică, de răsărire, apoi eu recomand mai multe irigări cu norme mai mici. Nu recomand norme mari de udare, pentru că reprezintă o pierdere de apă.

– Ați încercat și alte asocieri între plante în afară de mazăre și camelină?

– Da, am mai încercat în primăvară cultura de linte cu camelină cu aceleași beneficii. În plus, mai avem în fermă o cultură de rapiță cu lucernă, despre care pot să spun, după al doilea an de experiență, că lucrurile stau foarte bine privind fertilizarea pe cale naturală a solului, cu cheltuieli foarte mici.

– Ce producții estimați la mazăre și camelină?

– Cu ajutorul lui Dumnezeu sperăm să obținem 2.500-3.500 kg/ha la mazăre și 500-700 kg/ha la camelină. Acest nivel de producție este foarte rentabil pentru noi.

– Anul trecut ați avut mai mult sau mai puțin?

– Anul trecut am avut mai puțin, pentru că nu am semănat în această asociere mazărea de toamnă și, deși estimasem peste 3.500 kg/ha, în preajma recoltatului a căzut și am reușit să recoltăm doar 2.500 kg/ha. În cazul nostru, pentru că suntem într-o zonă cu vânt puternic, fără susținere din partea altei culturi, pierderile la mazăre pot fi și de 20-30%.

– Aveți probleme cu păsările în perioada recoltării?

– Există o mare problemă cu păsările la nivelul fermei, dar nu la cultura de mazăre și camelină. Pot spune că este o situație alarmantă privind atacul ciorii de semănătură și nu suntem singurii. În ultimii doi ani am avut mari probleme la porumb, am fost nevoiți să întoarcem cultura, mai ales că sămânța este netratată. Trist este că nu se face nimic legat de răspândirea acestei păsări, care are și părțile ei bune, dar care prin înmulțirea ei devine un dușman al fermierilor.

– Nu ați găsit nicio soluție în acest sens?

– Lângă fermă am găsit o soluție pe care o pot recomanda și altora. Trebuie să știți că dacă nu este lăsată să stea în cuib dacă este deranjată timp de 10 zile, noaptea mai ales, și asta se face cu niște lanterne foarte puternice și zgomot, pleacă, își face cuib în altă parte. Asta este o metodă de combatere ecologică.

– Văd că aveți și rapiță în lanul cu mazăre și camelină. De ce și în ce proporție?

– Este o rapiță sălbatică, o putem considera buruiană în cultura de mazăre, infestarea este de 2-3%, dar de această dată pot spune că și rapița sălbatică are un efect pozitiv, ca și camelina – susține mazărea. Mai mult de atât, fiind și o sămânță foarte mică, se separă foarte ușor de boabele de mazăre.

– Dacă mergeți pe această asociere este clar că trebuie să aveți un utilaj care să separe cele 2-3 tipuri de semințe. Cam care este investiția într-un astfel de echipament?

– Vorbim de o investiție destul de mare, dar o masă gravimetrică nu costă mult, unii și-au confecționat-o singuri. Dacă ne gândim la o stație de sortare, investiția ajunge la 200.000 euro.

Patricia Alexandra Pop

Produsele pentru protecția plantelor sunt indispensabile unei agriculturi moderne, eficente, rentabile. Fie că este vorba despre îngrășăminte, pesticide sau microelemente, toate se folosesc la ora actuală de către agricultori, mari sau mici, profesioniști sau amatori. Am dorit să aflăm și cine controlează, coordonează și supervizează utilizarea acestor substanțe. Și iată ce am aflat:

ANF se autofinanțează

Autoritatea Națională Fitosanitară (ANF) este înființată în temeiul art. 5 din Legea nr. 139/2014 privind unele măsuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale și funcționează în subordinea acestuia.

Autoritatea Națională Fitosanitară este organizată și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, care coordonează și controlează aplicarea prevederilor legale specifice domeniului protecției plantelor, carantinei fitosanitare și al produselor de protecție a plantelor, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Aceasta este finanțată din venituri proprii prin perceperea de tarife pentru serviciile prestate și subvenții acordate de la bugetul de stat.

Pentru realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate, Autoritatea exercită funcţia de control în domeniul fitosanitar conform prevederilor legale și de reprezentare, prin care se asigură, în numele MADR, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul său de activitate şi în limitele de competenţă stabilite de ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

O sumedenie de atribuții...

Având în vedere cele menţionate anterior, Autoritatea exercită o serie de atribuții, dintre care cele mai impornte sunt:

- organizează, coordonează și asigură asistența tehnică în domeniul fitosanitar;

- elaborează și propune spre aprobare MADR proiecte de acte normative în domeniu, în scopul îmbunătățirii și consolidării legislației naționale și armonizării acesteia cu legislația europeană, precum și strategia în domeniul fitosanitar în concordanță cu politicile, legislația și normele Uniunii Europene;

- efectuează analize fitopatologice și entomologice la plante și produse vegetale, fizico-chimice la produsele de protecție a plantelor și pentru determinarea reziduurilor de pesticide în plante și produse vegetale și participă la teste internaționale interlaboratoare/profesionale în domeniu;

• coordonează elaborarea şi implementarea programelor de monitorizare a organismelor dăunătoare, produselor de protecție a plantelor și a reziduurilor de pesticide în plante și produse vegetale;
• controlează aplicarea și respectarea tuturor dispozițiilor legale și a normelor tehnice în domeniul fitosanitar;
• stabilește normele fitosanitare unice și obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice deținătoare de culturi agricole și alte forme de vegetație utilă, pentru cei care depozitează, transportă și comercializează plante și produse vegetale;
• organizează, coordonează și controlează implementarea legislației privind importul, exportul, tranzitul, comerțul și circulația intracomunitară a plantelor, produselor vegetale și a altor obiecte reglementate;
• organizează sistemul național de omologare/reomologare a produselor de protecție a plantelor;
• asigură controlul postomologare privind comercializarea și utilizarea produselor de protecție a plantelor;
• asigură respectarea legislației privind importul și circulația intracomunitară a produselor de protecție a plantelor;
• asigură implementarea legislației, a măsurilor și a acțiunilor subsumate îndeplinirii obiectivelor generale și specifice din cadrul Planului național de acțiune privind diminuarea riscurilor asociate utilizării produselor de protecție a plantelor;
• asigură dezvoltarea și implementarea sistemului de inspecție a echipamentelor de aplicare a produselor de protecție a plantelor, a sistemului de instruire și certificare în domeniul utilizării durabile a produselor de protecție a plantelor, precum și a sistemului de gestionare integrată a dăunătorilor;
• coordonează activitatea de formare profesională, instruire și perfecționare a personalului implicat în domeniul său de activitate;
• participă la activităţile şi întâlnirile desfăşurate în cadrul sistemului de siguranţă alimentară;
• asigură participarea la întâlnirile și grupurile de lucru ale Comisiei Europene și ale Consiliului Uniunii Europene pentru domeniul său de competență;
• asigură implementarea reglementărilor Uniunii Europene, specifice domeniului fitosanitar.

...și numai două structuri

Exercitarea de către Autoritate a acestor atribuții se realizează prin cele două structuri pe care le are în componența sa, respectiv Direcția Fitosanitară și Laboratorul Național Fitosanitar.

Direcția Fitosanitară are în structura sa la nivel central birouri organizate pe patru domenii de competență:

• Biroul utilizare durabilă a produselor de protecție a plantelor;
• Biroul controlul comercializării și utilizării produselor de protecție a plantelor;
• Biroul protecția plantelor și carantină fitosanitară;
• Biroul omologare produse de protecție a plantelor, iar la nivel teritorial.

Oficii fitosanitare, prin care este implementată legislația specifică domeniilor de competență.

Oficiile fitosanitare – interfața cu fermierii

Oficiile fitosanitare verifică respectarea legislației specifice prin efectuarea de controale în culturi agricole, plantații pomicole, viticole, floricole, la operatori econimici autorizați să producă plante pentru plantare, să efectueze tratamente termice la lemn sau să efectueze activități de import/export de plante sau produse vegetale, precum și la operatorii autorizați să importe, să comercializeze sau să utilizeze produse de protecție a plantelor. Când se constată neconformități în implementarea legislației, inspectorii fitosanitari prelevează probe de plante, produse vegetale, produse de protecție a plantelor, pe care le transmit la Laboratorul Național Fitosanitar, care este laboratorul național de referință prin care Autoritatea rezolvă operativ problemele privind carantina fitosanitară, controlul calității produselor de protecție a plantelor și controlul reziduurilor de pesticide în plante și produse vegetale.

Laboratoare superspecializate

Laboratorul Național Fitosanitar are în componența sa următoarele structuri pe care le coordonează:

• Laboratorul pentru Controlul Reziduurilor de Pesticide în Plante și Produse Vegetale;
• Laboratorul pentru Controlul Calității Pesticidelor;
• Laboratorul de Fitopatologie;
• Laboratorul de Entomologie.

În baza rezultatelor analizelor de laborator, inspectorii fitosanitari aplică măsurile prevăzute în legislația specifică.

Autoritatea, în desfășurarea atribuțiilor sale, dispune de următoarele mijloace logistice: autoturisme destinate efectuării inspecțiilor, aparatură specifică de laborator în vederea realizării analizelor, mijloace de comunicare rapidă și calculatoare cu conexiune la Internet.

Ce nu am reușit să aflăm din surse oficiale este cât de suficiente sunt aceste dotări. Pentru că despre laboratoare știm că sunt doar două în toată țara!

Planuri pentru viitor

În viitorul apropiat, Autoritatea își propune dezvoltarea și perfecționarea prin:

• acreditarea laboratoarelor regionale;
• asigurarea sănătății publice, siguranței alimentelor, utilizatorilor și a mediului înconjurător prin implementarea programelor anuale de monitorizare a reziduurilor de pesticide în plante și produse vegetale ce provin din producția internă;
• intensificarea controalelor în vederea depistării comerțului ilegal cu produse de protecție a plantelor sau cu produse de protecție a plantelor contrafacute și depozitate în locații neautorizate;
• informarea publicului larg privind acțiunile între­prinse de Autoritatea Națională Fitosanitară la nivel național.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 18-19

Faptul că până în anul 2050 populația lumii se va dubla constituie cea mai mare provocare pentru cercetătorii din agricultură. Creșterea productivității culturilor reprezintă, în acest context, principalul obiectiv. Ca un factor suplimentar, care să complice chestiunea, se adaugă schimbările climatice, care răstoarnă, într-o măsură destul de mare, ceea ce știam despre agricultură. În consecință, și soluțiile găsite sunt unele revoluționare. Între ele, biotehnologiile, cu vârful lor de lance – tehnologiile de editare a genomului, reprezintă unul dintre cele mai dezbătute subiecte. Nici simpozionul „Alternative inovatoare în ameliorarea plantelor – fundamentul agriculturii durabile și eficiente“, care a avut loc în ultima zi a lunii mai la București, nu s-a abătut de la această tendință.

Europa riscă să nu-și mai atingă obiectivele de sustenabilitate

Organizat de către AgroBiotechRom și de către Alianța Industriei Semințelor din România, sub egida Academiei Române și a ASAS, manifestarea a reunit specialiști de cel mai înalt nivel din țară și străinătate. Au fost reprezentați atât membrii comunității științifice, cât și reprezentanții fermierilor. În Aula Magna a ASAS au fost prezenți, printre alții, Gheorghe Sin, președintele ASAS, Cristian Hera, vicepreședinte al Academiei Române, Valeriu Tabără, vicepreședinte ASAS, Lucian Buzdugan, directorul celei mai mari exploatații agricole din UE, Ion Cioroianu, președinte al Asociației Fermierilor Români, Maricel Dima, subsecretar de stat în MADR.

Întrunirea a fost moderată de prof. Doru Pamfil, rectorul USAMV Cluj. Seria prezentărilor a fost începută de către dna Petra Jorasch, vicepreședinte al Asociației Europene a Semințelor. În prezentarea sa, intitulată „Importanța inovației în ameliorarea plantelor pentru sectorul de semințe al UE“, domnia sa a menționat decalajul care s-a creat la ora actuală între producătorii de semințe din SUA și cei din UE. Motivul îl constituie, în opinia sa, inconsecvența politicilor UE în ansamblul său, ca și a statelor membre referitoare la reglementarea inovării cu ajutorul noilor tehnici de editare a genomului. Rezultatele sunt multe și grave pentru europeni, avertizează dna Jorasch. „Costurile de natură legislativă, procesele de autorizare complexe și termenele lungi împiedică procesul de dezvoltare a societăților mici și mijlocii și utilizarea acestor metode de către aceste entități. Erodarea competitivității conduce la reducerea diversității sectorului de ameliorare a plantelor și la exodul societăților de ameliorare inovatoare din Europa. Rezultatul este că avantajul competitiv este transferat industriilor de ameliorare a plantelor din afara Europei, iar fondul de competență științifică din Europa (atât din sectorul public, cât și din cel privat), locurile de muncă aferente, inovația și – deci – creșterea economică sunt «alungate» și ele de pe continent.“

Ca o consecință finală, agricultura Uniunii Europene riscă să nu își mai atingă obiectivele de creștere a sustenabilității, a considerat conferențiarul

„Inovația merge dincolo de cercetare!“

„Noile tehnici de ameliorare a plantelor: inovații pentru o creștere durabilă și responsabilă“ a fost tema prezentării susținute de dr. Slawomir Slova, conducătorul Laboratorului OMG al Institutului de Ameliorare și Aclimatizare a Plantelor din Polonia. După ce a enumerat principalii factori care stau în calea creșterii productivității agricole din UE – schimbările climatice, degradarea solurilor, accesul redus al unor producători mici și mijlocii la inovație –, vorbitorul a trecut în revistă cele mai noi tehnici de editare a genomului. „Inovația merge dincolo de cercetare și dezvoltare!“, crede cercetătorul. De aceea avem nevoie de crearea unor punți între cercetare, tehnologie și „actori“ (inclusiv fermieri, industrie și ONG-uri). Știința, tehnologia și inovația promovează competitivitatea, productivitatea și dezvoltarea durabilă.

În concluzie, este momentul ca UE să aplice politici destinate intensificării inovației în agricultură și în industriile alimentare.

„Dacă aș ști să vă spun când și cum vor fi reglementate până la urmă de către UE tehnologiile de editare a genomului și rezultatele lor, atunci probabil că nu ar mai fi fost nevoie de acest simpozion. În orice caz, cred că mi-ar fi trebuit un glob de cristal“, au fost cuvintele cu care și-a început prezentarea prof. Joachim Schiemann, până de curând directorul prestigiosului Institut Julius Kühn pentru Biosecuritate și Biotehnologia Plantelor din Germania. Mai adăugăm și faptul că domnia sa a fost între 2006 și 2009 membru al panelului științific al EFSA (Agenția Europeană pentru Siguranța Alimentelor).

În viziunea sa, „ameliorarea plantelor poate fi privită ca un proces continuu, din ce în ce mai eficient și mai precis. Oamenii au realizat întotdeauna selecții pentru obținerea unor mutații“. Noile tehnici de edi­tare a genomului constituie doar un instrument modern și eficient pentru atingerea acestui scop. „Ingineria genomică este utilizată pentru a îmbunătăți reziliența în mediile supuse schimbării, prin ameliorarea caracterelor abiotice și rezistenței la boli – caracteristici valabile în cazul plantelor, animalelor și oamenilor.“

Reglementarea plantelor editate genetic, în grădina CEJ

În ceea ce privește chestiunea reglementării, profesorul Schiemann a prezentat situația actuală în stilul caracteristic cercetătorilor germani, punând față în față pozițiile a doi dintre actorii de care depinde decizia finală. Pe de o parte, l-a citat pe J.C. Juncker, care în discursul său despre starea Uniunii“, din 14 septembrie 2016, spunea: „[…] Fac apel la toate instituțiile europene și toate statele membre ale Uniunii să își asume responsabilitatea. Trebuie să terminăm cu vechea poveste potrivit căreia succesul este național, iar eșecul european. Altfel, proiectul nostru comun nu va rezista. [...] De asemenea, trebuie să ne asumăm responsabilitatea și să recunoaștem că există decizii pe care nu trebuie să le luăm noi. Nu este corect ca atunci când țările Uniunii Europene nu pot cădea de acord între ele asupra interzicerii sau aprobării utilizării glifosatului în ierbicide, Comisia Europeană să fie obligată de Parlament și de Consiliul European să ia o decizie. Așa că vom schimba aceste reguli pentru că aceasta nu este democrație. Comisia trebuie să își asume responsabilitatea acționând politic, și nu tehnocrat. O Comisie politică este una care ascultă Parlamentul European, statele membre și oamenii [...].“

Pe de altă parte, a citat și Sentința Preliminară a Curții Europene de Justiție: „Consiliul de Stat i-a solicitat Curții Europene de Justiție să se pronunțe în privința a patru chestiuni legate de noile tehnici de ameliorare (depuse pe 3 octombrie). Punctul declanșator a fost un proces intentat de organizațiile neguvernamentale franceze împotriva statului francez, în care s-a pus sub semnul întrebării transpunerea Directivei 2001/18/EC în legislația națională franceză.

După înregistrarea cazului de către CEJ și reținerea chestiunilor acceptate pe rol, vor fi necesare cca 15-24 de luni până la pronunțarea unei decizii/sentințe finale. Este cert că decizia finală va avea consecințe ample pentru regimul legislativ al plantelor obținute prin aplicarea noilor tehnici de ameliorare.“

Așadar, la ora actuală, decizia depinde de Curtea Europeană de Justiție“, consideră domnia sa. Iar în loc de concluzie, a folosit un alt citat: „Cei care vor ca lumea să continue așa cum este nu vor ca lumea să continue!“

Fermierii ar trebui implicați în decizie

Doamna Agnes Ricroch, secretara secției Științele Vieții din cadrul Academiei Agricole Franceze, a fost încă și mai tranșantă în cadrul prezentării sale intitulate „Reglementarea și eva­luarea riscurilor pentru biotehnologiile verzi. Editarea precisă a genomului și agricultura de precizie“. „În acest moment, Europa este blocată politic de propriul principiu al precauției și este incapabilă să abordeze pozitiv noile tehnici de editare a genomului și ingineria genetică“, a subliniat cercetătoarea. De aici rezultă incapacitatea de a valorifica posibilitățile nebănuite pe care aceste tehnologii le aduc la îndemâna fermierilor. Între alte avantaje importante se numără posibilitatea de obținere a unor noi hibrizi în doar câteva luni, față de minimum cinci – șase ani, cât durează acum.

Pentru a scoate Comisia Europeană din impasul în care se află acum în ceea ce privește reglementarea acestor tehnologii, dna Ricroch propune o nouă abordare. Aceasta se bazează pe produsul obținut și pe bunele practici agricole, și nu pe tehnologia folosită. Rezultatele, apreciază dna Ricroch, ar fi o mai eficientă și simplă reglementare și implicarea mai largă a fermierilor, care, până la urmă, sunt principalii beneficiari.

„Pierdem anual 1,5 miliarde euro“

„Nu cred că ne putem permite astăzi să nu luăm în considerare ce se întâmplă în SUA sau în Argentina, Brazilia și să ignorăm deficitul de competitivitate al UE“, a spus Emil Florian Dumitru, președintele Federației Naționale PRO AGRO. „România a înregistrat pierderi enorme la intrarea în UE, pentru că niște domni au promovat la rang de Directivă un document care ne spune să nu folosim soia modificată genetic. Eu vă spun că în fiecare dimineață mâncăm indirect soia modificată genetic, pentru că fiecare animal, fiecare pasăre este hrănită cu șrot de soia modificată genetic, importată din afara UE.“ Vorbitorul a mai arătat că fermierii membri ai organizației pe care o reprezintă doresc ca până în anul 2020 toate aceste bariere de ordin legislativ să fie îndepărtate, iar știința să-și poată spună cuvântul. „Una dintre prioritățile pe care Europa le impunea prin Tratatul din 1957, prin care se constituia Piața Comună, era dezvoltarea biotehnologiilor, ca factor al creșterii competitivității. Acum, în 2017, am involuat“, a subliniat Emil Dumitru. „Aș prefera ca MADR să ne sprijine ca în arealul din sudul țării, de cca un milion de hectare favorabil cultivării soiei nu cu sprijin cuplat, ci cu permisiunea de a cultiva soia modificată genetic. Eu nu cred că România își poate permite să piardă în jur de 1,5 mld euro în fiecare an, doar pentru că la Bruxelles niște funcționari ne explică cum nu se poate cultiva“, a pus punctul pe „i“ liderul PRO AGRO.

„Mergem la Bruxelles să ne cerem dreptul de a cultiva plante ameliorate genetic?“

Dl Valeriu Tabără s-a declarat, la rându-i, partizanul acestor tehnologii. „De trei ori, începând din 2010, eu personal am arătat la nivelul CE că avem nevoie de aceste tehnologii și am dus documente în acest sens!“ Pe de altă parte, domnia sa consideră că în primul rând cercetătorii sunt aceia care trebuie să își asume răspunderea pentru produsele pe care le creează, apoi să le prezinte fermierilor.

Dar concluzia simpozionului sub formă de întrebare a venit din partea dlui Lucian Buzdugan, unul dintre cei mai populari fermieri români. Conducătorul celei mai mari exploatații agricole din UE a dorit să știe care este poziția MADR în domeniul plantelor cu genomul editat. „Întreb acest lucru pentru că urmează trasarea noilor linii pentru Politicile Agricole Comune din 2020 și vreau să știu dacă noi, fermierii români, vom merge la Bruxelles să cerem cu toată tăria dreptul de a cultiva aceste plante cărora eu, după atâtea discuții, nu le mai spun decât ameliorate genetic“, a evidențiat dl Buzdugan

Răspunsul reprezentantului MADR, dl subsecretar de stat Maricel Dima, a venit scurt, dar nelămurit: „Subiect abordat, analizat, nedefinitivat!“

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 46-48

Un sol cu grad de fertilitate ridicat presupune existența, în primul rând, a unei structuri glomerulare în care regimul aerohidric, termic și de nutriție al plantelor se găsește în optim. Aici procesele de mineralizare și de humificare a materiei organice se desfășoară în mod echilibrat. Solul respectiv conține 50% pori care sunt umpluți 30% cu apă și 20% cu aer.

Structura glomerulară se obține prin unirea particulelor elementare de sol în agregate stabile cu ajutorul coloizilor de argilă și de humus care are cationi de calciu (Ca++) absorbiți și care au rolul de liant (ciment) în unirea acestor particule de sol.

Procesul de formare a agregatelor structurale se desfășoară în trei faze:

1. Îmbrăcarea particulelor elementare de sol cu o peliculă de substanțe organo-minerale și popularea ei cu microorganisme;
2. Transformarea substanțelor coloidale în gel alcătuit din aglomerarea particulelor elementare și formarea de microagregate;
3. Unirea microagregatelor datorită presiunii rădăcinilor și a fenomenelor de uscare-umezire în glomerule structurale. Sistemul radicular asigură o fragmentare a masei solului și totodată o presiune laterală pentru unirea microagregatelor de sol, iar după moartea lor, prin descompunere, se formează humusul.

Solul cu structură glomerulară contribuie la creșterea recoltelor deoarece:

1. Asigură o ușoară infiltrare și înmagazinare a apei în sol și împiedică pierderea ei prin evaporare deoarece în spațiile dintre glomerule se găsesc vapori de apă care împiedică evaporarea apei din sol.

Permeabilitatea într-un sol slab structurat dintr-o monocultură de porumb este de 5 mm/oră, pe când în solul bine structurat, dintr-o rotație trifoi-grâu, este de 31 mm/oră, favorizând infiltrarea apei.

1. Rădăcinile plantelor pătrund ușor și mai adânc în solul cu structură glomerulară, valorificând un volum mai mare din care își procură apa și hrana. S-a demonstrat experimental că, pătrunzând 30 cm mai adânc în sol, se pot aproviziona în plus cu 50 mm de apă.
2. Au grad de afânare favorabil, cu densitatea aparentă (Da) în limitele 1,0-1,4 g/cm3, cu porozitatea capilară 30-36% și porozitatea necapilară (de aerație) 18-24% corespunzătoare activității în condiții optime a microorganismelor din sol și creșterii nestingherite a rădăcinilor. Ca urmare, se realizează și sporuri corespunzătoare de producție.

Astfel, producția de grâu în monocultură, cu sol slab structurat, a fost 100%, iar în rotația trifoi-grâu 153% și cu conținut ridicat de proteină. Producția de porumb în monocultură a fost 10.500 kg/ha, iar într-o rotație de patru ani, cu solă amelioratoare, a fost de 18.000 kg/ha.

Producția de sfeclă de zahăr într-un sol cu structură, având Da = 1,38 g/cm3, a fost 100% și cu conținut ridicat de zahăr, iar în solul cu structura deteriorată, cu Da = 1,50 g/cm3, a fost de numai 55%.

La fel, la floarea-soarelui, în solul structurat producția a fost 100% și cu un conținut ridicat de ulei, iar în solul slab structurat a scăzut la 77% și conținutul în ulei la 72%.

1. În solul structurat aerul și apa se găsesc în raporturi optime (1/3 aer și 2/3 apă), asigurând o bună nutriție a plantelor, precum și activitatea microorganismelor din sol.
2. Solul bine structurat se lucrează ușor, cu consum redus de carburanți și fără uzura utilajelor, nu se formează bolovani sau curele care necesită intervenții ulterioare prin care solul se pulverizează, rezultând praf care astupă porii solului și se formează crustă.
3. Eroziunea pe solul structurat este evitată deoarece apa provenită din ploi și topirea zăpezii se infiltrează ușor și nu se scurge la vale.

Stabilitatea hidrică a structurii în monocultura de porumb a fost 33,7%, în rotația grâu-porumb 38,2%, iar după sola de lucernă 46,2%.

Factorii care contribuie la distrugerea structurii solului sunt:

– Ploaia cu efect mecanic și efect de levigare. Apa intră în interiorul agregatelor structurale prin capilare și elimină aerul cu presiune, provocând spargerea agregatelor.

– Prin tehnologii de cultură necorespunzătoare scade conținutul componentelor care formează liantul de unire a particulelor de sol în agregate și înlocuiesc calciul din complexul coloidal al solului.

– Prin lucrarea solului cu utilaje agresive și la grad de umiditate necorespunzător se formează distrugerea structurii solului.

Pentru menținerea și refacerea structurii solului se cere:

• Executarea lucrărilor solului prin cât mai puține treceri, cu utilaje ușoare și numai la maturitatea fizică a solului (umiditate optimă), când agregatele structurale se desfac pe linia de minimă coeziune (brazda se varsă în urma plugului) și nu duc la prăfuirea solului, care astupă porii și împiedică circulația aerului și a apei.
• Aplicarea de îngrășăminte organice și a tuturor resturilor vegetale, precum și a amendamentelor acolo unde este necesar.
• Folosirea asolamentelor din care să nu lipsească sola amelioratoare de graminee și leguminoase perene.
• Este necesar ca prin tehnologiile de cultură aplicate să nu se ajungă la deteriorarea structurii solului, ci în permanență să se urmărească menținerea și sporirea acestei însușiri importante a solului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 14-16

Oferta de îngrășăminte organice a început să fie tot mai variată, motiv pentru care ne punem în pielea agricultorilor care trebuie să aleagă, însă de cele mai multe ori fără prea multe informații despre elementele pe care acestea le conțin. Aminoacizii prezenți în unele îngrășăminte organice ridică semne de întrebare mai ales pentru cei neavizați. Ce rol au, ce beneficii aduc plantelor sunt informații de bază care ar putea influența decizia de cumpărare.

Specialiștii spun că aminoacizii sunt substanțe organice specifice materiei vii, care se caracterizează prin prezența în aceeași moleculă a unei funcții acide și a unei funcții bazice și care intră în componența proteinelor, având o mare importanță în dezvoltarea plantelor. Deși toți aminoacizii sunt importanți și interdependenți, niciunul nu poate bloca sinteza altuia, iar plantele îi utilizează în diferite concentrații.

Necesarul de aminoacizi variază în funcție de starea fiziologică a plantei. În general, momentul optim de aplicare a substanțelor care îi conțin este în perioada de creștere, formare și dezvoltare, atunci când planta este în stres, din cauza temperaturilor scăzute, a secetei sau atunci când există deficiențe de altă natură care au modificat capacitatea de sinteză a plantei.

Să nu uităm că pe durata procesului de încolțire și răsărire a plantelor există mulți factori ce pot afecta potențialul lor maxim: temperatura, umiditatea, bolile și dăunătorii, spre exemplu. Ca urmare, încolțirea poate fi lentă și eterogenă, cu o dezvoltare mai slabă a rădăcinilor, ceea ce poate afecta creșterea plantei și reduce randamentul culturii.

Tratarea semințelor cu aminoacizi asigură un start bun, îmbunătățind și stimulând procesul de încolțire, răsărire și dezvoltarea inițială a plantelor. În plus, alături de macroelemente și microelemente, aminoacizii favorizează o încolțire uniformă, plante viguroase și rezistente la stres, ajutând planta să atingă maximul ei potențial productiv.

Tot specialiștii recomandă ca, în cazul în care se aplică aminoacizi sistemului radicular, să continuăm și în următoarele faze vegetative ale plantei cu produse pe bază de aminoacizi.

Prezența acestora în procesele chimice ale plantei ajută la evitarea și depășirea stresului de orice natură: fizică (frig, îngheț, ploi, căldură etc.), chimică (carențe, fitotoxicitate etc.), fiziologică (stres hidric) sau biologică (mane), având totodată rol de creștere a producției. În final, se vor obține plante mai sănătoase, mai eficiente și mai bine adaptate la condițiile de cultivare. Un alt beneficiu adus recoltelor de prezența aminoacizilor este faptul că aceștia vor îmbunătăți calitățile organoleptice.

Veți auzi probabil în activitatea dumneavoastră vorbindu-se despre anumite substanțe, motiv pentru care este bine să știți ce fac acestea și cum pot ele influența dezvoltarea plantelor.

Acidul Glutamic stimulează dezvoltarea plantelor și crește rezistența la condițiile climatice dificile. Acesta trebuie să fie în cantități mari și ajută la absorbția altor aminoacizi. Accelerează asimilarea de azot anorganic.

Lizina și Arginina sunt esențiale în stimularea fotosintezei și întârzie procesul de îmbătrânire.

Acidul Aspartic are un rol fundamental în procesele metabolice.

Metionina stimulează producția de fructe, ajutând la creșterea în dimensiune și calitate a acestora.

Triptofanul este un precursor esențial pentru sinteza de auxine.

Efecte asupra fotosintezei. Plantele sintetizează carbohidrații cu ajutorul fotosintezei. Nivelele scăzute ale acestei activități produc întârzierea creșterii și micșorează productivitatea. Clorofila este elementul molecular însărcinat cu absorbția energiei luminii. Glicina, alanina și acidul glutamic, printre altele, sunt metaboliți esențiali pentru formarea clorofilei în țesutul vegetal. Aceste substanțe fac să crească nivelele de clorofilă, ridicând nivelele de fotosinteză și contribuind la obținerea unor plante mai sănătoase și cu productivități mai ridicate.

Polenizarea, creșterea și legarea rodului. L-Prolina și acidul glutamic sunt hotărâtoare în procesul de polenizare. Valina, isoleucina și leucina sunt strâns legate de procesul de coacere a fructului.

Acțiune antistres. Serina și prolina sunt agenți osmoprotectori care protejează membranele celulare și proteinele împotriva denaturalizării acestora, provocată de concentrații ridicate de ioni anorganici și de temperaturile ridicate, de stresul salin sau hidric.

Așadar, scopurile pentru care se recomandă folosirea aminoacizilor sunt: favorizează activitatea culturii în momentele de dezvoltare maximă, în scopul obținerii unei productivități maxime, și ajută cultura să depășească situațiile de stres provocate de fitotoxicitate, secetă, mane, temperaturi extreme și boli.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 3, 1-15 februarie 2017 – pag. 18-19

Cornul sau Cornus mas, cum este cunoscut de specialiști, este un arbust întâlnit în România în special în pădurile de foioase sau în parcuri, însă deocamdată nu și în culturi, cu toate că din coarne se obțin produse apreciate încă de acum câțiva ani. Care este specificul cornului, cum poate fi plantat, dar și cum pot fi consumate fructele ne-a explicat domnul Marin Constantin, producător și distribuitor de material săditor din localitatea Dârza, județul Giurgiu.

Proveniență și specific

Cornul este un arbust deosebit prin inflorescență și este nativ din sudul Europei și sud vestul Asiei. Înflorește înainte să înfrunzească. Are frunzele de formă ovoidală, iar florile sunt galbene, au câte 4 petale și sunt grupate câte 10-15 în buchete. „Înflorirea la corn are loc la sfârșitul lunii februarie, sunt adesea cazuri în care este zăpadă pe plantă și totuși înflorește. De aceea noi îl vedem foarte des în parcurile din orașe“, a ținut să ne precizeze interlocutorul nostru.

Fructele, denumite coarne, sunt roșii și au lungimea de aproximativ 2 cm și diametrul de 1,5 cm. Acestea se coc la sfârșitul verii, iar gustul se aseamănă cu vișinele și merișoarele, sunt foarte cărnoase și au un singur sâmbure. „Fructele sunt deosebite. Se pot face din ele dulcețuri, siropuri și chiar lichioruri. Mulți le folosesc în bucătărie la sosuri, iar gospodinele îl apreciază pentru că dulceața sau compotul de coarne, fiind o specialitate, pot deveni automat vedeta din cămară“, a mai punctat Marin Constantin.

De-a lungul vremii, coarnele au fost consumate în diferite moduri, inclusiv ca medicament datorită cantității mari de vitamina C, calciu și potasiu, recomandate în cazul răcelii și gripei. În țările mediteraneene, dar și în România, coarnele sunt amestecate cu alcool și se obțin băuturi tradiționale. La noi, cel mai cunoscut produs este cornata, un lichior obținut din coarne, miere și alcool, dar există și vin de coarne, la fel de apreciat, dar care se regăsește la nivel gospodăresc deocamdată. Fructele sunt foarte căutate, în special în Europa, la noi în țară încă nu există culturi, ci sunt cultivate la nivel de test.

Soluția pentru valorificarea solurilor sărăcăcioase

Întrebat dacă această plantă ar putea fi o soluție pentru diversificarea pomiculturii românești, Marin Constantin a precizat faptul că reprezintă una dintre soluțiile optime pentru valorificarea solurilor mai puțin productive și asta mai ales datorită faptului că nu este o plantă care să necesite îngrijiri speciale. „Este un arbust care poate fi condus și ca arbore, dar în cultură se lasă ca arbust mediu, coroana acestuia variind între 2 și 5 m. Se recomandă ca plantarea să se facă la 5-6 m între plante. La noi există câteva soiuri, cele mai cunoscute sunt Pitești și Târgu Jiu 1. Noi l-am descoperit de curând, de aceea l-am importat din Bulgaria, dar începem să îl producem pentru că este păcat să nu îl valorificăm. Spun asta pentru că nu necesită întreținere specială, noi facem stropirile clasice cu zeamă bordeleză, ulei horticol, și apoi din 3 în 3 săptămâni aplicăm fungicide și insecticide“, a completat acesta.

În ceea ce privește tăierile, ne-a precizat faptul că nu necesită foarte multe lucrări, deoarece este un arbust foarte stufos și nu permite multe tăieri. De aceea se recomandă doar înlăturarea crengilor uscate sau bolnave, în rest trebuie să fie lăsat să se dezvolte cum vrea el și acesta nu este un lucru rău, pentru că, cu cât este mai des, cu atât este mai frumos.

Tot de la domnul Constantin am aflat faptul că cei care îi vizitează standul la diverse târguri sau cei care merg la pepiniera din Dârza sunt interesați de corn pentru că îl cunoșteau încă din copilărie, dar nu s-au gândit să îl valorifice. Un alt atu al plantei este faptul că este trecut în rândul fructelor de pădure, asta pentru că la noi se regăsește cu precădere în flora spontană de deal și de munte, iar în ultimii ani cerința de astfel de fructe este în creștere.

Larissa SOFRON

În perioada de toamnă-iarnă-primăvară apare fenomenul de băltire a apei provenite din ploi sau din topirea zăpezii. Acesta se întâlnește în special pe terenurile grele, argiloase, compactate, în care infiltrarea apei se face cu mare greutate. Băltirea mai poate avea loc la desprimăvărare, când se topește zăpada și nu se poate infiltra în solul care a fost puternic înghețat. Culturile care se găsesc sub stratul de apă mai mult de 48 ore, de regulă, sunt compromise din lipsă de aer. Tot așa se poate întâmpla iarna, când deasupra stratului de zăpadă s-a format o pojghiță de gheață care nu permite accesul aerului.

Aerul are rol important atât deasupra cât și în interiorul solului, cu mențiunea că aerul din interior este diferit, în ceea ce privește compoziția, de aerul atmosferic de deasupra solului, astfel:

                     În atmosferă    În stratul superior al solului

Oxigenul                    21%      10-20%

Azotul                       78%      78,5-80%

Dioxidul de carbon    0,03%    0,2-3,5%

Se mai găsesc urme de amoniac și vapori de apă.

Rolul oxigenului apare de la germinația seminței și în tot cursul vieții plantelor. Prin procesul de respirație în plante pătrunde oxigenul care realizează oxidarea hidraților de carbon din care rezultă energia necesară creșterii și dezvoltării plantelor.

În solul corect aerisit se dezvoltă microorganismele aerobe care descompun materia organică și rezultă substanțele nutritive pentru plante. Într-un teren afânat și aerisit sistemul radicular se dezvoltă mai bine, asigurând explorarea unui volum mai mare de sol din care își procură apa și substanțele nutritive, iar fenomenul de secetă este mai puțin resimțit.

Prezența oxigenului este benefică pentru bacteriile fixatoare de azot și simbiotice. Când proporția oxigenului în aerul din sol scade sub 5% activitatea rădăcinilor încetează.

Azotul din aer este un gaz inert și deasupra unui hectar de teren se găsesc 300.000 t de azot care nu poate fi folosit de plante decât după intervenția microorganismelor care îl transformă în săruri de azot.

De asemenea, bacteriile simbiotice (Rhizobium) fixează zilnic 10 cm3 azot/m2 sol, asigurând ca după cultura de mazăre să se găsească în sol 60 kg/ha de azot, iar după lucernă 280 kg/ha de azot.

Amoniacul (NH3) există în aer în cantităţi reduse. El este oxidat de bacteriile nitrificatoare şi transformat în nitraţi.

Dioxidul de carbon (CO2) este folosit în procesul de fotosinteză. Apa din sol încărcată cu CO2 are putere de solubilizare mai mare.

Vaporii de apă existenţi în aerul din sol pot condensa şi formează „roua interioară“ care poate constitui o sursă secundară de aprovizionare cu apă.

Din cele de mai sus rezultă importanţa afânării solului pentru accesul aerului.

Cel mai indicat este ca 1/3 din porii solului să fie ocupaţi cu aer şi 2/3 cu apă. La capacitatea de câmp pentru apă a solului, capacitatea de aer este:

• 30-40% pe solul nisipos, când mineralizarea humusului este 2,5-3% anual;
• 10-25% pe solul lutos, când mineralizarea humusului este 1,3-1,8% anual;
• 5-15% pe solul argilos, când mineralizarea humusului este 0,8-1,3% anual.

Regimul aerohidric optim al solului se realizează atunci când densitatea aparentă (Da) este 1,1-1,4 g/cm3.

Porozitatea optimă de aeraţie a solului are următoarele valori:

• porozitatea totală: 48-60%, din care:

– porozitate capilară 30-36%;

– porozitate de aeraţie 18-24%.

• se consideră porozitate deficitară când are valori de 6-10%, moderată – 11-22% şi bună cu valori între 23-30%.

Aerul favorizează regimul termic al solului deoarece are conductibilitate termică scăzută. Primenirea aerului se realizează prin difuziune, prin variaţiile de temperatură, prin schimbarea presiunii atmosferice, prin vânt, cu apa de ploaie, prin galeriile realizate de râme, de cârtiţe.

Măsurile de dirijare a regimului de aer din sol sunt:

– menţinerea solului într-o stare optimă de afânare;

– distrugerea crustei ori de câte ori se formează;

– eliminarea excesului de apă prin şanţuri de scurgere, drenaj;

– aplicarea îngrăşămintelor organice care îmbunătăţesc însuşirile solului;

– irigaţia intermitentă – apa elimină aerul încărcat cu CO2 din sol şi după infiltrarea apei pătrunde aer oxigenat;

– asolamente cu sole înierbate care asigură îmbunătăţirea structurii solului şi deci reglarea regimului de aer;

– efectuarea praşilelor chiar dacă lipsesc buruienile;

– pe suprafeţele prea afânate se execută tăvălugirea;

– când se formează pojghiţă de gheaţă deasupra stratului de zăpadă se trece cu grape uşoare sau cu turme de oi.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 23, 1-15 decembrie 2016 – pag. 24

Ziua Porţilor Deschise în Legumicultură a adunat la Bursuceni, judeţul Suceava, legumicultori şi specialişti din ţară. Cunoscut pentru pasiunea lui pentru legumicultură şi rezultatele obţinute la culturile sale în urma cercetării, Vasile Mătrăşoaie este ales de marile firme producătoare şi distribuitoare de material genetic, de noi tehnologii aplicabile în legumicultură şi de substanţe ecologice pentru tratarea plantelor când vine vorba de experienţe în teren.

Pentru a demonstra calitatea produselor obţinute în ferma sa şi influenţa substanţelor eco în dezvoltarea plantelor, Vasile Mătrăşoaie a organizat o întâlnire în câmpul experimental al familiei, cei prezenţi discutând despre tehnologie, seminţe, combaterea dăunătorilor, desfacerea produselor, accesarea proiectelor europene. Alături de fiul său Marius Mătrăşoaie, legumicultorul din Bursuceni a reuşit să se impună pe piaţa legumicolă, oferind consumatorilor peste 100 de soiuri de roşii, mai multe soiuri de cartofi, 40 de soiuri de ardei graşi, 11 soiuri de ardei capia, 42 de soiuri de vinete şi din acest an mai multe plante aromatice sau cu beneficii medicale.

Stimulatori şi fertilizanţi foliari prezentaţi în teren

La această manifestare a participat compania Aectra Agrochemicals, prezenţa firmei fiind legată de faptul că Vasile Mătrăşoaie foloseşte substanţele acestei companii, inclusiv pe cele noi, abia intrate pe piaţă anul acesta.

Aşa cum am aflat de la Lucian Cojoacă, director de vânzări pe partea de fito şi horticultură şi responsabil cu dezvoltarea de produse noi şi promovarea celor existente, „prezentăm tehnologia Aectra propusă de noi pentru acest an agricol pentru tot ciclul de cultură, începând cu refacerea solului, creşterea rădăcinilor, legarea fructelor dar şi noutăţile anului 2017. Pe terenul experimental din Bursuceni putem vedea avantajele şi dezavantajele fiecărui produs folosit, le descriem pe fiecare în parte. Folosirea acestor substanţe certificate ecologic în obţinerea de legume de calitate este foarte necesară pentru că aduce un plus de calitate, un plus de producţie. Sunt stimulatori care imprimă rezistenţă la îngheţul târziu de primăvară sau cel devreme de toamnă, dar şi care induc apariţia de flori şi ulterior legarea fructelor, stimulatori şi fertilizanţi foliari care cresc masa fructelor“, ne-a declarat ing. Lucian Cojoacă.

Produse care îmbunătăţesc calitatea legumelor

De mare interes pentru fermieri a fost prezentarea unui produs care măreşte toleranţa plantei la factorii de stres, cum ar fi frigul, căldura excesivă, seceta sau umezeala ridicată, Terra-Sorb Foliar, un ameliorator care reduce fitotoxicitatea plantei din cauza folosirii în exces a pesticidelor. Acest produs prelungeşte perioada de vegetaţie la culturile de legume cu o lună de zile în timpul toamnei târzii, mărind rezistenţa la frig a plantelor.

Pentru regenerarea solurilor îmbătrânite din cauza exploatării la maximum, pe terenul experimental de la Bursuceni a fost folosit Blackjak, un produs care ajută la îmbunătăţirea structurii solului, fiind în acelaşi timp un stimulator care ajută rădăcinile plantelor să absoarbă mai uşor cantităţi mari de nutrienţi.

„Am venit cu toţii în câmp pentru a vedea rezultatul folosirii biostimulatorilor. Folosirea acestora nu înlocuieşte fertilizarea de bază, însă sporeşte calitatea fructelor şi producţia. Am tratat cu Atonik de la Aectra sămânţa pentru 2 ha de orz şi grâu şi rezultatul a fost foarte bun, a răsărit cu 2 săptămâni mai devreme faţă de seminţele care nu au fost tratate, plantate experimental pe acelaşi teren. Loturile demonstrative se întind pe 1 ha şi 80 de ari. Am un solar în care am o varietate de legume la care am folosit numai produse de la Aectra şi alte solarii în care am folosit alte produse ecologice pentru a avea legume bune, curate, fără toxicitate. Este o diferenţă în ceea ce priveşte calitatea gustativă, vigurozitatea plantei, durata de maturizare. Am încercat la toate culturile diferite substanţe de la diferiţi producători, am folosit câte un pic din fiecare, iar de anul viitor folosesc pentru fiecare tip de cultură ce a mers bine“, ne-a spus Vasile Mătrăşoaie.

Tehnologie aplicată după carte pentru rezultate remarcabile

Specialiştii firmei clujene şi cei ai Direcţiei Agricole Suceava au reamintit celor prezenţi că, indiferent de compania producătoare, când se folosesc substanţe chimice în agricultură, fie că sunt eco sau nu, trebuie să ştie în primul rând ce substanţă se potriveşte cel mai bine la cultura existentă şi ce doreşte să obţină în urma aplicării, să ştie momentul optim de aplicare, să se respecte indicaţiile pe care specialiştii din domeniu le dau, să se aplice numai în dozele prescrise, să cunoască importanţa utilizării stimulatorilor şi fertilizanţilor foliari atunci când trebuie. „Dacă se face tehnologia după carte, se respectă indicaţiile şi recomandările producă­torilor, se cere sfatul specialiştilor şi prezenţa acestora în câmp pentru alegerea celei mai bune soluţii pentru o anumită cultură, întot­deauna vor fi rezultate foarte bune“, a precizat Lucian Cojoacă.

„Agricultura ecologică este practicată la scară mică la noi“

Costurile de producţie pentru legumele obţinute ecologic au fost un alt punct de interes, Vasile Mătrăşoaie precizând că, în primul rând să ai desfacerea asigurată presupune să ai o clientelă bine definită, care să cunoască ceea ce faci, pe care de cele mai multe ori să o inviţi să-şi recolteze produsele direct din câmp şi care să fie dispusă să plătească efortul de a obţine un astfel de produs.

„Agricultura ecologică este practicată la scară mică la noi. Problema este dacă noi, în calitate de consumatori, putem plăti preţul sau nu. Oamenii conştientizează şi fac distincţie între produsele eco şi celelalte, este o nişă care plăteşte şi va plăti, dar marea masă a populaţiei nu este dispusă să plătească preţul produsului eco. La momentul actual preţul mediu al unui kilogram de tomate standard este de 3-4 lei. Ca să ai o cultură ecologică la un profit minim pentru a relua producţia anul viitor şi a acoperi eventualele pierderi preţul nu trebuie să fie sub 10 lei. Cine plăteşte 10 lei? În oraşele mari sunt oameni care dau aceşti bani, dar marea masă a consumatorilor nu este dispusă să plătească“, a fost de părere ing. Lucian Cojoacă.

Selectarea celor mai bune produse

Ziua Porţilor Deschise în Legumicultură a fost un bun prilej pentru Vasile Mătrăşoaie să prezinte rezultatul cercetărilor din ultimul an agricol. „Am testat numeroase soiuri, sunt în retragere la roşii, din 104 soiuri cultivate pentru testare în ultimii ani, mă rezum la doar 10 soiuri, din 40 de soiuri de ardei graşi, în producţie vor fi maxim 8, din 11 soiuri de ardei capia vor rămâne mai puţin de jumătate, din 42 de soiuri de vinete vor rămâne în producţie mai puţin de 10, vinete spic, vinete tip gogoşari, vinete roşii, vinete mov, vinete albe cu capac mov. Mai sunt 9 soiuri de roşii care nu se copilesc deloc, se pun pe biloane la 80 de cm, au gust şi culoare“, ne-a spus Vasile Mătrăşoaie.

Pe lângă vestitele legume, pe terenurile de la Bursuceni se cultivă şi plante medicinale, suprafaţa ocupată de acestea urmând să crească în viitor. Busuiocul cu frunza mare pentru sarmale şi salată, ceaiul Mursalski, Kiwano – castravetele ţepos, castravetele amar pentru diabetici sau momordica, Lufa sau „burete vegetal“, Urzica – parfumată sau Agastache sunt doar câteva dintre noutăţile care de anul viitor vor ocupa suprafeţe mai mari de producţie în ferma familiei

GALERIE FOTO

Silviu Buculei

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 10-12