update 3 Feb 2023

Primul hotel de plante din România s-a deschis la Iași

Singurul studio de design sau design pe bază de plante din țară, inspirat de pe meleaguri thailandeze și indoneziene, se află în județul Iași, în comuna Aroneanu. Cum putem aduce designul biophilic în birouri sau casele noastre aflăm de la Bogdan Harabagiu, administratorul unui loc extrem de viu și de verde, Oobood, primul hotel de plante din România.

Hotelierul plantelor de 5 stele

Parcursul businessului Oobood a fost mai tumultos pentru că Bogdan a studiat marketingul, a făcut fotografie 10 ani, iar de trei ani de zile se ocupă de comercializarea plantelor și peisagistică, cu plante de interior.

„De trei ani de zile ne ocupăm de această poveste, iar pe parcursul timpului marea majoritate a clienților în timpul liber nu aveau ce să facă cu plantele pentru că mulți beneficiari își pun plantele exotice pe terasă, unde cresc foarte frumos. Noi avem grijă și de zona aceasta de mentenanță cu fertilizanți, cu tot ce trebuie și atunci ele se fac foarte mari până toamna târziu; astfel a trebuit să găsim o soluție unde să depozităm plantele în condiții foarte bune. Așa ne-a venit ideea cu hotelul de plante. Eu de mic sunt pasionat de acvaristică, de plante exotice, de absolut tot ce ține de segmentul acesta și încă de acum 10 ani, când am ajuns prima oară în Thailanda și Indonezia, am tot început să-mi aduc plante și, ușor-ușor, mi-am umplut apartamentul. Ulterior am văzut că există interes și m-am gândit cum aș putea să încep un business“, adaugă tânărul antreprenor.

Plante cu pașaport și buletin de analize

hotel de plante Iasi Romania

Cu o astfel de poveste am crede că plantele sunt aduse din Asia, dar ieșeanul ne mărturisește că plantele sunt aduse din 6 țări din Europa, iar toate plantele sunt aclimatizate.

„Mi-ar fi foarte ușor să le aduc din Asia, am foarte multe cunoștințe acolo, însă nu sunt aclimatizate și la noi nu rezistă, iar plantele pe care le avem noi au pașaport, buletin de analize, sunt crescute în condiții de seră, cum ar sta la noi acasă sau la birou. Avem foarte multe specii de plante prezente la noi în seră, cele mai căutate pe timpul verii fiind măslinii, iar toamna și iarna Strelitzia reginae și Strelițzia nicolai. Una dintre cele mai deosebite plăntuțe este Monstera deliciosa, este a unui beneficiar, noi ne ocupăm de mentenanță, iar ce mi se pare foarte interesant și apare foarte rar este faptul că are fruct. Monsterele fac foarte rar fructe și suntem tare bucuroși că a făcut la noi.“

Iarna, businessul este în creștere

Antreprenorul ieșean crede că una dintre cele mai mari provocări este zona de educație pentru oameni spre acest trend, iar în ceea ce privește profitul, clar anul 2022 a fost foarte bun pentru el.

„Este foarte simplu să vii să cumperi, să achiziționezi o plantă, dar cât de cât trebuie să te și pricepi, cel puțin să-i acorzi puțină atenție. Sunt norocos că anul 2022 vs. 2021 a fost clar mult mai bun, noi lucrăm cu un segment de piață unde nu prea s-a văzut diferența aceasta de prețuri și nici nu prea am vreo șansă să măresc prețul, mai ales pe timpul iernii. Preferăm să ne asumăm noi ce se întâmplă, iar în perioada de iarnă businessul nostru mai crește și pe partea aceasta de hotel de plante pe care îl avem, astfel avem comercializarea de plante și hotelul de plante, deci sunt două surse de venit“, specifică Bogdan Harabagiu.

De la an la an prioritățile se schimă, investițiile se schimă. Anul trecut, de exemplu, Bogdan Harabagiu a avut un magazin undeva la 70 mp, iar anul acesta deja a investit într-o seră cu o suprafață de 3.000 mp. „Sera este complet automatizată, cu tavanul retractabil. Momentan nu mai investim pentru că totul se duce pe căldură și pe tratamentele fitosanitare ale plantelor“, mai spune acesta.

Investiție de 30.000 de euro la început de drum

În jur la 30.000 de euro este nevoie pentru a investi într-un astfel de business, este de părere antreprenorul ieșean.

„Cred că foarte mult contează și brandul pe care îl ai, foarte mult contează și câți oameni te cunosc, dar și cât de serios ești, mai puțin important este câți bani pregătești pentru plante pentru că poți începe cu plante foarte ieftine, iar mai apoi cu plante din segmentul premium. Noi avem plante mari și foarte mari, am avut și palmieri de 6 m și măslin de 400 de ani, cred că undeva la cca 30.000 de euro este nevoie pentru a putea începe un astfel de business. Eu consider această afacere o investiție pe termen lung, 95% din clienții noștri sunt pe bază de recomandare, nu banii sunt importanți, ci să te cunoască lumea și să îți faci treaba bine, iar un client îți aduce încă unul sau doi“, încheie Bogdan Harabagiu, administratorul Oobood.

Beatrice Alexandra MODIGA

„Produsele cu adevărat naturale dețin o structură moleculară pe care corpul nostru o recunoaște“

Mihaela Stamate a absolvit Universitatea de Agronomie București ca inginer bioagronom. A studiat fitoterapia, apiterapia și creează astăzi cosmetice energetice 100% naturale. Întreaga ei pasiune s-a materializat în ,,Grădina cu Dragoste“, un proiect de suflet care oferă oamenilor alternative naturale la cosmeticele industriale.

„Iartă-mă pentru că te culeg! Îți sunt recunoscătoare că exiști aici!“

Rep.: Doamna Mihaela, îmi spuneați că încă din copilărie ați simțit o puternică legătură cu Mama Natură.

Mihaela Stamate: Așa este. Nu știu exact cum, dar ea m-a ales să-i pot auzi chemarea, îndemnul spre a-i căuta și cerceta roadele, pentru a le plămădi în creme și balsamuri, pentru a le oferi spre vindecare oamenilor. Iar eu m-am dăruit complet! Nu am avut cum să spun nu! Ar fi fost ca și cum aș fi întors spatele lui Dumnezeu când mi-a oferit un dar prețios. Port în mine un mare respect și iubire pentru Natură și de aceea, atunci când îi culeg roadele, simt cum acestea ni se oferă. Și mai știu că ceea ce culeg cu dragoste și pietate va renaște la loc mai abitir. De aceea, în ritualul meu de culegere a plantelor, rostesc anumite cuvinte, ca o mantră: „Iartă-mă pentru că te culeg! Îți sunt recunoscătoare că exiști aici! Îți mulțumesc pentru proprietățile tale minunate, te iubesc! Căci prin tine iubesc Creatorul și creația Sa“. În felul acesta păstrez vibrația plantelor în produsele pe care le fac, astfel încât ele să o poarte pe Mama Natură și să repare dezechilibrele din interior.

Rep.: Cum și când a început acest proiect, Grădina cu Dragoste?

M.S.: În vara lui 2012 am luat conștient hotărârea de a urma un stil de viață total diferit. Am simțit că e momentul să mă retrag în munți, împreună cu cei doi copii, unde să mă descompun și recompun mental și emoțional. Trezindu-mă și văzându-mă zilnic în toată acea abundență a munților, am început să culeg plantele medicinale și toate ierburile de leac pe care le întâlneam la tot pasul. Apoi, urmarea firescului curgea în mod liber, extragerea proprietăților din plante, fructe și flori și realizarea concretă a produsului finit au venit din interiorul ființei mele. Aveam deja cunoștințele necesare pentru că nu era prima oară când mă „jucam“ ca într-un mic laborator.

„Plantele se oferă pe ele însele“

Rep.: Spuneți că toate anotimpurile ne oferă roade. Cum valorificați această comoară, ce plante culegeți?

M.S.: Așa este. Fiecare anotimp trebuie respectat și așteptat să își coacă darurile lui, fără să ne grăbim. În felul acesta evităm să folosim ceva incomplet, insuficient și nematurizat. Aștept ca plantele, rășinile să ajungă la momentul lor optim, de maximă maturitate, pentru a fi culese. De exemplu, multe dintre plante sunt culese înainte de sărbătoarea Sânzienelor, când le e lor mai bine și sunt pregătite să ne ofere toată seva tămăduitoare. Plantele se oferă pe ele însele. Primăvara recoltăm seva de mesteacăn, cimbrișorul, florile și frunzele de păpădie, culegem mugurii de toate tipurile, în special cei de brad și mlădițele (de zmeur, de mesteacăn etc.). Vara pot aminti de gălbenele, sunătoare, petale de flori, cicoare, tei, salcâm, coada calului, coada racului, lavandă, coada șoricelului, trifoi roșu și alb. Toamna culeg fructele, rădăcinile de tătăneasă, de brusture etc., iar iarna măceșele, păducelul. Apoi aștept, binecuvântez, mă rog, mă bucur, scriu și vin în întâmpinarea oamenilor.

Rep.: Câte produse aveți astăzi în portofoliu?

M.S.: Am început, bineînțeles, doar cu câteva produse, dar apoi prietenii apropiați mi-au cerut să dezvolt altele și altele, în funcție de nevoile lor. După care, cunoștințele prietenilor au cerut, la rândul lor, aceste produse, observând efectele pe pielea celorlalți. Apoi, Ligia Pop a comandat câteva din produsele existente la vremea aceea, a fost mulțumită de rezultate și m-a invitat la o expoziție Raw Generation întâi la Cluj, apoi la București. Așa am ajuns să am acum peste 70 de produse diferite: pentru îngrijirea părului, tenului, corpului, săpunuri și tratamente, realizate după rețete proprii. Toate materialele folosite în produsele mele – extractele din plantele medicinale, uleiurile presate la rece, ceară, uleiuri esențiale, ape florale, tincturi, ingrediente active precum vitamine vegetale, alantoina, acidul hialuronic – sunt naturale și din surse sigure și nepoluate.

„Pune pe pielea ta doar ceea ce poți și mânca!“

Rep.: De ce ar trebui să alegem cosmetice naturale?

M.S.: Este important de reținut că produsele cu adevărat naturale, nu doar cu etichetă pe care scrie „natural“, dețin o structură moleculară pe care corpul nostru o recunoaște, o acceptă și o preia spre a o prelucra și folosi în zonele în care este nevoie. Astfel se lasă ajutat să subtituie ceea ce el nu poate crea singur spre a se vindeca. Produsele sintetice care conțin apă conțin automat si conservanți, stabilizatori cu diverse chimicale pe care corpul nu le recunoaște, detectându-le ca structură complet diferită. Într-un final, depozitează substanțele străine pe pereții vaselor de sânge și astfel se pot declanșa diverse reacții neplăcute (roșeață, pori încărcați, descuamări, mătreață, dermatite, eczema etc.). Țin să subliniez și să atrag atenția că SLS-urile din produsele cosmetice se acumulează în corp și în timp generează tot felul de afecțiuni și alergii.

Rep.: Din ce realizați, spre exemplu, rujurile și cât timp durează procesul de fabricare?

M.S.: Filozofia din spatele conceptului Grădina cu Dragoste este „Pune pe pielea ta doar ceea ce poți și mânca!“ Rujurile naturale conțin uleiuri de plante, unt de cacao, ceară de albine, iar culoarea o obțin din pigmenți din petale de flori sau fructe și pigmenți cosmetici. Drumul până la produsul finit depinde foarte mult de forma pe care vreau să o dau materiei prime. De exemplu, doar macerarea plantelor, extracția și sinergizarea plantelor cu uleiurile ia cel puțin un an. Apoi, pentru a lega compoziția unei creme, spre exemplu, mai durează iarăși câteva zile bune, chiar o săptămână și jumătate, în funcție de complexitatea ei. Rețetele produselor conțin uleiuri alimentare presate la rece, uleiuri esențiale pure certificate terapeutic, extracte din fructe, flori, plante medicinale și minunățiile stupului, apă. Toate împletite cu arta binecuvântării, recunoștință și iubire.


Prețul acoperă doar ingredientul de bază

Rep.: Care sunt prețurile produselor pe care le oferiți?

M.S.: La prima vedere ai putea spune că poate nu sunt tocmai accesibile în comparație cu produsele din market-uri. Prețul pe care îl au produsele în acest moment își acoperă doar costul ingredientelor de bază, dat fiind faptul că sunt concentrate. În preț nu este inclusă munca de procesare a plantelor medicinale și nici cei mai bine de 25 ani de studiu, sute de ore de muncă, zile întregi de cules cu grijă plantele, răbdare pentru a le deshidrata în ritmul lor natural sau lăsate la macerat luni îndelungate, încărcarea cu lumină și energie, luat fiecare borcănel în parte și umplut, etichetat manual fiecare recipient, transportat, prezentat, promovat. Rujurile, spre exemplu, costă 60 de lei, cremele între 45 și 80 de lei, iar fondul de ten 110 lei.

  • Cosmeticele naturale au rezistență pe piele în limita firescului pentru că ele conțin doar ingrediente naturale, niciun stabilizator de ordin sintetic. De exemplu, fondul de ten este nutritiv, regenerator cutanat, antirid și cu factor de protecție solară. Are acoperire și rezistă pe ten ore îndelungate.

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Magazin

Plante care înfloresc exclusiv în sezonul rece

Grădinăritul nu trebuie să fie un hobby specific pentru vremea caldă deoarece există o mulțime de flori de iarnă care se dezvoltă în frig. Așa este, chiar și atunci când temperaturile scad sub punctul de îngheț și o pătură groasă de zăpadă acoperă solul, unele flori pot crește și chiar înflori. Multe plante perene, anuale și arbuști înfloresc de fapt în cele mai reci luni ale anului.

Și la noi în țară regăsim câteva din plantele cu care îți poți încânta privirea în sezonul rece.

Jasminum nudiflorum sau Iasomia de Iarnă este un arbust subțire din categoria foioase originar din China. Plantă cățărătoare, face flori galben auriu chiar în mijlocul iernii.

Iernița este și ea o floare care colorează peisajul acoperit cu zăpadă. Are florile galbene ca o cupă și înflorește pe la sfârșitul iernii. Se dezvoltă în solul umed al pădurilor de foioase și crește în tufe care ajung la 2-4 cm înălțime.

Camelia, o floare de efect care uneori are aspect de bujor sau trandafir, originară din China și Japonia, crește sub forma unui arbust de până la 1,5-2 m în mediu natural. Însă, iarna, în grădină, rezistă doar cameliile de tip „HARDY“.

Ciclamelele sunt unele dintre cele mai căutate plante de ghiveci care înfloresc iarna, alături de Crăciunițe. Numită și Steaua Crăciunului, această plantă superbă, Crăciunița, înflorește exact în perioada sărbătorilor de iarnă. Pentru a înflori de Crăciun, Steaua Crăciunului are nevoie de peste 12 ore de obscuritate completă pe zi, începând cu 1 octombrie și până la 1 decembrie.

Firavii ghiocei răsar pur și simplu din zăpadă, fiind supranumiți „vestitorii primăverii“.

Hamamelis Virgiliana, numită și Nucul Vrăjitoarelor, este o plantă care crește până la 12 m înălțime. Este un arbust cu florile în formă de păianjeni, care înfloresc iarna târziu.

Cunoscută și sub denumirea de Crin de cameră, amarillis este o plantă de cameră decorativă. Soiul de culoare roșu aprins este perfect pentru sărbătorile de iarnă. Fermierii trebuie să știe că sădirea se va face cu cel puțin opt săptămâni înainte, pentru a fi siguri că înflorește de sărbători.

Anca LĂPUȘNEANU

Transformarea biodiversităţii sălbatice în biodiversitate cultivată şi semispontană (I)

Biodiversitatea este reprezentată de diversitatea speciilor vii și moștenirea lor genetică. Biodiversitatea reprezintă ansamblul speciilor vii care locuiesc pe planetă: plante, animale, ciuperci, microorganisme, dar și diversitatea lor genetică și toate ecosistemele în care trăiesc.

Organismele care o alcătuiesc participă la ciclurile ecologice majore ale aerului, solului și apei.

Ceea ce determină diversele tipuri de specii de animale și plante sunt în esență solurile și condițiile climatice locale, precipitațiile, temperaturile, lumina soarelui.

Pe scurt, condițiile pedoclimatice locale determină capacitatea fotosintetică, care influențează potențialul primar de biomasă pe care îl poate furniza un ecosistem.

Acest lucru explică de ce pădurile tropicale ecuatoriale sunt cele mai luxuriante jungle de biomasă vegetală (și, prin urmare, animală) de pe planetă, în timp ce tundrele circumpolare și cele din altitudinile înalte se mulțumesc cu licheni și plante pipernicite, iar în zonele temperate, dacă există apă întâlnim stepe sau deșerturi, dacă lipsește apa.

În aceeași climă, influența decisivă a solului se vede cu ușurință: de exemplu, o pădure calcaroasă de stejar-frasin (pe sol calcaros) nu va avea deloc aceleași specii de animale sau de plante ca o pădure acidofilă de fag-brad.

Aceste specii sunt organizate în ecosisteme, asemănătoare societăților cu specii care interacționează între ele, în lanțuri trofice, prădare, parazitism (cine mănâncă sau beneficiază de ce), colaborare (simbioze) sau competiție pentru resurse (spațiu, aer, lumină, apă, nutrienți).

Ceea ce imaginarului colectiv îi place să descrie în Occident ca un echilibru natural armonios al naturii este în realitate o lume în perpetuă transformare, un univers nemilos, în care singurul rezultat care contează în viața indivizilor este supraviețuirea speciei.

Acest lucru creează tipologii de ecosisteme, fiecare dintre acestea fiind bine descrisă de ecologia științifică (fără legătură cu ecologia politică) prin natura condițiilor sale pedoclimatice, lista și abundența tuturor speciilor care trăiesc acolo.

Există încă multe necunoscute în privința interacțiunilor multilaterale foarte complexe dintre specii și chiar asupra compoziției speciilor care trăiesc în anumite zone. De exemplu, oamenii de știință de specialitate estimează că știu abia 5% din speciile de microorganisme din sol, în timp ce masa lor subterană la hectar reprezintă mai mult decât cea a unei turme de vite pe suprafața unei pajiști ținute pe aceeași suprafață.

Toate cele de mai sus se aplică tuturor ecosistemelor naturale.

Acțiunea omului este deosebită: specia de animale este cea care a transformat cel mai mult spațiile naturale, prin capacitatea sa de a-și modifica mediul prin acțiuni tehnice a căror putere și impact sunt dincolo de îndemâna unei specii de animale.

În primul rând, bărbații preistorici foloseau focul, la fel ca populațiile de vânători, precum aborigenii australieni sau băștinașii din câmpiile americane, pentru a facilita dezvoltarea poienilor sau a vegetației favorabile speciilor pe care preferă să le vâneze în prezent.

Lucrări de cercetare recente sau în curs de desfășurare chiar stabilesc ipoteza că aceste arderi repetate ar fi putut favoriza înființarea de pajiști, stepe, savane, selectând plante naturale capabile să reziste la foc sau chiar să necesite replantare.

Acest lucru poate merge până la crearea sau accelerarea deșertificării (Sahara, Australia Centrală etc.).

Cu cât existența impactului omului modern asupra mediului este cunoscută și acceptată în literatura științifică și în imaginarul colectiv, și tot mai mult denunțată ca o catastrofă sau chiar ecocid, aceste ipoteze ale unei acțiuni străvechi a omului preindustrial sunt cel mai adesea denunţate.

Pentru că un curent de antropologie și științe umane asociate este influențat de noțiunile de „nobil sălbatic“ ale lui Jean-Jacques Rousseau (un filozof), Daniel Defoe (Robinson Crusoe) și antropologii mai recenți (Tristes Tropiques, Claude Levi-Strauss). Să remarcăm în treacăt preferința multor agronomi pentru agricultura de subzistență a micilor țărani săraci care provine, fără îndoială, din aceeași înclinație de a prefera micul spre mare, apropierea naturii de modernitatea tehnologică, chiar dacă acest lucru înseamnă ascunderea impactului real al tehnicilor și tehnologiilor implementate, pozitiv sau negativ, atât asupra obiectivului urmărit, cât și asupra efectelor nedorite. Ceea ce este totuși interesul primordial al unei lucrări de evaluare științifică, mult mai interesantă și operațională decât o judecată morală între bine și rău.

Agricultura constă, practic, în înlocuirea vegetației naturale care nu este foarte productivă la hectar (care necesită călătorii lungi pentru a culege ceea ce este comestibil sau utilizabil acolo) cu culturi care concentrează într-un singur loc o cantitate mai mare de producție utilă și necesară.

Aceeași abordare este cea a reproducerii, înlocuind speciile sălbatice cu echivalentele lor domestice. Interesant este să privim și la speciile sălbatice vânate, din rolul esențial și vital de hrană și utilitate, într-un rol recreativ, decorativ, contemplativ, accesoriu religios, chiar concurenți pentru pășuni sau dăunători ai culturilor.

Sistemele de creștere a animalelor și culturilor depind la fel de mult de condițiile pedoclimatice ca și de ecosistemele naturale care le-au precedat.

De exemplu, solurile calcaroase care se usucă vara nu sunt potrivite pentru porumb. Dar sunt potrivite pentru culturile de cereale de iarnă și rapiță. Dimpotrivă, multe culturi de porumb sunt transportate în prezent pe terenuri care au fost odinioară mlaștină deoarece apa este foarte aproape de suprafață și ușor accesibilă porumbului, care are nevoie de ea vara.

Deoarece natura detestă vidul, o mulțime de plante s-au așezat spontan pe câmp datorită defrișărilor și „curățării“ și au însoțit culturile încă de la originile agriculturii. Ele sunt în cea mai mare parte moștenitorii plantelor existente în ecosistemele naturale, care s-au adaptat la ciclurile de cultură și la practicile culturale ale fermierilor, în special lucrarea manuală și apoi mecanizată a solului, aratul, graparea, prășitul, plivitul etc., cerându-le sfatul cultivatorilor. Prin urmare, încă de la început s-au confruntat cu o dilemă: lăsați aceste așa-numite plante buruieni să crească în câmpul lor sau le eliminați? Și cum?

Din păcate, prima opțiune are ca efect dispariția recoltei sau obținerea unei recolte mici. Pentru că buruienile sunt, din păcate, mult mai bine adaptate să se dezvolte, prin natura lor sălbatică, decât plantele cultivate care au nevoie de țăran ca să se dezvolte bine.

Există, desigur, multe plante hrănitoare sălbatice în mediul natural. Dar care este randamentul acestora? Producția la hectar este extrem de scăzută. Acesta este și motivul pentru care strămoșii noștri au început să cultive plante sălbatice care îi interesau la fel ca: strămoșul grâului în bazinul Mesopotamien, orezul în Asia, porumbul în America Centrală.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

De ce să alegem produsele pe bază de plante

Probabil că, mai mult sau mai puțin, ești deja familiarizat cu beneficiile produselor naturale. De-a lungul timpului, industria a evoluat și clienții pot avea o gamă variată de tratamente și soluții cu produse naturiste. Varietatea de produse este în mod special apreciată de cei care își doresc să aibă un stil de viață sănătos. Nu este un mit faptul că unele produse din plante sunt foarte eficiente în ceea ce privește tratarea și prevenirea bolilor, desigur, dacă sunt folosite într-un mod corespunzător. Conform specialiștilor, cu ajutorul produselor naturiste se poate întări sistemul imunitar, se poate îngriji tenul și se pot trata diferite afecțiuni.

Produsele naturiste homemade

Irina Patras din satul Rădeni, județul Neamț, este unul dintre producătorii români care au explorat „lumea naturistă“ și au constatat că beneficiile acesteia trebuie valorificate. De aceea, de peste doi ani, face produse homemade naturiste.

„De mai bine de doi ani activez în domeniul frumuseții. Simt o pasiune pentru acest domeniu, iar produsele naturale mi-au oferit această șansă. Am făcut cea mai potrivită alegere, și anume cea de-a face diverse produse homemade pe bază de plante. Printre acestea se numără săpunuri, șamponuri și diverse creme din plante medicinale. Plantele sunt atent selecționate de către mine din mediul înconjurător, cum ar fi gălbenele, mușețel, petale de trandafir, ulei esențial de lavandă, turmeric, scorțișoară, ghimbir, ulei esențial de mentă, brusture și altele care mi se par potrivite pentru un anumit tip de tratament. Pentru unele cremuri și săpunuri care sunt macerate în ulei de floarea-soarelui presat la rece achiziționez materia primă de la producătorii locali. La fel și cu tincturile care sunt macerate în alcool, le achiziționez de la producătorii locali“, ne-a spus Irina Patras.

Afacere profitabilă cu produse naturiste

Irina Patras ne-a împărtășit și faptul că afacerea a pornit din investiții proprii. Nu intenționează să acceseze în viitor fonduri europene, însă desigur că dorește să-și extindă și mai mult gama de produse. Totodată, se pare că de produsele naturiste sunt în special interesați părinții cu copii mici deoarece acestea nu conțin adaosuri chimice.

„Afacerea pe care am început-o cu astfel de produse este destul de profitabilă, chiar dacă sunt la început de drum și este încă una micuță. Materia primă nu necesită mari investiții, luând în calcul că plantele sunt culese din «grădina Domnului». Mi-ar plăcea ca aceste produse să fie cunoscute mai mult decât deja se știe. Consider că beneficiile acestora sunt incomparabile, neavând factori de risc cum sunt anumite produse cu agenți chimici. Este important și că acestea se găsesc la un preț accesibil“, a accentuat Irina Patras.

Șamponul solid ajută la întărirea firului de păr

Unul dintre produsele pe care le promovează Irina Patras este șamponul solid pentru regenerare, creștere și întărire a firului de păr. Acesta conține brusture, usturoi, busuioc, cimbru, extract din paie de in, spirulină, miere de albine, ulei de cocos și ulei de măsline. Desigur că este un produs fără chimicale și adaos de parfum. Datorită salviei, troscotului și a știrului, părul capătă strălucire, volum și vitalitate.

Un alt produs pe care îl recomandă producătoarea este săpunul intim. Acesta este antibacterian, antimicotic și ajută la tratarea iritațiilor și a mâncărimilor din zona intimă. Printre ingrediente se numără gălbenelele, coada șoricelului, pelinul, coada calului, sunătoarea, uleiul de măsline, uleiul de cocos, mierea de albine, propolisul și bicarbonatul de sodiu. Cel mai important lucru este că nu conține adaos de parfum.

Deoarece deja a început sezonul rece, unul dintre produsele preferate naturiste este crema pentru stările virale, febră, nas înfundat, dureri musculare, tuse, răgușeală și dureri în piept. Acest lucru se datorează ingredientelor speciale, ulei esențial de eucalipt, mentă, camfor și cedru. Un astfel de tip de produs este recomandat și copiilor.

De asemenea, pentru tenul acneeic, arsuri solare, infecții ale pielii, producătoarea a făcut o creamă pe bază de gălbenele, trandafir, mușețel, vitamina E, ceară de albine și esență de vanilie.

Liliana POSTICA

Inovații în ameliorarea plantelor- rolul noilor tehnici genomice în securitatea alimentară globală

Alianța Industriei Semințelor din România, împreună cu Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR), AgroBioTechRom și Ambasada Statelor Unite ale Americii, a organizat, la sfârșitul lunii septembrie, cea de a VI-a ediție a conferinței dedicate biotehnologiilor agricole moderne. Evenimentul din acest an, intitulat “Inovații în ameliorarea plantelor- rolul noilor tehnici genomice în securitatea alimentară globală”, a adus în atenție cele mai importante provocări în domeniul ameliorării plantelor, dezbătute alături de specialiști din Belgia, Statele Unite ale Americii și România.

“Noile tehnici de ameliorare reprezintă o șansă reală pentru agricultura sustenabilă pe care ne-o dorim în Europa.  Este o șansă în măsura în care vom avea o legislație care să ajute companiile de semințe, întâi de toate, să pună pe piață astfel de produse. Deciziile ar trebui să nu mai fie atât de politizate, ci, dimpotrivă, să fie bazate pe știință”, a declarat Cristina Cionga, director pentru afaceri europene al Asociației Producătorilor de Porumb din România (APPR), moderator al conferinței.

  • Petra Jorasch, Manager, Plant Breeding Innovation Advocacy,  Euroseeds, a vorbit celor prezenți despre cum poate contribui inovarea în domeniul ameliorării plantelor la securitatea alimentară durabilă: “Începând cu anul 2000, ameliorarea plantelor a avut un impact semnificativ asupra creșterii randamentului culturilor din UE. Ameliorarea plantelor este responsabilă pentru aproximativ 66% din creșterea anuală a productivității. Fără 20 de ani de ameliorare a plantelor în UE, ar fi nevoie de 22 de milioane de hectare de teren suplimentar, adică exact teritoriul României. În cazul în care strategiile UE vor fi puse în aplicare până în 2030, se pot preconiza pierderi de producție de peste 23% din cauza scoaterii din circuitul agricol a până la 10% din terenul arabil, iar randamentele vor fi cu până la 13% mai mici pe fondul modificării factorilor de producție.”
  • Oana Dima, manager pentru politici în domeniul științelor la Centrul Universitar VIB-Ghent pentru Biologia Sistemelor de Plante și director executiv EU-SAGE, a vorbit publicului despre rolul cercetătorilor în fundamentarea deciziilor și despre avantajele pe care le generează pentru producători și consumatori aplicațiile editării genomice a soiurilor: “Astfel, într-o proporție de 23%, noile tehnici genomice duc la o calitate mai bună a alimentelor și furajelor și tot cu același procent crește randamentul culturilor. Totodată, 19% se axează pe toleranță la stresul biotic, respectiv, 6% în privința toleranței la stres abiotic (cum ar fi seceta, căldura, frigul, sarea, excesul de apă și radiațiile UV). Alte avantaje ale produselor din varietăți editate genetic pot fi aromă sau culoare îmbunătățite și caracteristici de depozitare mai bune, de exemplu perioadă de valabilitate mai lungă, cerințe de depozitare modificate, proprietăți care împiedică înnegrirea.”
  • Wayne Parrott, Distinguished Research Professor, Institute of Plant Breeding, Genetics and Genomics, University of Georgia (SUA), a prezentat perspectiva americană privind noile tehnici genomice sub aspectul cadrului de reglementare si al avantajelor acestora: “Noile tehnici genomice continuă cercetările făcute de-a lungul multor ani, deci nu constituie cu adevărat o “noutate”. Este rolul nostru, al celor implicați în agricultură, de a face mai multe cu mai puține resurse, pentru că despre acest lucru este vorba atunci când discutăm de productivitate și sustenabilitate. Dacă ne uităm la ceea ce a făcut ameliorarea plantelor în ultimul secol, observăm că am obținut mii de soiuri adaptate la diferite condiții de creștere, soiuri mai hrănitoare, cu un gust mai bun, mult mai potrivite pentru orice nevoie a societății.”
  • Iulian Gabur, Facultatea de Agricultură USV Iași, cu competențe în ameliorarea plantelor, biotehnologii, inginerie genetică, parte din diferite consorții de cercetare împreună cu „Justus Liebig” University, Giessen, Germania, a venit cu viziunea unui ameliorator: ”Ameliorarea convențională a plantelor este un proces de durată. La grâu sau rapiță, acest proces durează între 8 și 10 ani, dacă vorbim de cartofi ajungem până la 14 ani, pentru obținerea unei varietăți noi. Dacă vorbim de viță-de-vie sau măr, putem acoperi întreaga carieră a unui ameliorator, adică 25-35 ani. Noile tehnici genomice reduc la jumătate, sau chiar mai puțin, eforturile creatorilor de soiuri. Prin aceste tehnici avem capacitatea să obținem varietăți rezistente sau tolerante la stresuri biotice și abiotice, la schimbările climatice, într-un interval redus, ceea ce reprezintă avantaje pentru fermieri și pentru consumatori.”

Industria semințelor, cercetarea și fermierii sunt gata să îmbrățișeze soluțiile viitorului. Un singur pas mai lipsește pentru ca toată lumea să poată beneficia de rezultatele științei: cadrul legislativ. Acestea sunt doar câteva din concluziile conferinței care a adunat laolaltă peste 80 de persoane, cercetători, specialiști din industria semințelor, fermieri, autorități, presă.

Limbajul plantelor

O lume misterioasă, complexă, care  își desfășoară existența în atât de multe moduri încât imaginația omului nu ar putea cuprinde toată dimensiunea ei se desfășoară la picioarele noastre. Știința și-a îndreptat curiozitatea spre mecanismele de funcționare a lumii vegetale și a demonstrat că plantele sunt mai mult decât ce percepem noi. Oamenii de știință spun că plantele comunică între ele, se ajută reciproc, învață și memorează tot felul de lucruri. Cum fac asta? O teorie este că „centrul de comandă“ se află în sistemul lor radicular. Practic, rădăcinile lor transmit informații mai departe către alte plante prin rețeaua subterană de fungi și tot prin intermediul acestei conexiuni vin în ajutorul plantelor care au probleme. Fac acest lucru prin trimiterea necesarului de substanțe nutritive către plantele care au nevoie de ele, spre exemplu. În cazul unui atac iminent al dăunătorilor, plantele eliberează în sol substanțe chimice care avertizează și alte plante de existența acestui pericol. Ca urmare, plantele care au primit avertizarea încep să secrete substanțe chimice repelente. Dacă până acum toate aceste teorii erau puse sub semnul întrebării, acum oamenii de știință spun că este demonstrat faptul că plantele comunică între ele. Mai mult decât atât, Monica Gagliano, cercetător în cadrul Universității Western din Australia, spune că plantele percep sunetele, ascultă și abia apoi iau decizii cu privire la modul în care trebuie să reacționeze. Mecanismele prin care fac acest lucru nu sunt încă descoperite.

Este incredibil, nu? Cum plantele, despre care noi, oamenii, credem că sunt „condamnate“ la o viață dependentă de factori pedologici și climatici au înscrise în biologia lor aceste metode extraordinare de comunicare. Ținând cont de complexitatea lumii vegetale, este posibil ca acesta să fie doar un pionierat timid al cercetărilor întreprinse în acest sens.

Laura Zmaranda

  • Publicat în Magazin

Plante care atrag iubirea și prosperitatea

Despre beneficiile plantelor și despre cât de bine este să avem plante în casă știm cu toții. Pe lângă culorile minunate și purificarea aerului, îngrijirea plantelor are efect terapeutic. Dar știați că anumite plante atrag iubirea și prosperitatea?

Fiecare plantă este un miracol în felul său și un dar al naturii de la care avem mereu de învățat. De altfel, fiind daruri ale naturii pentru noi, oamenii, sunt prețuite încă din cele mai vechi timpuri. Frumoasă, grațioasă, delicată, elegantă, orhideea este foarte ușor de îngrijit și este bine să o avem în casă deoarece atrage iubirea, pacea și întărește prieteniile. Grecii antici asociau orhideea cu virilitatea și fertilitatea, astfel că orhideele sunt cadouri perfecte pentru cuplurile care își doresc copii. Originară din China Antică, orhideea se găsește în diferite nuanțe de alb, albastru, galben, portocaliu sau roșu, iar unele plante au un miros subtil de citrice.

Busuiocul

Busuiocul este una dintre plantele despre care se spune că atrage iubirea, pasiunea, dragostea și succesul. Totodată, busuiocul are și un miros plăcut, puternic și o aromă desosebită dacă îl folosim în mâncare, fiind înrudit cu alte plante benefice printre care oregano și rozmarin. Busuiocul are multiple beneficii pentru stimularea imunității, iar extractul de busuioc și-a dovedit eficacitatea într-o varietate de afecțiuni, ceea ce îl transformă într-una dintre cele mai importante ierburi aromatice din ziua de azi. Studiile științifice arată că busuiocul are multiple beneficii fiind: antiinflamator, antioxidant, de combatere a cancerului, analgezic (combate durerea), de reducere a febrei, de prevenire a diabetului, de protecție a ficatului (hepatoprotector), de protecția a vaselor de sânge, de stimulare a imunității, antistres.

Lămâiul

O altă plantă pe care este bine să o avem în casă este lămâiul, acesta aducând dragoste, fericire și lumină în casă. Despre lămâi se spune și că este simbolul purificării și al prieteniei, iar, dacă bem ulei de lămâie diluat într-o noapte cu lună plină, ne va crește nivelul energetic. Originar din Asia, lămâiul poate crește și până la 10 metri înălțime, într-o livadă. Atunci când îl ținem în casă, trebuie să-l plantăm într-un ghiveci destul de mare pentru ca rădăcinile să aibă loc să se dezvolte. Este important ca locul în care ținem lămâiul să fie luminos căci planta adoră lumina. În ghiveci, un lămâi poate ajunge la 2 metri.

Iasomia

O altă plantă pe care este bine să o avem în casă ori în grădină este iasomia, cu flori superbe care miros minunat. De altfel, iasomia este una dintre cele mai parfumate și mai nobile plante pe care le putem avea în casă ori în grădină. Iasomia atrage iubirea și banii în casele noastre, iar uleiul de iasomie este unul dintre cele mai puternice afrodisiace, ceea ce o face un instrument eficient pentru cei care doresc menținerea pasiunii într-o relație de cuplu. Iasomia de grădină mai este numită și „regina florilor“, planta fiind cunoscută încă din Antichitate, pe vremea când vechii egipteni și greci o utilizau pentru îngrijirea rănilor. Sub formă de ceai  a început să fie utilizată de chinezi, proprietățile sale fiind multiple.

Levănțica

Cu un miros plăcut ce îmbunătățește starea de spirit, având proprietăți de calmare, levănțica atrage și dragostea. Originară din Africa de Nord și regiunile muntoase din zona mediteraneană, lavanda a fost utilizată încă din perioada Egiptului Antic. Ulterior, lavanda a devenit nelipsită în toate produsele de îngrijire corporală în Persia, Roma și Grecia Antică. Potrivit credințelor de atunci, lavanda avea proprietăți ce ajutau la purificarea trupului și a minții. De-a lungul vremii, lavanda a început să fie folosită și ca remediu naturist pentru insomnie, anxietate, depresie, acnee, stări de greață, iritații ale pielii, migrene și chiar căderea părului.

Bambusul

O altă plantă benefică este bambusul, o plantă despre care specialiștii în Feng Shui spun că atrage bucuria, prosperitatea, împlinirea dorințelor, norocul. De asemenea, bambusul oferă protecție și ajutor în dezvoltarea spirituală. Ușor de întreținut și deloc pretențios, bambusul crește foarte ușor și este decorativ, verdele său colorând și înveselind orice încăpere. Bambusul poate fi pus într-o tăviță decorativă sau un alt vas mic, transparent, în care putem pune pietricele albe din apă dulce, cu rol deosebit de important căci rădăcinile plantei se fixează de acestea. Pentru că îi place apa, bambusul nu trebuie lăsat fără apă, fiind nevoie să-l udăm în permanență. Dacă îl punem într-un vas cu apă trebuie să ne asigurăm că are mereu apă proaspătă. La fel ca pentru orice plantă, cea mai bună apă este cea de ploaie sau cea filtrată. Pentru sănătatea bambusului, o dată pe lună este bine să-l scoatem din vasul în care l-am pus și să-l spălăm sub jet de apă rece, în special la rădăcină. De asemenea, este bine ca frunzele să fie șterse cu o cârpă curată și uscată.

Simona-Nicole David

Avantajele micropropagării plantelor

În urmă cu patru ani, în Blăjenii de Jos, Bistrița, a fost înființat un laborator modern pentru multiplicarea in vitro a plantelor, axat, în special, pe producția de Paulownia. Decizia înființării lui a fost bazată pe experiența de 14 ani a companiei de biotehnologii Agro Afaceri In Vitro, spune interlocutorul nostru, dl ing. Paul Dumitru. Domnia sa ne-a vorbit despre finețea și regulile procesului de multiplicare a plantelor, dar și despre avantajele micropropagării. Printre ele se numără calitatea ridicată și certitudinea unei bune dezvoltări a plantelor, existența unui sistem radicular mai puternic și mai bogat. În plus, cantitatea de plante produse în laborator nu se poate obține prin metoda clasică, iar prețul de comercializare este mai mic decât în cazul plantelor obținute convențional.

În șase luni, dintr-o singură plantă se obține un milion de plante

Reporter: Care este definiția micropropagării?

Ing. Paul Dumitru: Pe scurt, pașii micropropagării in vitro a plantelor pot fi împărțiți în patru faze, și anume selecția plantei-mamă, multiplicarea, înrădăcinarea și aclimatizarea, transferul plantei în pământ. Prin această metodă se obține un număr mare de plante produse (clonate), pornind de la o singură plantă. Micropropagarea ne permite să producem numere mari de plante din părți mici ale „plantei-mamă“, într-o perioadă scurtă de timp. Există metode vegetative de propagare care sunt folosite pentru a produce 1.000.000 de plante în șase luni dintr-o singură plantă. În plus, această metodă are avantajul de a produce plante sănătoase, fără boli, fungi, virusuri; se obțin plante mai robuste, care au o creștere mai accelerată prin comparație cu plantele produse prin metoda tradițională.

Rep.: Cum se realizează această multiplicare in vitro?

P.D.: Micropropagarea începe cu selecția plantei-mamă. Dintr-o plantă intactă se iau țesuturi, în condiții sterile. Curățarea și dezinfectarea plantei-bază sunt foarte importante pentru producerea de plante sănătoase, fără virusuri și fungi. O mică parte din planta-bază, uneori chiar o singură celulă, este pusă într-un mediu de creștere care conține de obicei zaharoză ca sursă de energie și unul sau mai mulți regulatori de creștere. Multiplicarea înseamnă prelevarea de probe de țesut produse în prima fază și înmulțirea lor. Prin cicluri repetate ale acestui proces, o singură probă de explantă poate crește de la una la sute și mii de plante. Înrădăcinarea și aclimatizarea sunt procese prin care plantele sunt determinate să își dezvolte rădăcinile. Ulterior, prin transplantarea lor în alveole sau alte recipiente, într-un mediu cu umiditate mare și lumină slabă, plantele sunt pregătite pentru trecerea în mediul exterior de cultură.

Paulownia reprezintă 85% din producția obținută in vitro

Rep.: Ce condiții se asigură plantelor în laborator?

P.D.: Este foarte important ca laboratorul să fie astfel dotat încât lumina, umiditatea și temperatura să fie controlate. Bineînțeles, fără specialiștii în micropropagare nu putem face nimic. Laboratorul nostru este mare, modern, echipat pentru propagarea plantelor în scopuri comerciale, amenajat cu camere de aclimatizare și gestionarea atentă a umidității, temperaturii și luminii. Astfel se creează un mediu perfect pentru înmulțirea plantelor și transferul lor în sera cu mediu controlat. Investiția în laborator a depășit cu mult 200.000 de euro.

Rep.: Ce plante pot fi folosite în acest proces?

P.D.: În general, se poate multiplica orice tip de plantă. În ceea ce ne privește, multiplicarea Paulowniei este principala activitate, cu o cerere de 85% din producție atât în România, cât și în Europa, dar avem încheiate contracte și cu aronia, goji, afin, alun, mure, zmeură etc.

Trecerea către mediul exterior se face în etape de aclimatizare

Rep.: Cum se face transferul plantelor din laborator în mediul natural și care sunt condițiile de care au nevoie?

P.D.: Se trece printr-un proces de aclimatizare care se realizează în niște acvarii închise ermetic și treptat oferim plantelor contact cu mediul normal. După această primă etapă a procesului de aclimatizare, următorul pas presupune mutarea plantelor în cele două sere cu o suprafață de 1.500 m² .

Rep.: Ce volum de producție aveți anual pentru plăntuțele obținute in vitro?

P.D.: Producem între 500.000 și 1.000.000 de plante anual, cca 30% fructe de pădure și 70-80% noul hibrid Paulownia, creat în 2019. Clona Paulownia a fost modificată și aclimatizată în laboratorul de la Blăjenii de Jos pentru a putea rezista temperaturilor de până la 28 grade Celsius. Nu avem anotimp în laborator, muncim la fel în orice perioadă a anului, doar perioada livrărilor diferă, 50% primăvara și 50% toamna. Prețul plantelor in vitro variază între 0,3 eurocent și 2 euro.


Avantajele alegerii unui material săditor certificat sunt posibilitatea de a accesa fondurilor europene, calitatea superioară a plantelor, verificarea și siguranța soiului, dar și prețul scăzut al plantelor.


Laboratorul este autorizat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și de Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor. Această autorizație facilitează importul și exportul de material săditor și obținerea de certificate FV (etichete albastre) pentru clienții care doresc să acceseze fonduri europene nerambursabile, PNDR, SAPARD, FEADR și altele.


(D.Z.)

Care sunt plantele care „luptă“ împotriva mucegaiului și a igrasiei

Dacă vă confruntați cu umiditate excesivă în casă, una dintre soluțiile cele mai simple este amplasarea anumitor plante care absorb apa în zonele cu probleme. O locuință cu umiditate crescută este mediul ideal pentru igrasie, mucegai, mirosuri neplăcute, dăunători ce pot avea consecințe neplăcute pe termen lung.

Crinul păcii

Una dintre plantele care absorb cel mai bine apa este Spathiphyllum wallisii sau Crinul păcii. Originară din America și Asia, această plantă absoarbe apa și purifică aerul din încăpere. De asemenea, are capacitatea de a elimina chiar și substanțele toxice provenite din fumul de țigară, dar și acetona, amoniacul, benzenul și xilenul.

Tillandsia

O altă plantă perfectă pentru spațiile cu umiditate ridicată este Tillandsia, cunoscută și sub denumirea de planta de aer. Această plantă nu are nevoie de pământ pentru a se dezvolta, ci poate trăi oriunde: într-un bol, pe o farfurie, în globuri sau recipiente din sticlă, într-un aranjament cu mușchi și licheni stabilizați etc.

Feriga

feriga

Feriga este o altă plantă ce ne poate scăpa de umiditatea în exces, având nevoie de niveluri ridicate de umiditate ambientală pentru a se dezvolta. Perfecte pentru a absorbi umiditatea, ferigile se pot amplasa în baie sau în orice altă încăpere unde există umiditate mare. Pe lângă rolul lor de „dezumidificator“, ferigile elimină și substanțele toxice din mediul înconjurător, adică ajută și la combaterea ciupercilor. De altfel, despre ferigă se spune că este cea mai bună armă naturală în lupta împotriva mucegaiului.

Calathea

calathea

O altă plantă care nu iubește ambientul uscat, deci numai bună pentru casele cu umiditate ridicată, este Calathea. Originară din America Centrală și de Sud, Calathea cuprinde în jur de 150 de specii cu frunze verzi și mai este denumită „planta păun“ sau „planta care se roagă“. În funcție de specie, această plantă poate crește până la un metru și jumătate înălțime.

Iedera

Iedera este o altă opțiune pentru ambientul umed. Cu un frunziș bogat, iedera este puțin pretențioasă, fiind ușor de îngrijit. Se dezvoltă bine în spații înguste și nu are nevoie de prea multă lumină naturală. Iedera absoarbe atât apa în exces, cât și toxinele din atmosferă.

Pereți din licheni

licheni perete

De asemenea, pe lângă plantele de interior, se poate alege și aranjamentul din licheni stabilizați sau chiar un perete din licheni. Un astfel de perete sau aranjament are nenumărate avantaje mai ales în zona urbană aglomerată pentru că reduce nu doar umiditatea și praful, dar și zgomotul. De asemenea, peretele din licheni stabilizați creează un spațiu cât mai aproape de cel natural, reduce stresul și dă o stare de bine. În funcție de preferințele fiecăruia, puteți alege orice tip de licheni, iar peretele poate fi verde sau colorat, cum vă place. Încăperile ideale pentru aranjamente sau pereți din licheni sunt băile, livingurile și dormitoarele sau orice încăpere cu umiditate mai mare de 40%. Chiar și bucătăria se pretează pentru un aranjament cu licheni – tablou sau chiar un perete întreg. Totuși, aici trebuie atenție sporită la grăsime și la temperaturile ridicate, ce pot afecta lichenii. Iar dacă vă întrebați cât rezistă un perete din licheni, ei bine, acesta poate rezista peste zece ani dacă umiditatea este crescută. Iată, așadar, că o problemă poate fi rezolvată simplu și eficient. Mai mult decât atât, un perete din licheni este și ușor de întreținut deoarece lichenii nu au nevoie de tundere, udare sau altceva.


Plante care favorizează odihna și relaxarea

Fie că avem sau nu probleme cu umiditatea în exces, este bine să avem plante prin casă pentru efectul relaxant. De pildă, lavanda este ideală pentru că ne ajută să ne relaxăm. Plantă medicinală excelentă, lavanda se poate folosi și pentru a realiza un ulei homemade de masaj sau ceai.

Plantele pot ameliora și alergii

Dacă avem multe plante de interior, vom observa că avem mai puțin praf în casă. Iar acest lucru se datorează plantelor care acționează ca adevărate filtre naturale. De altfel, unele plante sunt recunoscute pentru faptul că pot ameliora alergiile: plantele care rămân mereu verzi, crinii, violetele și alte plante cu frunze texturate ce pot filtra particulele de aer. Printre cele mai bune purificatoare de aer se numără feriga, iedera, crinul păcii și este bine să ale avem în fiecare încăpere din casă.


Simona-Nicole David

  • Publicat în Magazin

4.000 de plante din 1.800 de specii. Invitație la cea mai mare plantație de cactuși din țară

Cactușii sunt printre cele mai rezistente plante din lume care provin din zonele aride ale celor două Americi. Specialiștii au numărat peste 3.000 de specii de diverse mărimi și varietăți, de la cele de doi centimetri până la cele de aproape 20 de metri. Chiar dacă sunt plante deosebit de rezistente, majoritatea nu suportă temperaturi exterioare foarte. Nu iernează afară în condițiile climei temperate, dar rezistă foarte bine, pe timpul iernii, într-o cameră răcoroasă.

Două mituri desființate

Cristian Gavriloaie este director comercial la o firmă din Tîrgu-Mureș. Este pasionat de filatelie, acvaristică, dar și de plante. Deține la Ideciu de Jos una dintre cele mai mari colecții de cactuși din țară, aproape 4.000 de exemplare din 1.800 de specii. Cristian încercă să dărâme cele două mituri legate de cactuși, cum că ar aduce ghinion și sărăcie și că nu înfloresc niciodată, orice le-ai face. „Acestea sunt povești. Cactușii sunt plante care suportă rigorile naturii aspre din zonele deșertice. Sunt un exemplu de supraviețuire. Anumite specii pot să reziste și la frig, chiar până la minus 25 de grade. Dar majoritatea nu suportă temperaturile negative. Secretul înfloririi cactusului este că nu trebuie să îl udăm deloc iarna și trebuie să îl udăm moderat vara.“ Cristian a început să colecționeze cactuși pentru că a fost fascinat de rezistența și puterea lor de regenerare în fiecare primăvară.

„Cactușii sunt plante deosebite, cu flori deosebite, chiar dacă, de cele mai multe ori, florile nu ne atrag. Majoritatea au un miros respingător, fetid. Explicația este că polenizarea o fac doar muștele care sunt atrase de acel miros deloc ademenitor pentru alte insecte.“

Cum îi îngrijim și cum îi facem să înflorească

Cristian ne dezvăluie secretele acestor plante miraculoase:

„Majoritatea cactușilor trăiesc într-un climat cu două  anotimpuri. Noi ar trebui să simulăm cele două anotimpuri din locurile lor de origine. Practic, primăvara ar începe în aprilie și ține până în octombrie, de aceea în acest interval trebuie să le dăm apă și îngrășământ. Ar fi echivalentul sezonului ploios. Apoi ar trebui să îi punem într-o cameră răcoroasă, cu un mediu uscat. În acest fel simulăm anotimpul secetos. Iarna nu trebuie să îi udăm deloc pentru că planta intră într-o stare de hibernare și își pregătește inducția florală. Primăvara o să observăm pe plantă mici boboci de floare. Udarea pe timpul iernii sau udarea excesivă vara este o greșeală care poate fi fatală cactusului pentru că îi dă peste cap ceasul biologic. Plantele nu vor mai face flori în sezonul următor. Dacă sunt udate prea mult pot putrezi și rădăcinile. Vara pot fi udați săptămânal dacă se usucă pământul din ghiveci. Apoi, spre toamnă, trebuie rărit udatul.“

Important pentru cactuși este și substratul în care crește, ne atrage atenția Cristian Gavriloaie. „Ideal este un amestec de mici roci poroase și puțin pământ. Mai putem folosi și un amestec de 30% pământ de grădină cu 70% nisip de râu. Dacă plantele nu înfloresc înseamnă că ceva le lipsește. Se poate folosi îngrășământ granulat, dar nu în cantități mari.“ Dacă sunt respectate regulile, cactușii nu se usucă și nu suferă.

O potențială colaborare cu școlile

Cristian are și planuri de viitor cu impresionanta lui colecție. Ar vrea să mai aducă câteva specii deosebite din America și, atunci când vremurile vor fi normale, ar vrea să colaboreze cu școlile. „Aș vrea să vină copiii aici, la Ideciu, să le povestesc despre cactuși. M-aș oferi voluntar să țin câteva lecții deschise despre aceste plante spectaculoase. Multe sunt plante rare, greu de văzut în alte locuri. Cu siguranță se vor găsi vreo doi-trei copii care vor dori să înceapă și ei o colecție.“ Cristian a început să colecționeze cactuși pentru că îi consideră plante speciale. Le admiră rezistența, puterea de supraviețuire și de adaptare. „Se mulțumesc cu puțin, ne mărturisește horticultorul mureșean, și în cele din urmă ai satisfacția că poți admira, printre ghimpi, o floare cu adevărat frumoasă, deosebită.“

Existența lor ar putea fi, în cele din urmă, o lecție de viață!


Cristian spune că, în lumea colecționarilor de cactuși, începătorii sunt predispuși să greșească pentru că vor să înceapă cu specii rare  și greu de cultivat. Dacă vrem să avem o colecție de cactuși, sfatul său este să începem cu plante mai puțin pretențioase pe care le găsim în magazinele horticole.


Vasile Braic

  • Publicat în Social

Floarea care și-a schimbat genetica pentru a se proteja de oameni

Plantele au dovedit încă o dată că au o inteligență remarcabilă, până într-acolo încât înțeleg atunci când sunt amenințate cu dispariția și iau măsuri pentru a preveni acest lucru. Este și cazul unei mici flori galbene, numită științific Fritillaria delavayi. Potrivit National Geographic, aceasta crește în sud-vestul Chinei, în munții Hengduan, și face parte din categoria plantelor medicinale folosite în mod tradițional de mai bine de 2.000 de ani. Aceasta este folosită în mod special pentru tratarea afecțiunilor pulmonare, iar recoltarea ei în mod excesiv a făcut să ajungă la limita existenței. În medicină este utilizat bulbul plantei, iar pentru că dimensiunile sale sunt mici pentru a culege un kilogram este nevoie de mai mult de 3.500 de plante.

În vreme ce unele specii de Fritillaria pot fi cultivate, Delavayi crește în mod natural la altitudini mari, în aer rece și uscat, iar aceste condiții sunt dificil de reprodus pentru fermieri. În plus, există convingerea în rândul consumatorilor că plantele sălbatice sunt mai bune, deși nu există dovezi care să arate că acest lucru este adevărat. Dar, așa cum spuneam, lumea vegetală dovedește că reprezintă mai mult decât putem vedea noi. Ca urmare, această plantă mică ce înflorește o dată pe an încearcă să își rescrie singură destinul. Dacă până acum Fritillaria delavayi era inconfundabilă datorită florii sale, similare celei de lalea, colorată într-un galben vibrant, cu tulpină scurtă și cel mult cinci frunze, astăzi este mai greu de recunoscut. Oamenii de știință intrigați de acest fenomen au studiat comportamentul acestei plante și au descoperit că Fritillaria delavayi și-a schimbat cumva genetica.

Astfel, floarea ușor de recunoscut altădată și-a schimbat efectiv înfățișarea. A renunțat la culorile vii în favoarea unora care o pot camufla mai ușor, respectiv gri și maro. Pentru că acest fenomen se întâmplă în mod special în zonele unde această plantă era culeasă excesiv, oamenii de știință cred că explicația este că Fritillaria delavayi și-a însușit un alt aspect pentru a se proteja de principalul ei prădător, și anume omul. Puși în fața unei astfel de explicații mai putem privi cu superficialitate lumea extraordinară care ne înconjoară?

(D.Z.)

  • Publicat în Magazin

Plante uimitoare și metodele lor de supraviețuire

Dacă o singură clipă poți să te oprești și să privești natura, să îi înțelegi înțelepciunea ancestrală pe care o poartă cu sine, te poți considera deja mai bogat. În lumea vegetală, cu toate splendorile ei, poți descoperi o mulțime de lucruri uimitoare. Plantele comunică, se ajută reciproc, luptă pentru viața lor efemeră. În bula lor restrânsă de timp fiecare moment este prețios, așa că plantele au găsit tot felul de modalități pentru a supraviețui. Așadar, ce metode de supraviețuire aplică plantele?

foto 1 salcamul cornut Vachellia cornigera

Pentru a se apăra, salcâmul cornut (Vachellia cornigera, originar din Mexic – foto 1) a încheiat un parteneriat avantajos cu o specie de furnici agresive care îi asigură protecția. În natură această relație este cunoscută sub denumirea de comensalism. Practic, furnicile protejează copacii împotriva oricărui lucru care reprezintă o amenințare, dar au în schimb un loc unde locuiesc și care le asigură hrană.

foto 2 Planta de mustar

Planta de muștar (foto 2), spre exemplu, emite compuși organici volatili în aer pentru a avertiza plantele vecine că există o amenințare în apropiere. Când plantele de porumb sunt atacate, ele „eliberează substanțe chimice volatile din toate frunzele lor“ care „servesc ca un fel de apel de primejdie... pentru a atrage viespi“, potrivit cercetărilor din cadrul Departamentului Agriculturii din SUA. Odată ce viespile primesc apelul, ca să spunem așa, se adună la planta de porumb și elimină amenințarea, mâncând-o. Există și câteva tipuri de plante care cer ajutorul păsărilor atunci când dăunătorii se hrănesc cu ele. Practic, plantele vor emite COV, semnalând astfel că sunt atacate. Ca răspuns, păsările vin și consumă dăunătorii.

foto 3 Digitalis purpurea

Digitalis purpurea (foto 3) este pe cât de frumoasă, pe atât de periculoasă pentru că aceasta conține o toxină puternică numită digitoxină. Pentru oameni și insecte, consumul oricărei părți din această plantă poate duce la insuficiență cardiacă.

foto 4 nucul negru

Există anumite situații în care plantele trebuie să se apere împotriva altor plante pentru a supraviețui. Când nucul negru (foto 4), de exemplu, simte că o altă plantă începe să crească în apropiere, acționează astfel încât aceasta să nu se poată dezvolta. Drept urmare, rădăcinile nucului negru emit o toxină care otrăvește planta apropiată.

 foto 5 Litopii

Litopii (foto 5) profită de mediul înconjurător pentru a rămâne în siguranță. Deoarece aceste plante suculente arată ca niște roci sunt capabile să se camufleze perfect printre pietrele reale și să se protejeze astfel de prădători.

O altă modalitate a plantelor de a se proteja este folosind nectarul ca recompensă. Există plante care folosesc această substanță dulce pentru a atrage albinele și moliile. Prin insistența de care pot da dovadă, acestea alungă de multe ori erbivorele. Primesc, în schimb, substanțe nutritive. Este doar un alt exemplu de situație reciproc avantajoasă.

foto 6 Corydalis hemidicentra

Camuflajul este o tehnică de supraviețuire pe care și-o însușesc nu doar animalele, ci și plantele. Este și cazul plantei Corydalis hemidicentra (foto 6). Potrivit unui studiu publicat în revista Trends in Ecology and Evolution, această plantă imită cele mai neatractive elementele din jurul său cu scopul de a îndepărta astfel eventualii prădători. Având această caracteristică, genurile speciei arată diferit, în funcție de regiunea în care se găsesc.

foto 7 Inga Edulis

Plantele cu frunze cerate au găsit prin această modalitate nu doar o formă de protecție, ci și o soluție pentru a păstra umiditatea, cum este cazul celor care cresc în deșert. Stratul de ceară care le acoperă este dificil de mâncat de insecte și astfel plantele rămân integre. Alte plante mai ingenioase în materie de scuturi împotriva eventualilor devoratori au dezvoltat sisteme de apărare impenetrabile, la propriu. Este cazul arborelui Inga Edulis (foto 7). Cum funcționează sistemul lui de apărare? Pentru insecte frunzele sale sunt tari precum coaja de nucă de cocos. Sunt și plante care merg pe principiul că ofensiva este mai bună decât defensiva. Și atunci au dezvoltat tot felul de sisteme ingenioase de apărare cărora le cad pradă și victime colaterale. Sunt plante care în interiorul țesuturilor vasculare au o rețea complicată de canale cu seva din latex. Atunci când o insectă mănâncă frunzele, canalele sunt rupte, iar seva este eliberată pentru a prinde în capcana ei insecta. În esență, acest mecanism de apărare funcționează ca o pânză de păianjen. (D.Z.)

  • Publicat în Magazin

Cum putem obține plante sănătoase cu iluminat artificial

Pe lângă apă și aer, plantele au nevoie și de lumină pentru a se dezvolta bine. Iar lumina este principalul factor, fără de care fotosinteza ar fi imposibilă. Ce soluții găsim pentru plantele care au nevoie de mai multă lumină decât cea pe care o putem oferi în mod natural?

În perioadele de iarnă sau atunci când sunt zile mohorâte, întunecate, plantele nu au lumină suficientă pentru a se dezvolta și atunci trebuie găsită o soluție. Fie că este vorba despre plante decorative de interior, fie că vorbim de răsaduri sau culturi, soluția este lumina artificială. Lămpile pentru plante reprezintă sursa de lumină pentru a compensa lipsa luminii naturale, care este deosebit de importantă în perioada toamnă-iarnă. Dacă vorbim despre plante de interior, chiar dacă le poziționăm la ferestre pe partea de sud, durata luminii naturale pe timp de zi este insuficientă pentru dezvoltarea normală a plantelor, indiferent de tipul lor. Totuși, geamurile expuse spre sud primesc maximum de lumină și este amplasarea ideală pentru orice plante de interior. În aceste cazuri, dacă este foarte cald, trebuie să avem în vedere o bună aerisire și chiar filtrarea luminii, dacă este prea puternică. Dacă punem plantele în încăperi orientate spre nord, cantitatea de lumină va fi destul de redusă, iar plantele vor trebui să fie plasate la maximum 2 metri de fereastră. În acest caz este nevoie să limităm variațiile de temperatură prin geamuri duble, bine izolate. Atunci când așezăm plantele către est, acestea vor avea lumină dimineața, fiind o lumină dulce, benefică plantelor. Majoritatea plantelor de interior se dezvoltă mai bine la nord-est, în regiunile calde, și la sud-est, în zonele mai reci. Singurul inconvenient în acest caz este scăderea bruscă a temperaturii. Într-o cameră orientată spre vest, expunerea directă la soare este spre sfârșitul zilei. Această amplasare este perfectă pentru regiunile cu veri foarte călduroase, pentru că așa se menține ușor o ambianță temperată. Și aici trebuie luată în calcul izolarea ferestrelor și aerisirea naturală a încăperilor, vântul dominant suflând adeseori dinspre vest. Pentru a se dezvolta complet, plantele au nevoie de cel puțin 15 ore de lumină. Ce se întâmplă în cazul în care acestea nu au lumină suficientă? Ei bine, creșterea plantelor nu doar că încetinește, dar frunzele se ofilesc și devin galbene. Tulpina este firavă, nu se mai formează muguri noi, florile vechi dispar treptat, iar înflorirea se poate opri de tot. Într-un final, planta poate să moară.

Ce tip de lumină este mai bună

Lumina este o componentă importantă a vieții plantelor, fotosinteza având loc doar cu participarea acesteia. Chiar dacă sunt și alți factori externi ce influențează intensitatea fotosintezei, principalul element este intensitatea luminii. Cu ajutorul iluminatului potrivit putem extinde artificial orele cu lumină necesară pentru plante. O soluție ar fi lămpile fluorescente pentru că nu se încălzesc și nu afectează temperatura camerei, de aceea sunt recomandate pentru iluminarea plantelor. Au o putere mare de iluminare, nu costă mult și au un consum redus de energie. Acestea pot fi utilizate atât pentru plante de interior, cum ar fi orhideele sau violetele, dar și pentru răsaduri de legume și ierburi aromatice. O soluție mai bună decât lumina fluorescentă o reprezintă diodele emițătoare de lumină sau LED. Acestea au cel mai mic consum de energie și o eficiență crescută. De pildă, o lampă cu LED poate lumina până la 50 de mii de ore. De asemenea, acestea sunt și versatile și pot fi integrate frumos în decor. Totuși, chiar dacă becurile care folosesc lumină fluorescentă consumă mai puțin decât cele incandescente, mercurul din interiorul acestora le plasează sub LED-uri ca eficiență ecologică. În cazul în care se alege iluminatul artificial pentru creșterea plantelor, trebuie știut că nu trebuie să ținem plantele constant în „lumina reflectoarelor“. Pentru a crește bine, plantelor le este suficient să aibă lumină timp de 16 ore. Este drept că fiecare tip de plantă are nevoie de mai multă sau mai puțină lumină, de aceea este bine să ne interesăm înainte de a le achiziționa.


Luminozitatea este rareori suficientă în interior, fie că locuim la casă ori în apartament de bloc; de aceea este bine să rezolvăm această problemă dacă vrem să avem plante sănătoase și frumoase. Plantele de interior suferă din cauza lipsei luminii și de aceea este nevoie de creșterea intensității luminoase. Importantă este și dimensiunea ferestrelor, acestea având chiar rol esențial, dar uneori ajută și vopsirea pereților în alb pentru ca lumina să reflecte și să obținem mai multă lumină pentru plante sau chiar și pentru animalele de companie.


Simona-Nicole DAVID

Tratamente naturiste: „Sănătate din farmacia Domnului“ (I)

„Domnul lasă doctoria să crească din Pământ și-un înțelept n-o disprețuiește.“
(Sfânta Scriptură, Sirach 38, volumul 4)

Orice om își poate ajuta propria sănătate și chiar trata, dacă nu a știut sau nu a putut să prevină o anumită afecțiune cu ajutorul leacurilor dăruite din vremuri străvechi de bunul Dumnezeu.

În cărțile sale, preotul Kneipp scrie că Dumnezeu „pentru fiecare boală a crescut o mică plantă“. Astfel, cei care decid să folosească plante medicinale ar trebui să înceapă mai întâi cu plantele depurative, adică cele care curăță sângele: urzici, leurdă, păpădia, pătlagina etc. Firește că, în caz de stare de rău accentuată, febră și alte simptome serioase de boală, trebuie mers la medic pentru a vedea care este problema. Iar atunci când este vorba de o boală grea trebuie urmate recomandările medicilor.

În cartea Sănătate din farmacia Domnului, scrisă de Maria Treben și tradusă în 17 limbi, autoarea reamintește că medicina predată în facultățile de profil a început să se intereseze treptat și de medicina naturistă încă de acum 40 de ani. Profesorul universitar dr. Carl Alken (Universitatea din Saarland, Germania) aduce argumente pentru îndreptarea tot mai puternică a medicinii predate la facultate spre forțele tămăduitoare ale naturii astfel: „După cel de-al Doilea Război Mondial, medicii s-au aflat practic neputincioși în fața tuberculozei sau, de exemplu, a proastei funcționări a rinichilor. A urmat marea schimbare odată cu introducerea antibioticelor, iar astăzi trebuie să ne luptăm deja cu urmările negative ale utilizării parțial exagerate, parțial greșite a acestor «binefăcători». La aceasta se adaugă o creștere de forță a unei avalanșe a micozelor declanșate de o perturbare a echilibrului biologic normal de prea multe medicamente și de alte influențe ale mediului“, se arată în cartea Sănătate din farmacia Domnului, scrisă de Maria Treben.

Atenție la calmante!

Potrivit autoarei, care și-a dedicat întreaga viață fitoterapiei, „mulți medici cu conștiința responsabilității pun în gardă în fața unei folosiri excesive a medicamentelor. Se arată mai ales cât de periculoase pot deveni calmantele. Ele sunt luate de nenumărați oameni fără control medical și pot dăuna foarte serios diferitelor organe. Medicamentele pentru scăderea tensiunii, de exemplu, luate timp îndelungat, provoacă la femei cancer mamar, după cum au constatat trei grupe de cercetători care au lucrat independent unele de altele, la Boston, Bristol și Helsinki“, scria Maria Treben în 1980, anul în care a publicat cartea tipărită în peste opt milioane de exemplare și devenită best-seller în scurt timp.

Când trebuie culese plantele

Dar pentru ca plantele medicinale să fie adevărate leacuri, așa cum ni le-a lăsat bunul Dumnezeu, acestea trebuie să fie culese, păstrate și preparate corect. Astfel, cele mai bune plante medicinale sunt cele proaspăt culese; „ele sunt neapărat necesare pentru o reușită în cazurile de îmbolnăviri grave“. De pildă, ierburile proaspete pot fi culese începând cu primăvara timpurie, uneori deja înainte de sfârșitul lunii februarie, până în luna noiembrie, chiar înainte de intrarea în iarnă. Sunt și plante ce pot fi culese iarna, de sub pătura de zăpadă, dacă li s-a reținut locul. Un exemplu este rostopasca. Maria Treben explică faptul că iarna nu este bine să facem provizii în exces de plante, ci doar atât cât ne trebuie. Care este explicația? Ei bine, plantele trebuie culese în perioada conținutului cel mai mare de substanțe active. Așadar, dacă este nevoie de flori, acestea trebuie culese întotdeauna la începutul perioadei de înflorire, iar dacă folosim frunzele este bine să le culegem înainte și după perioada de înflorire. În ceea ce privește rădăcinile, acestea sunt scoase din pământ la începutul primăverii sau toamna; fructele se culeg în perioada coacerii.


Cine a fost Maria Treben?

Născută Günzl, în 1907, Maria Treben a fost o botanistă și scriitoare austriacă. Considerată o specialistă în domeniul medicamentelor pe bază de plante și a altor metode alternative de tratament în tradiția lui Sebastian Kneipp, Treben a sintetizat puterea plantelor în cartea sa Gesundheit aus der Apotheke Gottes (Sănătate din farmacia Domnului), publicată în peste 20 de limbi străine, în mai mult de opt milioane de exemplare. În ianuarie 1947, în urma expulzării germanilor din Cehoslovacia, Maria Treben a fost adăpostită într-o tabără de refugiați din Wülzburg (Bavaria), scrie Wikipedia. Acolo a avut o erupție cutanată și, după o ședere de trei săptămâni, s-a îmbolnăvit de febră tifoidă. A fost transferată din tabără la un spital, unde, din cauza războiului, nu existau prea multe medicamente și nu era nicio perspectivă de salvare. Surorile i-au dat să bea suc de rostopască, iar starea ei de sănătate s-a îmbunătățit imediat. Această experiență cheie a determinat-o să înceapă să studieze herbalismul. În următorii ani, Treben a studiat ca autodidactă medicina pe bază de plante (fitoterapie). A practicat în Austria și Germania, fără a fi o practicantă recunoscută. Recomandarea folosirii bitterului suedez („ierburile suedeze“) a devenit deosebit de cunoscută, această practică bazându-se pe redescoperirea unei rețete a medicului suedez Claus Samst, care la rândul său a atribuit-o lui Urban Hjärne (1641-1724).


Simona-Nicole David

  • Publicat în Social

Atenție la calitatea apei folosite la irigat!

Schimbările climatice permanentizate scot în evidență că, în anumite zone, agricultura nu mai este posibilă fără irigații. Sursele de apă în țara noastră sunt: Dunărea, râurile interioare, inclusiv Canalul Siret–Bărăgan, pânza freatică și ar fi de dorit să se amenajeze cât mai multe lacuri de acumulare a apei din precipitațiile abundente care cad în anumite perioade ale anului, ploi torențiale care nu pătrund în sol, se scurg, provoacă eroziune, inundații și colmatări, se deplasează spre mare, deci se pierd. Anii secetoși au demonstrat că apa este factorul decisiv al producției agricole.

În viața plantelor apa are multiple roluri:

  • are putere de dizolvare și menținere a nutrienților sub formă de ioni;
  • asigură absorția și conducerea substanțelor nutritive în corpul plantelor;
  • menține turgescența și temperatura stabilă în corpul plantelor;
  • participă la fenomenele de hidroliză, oxidare, reducere, fotosinteză.

Apa folosită la irigat trebuie să aibă următoarele însușiri:

  • conținutul în săruri solubile (cloruri, sulfați, carbonate) să fie sub 5 g/l;
  • să aibă reacție neutră pHul 6,5-7,2. Poate fi tolerată și apa cu pHul 5,5 – 6,4 și 7,3-7,6;
  • conținutul în aluviuni să fie de 1-3 g/l;
  • temperatura apei să fie de 20-28°C (apa din subteran are 12-13°C);
  • să aibă un bun grad de aerație cu 7-14 g/m3 oxigen.

Irigarea nerațională poate avea unele urmări negative:

  • mărește nejustificat cheltuielile și deci prețul produselor agricole;
  • umezirea exagerată și repetată este nefavorabilă atât plantelor, cât și activității microbiologice din sol;
  • cantitățile mari de apă deteriorează structura solului;
  • cel mai grav este că produce sărăturarea secundară și înmlăștinirea solului.

Sărăturarea secundară constă în ridicarea apei freatice mineralizate spre suprafața solului, apa se evaporă, iar sărurile rămân concentrate în zona respectivă. Tot sărăturare secundară este și atunci când se folosește apă cu un conținut de săruri mai mare de 5 g/l.

Aceasta se întâmplă când adâncimea apei freatice este de 2-3 m, numită adâncime critică.

Fenomenul de înmlăștinire are loc atunci când nivelul pânzei freatice ajunge la suprafața solului. În afară de folosirea cantităților mari de apă la irigat, asemenea fenomene mai au loc atunci când prin canalele de adâncime, neetanșate, au loc pierderi de apă de până la 70%.

Pentru prevenirea sărăturării secundare este necesar:

  • să se cunoască adâncimea apei freatice și gradul ei de sărăturare;
  • să se cunoască gradul de capilaritate a solului.

Pentru a împiedica ridicarea apei la nivelul solului trebuie:

  • să se ia măsuri de evitare a infiltrării apei în canalele de aducțiune prin compactare, betonare, cu folie de polietilenă, prin plantarea de arbori de-a lungul canalului care pot elimina prin transpirație 20.000 m3/ha apă.
  • să funcționeze corect rețeaua de evacuare și drenaj;
  • să se aplice norme de udare moderate, pe teren bine nivelat și cu prezența perdelelor forestiere;
  • nivelul pânzei freatice să se găsească la peste 10 m adâncime.

Din cele de mai sus rezultă că, pentru aplicarea tehnologiilor de cultură în zonele irigate, este necesar un grad de profesionalism mai ridicat al fermierilor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Posibilități de sporire a producției agricole fără cheltuieli suplimentare

Eficiența economică a unei exploatații agricole este determinată, pe de o parte, de nivelul producțiilor agricole realizate, iar pe de altă parte, de cheltuielile realizate pentru obținerea acestor producții.

Experiențe de lungă durată din cercetarea științifică și din unitățile agricole performante demonstrează că se pot obține producții agricole superioare fără cheltuieli suplimentare, dacă se aplică tehnologiile de cultură recomandate de știința agricolă, astfel:

1. Zonarea corectă a culturilor agricole în teritoriu ținând seama, pe de o parte, de analizele pedoclimatice, de cartarea agrochimică a solului și de punctele de bonitare ale fiecărei zone, iar pe de altă parte, de cerințele fiziologice ale plantelor respective.

Numai această așezare corectă în teritoriu poate asigura sporuri de producție de 15%.

2. Folosirea solei amelioratoare de lucernă (trifoi) chiar în rotațiile simple de tipul porumb-grâu poate asigura sporuri substanțiale de producție. De menționat că aceste sporuri pot acoperi cu prisosință pierderile de teren ocupat de lucernă. După 3 ani de lucernă rămân în sol cca 80 t/ha materie organică echivalentă cu 40-55 t/ha gunoi de grajd, iar cantitatea de azot biologic rămas după lucernă este de 200-300 kg/ha, fiind folosit 51% în anul I, 27% în anul II și 22% în anul III după desțelenire. În experiențele noastre producția de grâu în rotația porumb-grâu a fost 100 %, iar după lucernă 220%.

3. Încadrarea culturilor într-un asolament bine întocmit, cu alegerea celor mai bune premergătoare și cu respectarea rotației pot asigura sporuri de producție de 12-15% fără alte cheltuieli.

4. Efectuarea lucrărilor agricole în perioada optimă constituie un factor important pentru nivelul și calitatea recoltelor. Orice lucrare trebuie urmărită să se efectueze cât mai bine, mai ușor și mai ieftin.

a) Epoca de efectuare a arăturii pentru grâul de toamnă este foarte importantă atât pentru creșterea producției cât și pentru îmbunătățirea calității recoltei. Arătura efectuată în vară, cu cât mai de vreme, cu atât mai bine, asigură acumularea apei în sol, distrugerea buruienilor și o activitate microbiologică intensă. Față de arătura din octombrie, arătura din august aduce un spor de producție de 21%, iar arătura din iunie un spor de 44%.

Conținutul în nitrați la arătura din vară crește de 2-5 ori iar de fosfor mobil, de 3-5 ori.

La porumb, față de arătura de primăvară, sporul de producție a fost de 800-1.500 kg/ha când s-a arat în ferestrele iernii, de 1.500-2.500 kg/ha când s-a arat în toamnă și de 2.500-3.500 kg/ha în arătura de vară.

b) Epoca de administrat îngrășăminte poate asigura sporuri de producție, fără cheltuieli suplimentare, astfel:

  • dacă dozele aplicate se calculează în funcție de cartarea agrochimică și de nivelul producției prognozate;
  • dacă îngrășămintele cu azot se aplică fracționat, în funcție de cerințele de consum ale plantelor;
  • dacă îngrășămintele fosfatice sunt încorporate la nivelul sistemului radicular deoarece ele nu se pot deplasa decât 3-5 cm.

În prezent, prin folosirea îngrășămintelor cu eliberare controlată și a celor cu eliberare treptată, se asigură o mai bună valorificare, fără pierderi.

c) Epoca de semănat la grâul de toamnă este foarte importantă pentru a sigura o bună iernare și reluarea vegetației în primăvară. Ea se corelează cu evoluția prognozelor meteo astfel ca până la intrarea în iarnă să acumuleze 450-500 grade termice pozitive. Din experiențe rezultă că însămânțarea mai devreme cu 1-2-3 săptămâni a adus minusuri de producție de 13%, 25% și chiar de 41%, iar la întârzierea semănatului cu aceeași perioadă a înregistrat minusuri de 14%, 25% și 38%.

d) Epoca de recoltat pentru fiecare cultură are o durată scurtă.

Depășirea acestei perioade se soldează cu mari pierderi prin scuturare.

Am determinat pierderile în asemenea condiții și am găsit peste 700 kg/ha grâu. Dar pierderi au loc și prin îmburuienarea culturii și îngreunarea recoltatului, prin încolțirea boabelor în spic, prin atacul de păsări, prin căderea grindinei etc.

Aceasta se întâmplă nu numai când în perioada de recoltat apar multe ploi ci și din cauza numărului redus de combine de recoltat.

Prin urmare, există multiple posibilități de sporire a producției agricole, fără cheltuieli suplimentare, dar cu o bună dotare cu utilaje agricole și o perfectă organizare a muncii.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Microgranulatele, o nouă abordare pentru agricultura în schimbare

Anul agricol 2020 ne-a demonstrat încă o dată că agricultura ne provoacă în fiecare an. Este necesară o schimbare de abordare pentru a găsi varianta de fertilizare potrivită pentru ferma dumneavoastră. Nutriția plantelor, ca știință, ne arată că multe lucruri s-au schimbat și acele X kilograme de azot necesare pentru obținerea a 1.000 kg de producție nu sunt corecte, fiind ușor de argumentat cu dovezi.

Noua generație de fertilizanți / îngrășăminte a arătat că agricultura curată, prietenoasă cu mediul înconjurător este în sinergie cu agricultura profitabilă.

Microgranulatele încă sunt considerate un lux, dar acestea au devenit o necesitate în actualele condiții pedoclimatice deoarece startul unei culturi este extrem de important pentru manifestarea unui potențial ridicat de producție.

Microgranulatele – o soluție pentru a pregăti plantele să producă mai mult în 2021

Aplicarea localizată, odată cu semănatul, a unui îngrășământ de sol starter contribuie semnificativ la o absorbție mai bună a substanțelor nutritive de către plante în primele faze de vegetație. Acest lucru este benefic pentru plantele tinere, care încă au rădăcinile mici și, implicit, o suprafață mai mică de absorbție.

Îngrășămintele starter sunt utilizate pentru a accelera creșterea plantelor în primele faze de vegetație.

Avantajele utilizării îngrășămintelor starter

Principalul avantaj al îngrășămintelor starter îl reprezintă faptul că plantele pot fi ajutate să răsară mai repede și în mod uniform, ceea ce reprezintă primul pas spre o cultură reușită.

Dezvoltarea mai bună a aparatului radicular permite realizarea unor sporuri mai mari de producție. Cele mai importante funcții pe care le are rădăcina sunt: fixarea plantei de sol și absorbția elementelor nutritive și a apei din sol. Cu cât rădăcinile sunt mai bine dezvoltate, cu atât plantele depășesc mai ușor perioadele de secetă.

Compania Naturevo vă pune la dispoziție două produse microgranulate care au confirmat că utilizarea lor influențează pozitiv producția/randamentul la culturi: Best Starter Maximum C+ și Easy Start.

Best Starter Maximum C+

Este un îngrășământ starter cu o formulare inovatoare, microgranulată. Conține ingrediente de cea mai bună calitate, iar datorită compoziției sale garantează absorbția substanțelor nutritive în timpul perioadei de germinație și de răsărire a plantelor. Acest îngrășământ poate fi utilizat pentru toate tipurile de culturi. Datorită prezenței unei matrici organice, pe bază de humofolați, dezvoltarea sistemului radicular este accelerată, iar absorbția nutrienților din sol se face mai bine. Asigură raționalizarea dozelor de îngrășăminte folosite la culturi, reducând până la minimum pierderile de azot prin levigare și retrogradarea fosforului. Nivelul de utilizare a fosforului se apropie de 100% atunci când îngrășământul este aplicat localizat, în imediata apropiere a plantelor. Microelementele prezente în Best Starter Maximum C+, precum borul, manganul și zincul, favorizează dezvoltarea culturilor și absorbția nutrienților chiar și în condiții climatice critice.

Humofolații, în calitate de compuși aflați în componența fertilizantului, fac din produsul BEST STARTER MAXIMUM C+ un produs premium cu numeroase efecte pozitive asupra plantelor, astfel:

  • Stimulează activitatea metabolică, mărind procentul de germinare a semințelor.
  • Mărește capacitatea de absorbție a rădăcinilor, ceea ce duce la creșteri semnificative de producție.
  • Îmbunătățește absorbția nutrienților pe parcursul dezvoltării plantei.
  • Îmbunătățește culoarea, gustul, uniformitatea, rezistența la transport și durata de păstrare a legumelor și fructelor.
  • Îmbunătățește rezistența la secetă și boli a plantelor.

Easy Start

Este un îngrășământ starter cu o formulare microgranulată. Conține ingrediente de cea mai bună calitate, iar datorită compoziției sale garantează absorbția substanțelor nutritive în timpul perioadei de germinație și de răsărire a plantelor. Acest îngrășământ poate fi utilizat pentru diferite tipuri de culturi.

Easy Start asigură raționalizarea dozelor de îngrășăminte folosite la culturi, reducând până la minimum pierderile de azot prin levigare și retrogradarea fosforului. Nivelul de utilizare a fosforului se apropie de 100% atunci când îngrășământul este aplicat localizat, în imediata apropiere a plantelor. Microelementele prezente în Easy Start precum borul, manganul și zincul favorizează dezvoltarea culturilor și absorbția nutrienților chiar și în condiții climatice critice.

Cum se aplică îngrășămintele Best Starter Maximum C+ și Easy Start

În cazul culturilor de cereale, îngrășămintele se pot aplică cu aplicatorul pentru microgranulate, pe rânduri dese. Pentru culturile de porumb, floarea-soarelui, sfeclă, rapiță și legume se folosește aplicatorul pentru microgranulate pe rânduri rare, însă dozajul diferă în funcție de cultură. Ținând cont de toate avantajele pe care le oferă aceste îngrășăminte, Naturevo recomandă utilizarea produselor Best Starter Maximum C+ și Easy Start pentru culturile de grâu, porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, soia, leguminoase, rapită și legume (câmp, seră, solarii).

Microgranulatele pot fi utilizate pe orice tip de sol, sunt ușor de transportat și depozitat și oferă rezultate vizibile încă din primele stadii de vegetație ale plantelor.

De asemenea, îngrășămintele starter dau rezultate excepționale la înființarea plantațiilor perene (vie-pomi) dacă sunt aplicate la plantare.

Amplifică energia pozitivă cu ajutorul plantelor

Dincolo de valoarea estetică, beneficiile plantelor din casa ta sunt nemărginite. Totuși, cea mai importantă proprietate a vegetației de interior este aceea că poate echilibra energiile și purifica aerul din locuință. Așadar, plantele potrivite nu numai că îți aduc natura mai aproape de tine, dar pot crea o atmosferă pozitivă și prosperă.

Îmbinarea criteriilor menționate este îndeplinită cu succes de celebrul bambus norocos. Acesta este considerat unul dintre cele mai benefice plante, aducând cu sine o energie debordantă și prosperă. Un simbol fidel al norocului în cultura asiatică de aproape 5.000 de ani, bambusul echilibrează armonios toate cele cinci elemente ale științei Feng shui: apă, aer, foc și pământ. Cel mai bun loc în care poate fi plasat în locuință este în zona spațiului de lucru. Însă, atenție: puterea plantei este dată în mare parte de numărul de tulpini. Cu cât sunt mai multe așezate într-un vas, cu atât puterea sa benefică este amplificată.

Aroma de lămâie

Roinița, Melissa Oficinalis, este o plantă perenă aromatică cu proprietăți curative, originară din Asia Centrală. Ultimele cercetări de la Universitatea de Stat din Ohio au arătat că mirosul ei dulce parfumat îmbunătățește starea de spirit și scade nivelul de stres. De asemenea, pe lângă efectul de odorizant natural pe care îl are, planta mai îndeplinește și rolul  de purificare a aerului din încăperi, distrugând bacteriile.

Planta păianjen

Chlorophytum comosum este una dintre cele mai populare plante de apartament, cunoscută și sub denumirea de vălul miresei sau floarea păianjen. Este rezistentă, ușor de îngrijit și nu necesită o udare frecventă. Planta a fost inclusă în nomenclatorul NASA pentru capacitatea sa extraordinară de a curăța aerul și de a neutraliza diverși poluanți prezenți în casele noastre.

Energia soarelui

Crizantema este o altă plantă excelentă pentru Feng Shui-ul casei deoarece înlătură energia negativă, anxietatea și contribuie la crearea unei senzații de bine. Potrivit legendelor, culoarea vie și forma crizantemelor reprezintă soarele și capacitatea sa de a oferi energia necesară pentru a susține viața.

Planta banilor

Originar din Africa de Sud, arborele de jad este cea mai populară plantă Feng Shui. Numele său științific este Crassula ovata din familia Crassulaceae. Este cea mai dorită plantă Feng Shui datorită beneficiilor pe care le aduce: armonie, faimă, noroc și prosperitate. Motiv pentru care este recomandat ca arborele de jad să fie așezat pe birou, în spațiul de lucru. Conform tradiției Feng Shui plantele cu frunze rotunde, suculente sau netede sunt considerate cele mai benefice.

La polul opus stau însă plantele cu spini sau foarte ascuțite, precum limba soacrei. Deși de multe ori se spune că cactușii provoacă discuții din cauza vârfurilor lor, de fapt ei te protejează de energia negativă. Cu toate acestea, trebuie să fie amplasați în zone cu trafic mai scăzut al locului. Explicația? Întrucât această zonă atrage energie negativă, plasarea unui cactus în locurile retrase este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le puteți face pentru a-l anima și îmbunătăți.


Nu uita, plantele au nevoie de lumină naturală pentru a rămâne mereu proaspete

și viguroase. Păstrează-le sănătoase și curate, astfel încât acestea să poată invita fluxul pozitiv de chi. Așază plantele în zonele cheie ale casei pentru a crea o senzație primitoare. Intrarea principală, camera de zi și zona de luat masa sunt cele mai populare locuri pentru a-ți poziționa plantele pentru un Feng Shui excelent. Totodată, evită plasarea plantelor mari în dormitor deoarece vor absorbi energia din cameră. De asemenea, nu întâmplător se pun mușcate în fața ferestrelor. Pe lângă efectul plăcut vizual, aceste flori au puterea de a ține la distanță de noi țânțarii și alte insecte și nu lasă energiile negative să pătrundă în locuință.


Ruxandra Hăbeanu

  • Publicat în Magazin

Asigurarea spațiului de nutriție optim fiecărei plante, garanția valorificării la maximum a potențialului productiv

Am urmărit cu atenție firele izolate de porumb din straturile de ardei și varză ale unor grădinari. Dacă terenul este bine fertilizat pentru legume, aprovizionat cu apă, dar mai ales lumina solară le scaldă toată ziua și pe toată lungimea lor, plantele respective sunt riguroase, au culoarea verde-închis și toate frunzele sunt în funcțiune pentru un maxim de fotosinteză. Ele formează câte trei, mai rar doi știuleți de mărime normală și cu boabe până în vârf. În asemenea condiții se valorifică aproape întregul potențial genetic de producție al porumbului. Am avut și parcele experimentale cu densitatea de 90-100.000 plante/ha. Plantele de porumb, în acest caz, au crescut înalte, subțiri, firave, cu un slab țesut mecanic și cu frunzele uscate în partea de jos. Unele dintre aceste plante au făcut câte un știulete mic, iar altele au fost sterile. Spre maturitate se frângeau, făcând imposibilă recoltarea mecanizată.

Condiții pentru stabilirea densității

Lăsând la o parte aceste extreme, prin experiențe riguroase de lungă durată se stabilesc densitățile optime la fiecare specie de plante și la fiecare soi (hibrid) în funcție de condițiile pedoclimatice și de tehnologia de cultură aplicată. Se are în vedere că nu este important cât produce o plantă, ci care este numărul de plante uniform repartizate în spațiu care asigură maximum de producție la hectar. Creând spațiu de nutriție uniform fiecărei plante, acestea vor crește și se vor dezvolta uniform, cu suprafața foliară bogată, vor ocupa rapid terenul și vor înăbuși buruienile, vor menține umiditatea relativă ridicată a aerului în interiorul lanului, contribuind la reducerea transpirației, a consumului de apă, la rezistența la secetă. Se consideră densitate optimă limita la care reducerea productivității unei plante nu poate fi compensată de creșterea numărului de plante/ha. Cu creșterea numărului de plante, crește suprafața foliară, însă se reduce asimilația netă. Trebuie ca prin densitatea plantelor să se asigure un indice optim al suprafeței foliare care să realizeze asimilația netă corespunzătoare unei producții maxime. Se apreciază că fiecare zi în plus când planta se menține verde și face fotosinteză aduce un spor de recoltă de 0,15 t/ha.


Cerințe
Pentru a realiza culturi uniforme, bine repartizate în spațiu, este necesar:
  • să se realizeze un pat germinativ afânat numai pe adâncimea de încorporare a seminței;
  • sămânța să ajungă la aceeași adâncime pe substratul de sol așezat, cu aspect capilar al apei la nivelul seminței;
  • să se folosească semințe de mărime uniformă, cu germinație ridicată.
  • În aceste condiții germinarea și răsărirea sunt explozive, cu plante uniforme și viguroase care ocupă în scurt timp terenul.
  • La stabilirea densităților plantelor se ține seama de:
  • soi (hibrid), care este perioada de vegetație, arhitectura frunzelor, rezistența la cădere;
  • fertilitatea naturală a solului și tehnologia de cultură aplicată;
  • starea de umiditate a solului la semănat.

Aprecierea densității unei culturi, de porumb spre exemplu, nu se face după numărul de plante la hectar, ci la m² deoarece pot exista 50.000 de plante la hectar, dar sunt zone cu 2-3 plante/m² și zone cu 7-8 plante m², ceea ce nu corespunde cerinței de uniformitate.

Indicii de calitate ai recoltelor depind de densitatea culturilor astfel:

Floarea-soarelui

asigurarea spatiului nutritie tabel floare

La 40.000 de plante/ha, densitatea optimă socotită, se obține producția cea mai mare și indici de calitate buni. La densitate mai mică are indici de calitate mai buni, dar producția este mai mică. La densitate mare producția este scăzută și indicii de calitate inferiori.

Porumb

asigurarea spatiului nutritie tabel porumb

Ca și la floarea-soarelui, la densitate scăzută sunt indici de calitate superiori, dar producția este scăzută. Este ceea ce aminteam la firele de porumb izolate din culturile grădinarului.

Cu privire la densitatea culturilor au apărut unele puncte de vedere contradictorii lansate de doi mari specialiști cu o bogată experiență practică.

Dr. D. Muscă dorește să obțină 750-800 de spice de grâu/m² numai de la tulpinile principale și nu de la frați care consumă mult, dar produc puțin sau deloc. Folosește o cantitate mai mare de sămânță la semănat, rezultând culturi cu densitate mare care necesită fertilizări și tratamente corespunzătoare.

Dr. L. Buzdugan consideră că 300 de plante/m² la grâu sunt suficiente. Fiecare produce câte un frate productiv, realizând 600 de spice a câte 35 de boabe/spic cu MMB de 40 g asigurându-se o producție de 8.400 kg/ha.

La orz merge pe 200 de plante/m² a câte doi frați și rezultă 600 de spice.

La porumb a redus distanța între rânduri la 50 cm și numai prin aceasta a realizat un spor de producție de 150 kg/ha. Menționează că pătratul nutrițional optim la porumb are latura de 37,5 cm, iar la grâu de 6 cm.

Fermierii din marile societăți comerciale agricole vor încerca pe suprafețe mici asemenea propuneri și le vor alege pe cele mai bune.

Dacă se va ajunge ca la plantele prășitoare  să se reducă mult distanța între rânduri va fi necesară o altă sistemă de mașini pentru lucrările de întreținere și recoltare.

Sunt necesare tractoare cu balonul îngust de tipul fostului L-445 produs la Brașov. Poate ar fi timpul, cu această ocazie, să se dezvolte industria de tractoare în România. Acest tractor ar putea fi produs la IRUM Cugir și la Craiova. Pentru prășit, la asemenea distanțe, sunt necesare cultivatoare speciale care ar putea fi fabricate la Ceahlău-Piatra Neamț. Măcar pe acestea să nu mai fim nevoiți să le importăm.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU