Adama Sultan iulie 2020
update 10 Aug 2020

Asociația Cultivatorilor de Cereale si Plante Tehnice Ialomița devine membră a APPR

Marți, la Slobozia, ACCPT Ialomița a semnat formal aderarea  la Asociația Producătorilor de Porumb din România, că fiind cea mai mare asociație regională care devine membră cu drepturi depline a APPR. Organizația reprezintă interesele unui număr de 250 de fermieri din Ialomița, Călărași, Constanța, Brăila, persoane fizice si juridice care administrează peste 105 mii de hectare.

„Fundamentul acestei cereri îl reprezintă faptul că o parte importantă dintre membrii ACCPT Ialomița sunt deja afiliați la APPR și reprezintă chiar un număr important dintre fondatorii APPR. Considerăm că este momentul ca eforturile noatre comune să ducă la realizări importante în interesul fermierilor”, se arată în cererea de adeziune.

„Am semnat cu satisfacție, alături de președintele ACCPT Ialomița, acordul de aderare a acestei organizații la APPR. Sperăm ca impreună să ducem la bun sfârșit hotărârile Adunării Generale și, poate, în viitor, să milităm pentru unificarea tuturor organizațiilor din sectorul vegetal”, a afirmat Nicolae Sitaru, președintele Asociației Producătorilor de Porumb din România.

„Astăzi am intrat în APPR pentru că suntem convinși că ne poate reprezenta cum trebuie în relația cu autoritățile, dar și cu colegii noștri din toată țara, pentru că este o sursă de încredere pentru membrii noștri și un furnizor serios și consistent de lucruri de care noi avem nevoie”, a comentat Costin Telehuz, presedintele ACCPT Ialomița. „APPR face testări, APPR folosește, în relația cu autoritățile, dialogul și este o organizație ale cărei puncte de vedere sunt luate în considerare de fiecare dată.”

“Încurajăm toți agricultorii care încă nu sunt membri ai unei organizații profesionale a fermierilor să facă acest pas, să se orienteze către o organizație despre care simt că îi reprezintă. Suntem la un moment la care eforturile noastre coagulate vor avea rezultate concrete pentru sectorul agricol din România”, a comentat în final Alina Crețu, director executiv al APPR.”

Pentru informații suplimentare, contactați:
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

„APPR (Asociația Producătorilor de Porumb din România) este o asociație profesională formată din producători agricoli care dețin suprafețe de lucru cuprinse între 50 și 50.000 ha, dar si reprezentanți ai lanțului profesional de porumb din România. APPR face parte din Confederația Europeană a Producătorilor de porumb (CEPM), care reprezintă cele mai mari țări producătoare de porumb din Europa și furnizează asistență tehnică, economică și legislativă pentru membrii și organizațiile profesionale ale fermierilor din România.”

Fermierii din Moldova au aflat noutăţile la cultura de porumb

Asociaţia Producătorilor de Porumb din România (APPR) şi Asociaţia Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice (ACCPT) Iaşi au organizat luna trecută, la Iași, Conferinţa Tehnică APPR- Porumbul Românesc în 2020 – Expertiza Tehnică şi Provocări Economice. Evenimentul a reunit distribuitori, comercianți, consultanți și fermieri care şi-au împărtășit experiențele și cunoștințele cu privire la combaterea dăunătorilor în cultura porumbului, cu accent pe Ostrinia nubilalis.

Alina Crețu, director executiv al Asociațiai Producătorilor de Porumb din România (APPR), a precizat în deschiderea întâlnirii că trebuie să avem în vedere că România este un jucător extrem de mic la nivel internaţional privind piaţa cerealelor. „Deşi aici, în bazinul Mării Negre, să spunem că avem un cuvânt cât de cât (…), să ne gândim atunci când semănăm porumbul dacă mai avem ceva de vândut din recolta veche şi să ne uităm bine ce se întâmplă la nivel internaţional, pentru că, de exemplu, România are nişte pieţe tradiţionale în ceea ce înseamnă exportul de porumb. Una dintre aceste pieţe o reprezintă Spania dacă această piaţă poate fi atractivă, poate fi la un anumit moment dat şi pentru Statele Unite ale Americii şi gândiţi-vă cum putem noi să ne poziţionăm dacă aşteptăm ca acel preţ să crească foarte mult, în ideea că porumbul nostru va ajunge în Spania (…) şi, până să ajungem noi să dăm porumbul la acel preţ, scoate imediat pe piaţă la vânzare şi Statele Unite ale Americii câteva zeci de milioane de porumb. Nu avem nicio şansă să concurăm pe pieţe punctuale şi putem fi scoşi destul de uşor. Deci, încet încet, cu toate tehnologiile de care dispunem vom avea producţii de porumb şi de grâu din ce în ce mai importante, dar trebuie să fim conectaţi cu exteriorul.“

Alina Cretu

Tehnologia Zeon, pentru o combatere eficientă

Ionuţ Nae, manager de produs în cultura porumbului şi floarea-soarelui Syngenta România şi Republica Moldova, a reamintit celor prezenţi că acesta este primul an în care nu mai există derogare la cultura de floarea-soarelui pentru tratamentul la sămânţă din punctul de vedere al neonicotinoidelor. „Nu putem vorbi decât de tratamente de corecţie împotriva lui Tanymecus dilaticollis în ceea ce priveşte tratamentul în vegetaţie. Din acest punct de vedere, Syngenta a luat deja măsuri începând cu anul 2019 de extindere a omologării şi pentru acest dăunător, astfel că putem utiliza atât în cultura de floarea-soarelui, cât şi în cultura porumbului Karate Zeon®. De asemenea, pentru Agriotes spp. trebuie să ţinem cont că în sezonul 2021 există un tratament la sămânţă, respectiv insecticidul Force® 20 CS. Avem şi un insecticidul Force 1,5 G care se poate aplica odată cu semănatul împotriva dăunătorului Diabrotica. Compania noastră aduce în portofiu un insecticid nou pe piaţa din România, Ampligo®, începând cu acest sezon, dedicat dăunătorului Ostrinia nubilalis, în cultura porumbului.“

Tehnologia Zeon are o eficicacitate mai bună împotriva dăunătorilor prin faptul că are o aderenţă mai bună pe suprafaţa foliară şi o protecţie UV, mai adaugă reprezentantul companiei Syngenta la întâlnirea de la Iaşi. „Ştim foarte bine că substanţele active se degradează atunci când avem temperaturi ridicate; în schimb, prin această tehnologie avem această protecţie asigurată. Nu în ultimul rând, vorbim de o rezistenţă la spălare, produsul având o eficienţă foarte bună şi la o oră după aplicare. Insecticidul Ampligo® distruge practic larvele, vedem simptomele vizibile imediat, după o oră de la aplicare, iar în decurs de trei zile, acestea vor fi distruse. Am văzut lanuri de porumb de-a lungul anilor cu atac de Ostrinia nubilalis sau Diabrotica virgifera virgifera şi în proporţie de 80-90% şi pot spune cu siguranţă că vom avea o pierdere de producţie care duce de multe ori şi până la 20-25% din potenţialul de producţie pe care îl avem la hibridul cultivat. Acolo unde avem atac de Ostrinia nubilalis avem porţi de intrare pentru boli; vorbim despre Fusarium, boală care de multe ori pentru cei care fac zootehnie poate avea un efect destul de important din perspectiva conţinutului de mitotoxine. Tehnologia Zeon poate avea această eficicacitate sporită împotriva întregului ciclu de dezvoltare al celor doi dăunători, plecând de la ouă, larve şi adult; vorbim despre un efect rapid şi de şoc“, încheie Ionuţ Nae.

Capcanele cu feromoni, soluţia oferită de FMC

Cătălin Viziru, Key Account Manager la FMC Agro Operational România SRL, le-a prezentat fermierilor prezenţi la eveniment capcanele Delta cu feromoni ca fiind soluţii împotriva dăunătorului Ostrinia nubilalis. „Capcana automată are o baterie solară şi o singură cameră pe care o putem pune oriunde în câmp; aceasta face poze la un anumit moment pe care îl stabilim noi şi are un senzor de măsurare a temperaturii şi a umidităţii, astfel încât să facem corelarea cu parametrii climatici în care dăunătorul îşi face apariţia (...) Pentru o acurateţe mai mare a rezultatelor o să avem şi anul acesta o colaborare cu Institutul de Cercetare-Dezvoltare de la Fundulea, astfel încât persoanele abilitate de aici, după ce verifică imaginile, validează practic dacă aplicaţia a identificat bine dăunătorii.“

Reprezentantul companiei a precizat şi motivele pentru care acest dăunător a început să fie o problemă mult mai mare în ultimii ani la noi în ţară. „Vorbim despre reîncălzire, rotaţia culturii sau, mai bine zis, lipsa acesteia. Ştim cu toţi că aceşti parametri agrotehnici trebuie respectaţi, dar de multe ori partea economică ne îpinge să îi încălcăm. O altă problemă este practicarea no-tillage deoarece dăunătorul acesta iernerază în resturile vegetale.“

Pentru o combatere eficientă a acestui dăunător compania FMC are în portofoliu două insecticide care acţionează excelent, menţionează Cătălin Viziru. „Unul dintre ele este Avaunt® (s.a. indoxacarb), iar cel de-al doilea este Coragen® (s.a. clorantranilipol). Primul tratament îl recomandăm la 7-8 zile de la apariţia dăunătorului deoarece acesta, în biologia lui, are mai multe etape, fiecare etapă fiind influenţată de temperatură (…), prima dată are zborul de împerechere care durează între 3 şi 4 zile, depunerea pontei, la fel între 3 şi 5 zile, următorul stadiu este eclozarea larvelor care durează între 3 şi 5 zile, dar ceea ce este de reţinut la acest dăunător este că în prima zi după eclozare nu consumă din planta tratată.“

2019 a fost un an productive pentru cultura de porumb

La un astfel de eveniment, fermierii au avut un bun prilej de a consolida relaţia dintre ei şi marile companii prezente, iar experienţa acestora în fermă şi-a spus cuvântul. Ion Noţingăr din comuna Leţcani, judeţul Iaşi, ne spune că a cultivat anul trecut o suprafaţă de 340 ha cu porumb, iar producţia a fost de 9.800 kg/ha. Sămânţa pe care acesta a achiziţionat-o a fost tratată împotriva dăunătorilor (Tanymecus dilaticollis şi Agriotes spp.). „În anul 2019 suprafaţa totală cultivată la noi în fermă a fost de 740 ha, din care am avut o diversificare de culturi: grâu 220 ha, floarea-soarelui 180 ha şi diferenţa de suprafaţă a fost cultivată cu porumb. Cu mici probleme care au apărut, pe perioada anul 2019 am realizat o producţie de 9.800 kg/ha, cultivând hibrizii de porumb de la firma DEKALB®; s-a mai cultivat o suprafaţă de porumb şi de la firma Syngenta®, pe o suprafaţă de 40 ha, producţii asemănătoare, diferenţa a fost doar la procentul de umiditate. De obicei, sămânţa pe care o comercializăm este tratată atât cu fungicid cât şi cu insecticid, ca să nu avem probleme cu Tanymecus şi cu ceilalţi dăunători precum viermele sârmă. Anul acesta estimăm să cultivăm o suprafaţă de 280 ha de porumb, tot cu aceiaşi hibrizi. Recoltarea porumbului am încheiat-o undeva în jurul datei de 14 noiembrie, mai ales că timpul ne-a permis şi nu avea rost să intrăm la recoltat prea devreme; am aşteptat ca să-şi piardă umiditatea fizic şi să nu o mai recoltăm cu o umiditate excesivă, ceea ce necesită nişte lucrări suplimentare. Anul trecut am avut un contract avantajos cu Prutul Galaţi, care ne-a contractat întreaga producţie cu un preţ de 0,62 lei/kg, în condiţii STAS“, precizează fermierul ieşean Ion Noţingăr.

Un alt fermier prezent a fost Radu Ioan Dumitraşcu, inginer agronom din comuna Golăieşti, judeţul Iaşi, care dispune de o suprafaţă cultivată de cca 250 ha, în mare parte cu porumb, grâu şi floarea-soarelui. „În anul 2019 am avut o suprafaţă de cca 70 ha de porumb, iar producţia, dat fiind faptul că au fost precipitaţii în exces, imediat după semănat şi am avut o băltire, a variat foarte tare de la o solă la alta, dar a fost o medie bună de peste 9 t/ha. Ulterior, producţia finală a ajuns în mai multe zone; în special tot ce se produce la Iaşi merge în sud, prin intermediari, sau se mai practică plata inputurilor prin compensare. Am avut o problemă în perioada recoltatului, vreo trei săptămâni cu multă ceaţă, fapt care a făcut să ridice umiditatea foarte mult, undeva la 0,62 lei/kg, cu recoltat până la sfârşitul lunii noiembrie. Anul acesta o să cultivăm undeva la 70% din suprafaţa cu porumb deoarece este cultura care ne poate duce mai sus“, a mai spus fermierul.

INCDA Fundulea, în eșalonul fruntaș al geneticii în domeniul cerealelor și plantelor tehnice

În nivelul și calitatea recoltelor un rol esențial îl are valoarea genetică a seminței. Unitățile de cercetare din agricultură au ca principal obiectiv realizarea de „cultivare“ adaptate la condițiile pedoclimatice ale zonei, cu potențial de producție ridicat și tolerante sau rezistente la factorii care pot provoca diminuarea producției.

Pe piața românească există o multitudine de companii care produc și comercializează sămânță, printre care menționăm: Biocrop, Caussade Semences, Ciproma Sem, Donau Saat, Limagrain, Pioneer, Saaten Union, Syngenta, Kws semințe etc.

INCDA Fundulea se străduiește să se mențină în eșalonul din față al acestei acerbe competiții.

În cele ce urmează ne vom referi la principalele trei culturi care ocupă mai mult de jumătate din suprafața cultivată a României.

La grâul de toamnă soiurile cultivate până în 1957 aveau talia înaltă, erau slab rezistente la cădere, iar potențialul de producție era scăzut.

După 1959 au fost folosite soiuri din SUA, Italia, URSS care până în 1963 au ocupat peste 90% din suprafața cultivată cu grâu, dar care nu erau adaptate la condițiile pedoclimatice ale țării noastre.

Demn de remarcat este școala creată la Fundulea în domeniul ameliorării grâului care a început primele lucrări de hibridare pentru crearea de soiuri intensive, adaptate zonei noastre.

A fost începută de acad. N. Ceapoiu și continuată o jumătate de veac și în prezent de acad. N.N. Săulescu, secondat de dr. ing. Gh. Ittu. Din acest colectiv face parte și actualul director general, dr. ing. P. Mustățea.

Primele rezultate din încrucișarea soiului București 1 cu soiul Scorospelka 3 sunt soiurile Excelsior și Dacia omologate în 1971.

Din combinația dintre soiul rusesc Aurora și cel american Riley 67 a rezultat Fundulea 29 cu mare potențial de producție, rezistent la făinare, rugina brună și fuzarioza spicelor. Într-o confruntare internațională organizată în SUA în 1980/81 a ocupat locul I.

O etapă superioară o reprezintă crearea soiurilor semipitice.

Din combinația hibridă Ranniaia 12/Nadadores 63/Lovrin 12 a rezultat la Stațiunea Lovrin o descendență care combina talia scurtă cu rezistența la iernare și o bună umplere a boabelor datorită rezistenței la secetă și arșiță. Această descendență a devenit soiul Flamura 80 care a stat la baza progreselor ulterioare în ameliorarea grâului. Pe baza lui s-au creat Flamura 85, Fundulea 4 și Dropia, care după 1995 ocupau 50% din suprafața cultivată cu grâu în țara noastră.

Din acestea s-a putut trece la diversificarea bazei genetice a grânelor semipitice, rezultând Glosa, Boema 1, Izvor, Litera și în ultimii ani Otilia, Pajura și Pitar. Acestea, pe lângă un ridicat potențial de producție, au și calități superioare de panificație. S-a pornit de la producții de 1.500-2.000 kg/ha și s-a ajuns la 10.000 kg/ha. Datorită acestor calități au fost solicitate în Canada, Ungaria, Turcia, Argentina ș.a.

Un mare specialist din Câmpia de Vest a României, dr. ing. D. Muscă, cultivă pe mari suprafețe grâu de la Fundulea cu foarte bune rezultate.

Porumbul. Până în 1960 s-au cultivat soiuri românești care aveau potențial de producție limitat. Porumbul, fiind o cultură principală, s-a hotărât înființarea Institutului de Cercetări pentru Cultura Porumbului în 1957. În acea perioadă, în cadrul ICAR-ului, Vl. Moșneagă avea preocupări pentru crearea de linii consangvinizate în vederea obținerii seminței hibride de porumb. Din materialul său, în 1962 au fost omologați hibrizii HSL 196 și HSL 213, precum și HD 208 obținut de Institutul Fundulea și Stațiunea Turda, iar în 1963 HD 405. Și în domeniul ameliorării porumbului s-a creat o puternică școală de amelioratori coordonată de O. Cosmin și Tr. Sarca și a reușit ca până în 1970 să mai creeze HD 98, HD 220, HD 305, HT 310 și HS 330.

În România s-a reușit ca în numai 7 ani să se generalizeze cultura porumbului hibrid în toată țara.

Diversificarea materialului cu genotipuri din alte zone și infuzii de gene de la specii înrudite, precum și perfecționarea metodelor de ameliorare au dus la crearea de hibrizi noi bine adaptați, cu potențial de producție ridicat.

După 1990 s-au creat încă 50 de hibrizi, printre care demni de menționat sunt hibrizii Olt și F 376 care sunt și în prezent solicitați de fermieri. În ultima perioadă au fost omologați Crișana, Mostiștea, Iezer și F 423.

În prezent, ameliorarea porumbului beneficiază de prezența unui fost elev al lui Tr. Sarca, și anume dr. ing. I. Ciocăzanu care, așa cum este apreciat în lumea amelioratorilor de la alte companii, „este o somitate în domeniul ameliorării“. Există condiții ca în perspectivă să se obțină hibrizi cu potențial de 18-20 t/ha.

Floarea-soarelui a beneficiat de pre­zența unui specialist de înaltă clasă, un mare ameliorator care a fost dr. doc. Alex. Viorel Vrânceanu.

După populațiile locale de floarea-soarelui au început să se cultive, până în 1960, soiuri sovietice cu potențial de producție limitat. Preluând această sarcină, dr. Vrânceanu a omologat în 1965 soiul Precord care era superior celor cultivate până atunci.

Dar preocuparea principală a fost crearea de linii consangvinizate în vederea obținerii de hibrizi de floarea-soarelui și în 1971 au fost omologați hibrizii Romsun 52 și Romsun 53, reprezentând prioritate mondială în acest domeniu. În perioada 1971-1990 au fost omologați 14 hibrizi, iar până în 2000 încă 11 hibrizi. Activitatea dr. Vrânceanu este continuată în prezent de dr. ing. D. Stanciu, care după anul 2000 a omologat încă 6 hibrizi, fiind concentrat pe obținerea de hibrizi rezistenți la erbicide de tipul imidazolinone și sulfonilureice, precum și la rasele noi de lupoaie și mană.

Acești hibrizi sunt: FD 15 C 27, FD 15 C 44 și FD 16 C 50. Dacă la început se obțineau producții de 700-800 kg/ha, s-a ajuns la 4.000-4.500 kg/ha și mai mult. Datorită calităților deosebite a hibrizilor de floarea-soarelui sunt solicitați și se cultivă în Franța, Spania, Italia, Grecia, Turcia, Rusia, China ș.a.

Aceste rezultate mențin INCDA Fundulea în eșalonul fruntaș.

Prof. dr. ing. Vasile Popescu

„Pământul este legătura noastră cu istoria“

Am auzit de curând pe cineva spunând că „tălpile goale ale ţăranului au înnobilat pământul“.

Ce vorbe înţelepte! Au trecut secole de transformări peste agricultură, plugurile de lemn s-au prefăcut în „roboţi agricoli“, caii s-au transformat în cai-putere. Şi iată, totuşi, că ţăranul şi-a păstrat puterea şi prin truda lui este singurul care poate înnobila pământul.

De la opinca satului s-a ridicat şi unul dintre oamenii vrednici ai agriculturii de azi. Este recunoscut ca un lider al fermierilor, un manager de excepţie, un agricultor care a cucerit performanţa. Dincolo de toate aceste aprecieri, Nicolae Sitaru, vicepreşedintele LAPAR şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli de Cereale şi Plante Tehnice Ialomiţa, este un om de caracter, cu o modestie nativă. Poate această modestie l-a făcut la început reticent în a ne povesti despre viaţa şi realizările sale. A acceptat totuşi să ne vorbească şi astfel am pătruns în universul său restrâns din satul Orezu, comuna Ciochina din Ialomiţa. Acolo şi-a trăit primele clipe de viaţă, şi-a petrecut copilăria şi tot acolo a început dragostea lui pentru pământ, pentru agricultură. S-a născut într-o familie simplă, cu patru copii, el fiind cel mai mic dintre fraţi. Îşi aminteşte de zilele când, alături de alţi copii ai satului, pleca la păşunat cu oile şi vacile. În mod firesc, inocenţa copilăriei mai slăbea din corvoada de a avea grijă de animale şi uneori „programul de serviciu“ era întrerupt de plecări neprevăzute la scăldat. Dar munca a continuat să facă parte din educaţia lui, spune astăzi dl Sitaru.

De-a lungul anilor, chiar şi în calitate de manager al societăţii pe care a înfiinţat-o, a înţeles că nimic nu se câştigă gratuit, de aceea nu s-a dat niciodată înapoi de la muncă. Au fost zile când ajungea seara acasă şi uneori doar ochii nu îi erau acoperiţi de praf. A crescut cu credinţa că cine lucrează pământul şi creşte în gospodăria sa animale va avea tot timpul masa îmbogăţită de mâncare sănătoasă. Acest dicton l-a urmat mai apoi toată viaţa. Viaţa în sânul unei familii de mici agricultori i-a modelat aspiraţiile astfel încât niciodată nu s-a văzut altceva decât fermier. Parcursul profesional început la şcoala generală a satului şi continuat mai apoi la un liceu industrial din Piteşti a fost încheiat la Facultatea de Mecanică Agricolă. Studenţia a fost nu doar o perioadă de studiu, ci şi de maturizare. Pentru a se întreţine a muncit în aproape toate vacanţele pentru că a înţeles că era nevoie de un efort comun al său şi al familiei pentru a putea termina şcoala.

La primul loc de muncă, la o unitate agricolă, a rămas zece ani. Dar experienţa pe care a câştigat-o aici l-a împins la năzuinţe mai mari. A hotărât să pornească singur pe un drum la capătul căruia să întâlnească performanţa. Cu eforturi deosebite, într-o perioadă în care băncile ţi-ar fi luat şi ce nu aveai, a început să clădească un mic imperiu agricol în Ialomiţa. Nu a fost uşor, dar a reuşit şi astăzi se declară mulţumit cu faptul că a adunat în jurul lui oameni de valoare, o echipă trainică. Însă poate cea mai mare mulţumire este că din această echipă fac parte şi cei doi copii ai săi, moştenitorii care îi vor duce mai departe munca şi credinţa că „pământul este legătura noastră cu istoria, cu strămoşii care au trudit pe ogoarele ţării şi pe care le-au apărat cu preţul sângelui. Pământul este temeinicie şi stabilitate.“

Laura ZMARANDA

Abonează-te la acest feed RSS