Prunul

Temperatură: Prunul este oarecum exigent față de căldură, comportându-se favorabil în zona de câmpie și dealuri mici. În zona colinară, cu excepția soiului Grase românești, prunul are recolte instabile și de slabă calitate. Temperaturile orare optime sunt cuprinse între 18 și 33°C, cu minime absolute de 8°C și maxime de 36°C; în afara acestor intervale, creșterea încetează. La ger rezistă până la -35°C, cu următoarele valori ale organelor vegetative: muguri florali – minus 31-33°C; flori în faza de buton alb – minus 3,3-3,5°C; flori deschise – minus 2,2°C (la minus 5°C se distrug în masă, cu afectarea recoltei de până la 90%); fructele curând formate – minus 0,5-1,1°C.

Apă: Cerințele față de apă ale prunului sunt mari, fiind satisfăcute în zonele deluroase, cu peste 600 mm precipitații anual, din care 300-350 mm în intervalul mai-iulie. Ploile reci și prelungite din timpul înfloritului compromit destul de frecvent producția. Comportamentul față de secetă este oarecum favorabil pentru unele soiuri – Agen, Anna Späth, Renclod D`Althan, Tuleu gras, Stanley etc. – care produc satisfăcător, dar fructele sunt de calitate inferioară. În general, în zonele de stepă, silvostepă și unde există păduri de stejar se recomandă irigarea pomilor.

Lumină: prunul are cerințe nu foarte mari, cel puțin nu la fel de mari precum speciile nuc, cireș, cais, piersic și păr; cultivat însă pe versanți mai puțin însoriți, produce fructe de slabă calitate.

Sol: specia are cerințe mici față de sol, valorificând bine sau satisfăcător aproape toate zonele de la noi. Cele mai bune terenuri sunt cele cu o reacție slab acidă spre neutră (pH de 5,8-7,4). Totuși, prunul nu tolerează solurile sărăturoase și nici pe cele cu exces de calciu.

Mărul

Temperatură: se dezvoltă și fructifică bine în zonele cu temperatura medie anuală de 8-11°C. Temperaturile orare optime ale mărului sunt cuprinse în intervalul 14-27°C, cu minime de 8°C și maxime de 33°C, limite dincolo de care procesele de creștere încetează. Pomii rezistă la ger până la minus 36°C, iar florile au toleranță diferită: când apar petalele în primul boboc din inflorescență îngheață la minus 2,2°C, iar la minus 4,4°C bobocii sunt distruși în totalitate; când sunt deschise degeră la minus 2,2°C și sunt compromise la minus 3,9°C, cu afectare de 80-90% a producției.

Apă: mărul are pretenții mari, necesitând 700-900 mm precipitații anual pentru soiurile de iarnă și cel puțin 550 mm pentru cele de toamnă și vară. Nu suportă excesul de umiditate, dar nici seceta, fie ea pedologică sau atmosferică.

Lumină: cerințele sunt mai mici comparativ cu alte specii, dar oricum, pe versanți, este preferată pentru înființarea plantațiilor expoziția sudică, sud-estică și sud-vestică.

Sol: crește bine pe diferite tipuri de sol, însă recolte mari, de calitate și constante se obțin pe terenuri fertile, profunde, bine structurate, lutoase, suficient de umede, cu o reacție moderat spre slab acidă (pH 5,0-7,0). Apa freatică este de preferat să fie sub 2,0-2,5 m adâncime; portaltoii vegetativi, în perioadele ploiase, au mult de suferit dacă pânza freatică se ridică la 1,2 m adâncime.

Maria BOGDAN

Prunul este cea mai răspândită specie pomicolă din România, cu o suprafață de 65.100 ha, ceea ce reprezintă 47,42% din totalul de 137.263 ha plantații cu pomi fructiferi. Ca producție, se clasează tot pe prima poziție, cu 512,9 mii tone (41,31%), din 1.241,5 total fructe. Cele mai întinse suprafețe cultivate cu prun se întâlnesc în dealurile Munteniei și Olteniei, respectiv în județele Argeș, Vâlcea, Prahova, Buzău, Dâmbovița și Gorj.

Între țările lumii, din punctul de vedere al suprafeței cultivate, România ocupă poziția a patra, după China – 1.762.700 ha, Serbia – 230.000 ha, Bosnia și Herzegovina – 135.168 ha, dar înainte de SUA – 33.000 ha, Turcia – 21.073 ha și Ucraina – 19.200 ha.

În lume sunt cultivate peste 2.000 de soiuri de prun, iar în România cele mai răspândite sunt Tuleu gras, Grase românești, Gras ameliorat, Vinete românești, Stanley, Anna Späth, d`Agen, Vinete de Italia, Renclod Althan, Rivers timpuriu.

În Catalogul oficial al soiurilor din 2019 se mai regăsesc creațiile institutelor de cercetare Agent, Alutus, Andreea, Celia, Iulia, Romaner, Romanța, Tita, Topval, fiind păstrate și cele din anii anteriori Alina, Carpatin, Centenar, Ialomița, Pescăruș, Piteștean și Vâlcean.

Se spune că la baza majorității soiurilor de prun stau două specii: prunul european (Prunus domestica) și prunul japonez (Prunus salicina). După acestea vin celelalte specii: Prunus insititia, Prunus spinosa și Prunus cerasifera. Cercetătorii lumii au emis foarte multe teorii despre originea prunului în general și a celui european, în special. Dar cum e greu să se afle care a fost prima varietate de prun, considerându-se incerte anumite supoziții, în final s-a stabilit că există trei mari centre de răspândire a speciilor de prun: euro-asiatic, Europa de Sud și Asia de Vest (Prunus domestica, Prunus insititia, Prunus spinosa, Prunus cerasifera); nord-american, de la golful Mexic și Coasta de Vest până în centrul SUA și în nordul Canadei (Prunus nigra, Prunus americana, Prunus munsoniana); est-asiatic (Prunus ussuriensis, Prunus triflora și Prunus simonii).

Prunele se înscriu printre fructele cu cea mai ridicată valoare nutritivă, având un conținut consistent de hidrați de carbon, substanțe minerale și vitamine. Valoarea energetică a fructelor proaspete este de

75 kcal/100 g pulpă, mai mare decât a merelor, perelor, piersicilor, caiselor etc., iar cele deshidratate asigură 255 Kcal/100 g pulpă, din care organismul uman resoarbe aproape 90%.

În afară de valoarea alimentară, prunele au valențe terapeutice multiple, având acțiune alcalinizantă, mineralizantă, laxativă, diuretică, decongestionantă hepatic. Puțini știu că cercetătorii de la Universitatea Tufts, filiala Boston, SUA, profilată pe studii medicale și nutriționiste, au descoperit că prunele deshidratate au cel mai mare conținut în antioxidanți, contribuind la neutralizarea radicalilor liberi, fiind astfel recomandate pentru prevenirea cancerului. Cel mai mare dezavantaj al prunului este că amelioratorii din întreaga lume nu au descoperit calea de a obține soiuri foarte rezistente la boli și dăunători, astfel încât plantațiile comerciale să nu mai fie supuse tratamentelor chimice.

Maria BOGDAN

Frunze colorate, cămări ce se umplu, piețe cu mormane de legume, dulcețuri și compoturi, zacuscă și crizanteme, must și struguri copți… e clar că vorbim despre toamnă! Dar toamna nu e doar momentul culesului, ci și al îngrijirii, curățării și al pregătirii grădinii pentru anotimpul rece.

Viața fructelor începe toamna

Vremea culesului e în toi, însă după ce acesta se va fi sfârșit e bine să începi să cureți solul și pomii de fructele căzute și stricate, să sapi în jurul acestora și să le administrezi îngrășăminte organice. De asemenea, e momentul potrivit pentru a completa grădina cu noi pomi și arbuști fructiferi.

Nuc altoit CHANDLER 3

Cine nu are un nuc să își planteze. Simbol al regalității, al belșugului și longevității, nucul este un pom fructifer care rodește foarte bogat. Cu rezultate recunoscute pentru productivitatea ridicată, nucul Chandelier pe care îl puteți comanda online de pe Jardina.eu rodește încă din anul 4, așa că vă puteți bucura în doi ani de la plantare de miezul care se dez­ghioacă ușor. Și dacă pofta de nuci nu este suficientă și nu ați da nimic pe un compot de prune, e timpul să mai aduceți un membru nou în grădina dvs. – prunul Stanley, care rodește timpuriu în ciorchini de fructe purpurii-albăstrii, sănătoase și aromate, numai bune pentru a fi servite la masă.

Dacă plantările au fost încheiate, e timpul să ancorați pomii împotriva viscolului, iar spre sfârșitul toamnei scoarța acestora se tratează cu ulei mineral pentru a distruge dăunătorii. Tot acum se fac tăierile rugilor uscați de mur și zmeur, iar în zonele în care temperaturile scad sub 17 grade Celsius în timpul iernii, tufele se protejează cu coceni de porumb sau paie. Smochinul trebuie învelit și el cu materiale speciale, iar speciile exotice plantate în ghivece se mută în casă. Nu neglijați vița-de-vie! Butucii joși și cei tineri se mușuroiesc neapărat pentru a trece bine de îngheț.

Înfloririle toamnei

Stratul de flori, ca și pomii și arbuștii, trebuie reîmprospătat în acest anotimp. Acest lucru începe prin eliminarea plantelor trecute și uscate și replantarea unor flori de sezon precum crizantemele, ochiul boului, tufănelele, panseluțele, crinii de toamnă sau anemonele, dar și a plantelor bienale: părăluțe, garoafa turcească, micșunele sau clopoței. Pentru a da un aspect mai plin grădinii și pentru a îmbogăți zidurile, puteți opta pentru arbuști și plante cățărătoare cum sunt iedera, coniferele pitice, Buxus, Ilex și altele. Nu uitați să adunați semințele plantelor aromatice și ale florilor care au ajuns la maturitate, să scoateți din pământ bulbii de begonii, tuberoze, gladiole și canna și să îi puneți la păstrare într-un spațiu uscat și întunecat până primăvara, când îi veți replanta. În schimb, bulbii de primăvară ai lalelelor, crocusului, zambilelor, anemonelor și narciselor trebuie scoși la lumină, fiind momentul propice pentru a le găsi cel mai potrivit loc în stratul de flori astfel încât primăvara să își reia înflorirea.

Odată cu anotimpul recoltelor, jardinierele și ghivecele își mută locul în pivnițe, iar cele de dimensiuni mari pot fi acoperite cu pături, rogojini, saci din iută, paie sau cetină de brad. Puteți planta încă de la începutul lui septembrie gazon, iar până la venirea iernii veți putea face și botezul primei tăieri. Pentru gazonul deja existent, toaletarea acestuia cu o greblă va fi suficientă pentru a-l proteja de mucegai peste iarnă. Trandafirii urcători se curăță de părțile bolnave și uscate și se ancorează de pergole și spaliere. Tufele trandafirilor se tund și se mușuroiesc, bătând bine pământul și acoperindu-l cu paie. Totuși, pentru ca planta să respire, se lasă cam 4-5 cm din tulpini libere.

Grădina de legume, pregătită pentru a fi din nou roditoare

Nu doar florile și pomii au nevoie de atenția și îngrijirea dvs. în aceste momente, ci și roditoarea grădină de legume care așteaptă să o culegeți, să o curățați de plantele moarte, să o săpați, să o semănați cu usturoi, ceapă sau chiar cu plante cu perioadă scurtă de vegetare cum sunt salata, loboda, ceapa verde, ridichiile de lună sau chiar morcovii. Acum e momentul în care terenul trebuie să fie hrănit cu îngrășăminte organice: gunoi de grajd putred, mraniță sau resturile plantelor, mai ales ale celor de mazăre și fasole. Varza și conopida pot rămâne afară, fiind plante rezistente.

Acestea fiind făcute, grădina dvs. va fi pregătită să se odihnească, să acumuleze substanțe hrănitoare, să respire și să fie la adăpost de frigul iernii. Un nou ciclu va începe pentru ea în anul următor.

Revista Lumea Satului nr. 19, 1-15 octombrie 2016 – pag. 24-25

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti