reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Dec 2019

România ar putea deveni furnizor de fructe exotice pentru Europa. Pepenele corean cu gust de pară o demonstrează

Chiar anul trecut, tot în luna august, prezentam pentru prima oară în România pepenele cu gust de pară, o curiozitate asiatică originară din Coreea de Sud, adusă pe plaiurile noastre mioritice de familia Lee. În 2016, micuțul pepene galben cultivat pe 1.000 mp a reușit să-i cucerească cu aroma sa pe austrieci, motiv pentru care de anul acesta și-a cultivat fructele pe o suprafață mult mai mare. Am surprins și noi momentul recoltării, un motiv de mândrie pentru producători, mai ales că totul pleacă la un preț bun către Viena și, mai nou, către Londra.

Ca mai toate plantele cultivate în ferma dlui Lee din Cocorăștii Colț, județul Prahova, pepenele cu gust de pară a urmat același traseu. Cele câteva semințe, cât încap în căușul palmei, sunt adăpostite bine în bagajul de cală. Traversează mări și țări pentru a ajunge pe pământ românesc. Aici sunt preluate de Nicoleta Stanciu, mâna dreaptă a omului de afaceri coreean, cea care ia fiecare sămânță ca pe o provocare și care le testează în cel mai pur stil românesc. „Acum 3 ani dl Lee a venit cu câteva semințe, eu le-am plantat de curiozitate să văd ce iese și am avut surpriza să duc până la recoltare 10 plante. Din acestea am păstrat semințe și anul trecut am plantat acești pepeni pe 1.000 mp“, își amintește Nicoleta Stanciu.

Dacă ne gândim bine, până să apară comercianții de semințe hibrid, așa se făcea agricultură. Oamenii își păstrau sămânță din propria cultură și o multiplicau de la an la an. Principiul funcționează și astăzi, dar doar pentru cei care îl mai pun în aplicare, iar pentru cei de la Cocorăștii Colț a fost singura soluție care le-a permis să-și extindă culturile.

Dar să vă facem cunoștință cu un nou fruct adoptat de pământul românesc.

„Este un pepene diferit de ceea ce avem noi în România, forma este asemănătoare pepenelui galben, însă miezul diferă, fiind mult mai ferm, mai consistent, de culoare albă și are un gust care aduce mai mult cu aroma perelor tari, de vară. Spre deosebire de alți pepeni, la acest soi fructele mici se pot mânca cu tot cu coajă, exact ca un măr. De asemenea, semințele au un gust deosebit, sunt dulci, aromate și se mănâncă. Practic, de la acest fruct nu se aruncă nimic“, explică cea care a dat viață acestor fructe.

Deși mutate de pe un continent pe altul, „micile curiozități“ s-au aclimatizat perfect, fără să aibă prea multe pretenții, cumva neașteptat, dacă ne gândim câte tratamente și „ajutoare“ primesc pepenii de Dăbuleni. „Ca orice pepene, are nevoie de căldură și apă. Cultura a fost irigată prin picurare, dar nu a necesitat foarte multă udare și oricum pepenele, cu cât are mai puțină apă, cu atât este mai dulce. Nu este o cultură pretențioasă, bolile probabil că ar fi aceleași ca și la castravete, mană și altele, însă noi nu am avut probleme din acest punct de vedere. Am plantat o parte din cultură în spațiu protejat, în solar și o parte în câmp. Prima plantare a fost în martie, iar afară a fost la sfârșitul lui aprilie. Am produs mai întâi răsadurile în tăvi alveolare de 70 cm și, când au ajuns să aibă 4 frunzulițe, le-am plantat în solar, menținând o distanță de 50 cm între plante și 1 m între rânduri. Afară am mers pe o distanță mai mare (1 m) între plante. Pe cei plantați în câmp i-am protejat cu tunele joase în prima partea a dezvoltării lor“, ne lămurește Nicoleta Stanciu.

Dezvoltarea plantelor a decurs nesperat de bine, iar acum proprietarii fermei se bucură deja de un profit mulțumitor, pentru că la momentul acesta fructele au fost de mult recoltate, ambalate, etichetate și trimise către magazinele cu specific asiatic din Austria și Marea Britanie. Nu vorbim de cantități impresionante, însă marfa de anul acesta deschide noi perspective pentru anii următori. „Pe data de 17 iunie am început recoltarea și pot spune că obținem cam 15-16 fructe pe plantă într-un sezon. Anul acesta am avut o suprafață de 1.800 mp în spațiu protejat și 1 ha în câmp, iar la anul sperăm să putem mai mult. Pe suprafața pe care o avem acum producția a ajuns la 20 tone“, ne spunea Nicoleta Stanciu.

Vă gândiți dacă veți ajunge să gustați vreodată acest fruct? Ei bine, șansele sunt mari să vedeți acești pepeni chiar din acest sezon în supermarket-uri. Doar că în cantități mici, care probabil că vor dispărea rapid de pe raft. Iar dacă nu vă veți număra printre norocoși puteți face o vizită chiar la fermă, unde cu siguranță veți descoperi și alte plante nemaiîntâlnite în România. „Am încercat să vindem și pe piața românească, deja suntem în discuții cu Carrefour, nu am alte detalii, pentru că nu mă ocup eu de aceste negocieri, însă este posibil ca și românii să guste din acest fruct. Nu vindem sămânță, însă anul trecut am avut clienți care au venit să cumpere alte produse și le-am făcut cadou câte un pepene, au scos sămânța și deja au pepeni în grădina proprie. Românii sunt deschiși să încerce culturi noi, gusturi noi. Cei care au gustat din acest pepene au fost încântați de gustul lui și au revenit cu gândul să cumpere“, ne mai spunea dna Stanciu.

Ceea ce impresionează în această afacere este prețul pe care coreenii îl obțin pe produsele lor. Pe un kilogram de pepene cu gust de pară se încasează nu mai puțin de 2 euro, în această cantitate intrând 2 fructe sau chiar unul. Partea bună este că oamenii de afaceri coreeni sunt deschiși colaborării cu alți cultivatori pentru a obține o recoltă mai mare cu care să-și onoreze comenzile.

„Faptul că avem succes cu acest soi de pepene ne face ca anul viitor să desființăm cultura de lucernă și să plantăm pepene. În felul acesta o să ajungem la 5 ha în câmp, plus spațiul protejat. Așteptăm să avem un contract sigur cu magazinele spre care livrăm acum producția și, dacă acest lucru se va întâmpla, suntem dispuși să găsim colaboratori alți cultivatori care să ni se alăture și să producă acest soi pe care să-l putem livra în toată Europa, de ce nu? Nu se poate să mergi de unul singur și să faci cantitate mare. E de muncă, agricultura e grea și e bine să fim mai mulți. Va fi un câștig de ambele părți, de ce să nu facă și alții ceea ce facem noi? Aceste legume nu pot fi aduse din Asia în Europa, ele trebuie produse aici și livrate pe continent.“

Ei, ce ziceți? Cum sună – România, furnizorul de fructe exotice al Europei?

pepenele corean stanciu

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 22-23

Pepenele corean cu gust de pară cerut de austrieci

Ne-am obișnuit ca în timpul verii să mușcăm cu nesaț dintr-o felie de pepene roșu sau să savurăm cu plăcere parfumatul pepene galben de sorginte indiană. Circulația sau chiar migrația oamenilor a adus cu ea influențe noi, iar în unele cazuri schimbul cultural, dar și cel gastronomic au dat noi idei de afaceri. Spre exemplu, venirea unei familii de coreeni în județul Prahova, stabilirea ei acolo, dar mai ales dezvoltarea unei ferme cu plante și legume aduse de pe meleagurile Coreei de Sud ar putea constitui exemple de bună practică care au în prim-plan curiozități pentru unii români sau noi soluții de valorificare a solurilor legumicole pentru cei cu abilități antreprenoriale.

Vorbim de această dată despre pepenele cu gust de pară, așa cum l-a numit Nicoleta Stanciu, managerul fermei familiei Lee. El este cultivat de câțiva ani în această fermă, pe suprafețe mici, astfel încât să satisfacă consumul familiei și al restaurantului pe care îl dețin în București. Doar că de anul acesta pepenele cu gust de pară va schimba total structura fermei, ocupând suprafețe din ce în ce mai mari. De ce? Pentru că patronul fermei a încheiat un contrat de aprovizionare cu un partener austriac. Dacă anul acesta micuțul pepene galben are alocată o suprafață de 1.000 mp, fiind supus la probe, de la anul conducerea fermei va fi mai generoasă cu această specie, oferindu-i un lot mult mai mare. Aceasta pentru că el a reușit să impresioneze vienezii care își doresc să se răsfețe cu gusturi exotice. Forma sa asemeni unei mingi de rugby, de culoare galben intens, cu suprafață lucioasă, străbătută de dungi albe subțiri, îl fac extrem de atractiv. Apoi, din punctul de vedere al depozitării, probabil că ar satisface toate exigențele, mai ales pentru faptul că interiorul este tare și rezistent la loviri. Totuși, ceea ce îl face remarcabil este interiorul – alb, tare, dar suficient de zemos, cu gust delicat, de un dulce echilibrat și a cărui consistență duce cu gândul la perele tari de vară.

pepene corean cu gust de para

La fel ca la pepenele galben obișnuit, acesta ascunde în interior semințele, doar că în cazul pepenelui coreean acestea se consumă împreună cu fructul, fără a fi înlăturate. După ce este curățat de coajă, pepenele se taie rondele și consumat rece este extraordinar de savuros. O altă diferență față de pepenele galben comun: exemplarele mici, așa cum sunt la noi pepenii pentru murat, se mănâncă întregi, fără a fi curățate de coajă, precum mărul.

Plantele seamănă izbitor de mult cu castravetele, iar la momentul vizitei noastre ele nu se puteau distinge la nivel individual, nefiind palisate, ci lăsate la nivelul solului, pe folie, creând o mare de frunze verzi, colorată din loc în loc de flori galbene. Lucrurile se vor schimba de la anul, când se va introduce mai multă ordine, iar plantele vor fi legate și ridicate pe vertical.

Odată ce sămânța coreeană a poposit în fermă, ea a primit șansa la viață în luna martie, când s-au format răsadurile. Cei care vor să încerce în propria grădină această delicatesă trebuie să știe că, din păcate, acest pepene, ca și castravetele, nu poate fi grăbit pentru că are nevoie de căldură, fiind o plantă termofilă, de aceea ideal ar fi ca el să fie cultivat pe suprafețe protejate sau în câmp, când temperatura de afară permite.

solar cu pepeni coreeni

Noua bijuterie coreeană nu a ajuns în mâinile consumatorilor români, însă ea poate fi văzută în ferma familiei Lee din Cocorăștii Colț, județul Prahova, de unde, cu amabilitatea celor de acolo, puteți obține câteva semințe pentru testare, pentru că încă nu există la vânzare. Și încă un plus, dacă mai era nevoie: cultura din ferma prahoveană este organică pentru că ea nu a primit niciun fel de tratament chimic, ci doar gunoi de grajd la înființare, ca îngrășământ. Producția obținută aici va fi vândută în Austria la cel puțin 20 euro/kg, pentru că „dl Lee știe ce nu se găsește în Europa, dar și ce caută asiaticii care locuiesc pe bătrânul continent“, explică Nicoleta Stanciu.

Cu acest ultim argument închei prin a spune doar: iată o afacere extrem de profitabilă.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 24

 

Abonează-te la acest feed RSS