Lumea satului 750x100

update 20 Oct 2020

Practici zootehnice sustenabile - de la fabrica de bere la nutriția rumegătoarelor

Deoarece strategiile nutriționale aplicate în prezent vizează de multe ori un singur obiectiv, și anume cel al eficienței productive (obținerea unor producții mari), exploatarea rumegătoarelor nu se mai bazează decât pe produse furajere neadecvate consumului uman sau cultivate pe terenuri improprii culturilor de cereale. Din ce în ce mai mult sectorul zootehnic concurează cu specia umană pentru procurarea hranei – aproximativ 60% din suprafața totală plantată este dedicată hrănirii efectivelor de animale, dintre care un sfert este destinat rumegătoarelor. În Europa, 220 milioane de tone de cereale, semințe oleaginoase și furaje proteice sunt destinate anual sectorului de producție zootehnic, iar Uniunea Europeană importă aproximativ 70% din necesarul de nutrețuri oleaginoase și proteice (Animal Task Force, 2017), cu precădere soia (Glycine max), utilizată intens în scopul obținerii produselor animaliere de înaltă calitate.

Necesarul din ce în ce mai ridicat de substanțe nutritive pentru animalele înalt productive, împreună cu procentul însemnat de pierderi de energie și proteină rezultat în urma proceselor fermentative de la nivelul rumenului au dus la nevoia de a găsi soluții alternative, practice, care să ofere valoare biologică sporită și eficiență economică exploatării rumegătoarelor, cel puțin asemănătoare cu resursele convenționale, dar și o serie de beneficii strâns legate de menținerea echilibrului ecologic al planetei.

Sustenabilitatea sectorului zootehnic este rezultatul unui raționament multidisciplinar care vizează eficientizarea utilizării substanțelor nutritive din furaje, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, îmbunătățirea utilizării suprafețelor agricole, reducerea risipei de produse alimentare, reciclarea subproduselor generate de industriile procesatoare de materii prime, etc.

Subprodusele industriei berii sunt printre materialele furajere care au fost luate în considerare pentru proprietățile lor nutritive și potențialul lor de reutilizare (Lynch și colab., 2016; Lao și colab., 2020). Aceste produse secundare, cu precădere borhotul de bere și drojdia de bere furajeră, sunt slab valorificate și adesea eliminate necorespunzător, devenind un factor poluant extrem de dăunător pentru mediu.

Pe lângă proprietățile proteice și energetice, dispun de o gamă diversificată de substanțe bioactive care le conferă atributele unor buni candidați utilizați în scopul eficientizării proceselor fermentative și pot fi și un instrument de manipulare a populațiilor microbiene care își desfășoară activitatea la nivelul rumenului.

Drojdia de bere furajeră este o sursă proteică extrem de valoroasă, cu o medie a proteinei brute de 40% (comparabilă cu cea a șrotului de soia) și cu o valoare biologică ridicată (peste 40% aminoacizi esențiali). Drojdia de bere conține concentrații însemnate de lizină (aminoacid limitativ în cazul rumegătoarelor) datorită căreia este utilizată adesea pentru suplimentarea valorii biologice a altor cereale. Mai mult, s-a demonstrat că fracția de proteine din drojdie este mai puțin degradabilă în rumen, crescând astfel cantitatea de aminoacizi disponibili pentru absorbție și utilizare în scopuri productive, concomitent cu reducerea pierderilor de azot (Harlow și colab., 2016; Oliveira și colab.,2016) care se transpun în pierderi economice.

De asemenea, alți compuși importanți din drojdie sunt acizii amari (humulone, lupulone) care provin de la conurile de hamei adăugate în procesul de fabricare al berii și sunt preluați de celulele de drojdie în timpul fermentației. Studii de laborator au arătat că aceștia au efect anti-microbian asupra bacteriilor hiper-producătoare de amoniac și deci împiedică producerea excesivă de amoniac, promovând utilizarea mai eficientă a proteinelor din hrană. Însă, efectele pe animale de fermă nu au fost studiate încă.

Drojdia de bere are palatabilitate ridicată și poate fi inclusă în hrana rumegătoarelor sub formă umedă sau uscată. Drojdia umedă, preluată ca atare din fabrică, trebuie să fie consumată cât mai repede (maximum 3 zile) pentru a evita deteriorarea culturii și îmbolnăvirea animalelor. Uscarea drojdiei presupune costuri adiționale, ceea ce duce la un preț de producție mai mare decât al surselor proteice convenționale, însă aceasta poate fi utilizată în cantități mici, sub formă de supliment (de exemplu 50-100 g de drojdie/kg nutreț combinat) pentru rațiile deficitare în proteină, venind cu un aport de substanțe active benefice pentru ecosistemul ruminal și pentru productivitatea animalelor. Mai mult, uscarea sau conservarea drojdiilor oferă stabilitate și durabilitate. În general, drojdia de bere s-a dovedit a fi un bun ingredient în rațiile animalelor producătoare de lapte, dar efecte benefice s-au observat și asupra productivității mieilor supuși îngrășării sau a animalelor reformate și recondiționate.


  • În prezent, IBNA Balotești desfășoară experimente privind utilizarea drojdiei de bere furajeră în alimentația rumegătoarelor cu scopul de a formula recomandări practice destinate fermierilor și pentru a promova și îmbunătăți reciclarea și valorificarea acestor subproduse disponibile în țara noastră pe tot parcursul anului.

Ioana Boldea, Alexandra Oancea


Newsletter finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării prin Programul 1 – Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogram 1.2 – Performanță instituțională – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI, (PFE−17/2018-2020).


 

Asigurarea spațiului de nutriție optim fiecărei plante, garanția valorificării la maximum a potențialului productiv

Am urmărit cu atenție firele izolate de porumb din straturile de ardei și varză ale unor grădinari. Dacă terenul este bine fertilizat pentru legume, aprovizionat cu apă, dar mai ales lumina solară le scaldă toată ziua și pe toată lungimea lor, plantele respective sunt riguroase, au culoarea verde-închis și toate frunzele sunt în funcțiune pentru un maxim de fotosinteză. Ele formează câte trei, mai rar doi știuleți de mărime normală și cu boabe până în vârf. În asemenea condiții se valorifică aproape întregul potențial genetic de producție al porumbului. Am avut și parcele experimentale cu densitatea de 90-100.000 plante/ha. Plantele de porumb, în acest caz, au crescut înalte, subțiri, firave, cu un slab țesut mecanic și cu frunzele uscate în partea de jos. Unele dintre aceste plante au făcut câte un știulete mic, iar altele au fost sterile. Spre maturitate se frângeau, făcând imposibilă recoltarea mecanizată.

Condiții pentru stabilirea densității

Lăsând la o parte aceste extreme, prin experiențe riguroase de lungă durată se stabilesc densitățile optime la fiecare specie de plante și la fiecare soi (hibrid) în funcție de condițiile pedoclimatice și de tehnologia de cultură aplicată. Se are în vedere că nu este important cât produce o plantă, ci care este numărul de plante uniform repartizate în spațiu care asigură maximum de producție la hectar. Creând spațiu de nutriție uniform fiecărei plante, acestea vor crește și se vor dezvolta uniform, cu suprafața foliară bogată, vor ocupa rapid terenul și vor înăbuși buruienile, vor menține umiditatea relativă ridicată a aerului în interiorul lanului, contribuind la reducerea transpirației, a consumului de apă, la rezistența la secetă. Se consideră densitate optimă limita la care reducerea productivității unei plante nu poate fi compensată de creșterea numărului de plante/ha. Cu creșterea numărului de plante, crește suprafața foliară, însă se reduce asimilația netă. Trebuie ca prin densitatea plantelor să se asigure un indice optim al suprafeței foliare care să realizeze asimilația netă corespunzătoare unei producții maxime. Se apreciază că fiecare zi în plus când planta se menține verde și face fotosinteză aduce un spor de recoltă de 0,15 t/ha.


Cerințe
Pentru a realiza culturi uniforme, bine repartizate în spațiu, este necesar:
  • să se realizeze un pat germinativ afânat numai pe adâncimea de încorporare a seminței;
  • sămânța să ajungă la aceeași adâncime pe substratul de sol așezat, cu aspect capilar al apei la nivelul seminței;
  • să se folosească semințe de mărime uniformă, cu germinație ridicată.
  • În aceste condiții germinarea și răsărirea sunt explozive, cu plante uniforme și viguroase care ocupă în scurt timp terenul.
  • La stabilirea densităților plantelor se ține seama de:
  • soi (hibrid), care este perioada de vegetație, arhitectura frunzelor, rezistența la cădere;
  • fertilitatea naturală a solului și tehnologia de cultură aplicată;
  • starea de umiditate a solului la semănat.

Aprecierea densității unei culturi, de porumb spre exemplu, nu se face după numărul de plante la hectar, ci la m² deoarece pot exista 50.000 de plante la hectar, dar sunt zone cu 2-3 plante/m² și zone cu 7-8 plante m², ceea ce nu corespunde cerinței de uniformitate.

Indicii de calitate ai recoltelor depind de densitatea culturilor astfel:

Floarea-soarelui

asigurarea spatiului nutritie tabel floare

La 40.000 de plante/ha, densitatea optimă socotită, se obține producția cea mai mare și indici de calitate buni. La densitate mai mică are indici de calitate mai buni, dar producția este mai mică. La densitate mare producția este scăzută și indicii de calitate inferiori.

Porumb

asigurarea spatiului nutritie tabel porumb

Ca și la floarea-soarelui, la densitate scăzută sunt indici de calitate superiori, dar producția este scăzută. Este ceea ce aminteam la firele de porumb izolate din culturile grădinarului.

Cu privire la densitatea culturilor au apărut unele puncte de vedere contradictorii lansate de doi mari specialiști cu o bogată experiență practică.

Dr. D. Muscă dorește să obțină 750-800 de spice de grâu/m² numai de la tulpinile principale și nu de la frați care consumă mult, dar produc puțin sau deloc. Folosește o cantitate mai mare de sămânță la semănat, rezultând culturi cu densitate mare care necesită fertilizări și tratamente corespunzătoare.

Dr. L. Buzdugan consideră că 300 de plante/m² la grâu sunt suficiente. Fiecare produce câte un frate productiv, realizând 600 de spice a câte 35 de boabe/spic cu MMB de 40 g asigurându-se o producție de 8.400 kg/ha.

La orz merge pe 200 de plante/m² a câte doi frați și rezultă 600 de spice.

La porumb a redus distanța între rânduri la 50 cm și numai prin aceasta a realizat un spor de producție de 150 kg/ha. Menționează că pătratul nutrițional optim la porumb are latura de 37,5 cm, iar la grâu de 6 cm.

Fermierii din marile societăți comerciale agricole vor încerca pe suprafețe mici asemenea propuneri și le vor alege pe cele mai bune.

Dacă se va ajunge ca la plantele prășitoare  să se reducă mult distanța între rânduri va fi necesară o altă sistemă de mașini pentru lucrările de întreținere și recoltare.

Sunt necesare tractoare cu balonul îngust de tipul fostului L-445 produs la Brașov. Poate ar fi timpul, cu această ocazie, să se dezvolte industria de tractoare în România. Acest tractor ar putea fi produs la IRUM Cugir și la Craiova. Pentru prășit, la asemenea distanțe, sunt necesare cultivatoare speciale care ar putea fi fabricate la Ceahlău-Piatra Neamț. Măcar pe acestea să nu mai fim nevoiți să le importăm.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Tulburări de nutriție la păsările de curte

Creșterea păsărilor reprezintă o ocupație și o sursă de venit deosebit de importantă pentru fermieri și, astfel, se asigură o valorificare superioară a producțiilor agricole (grâu, porumb, floarea-soarelui). Administrarea de furaj necorespunzător din punct de vedere cantitativ și calitativ determină numeroase tulburări de creștere a păsărilor sau modificări ale producției de ouă. Astfel, puii obținuți din păsări de reproducție hrănite cu rații dezechilibrate de proteine vitamine și minerale pot prezenta vitalitate scăzută și greutate sub stas (subponderali).

Încă din prima zi de viață...

În asemenea cazuri se recomandă, încă din prima zi de viață, administrarea de complexe de polivitamine, minerale și aminoacizi precum Complex polivitaminic buvabil, în doză de 1ml/litru de apă, și Vita B Complex, administrat în doză de 1ml/2 litri de apă. Acestea sunt suplimente nutritive de vitamine folosite în tulburările de creştere şi în toate cazurile de avitaminoze. Printre produsele folosite în perioada de creştere la tineretul de păsări amintim și Vitamina AD3E, dozată în 1ml / litru de apă, precum și Biovit comprimate, administrându-se 1 comprimat la 1 kg de greutate vie.

Dacă puii nu sunt hrăniți cu rețete standard de nutreț combinat, la amestecul de cereale (porumb, grâu, floarea-soarelui etc.) se vor adăuga suplimente precum Romstarter 9+1 A, complex protein-vitamin-mineral bine echilibrat, în doză de 1 kg de produs la 9 kg amestec de cereale.

Pentru valorificarea superioară a furajului, dar și pentru reducerea contaminării cu bacterii patogene este indicată utilizarea de Prodigest, în doză de 1 ml de produs la 1 litru de apă, timp de 5-7 zile, a cărui folosire determină îmbunătățirea performanței de creștere și diminuarea riscului tulburărilor intestinale. Bioenterom este un probiotic pentru stabilizarea florei intestinale și se administrează în doză de 1ml/litru de apă, timp de 3-4 zile. Cele două produse se pot administra toată viața păsărilor, cel puțin o dată pe lună.

Faza de creștere

În faza de creștere consumul de proteine (aminoacizi), vitamine, minerale și alți nutrienți este esențial pentru dezvoltarea armonioasă a scheletului, a musculaturii și a organelor. Împreună ele asigură un spor de greutate constant și adecvat perioadei de vârstă. Lipsa acestora poate cauza apariția rahitismului manifestat prin slăbire excesivă și deformări ale membrelor și carenei sternale la nivelul pieptului.

Ca remedii se utilizează biostimulatorul de creştere Romstarter 9+1 A sau Romzeofort pulbere insolubilă, în doză de 1 kg de produs la 10 kg amestec de cereale, până la dispariția simptomelor de rahitism și reluarea creșterii în greutate.

Năpârlirea

O altă perioadă critică în creșterea păsărilor este reprezentată de năpârlire, acțiune care este asociată cu schimbarea penajului și formarea rezervei de ouă pentru noul sezon de ouat. În această perioadă este indicată administrarea de Cavitrom, un supliment nutritiv pentru combaterea hipocalcemiilor şi stimulator de creştere, în doză de 1,5 kg de produs la 100 kg de amestec de cereale.

Perioada de ouat

Declanșarea ouatului determină un consum sporit de proteine și vitamine, dar mai ales de calciu și fosfor. Lipsa acestora din rația zilnică duce la scăderea numărului de ouă produse, iar în situații extreme, când este asociat cu temperaturi foarte scăzute, chiar și la stagnarea oatului. În acest caz se indică în alimentaţia găinilor ouătoare Ovoplus pulbere, supliment nutritiv, în doză de 1 kg de produs la 9 kg de amestec de cereale, care asigură o producție constantă de-a lungul acestei perioade.

Dr. Ion IACOB, Romvac Company SA

Blănarul devenit, de nevoie, crescător de nutrii

„Până în urmă cu 25 de ani creșterea animalelor pentru blană era o îndeletnicire foarte răspândită în România. Erau crescătorii organizate pe lângă cooperative. Aveam nurci și vulpi polare crescute la noi. Cât despre nutrii, ce să vă mai spun, erau crescute, deopotrivă, și de cooperative, și de particulari atât pentru blană, cât și pentru carne. Carnea se folosea la anumite mezeluri, delicatese, iar blana mergea în atelierele cooperației“, îmi povestește dl Mihai, un bătrân maestru blănar. De câțiva ani încoace, blănurile sunt tot mai scumpe fiindcă vin din import.

Blănurile au devenit o problemă

„Cea mai mare parte a vieții mele am lucrat vulpi și nutrii. Nu știu de ce, așa mi-a plăcut mie. Acum blana de vulpe mi-o procur de la AGVPS, iar nutriile am ajuns să mi le cresc singur!“, spune el. Și așa începe istorisirea unei afaceri care, dacă ar fi practicată ca atare, ar putea aduce un profit frumușel, în condițiile existenței unei piețe destul de bune.

Domnul Mihai (alt nume n-a vrut să-mi spună) este maestru blănar de peste 40 de ani. A lucrat ce a lucrat în cooperație, apoi și-a deschis propriul atelier: „căciuli, gulere, etole, haine scurte și lungi, reparații, dar numai nutrie și vulpe!“, cum se laudă. În acest context a ajuns să se lovească tot mai acut de scumpirea materiei prime. „N-aș putea spune că e o lipsă. Găsești blănuri, doar că prețurile sunt mari și, la urmă, nu prea mai câștigi nimic!“. Așa a ajuns la concluzia că își poate obține singur materia primă.

„Cu vulpile e complicat, dar cu nutriile e foarte simplu. Bineînțeles că știam câte ceva despre ele. Ca blănar am avut ocazia să merg în crescătorii mari, să văd cum erau organizate, să văd ce și cum se face acolo. Așa că, acum șapte ani, când am început, știam exact în ce mă bag“, vorbește blănarul despre începuturile afacerii.

Ferma de nutrii din cartier

Crescătoria a construit-o în propria curte, într-un cartier de case din București. Animalele trăiesc în cuști suspendate, la aproximativ 60-70 cm deasupra solului, cu dimensiuni variind între unu și doi metri lungime, 80-90 cm lățime și o înălțime de 40-45 cm. Ele sunt confecționate din plasă de sârmă groasă, zincată, cu ochiurile de 25/25 cm. „Au dinți foarte puternici. În mod normal nu se apucă să roadă sârma, dar nu se știe niciodată. E bine să fii prevăzător“, spune crescătorul.

Fiecare cușcă cuprinde un bazin din tablă care acoperă în jur de jumătate din suprafață, situat pe lățimea cuștii. Adâncimea este în jur de 20-25 cm. La capătul celălalt al cuștii se află cuibarul, confecționat din scândură groasă, solidă, iar pe deasupra este protejată în interior contra roaderii cu plasă de sârmă. Din cuibar se poate trece în fiecare cușcă prim intermediul unui capac care poate fi închis sau deschis, după necesități.

„Adulții de reproducție și femelele cu pui de alăptat se cazează individual. În schimb, tineretul provenit din aceeași fătare se cazează în grup“, spune crescătorul.

Avantajul creșterii nutriilor constă în faptul că nu sunt pretențioase la mâncare, hrana fiind constituită exclusiv din furaje de origine vegetală. Acceptă cu plăcere morcovi, sfeclă furajeră, mazăre furajeră, dar și șroturi de floarea-soarelui și soia. Consumă și semințe de toate felurile, varză, gulii și, în general, orice fel de furaje vegetale. Nu mănâncă prea mult, dar sunt rezistente la boli. Cu toate acestea, este recomandabil să fie ferite de contactul cu șobolanii sau cu alte animale.

Durata mică a gestației, de numai 128-132 de zile, ca și prolificitatea mare permit o înmulțire rapidă. Din două fătări anuale se pot obține, în mod normal, de la o singură femelă, un număr de 10-22 pui. Nutria este un animal care ajunge rapid la maturitate, la numai 233 de zile animalele putând fi valorificate.

„Peste toate acestea, sunt animale foarte curate. Au inclusiv un spațiu anume pe care îl folosesc drept toaletă. Ca atare, este ușor să le faci curat. Mizeriile se adună ușor și la două-trei zile se schimbă apa din bazine“, povestește proprietarul de nutrii.

„Am început afacerea aceasta mai mult de nevoie. Acum o consider o afacere bună, destul de profitabilă. În orice caz, merită efortul!“, trage concluzia domnul Mihai.

Alexandru GRIGORIEV

Când va deveni realitate primul centru de nutriție din România

Institutul de Bioresurse Alimentare din România, provenit din fostul Institut de Chimie Alimentară, a reușit imposibilul. Nu numai că și-a continuat activitatea în condiții de subfinanțare, dar a reușit prin proiectele naționale și internaționale contractate să devină o voce în cercetarea europeană. Discuția purtată cu Nastasia Belc, directorul general al IBA București, a avut orientări diverse, de la analiza sectorului agroalimentar și a potențialului pe care îl are România în acest sector, finanțare și perspective până la proiectele aflate momentan doar în stadiu de schiță. Primul centru de nutriție din România și din sud-estul Europei este pe lista de priorități a institutului.

„Ne-am propus să realizăm acest centru de nutriție, iar proiectul, schița lui au fost deja întocmite. Am încercat să obținem finanțare pentru implementarea efectivă prin accesarea fondurilor structurale, dar, din nefericire, s-a tras linie cu puțin deasupra proiectului nostru. Existența unui astfel de centru în România și în sud-estul Europei – momentan nu există un astfel de centru – este necesară pentru că prin el vom crea condițiile necesare pentru a demonstra, spre exemplu, impactul unei anumite grupe de alimente asupra stării de sănătatea a diverșilor consumatori. Putem vorbi apoi despre alimentele personalizate. Scopul centrului va fi acela de a stabili ce alimente ne fac bine. Astfel vom avea o viață mai lungă și independentă, pentru că acum populația depinde foarte mult, spre exemplu, de medicamente“, susține dna Belc.

Despre hrana pe care o consumăm, beneficiile și problemele pe care le poate cauza se vorbește permanent în media. Însă abordarea, de puține ori cu fundament științific demonstrat, plasează subiectul mai degrabă în sfera de frumusețe, menținerea unei siluete perfecte, fără a se face o corelație documentată cu privire la felul în care hrana generează îmbolnăvirea sau, dimpotrivă, vindecarea. Această etichetă face ca subiectul să pară cel puțin superficial. Însă deocamdată aceasta este nivelul sau cel puțin asta ne este prezentat. Dacă proiectul Institutului de Bioresurse București se va concretiza, studiul nutriției își va lărgi perspectivele.

„Influența nutriției asupra organismului nu se poate face decât printr-un centru de nutriție care să aibă toate componentele necesare capabile să demonstreze acest lucru. În proiectul schițat de noi, centrul de nutriție este prevăzut cu o serie de laboratoare – nutrigenomic, microscopie, explorări funcționale etc. Este un proiect unic la nivelul țării și chiar și în regiunea de sud-est a Europei.“

Directorul IBA București spune că alimentele din zona Mării Negre și din Balcani sunt de bună calitate, dar că vor putea fi corespunzător promovate doar dacă această teorie va fi confirmată și științific. Mai este însă de așteptat pentru că proiectul are nevoie de finanțare și de spațiu pentru a fi concretizat.

„Putem realiza acest centru și singuri. Dar într-un timp îndelungat. Sperăm să găsim un spațiu nu foarte mare astfel încât să putem dezvolta acest proiect mai rapid. Dacă ar exista spațiul și o clădire, investiția ar fi de aproximativ 45 milioane de lei. În cazul în care trebuie cumpărat și terenul, atunci prețul ar ajunge la 60 milioane de lei. Dacă avem terenul și clădirea în maximum trei ani, centrul de nutriție și-ar putea deschide porțile. Fără teren și clădire, vorbim de opt sau zece ani.“

Laura ZMARANDA

Importanţa alimentaţiei sănătoase, subliniată de specialişti de Ziua mondială a nutriţiei

Un test din salivă pe baza căruia se va putea prevedea la copii şi adulţi eventualitatea dezvoltării unor boli grave va fi disponibil şi în România, a anunţat medicul nutriţionist Ligia Alexandrescu marţi, într-o conferinţă de presă prilejuită de Ziua mondială a nutriţiei.

În conferinţă, prof. dr. Chirilă Pavel a evidenţiat că, din păcate, România se situează pe un prim loc în Europa privind cancerul. Se estimează că sunt 480.000 de bolnavi cu cancer în România iar în Bucureşti mor anual 8.000 de pacienţi din cauza acestuia, a arătat medicul. Potrivit acestuia, din cele 480.000 de persoane cu cancer 150.000 nu s-ar îmbolnăvi dacă ar avea o viaţă echilibrată.

Prof. dr. Chirilă Pavel a menţionat că cele mai frecvente cazuri de cancer sunt cele de col uterin, plămâni şi creier iar o treime din toate aceste forme de boală sunt cauzate de un stil de viaţă şi o alimentaţie nesănătoase.

Alimentele sunt implicate în cancerul de tub digestiv din cauza nitraţilor din agricultură, precum şi a nitriţilor din mezeluri. Sărurile nitrice şi zahărul sunt principalele cauze de creştere a incidenţei cancerului, a exemplificat medicul.

Referindu-se la nitriţii din mezeluri, prof. dr. Pavel Chirilă a explicat că aceştia împreună cu PH-ul din stomac (aciditatea din stomac) produc nişte substanţe care determină apariţia cancerului de tub digestiv.

În ceea ce priveşte zahărul, acesta are un mecanism mai complex, slăbind capacitatea florei saprofite de a ţine piept factorilor cancerigeni.
Prof. dr. Pavel Chirilă a spus că sunt aproximativ 1.000 de aditivi alimentari, nu toţi cancerigeni, dar există studii despre benzoatul de sodiu şi despre aspartam care relevă că acestea ar avea un rol în declanşarea cancerului.

El a subliniat că alimentaţia care creşte aciditatea, e-urile şi alimentele rafinate cresc cantitatea de radicali liberi de oxigen toxici în corpul omului şi a accentuat că alimentaţia joacă un rol foarte important în sănătatea oamenilor.

La rândul său, Natalia Cucu, specialist în epigeneză, a accentuat faptul că procesarea alimentelor este periculoasă, influenţând sănătatea.
Ea a evidenţiat importanţa alimentaţiei încă din perioada reproductivă, pentru că aceasta poate transmite nişte greşeli până la a patra generaţie.

Potrivit acesteia, 99,9% din gene sunt identice, ceea ce ne diferenţiază unii de alţii fiind restul de 0,1%.
Natalia Cucu a subliniat şi necesitatea capacităţii de regenerare. "Trebuie să ne responsabilizăm atitudinea atât faţă de noi, cât şi faţă de generaţiile viitoare şi asta printr-un stil de viaţă cât mai sănătos", a afirmat ea.

Dr. Ligia Alexandrescu a făcut referire la metabolismul pancreasului, evidenţiind că trebuie să avem cinci mese pe zi, trei principale şi două mese de fructe. Din cele două mese de fructe, cea de dimineaţă este de preferat să includă fructe dulci, desigur, la cei care nu au probleme glicemice, iar cea de după-amiază, fructe mai puţin dulci.

Dr. Alexandrescu a subliniat şi importanţa calităţii somnului, precum şi pericolul stresului asupra stării de sănătate, starea de oboseală ducând la scăderea imunităţii. Trebuie să existe un echilibru între alimente, să se evite consumul exagerat de mezeluri şi să nu se renunţe la pâine, din secară sau intermediară, a susţinut medicul, care a adăugat că, totodată, trebuie citite foarte bine etichetele nutriţionale de pe produse.

Sursa: AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS