Lumea satului 750x100

update 20 Oct 2020

Asigurarea spațiului de nutriție optim fiecărei plante, garanția valorificării la maximum a potențialului productiv

Am urmărit cu atenție firele izolate de porumb din straturile de ardei și varză ale unor grădinari. Dacă terenul este bine fertilizat pentru legume, aprovizionat cu apă, dar mai ales lumina solară le scaldă toată ziua și pe toată lungimea lor, plantele respective sunt riguroase, au culoarea verde-închis și toate frunzele sunt în funcțiune pentru un maxim de fotosinteză. Ele formează câte trei, mai rar doi știuleți de mărime normală și cu boabe până în vârf. În asemenea condiții se valorifică aproape întregul potențial genetic de producție al porumbului. Am avut și parcele experimentale cu densitatea de 90-100.000 plante/ha. Plantele de porumb, în acest caz, au crescut înalte, subțiri, firave, cu un slab țesut mecanic și cu frunzele uscate în partea de jos. Unele dintre aceste plante au făcut câte un știulete mic, iar altele au fost sterile. Spre maturitate se frângeau, făcând imposibilă recoltarea mecanizată.

Condiții pentru stabilirea densității

Lăsând la o parte aceste extreme, prin experiențe riguroase de lungă durată se stabilesc densitățile optime la fiecare specie de plante și la fiecare soi (hibrid) în funcție de condițiile pedoclimatice și de tehnologia de cultură aplicată. Se are în vedere că nu este important cât produce o plantă, ci care este numărul de plante uniform repartizate în spațiu care asigură maximum de producție la hectar. Creând spațiu de nutriție uniform fiecărei plante, acestea vor crește și se vor dezvolta uniform, cu suprafața foliară bogată, vor ocupa rapid terenul și vor înăbuși buruienile, vor menține umiditatea relativă ridicată a aerului în interiorul lanului, contribuind la reducerea transpirației, a consumului de apă, la rezistența la secetă. Se consideră densitate optimă limita la care reducerea productivității unei plante nu poate fi compensată de creșterea numărului de plante/ha. Cu creșterea numărului de plante, crește suprafața foliară, însă se reduce asimilația netă. Trebuie ca prin densitatea plantelor să se asigure un indice optim al suprafeței foliare care să realizeze asimilația netă corespunzătoare unei producții maxime. Se apreciază că fiecare zi în plus când planta se menține verde și face fotosinteză aduce un spor de recoltă de 0,15 t/ha.


Cerințe
Pentru a realiza culturi uniforme, bine repartizate în spațiu, este necesar:
  • să se realizeze un pat germinativ afânat numai pe adâncimea de încorporare a seminței;
  • sămânța să ajungă la aceeași adâncime pe substratul de sol așezat, cu aspect capilar al apei la nivelul seminței;
  • să se folosească semințe de mărime uniformă, cu germinație ridicată.
  • În aceste condiții germinarea și răsărirea sunt explozive, cu plante uniforme și viguroase care ocupă în scurt timp terenul.
  • La stabilirea densităților plantelor se ține seama de:
  • soi (hibrid), care este perioada de vegetație, arhitectura frunzelor, rezistența la cădere;
  • fertilitatea naturală a solului și tehnologia de cultură aplicată;
  • starea de umiditate a solului la semănat.

Aprecierea densității unei culturi, de porumb spre exemplu, nu se face după numărul de plante la hectar, ci la m² deoarece pot exista 50.000 de plante la hectar, dar sunt zone cu 2-3 plante/m² și zone cu 7-8 plante m², ceea ce nu corespunde cerinței de uniformitate.

Indicii de calitate ai recoltelor depind de densitatea culturilor astfel:

Floarea-soarelui

asigurarea spatiului nutritie tabel floare

La 40.000 de plante/ha, densitatea optimă socotită, se obține producția cea mai mare și indici de calitate buni. La densitate mai mică are indici de calitate mai buni, dar producția este mai mică. La densitate mare producția este scăzută și indicii de calitate inferiori.

Porumb

asigurarea spatiului nutritie tabel porumb

Ca și la floarea-soarelui, la densitate scăzută sunt indici de calitate superiori, dar producția este scăzută. Este ceea ce aminteam la firele de porumb izolate din culturile grădinarului.

Cu privire la densitatea culturilor au apărut unele puncte de vedere contradictorii lansate de doi mari specialiști cu o bogată experiență practică.

Dr. D. Muscă dorește să obțină 750-800 de spice de grâu/m² numai de la tulpinile principale și nu de la frați care consumă mult, dar produc puțin sau deloc. Folosește o cantitate mai mare de sămânță la semănat, rezultând culturi cu densitate mare care necesită fertilizări și tratamente corespunzătoare.

Dr. L. Buzdugan consideră că 300 de plante/m² la grâu sunt suficiente. Fiecare produce câte un frate productiv, realizând 600 de spice a câte 35 de boabe/spic cu MMB de 40 g asigurându-se o producție de 8.400 kg/ha.

La orz merge pe 200 de plante/m² a câte doi frați și rezultă 600 de spice.

La porumb a redus distanța între rânduri la 50 cm și numai prin aceasta a realizat un spor de producție de 150 kg/ha. Menționează că pătratul nutrițional optim la porumb are latura de 37,5 cm, iar la grâu de 6 cm.

Fermierii din marile societăți comerciale agricole vor încerca pe suprafețe mici asemenea propuneri și le vor alege pe cele mai bune.

Dacă se va ajunge ca la plantele prășitoare  să se reducă mult distanța între rânduri va fi necesară o altă sistemă de mașini pentru lucrările de întreținere și recoltare.

Sunt necesare tractoare cu balonul îngust de tipul fostului L-445 produs la Brașov. Poate ar fi timpul, cu această ocazie, să se dezvolte industria de tractoare în România. Acest tractor ar putea fi produs la IRUM Cugir și la Craiova. Pentru prășit, la asemenea distanțe, sunt necesare cultivatoare speciale care ar putea fi fabricate la Ceahlău-Piatra Neamț. Măcar pe acestea să nu mai fim nevoiți să le importăm.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Noua paradigmă a nutriției plantelor: „Prea mult azot creează antagonisme“

„Paradigma privind nutriția plantelor este schimbată total față de teoria veche de acum mai bine de 100 de ani“, spune dl Ioan Enoiu, „directorul de operațiuni speciale“ al Naturevo, așa cum îi place să își spună. În fapt, domnia sa este unul dintre cei mai eficienți practicieni în domeniul nutriției plantelor din România și, în această calitate, a explicat, pentru cititorii revistei noastre, cum trebuie hrănite eficient plantele.

„Exact ca un om care se umflă cu apă“

„Noua paradigmă ține cont de nutriția și dinamica nutriției plantei în diferite condiții de sol, de faze de vegetație și chiar de sol. Există soiuri care au nevoie de mai mult potasiu sau de mai mult azot, dar, în orice caz, nu mai este valabilă acea poezie despre cât azot e nevoie pentru o anumită cantitate“, spune dl Enoiu.

După cum ne-a explicat domnia sa, o analiză sau o cartare agrochimică a solului nu ajută decât într-o mică măsură: „Azotul poate să se spele, să se vaporizeze sau să se mineralizeze și să nu mai fie disponibil pentru plantă. La fel, fosforul poate să fie blocat și să nu fie asimilabil.“ Mai mult decât atât: azotul în exces creează antagonisme și poate blocha absorția calciului, potasiului, magneziului, borului, cuprului și a altor elemente. „Este exact ca la un om care bea prea multă apă. Se umflă și nu mai poate mânca. La fel se întâmplă și cu o plantă care primește prea mult azot. Rezultatul este că devine sensibilă la boli, ger, secetă și la ceilalți factori de mediu“, a exemplificat domnia sa.

Necesități mai mici decât se crede

Soluția modernă a acestei probleme o reprezintă îngrășămintele cu eliberare controlată. Conținutul acestora de inhibitori de nitrificare face ca azotul să rămână în sol, blocat în forma amoniacală, astfel încât să fie asimilabil pentru plante. Cel mai puternic astfel de inhibitor este dimetilemperazofosfat, pe scurt DMPP, și este conținut de produsele Naturevo din gama Novatec, precum și un ulei care este prezent în produsele din linia NG.

Îngrășămintele cu eliberare controlată nu numai că asigură o hrană echilibrată a plantei, dar și stimulează, într-o oarecare măsură, valorificarea macroelementelor existente în sol. Ele se aplică înainte de semănat sau în momentul semănatului.

Unul dintre avantajele majore este că folosirea acestui tip de îngrășăminte schimbă cu totul schemele clasice cu care fermierii sunt obișnuiți. „Noile teorii arată că raporturile dintre elemente sunt total schimbate față de ceea ce spun vechile teorii. Un studiu făcut de institutul francez IRA (L’Institut de Recherches Agricoles), acum trei ani, a arătat că, în condițiile unei nutriții echilibrate a plantei, necesarul de fosfor este de 100 de ori mai mic decât se credea până atunci“, a dezvăluit dl Enoiu.

Explicația rezultatului la care au ajuns cercetătorii francezi este foarte simplă, în optica specialistului de la Naturevo. Fosforul este elementul energetic în fiziologia plantei. E ca un pendul care face transferul energetic. Or, atunci când în plantă există tot ce trebuie, schimbul energetic vine de la sine, nu mai este nevoie de un motor, ci doar de o cantitate mică de fosfor care să asigure transformarea carbohidraților asimilați din fotosinteză în proteine, glucide și alți compuși.

Potasiul este și el vital pentru plante. Este elementul de balansare pentru toate celelalte elemente de nutriție.

Azotul, așa cum se știe, este hrana pentru creștere. În schimb, sulful este foarte important pentru sinteza proteinelor necesare în cadrul proceselor energetice. Cât despre magneziu, dacă acesta lipsește, nu se poate forma clorofila, iar dacă nu există clorofilă, nu mai există planta. O cantitate scăzută de magneziu înseamnă producție scăzută.

Producții mai mari, cu costuri mai mici

„La ora actuală se dă o bătălie între teoriile clasice, produsele clasice și cele moderne. Ne luptăm cu ceea ce știe fermierul, cu interesele economice ale celor care vor să producă și să vândă produse vechi“, a enunțat dl Enoiu, în puține vorbe, esența chestiunii.

Îngrășămintele clasice au un randament de utilizare cuprins între 15 și 30%. La cele cu eliberare controlată, în mod curent acesta crește la 50-60%. Dacă mai sunt asociate și cu îngrășăminte foliare și cu biostimulatori, atunci acesta ajunge la 80-90%. Din acest motiv cantitatea necesară de substanță pentru un hectar este de două până la trei ori mai mică, în condițiile în care se obține o creștere a producției cu 20-30%. „Culmea e că, dacă la sfârșitul perioadei de vegetație faci o analiză, constați că în sol ai mai mulți nutrienți decât ai avut la început“, arată specialistul.

Pentru exemplificare alege tot Franța: „În Alsacia terenurile sunt nisipoase și pietroase. Înainte, fără 1.500 kg de azot la hectar nu discutau. Astăzi aplică în jur de 600-700 kg îngrășământ cu eliberare controlată la hectar și obțin o producție mai mare cu 30% și cu un indice de calitate crescut și el cu 20-25%“.

„Japonia a interzis încă de acum mai bine de 20 de ani folosirea îngrășămintelor clasice pentru că a considerat că, pe lângă randamentul mai scăzut, sunt și o sursă de poluare. În schimb, în România oamenii vor mereu ceva ieftin și bun. Or eu le spun mereu că produsele noastre sunt gratis. Și ăsta este adevărul. La prima vedere sunt mai scumpe decât cele clasice. Dar, dacă faci un calcul în care ții cont de cantitățile mai mici care se aplică și de sporul de producție care va rezulta, când tragi linia se vede că am avut dreptate!“, spune dl Enoiu.

Pentru cei care doresc să treacă la noile tehnologii, veștile sunt amestecate. O primă veste proastă este că, din cauza secetei timpurii și a temperaturilor ridicate, din azotul clasic pe care l-au împrăștiat pe câmp la semănat, probabil că acum nu mai este nimic disponibil pentru plantă. Altă veste proastă este că îngrășămintele cu eliberare controlată trebuie aplicate și ele în primăvară.

Dar, totuși, se mai poate salva câte ceva. Îngrășămintele foliare Naturevo pot rezolva chiar și la acest moment o parte din probleme. Nu trebuie decât ca fermierii interesați să apeleze la consilierii firmei!

Alexandru GRIGORIEV

Abonează-te la acest feed RSS