reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Jun 2019

Năutul, cultura care permite împărțirea riscurilor

Cultura de năut este, la ora actuală, aproape uitată în România. După ce în anii comunismului era practicată pe suprafețe destul de întinse, existând o cerere destul de mare, acum este aproape uitată. La ora actuală, doar puțin peste 3.000 de hectare mai sunt utilizate pentru producția năutului. „Ce faci, mă? Tu vrei să te întorci în timpul lui Ceaușescu?“, m-au întrebat câțiva cunoscuți când au auzit că am cultivat năut, povestește unul dintre puținii fermieri care se mai ocupă cu creșterea acestei plante. „Pe atunci se folosea în cantități mari pentru a fi amestecat cu cafeaua. În primii ani se folosea 10% năut și 90% cafea, apoi procentul a crescut treptat, până s-a ajuns la aproape 90% năut“, mai povestește Dan Zăviceanu, agronomul care se ocupă de aproximativ jumătate din suprafața cultivată cu năut la nivel național.

O cultură cu cerere în creștere

nautul 2

Deși în România este mai puțin solicitat, statis­ticile indică o creștere constantă a cererii la nivel european în ultimii ani. Produse precum tofu și altele asemenea sunt din ce în ce mai apreciate de consumatori. De asemenea, uleiul de năut a pătruns și el în bucătăria europeană. Ca urmare, analiștii apreciază că în următorii cinci ani suprafața cultivată în Europa va crește de la 300.000 ha, cât este în prezent, la 500.000 ha. La un consum mediu de 2 kg de năut pe an, la o populație de 512 milioane locuitori, cât numără UE, este necesar peste un milion de tone de boabe de năut. În consecință, dacă e să ne ghidăm după cifre, este o bună variantă pentru viitor.

Așa cum am spus, există deja fermieri care au încercat această cultură și au fost mulțumiți de rezultate, astfel încât sunt dispuși să repete experiența. Dan Zăviceanu este unul dintre agronomii care au făcut încercarea și care a împărtășit experiențele sale. „Năutul este o plantă cu creștere nedeterminată. Aceasta face cultura sa un pic diferită de a altor plante, mai ales în ceea ce privește momentul recoltării“, spune specialistul. Creșterea nedeterminată înseamnă că planta, atunci când are condiții prielnice, dezvoltă noi etaje, pe care înflorește și fructifică. Fructele mai bătrâne, de pe etajele inferioare, se usucă și se scutură. Dar, fiind vorba despre o cultură în câmp, desigur că nu poate fi lăsată să se dezvolte la nesfârșit, spre deosebire de roșii sau ardei, de exemplu, care se culeg pe măsură ce se coc. De aceea momentul recoltării trebuie ales atunci când se poate obține un randament optim. Dar mai bine să o luăm cu începutul!

O plantă care suportă bine seceta

Năutul este o plantă din familia leguminoaselor. Cultura sa aduce numeroase beneficii solurilor pe care este cultivat. De altfel, cele mai bune premergătoare sunt cerealele. Este totuși recomandat să nu se cultive imediat după alte leguminoase.

Preferă solurile mijlocii spre ușoare, cu un pH cuprins între 6,8 și 8. Germinația are loc atunci când temperatura în sol ajunge la 3-4°C. În primele faze de vegetație suportă fără niciun fel de probleme temperaturi de până la -6°C. Pe măsură ce ajunge în stadii mai avansate de vegetație are nevoie de căldură. Pe de altă parte, suportă foarte bine seceta. Acesta este un avantaj, dacă e să ținem cont de tendințele schimbărilor climatice, mai ales în sudul și estul României. În schimb, precipitațiile abundente creează probleme. Excesul de umiditate favorizează apariția bolilor și chiar înflorirea repetată.

Helicoverpa armigera, cel mai mare inamic

La ferma Agrototal, unde lucrează Dan Zăviceanu, tehnologia culturii a început cu o arătură de toamnă, urmată de o discuire, tot în toamnă. În primăvară s-a făcut o tăvălugire. A fost făcută și o fertilizare cu NPK, 150 kg/ha, în toamnă.

Perioada optimă de semănat este prima decadă a lui martie. Însă, date fiind condițiile din primăvara lui 2018, s-a semănat mai târziu cu o lună, în prima decadă a lui aprilie. Norma de semănat a fost de 45-50 boabe/m.p. Distanța între rânduri a fost cuprinsă între 30 și 70 cm, în funcție de soi. Pentru plantele erecte a fost păstrată o distanță mai mare, în timp ce pentru celelalte distanța a fost mai mică, pentru ca ele să se poată susține una pe cealaltă.

Pentru a împărți cât mai mult riscurile, dar și pentru a putea face comparații au fost folosite mai multe soiuri: Burnas, Hakan, Jumbo, Macarena, Rodin și Pascia.

Momentul recoltării a fost ales atunci când 70% dintre boabe se îngălbeniseră, astfel încât să aibă și o rezistență bună la scuturare. Productivitatea a fost cuprinsă între 2.000 și 2.500 kg boabe/ha, în condițiile în care pragul de rentabilitate este de cca 1.200 kg boabe/ha. Dar cu un an înainte, în 2017, producția a fost de peste 2.600 kg/ha!

Un alt fapt care trebuie avut în vedere, spune agronomul, este că anul 2018 a fost unul ciudat și total nefavorabil acestei culturi. „Așa cum se știe, primăvara a fost foarte secetoasă, apoi a urmat o vară cu precipitații abundente. Umezeala excesivă a determinat un atac masiv de Helicoverpa armigera (omida fructelor), care a produs pagube destul de însemnate. În aceste condiții am obținut rezultatele despre care am vorbit. Altfel, ele ar fi fost mult mai bune!“

După evaluarea specialiștilor, pagubele produse de acest fluture nocturn, care atacă peste 200 de specii de plante, au urcat până la 70% din producție, pe unele sole.

Argumente forte pentru năut

nautul 4

Una dintre problemele existente este lipsa unor pesticide și erbicide omologate în România pentru această cultură. Astfel, combaterea buruienilor a fost făcută printr-o prașilă mecanică, la 70 cm. De asemenea, nu există nici pesticide omologate pentru năut. Ca atare, există oarecare riscuri ce trebuie asumate.

Pe de altă parte, mai spune directorul Agrototal, toamna aceasta a făcut ca, din cca 700.000 ha semănate cu rapiță, în jur de 500.000 să fi fost întoarse. „Ce facem la primăvară, în această situație?“, întreabă el. „Părerea mea este că leguminoasele, năutul, sunt și ele de luat în seamă, astfel încât să împărțiți riscurile. Practic, este un contrabalans pentru floarea-soarelui. Un an și cu năut bun și cu floarea-soarelui cu rezultate bune nu se poate. În schimb, este posibil un an cu rezultate medii spre bune la amândouă.“

Prețul mediu al unui hectar cultivat cu năut este de aproxi­mativ 2.200-2.400 lei. Producția se poate vinde cu 2-3 lei/kg. „La o productivitate medie de 2.400 de kg/ha se poate obține un profit demn de luat în seamă“, este concluzia specialistului. „În plus, se adaugă beneficiile pe care le aduce solului. Anul acesta, acolo unde am avut năut am semănat rapiță și grâu. Modul în care au răsărit este spectaculos. Așa că iată încă un motiv în plus pentru a cultiva năut“, a încheiat Dan Zăviceanu.

Alexandru GRIGORIEV

Cultura năutului

Pentru menţinerea şi sporirea fertilităţii solului este necesar un asolament raţional întocmit din care să nu lipsească culturile leguminoase anuale sau sola „săritoare“ care cuprinde leguminoase perene sau amestec de graminee şi leguminoase perene.

Dintre leguminoasele anuale cea mai valoroasă ar fi soia, însă este pretenţioasă la umiditate şi, în condiţiile când seceta este tot mai frecventă, iar irigaţiile lipsesc, se apelează la mazăre. Aceasta se însămânţează timpuriu, în mustul zăpezii, şi vegetează în perioada mai răcoroasă folosind apa acumulată în sol în perioada de iarnă şi ajunge la maturitate înainte de apariţia secetei şi arşiţei puternice.

În zonele cu secetă frecventă, cea mai rezistentă dintre leguminoasele anuale este năutul. El are capacitatea ca în perioadele cu stres hidric să-şi înceteze activitatea pe care o reia când apar condiţii favorabile, fără ca prin aceasta să se influenţeze semnificativ nivelul producţiei.

Năutul face parte din familia leguminoase şi se cultivă specia Cicer arietinum.

Boabele de năut care conţin 18-28% proteină, 46-48% amidon şi 6-7% grăsimi se folosesc în alimentaţie – fireşte, prăjite – ca surogat cafea, precum şi în furajarea animalelor.

Se poate cultiva în condiţiile cele mai puţin prielnice pentru alte culturi, pe soluri uşoare şi chiar pe sărături. Are coacere uniformă, nu se scutură la maturitate, tulpinile sunt erecte, uşor de recoltat cu combina.

Năutul are rădăcini viguroase şi profunde, cu mare capacitate de solvire a substanţelor greu solubile din sol.

Tulpina este ramificată, prevăzută cu pori ca şi frunzele şi păstăile, perozitate care îi asigură rezistenţa la secetă.

Perioada de vegetaţie este relativ scurtă, de 90-100 zile, putând valorifica umiditatea acumulată în perioada de iarnă şi maturizându-se înainte de apariţia arşiţelor puternice. Excesul de umiditate este dăunător năutului deoarece se înmulţesc bolile. De aceea nu se irigă, chiar dacă are condiţii nefavorabile de dezvoltare.

nautul 4

Eliberând terenul devreme şi lăsându-l bogat în azot, este o foarte bună premergătoare pentru cerealele de toamnă. El se cultivă după cereale păioase sau prăşitoare.

Lucrările solului constau dintr-o arătură la 20-22 cm care să intre în iarnă bine mărunţită şi nivelată, condiţie necesară însămânţării năutului primăvara devreme.

Pregătirea patului germinativ se efectuează cu combinatorul la adâncimea de însămânţare de 5-6 cm.  Fertilizarea constă în aplicarea a 40-60 kg/ha P2O5 care se încorporează sub brazdă şi, în cazul când este foarte secetă şi bacterizarea seminţei cu nitragin nu dă rezultate, se aplică 30-50 kg/ha de azot în timpul vegetaţiei, la prăşit.

Semănatul se execută primăvara devreme, când în sol se realizează 3-4°C, şi nu trebuie întârziat de teamă că vor apărea temperaturi negative deoarece, în faza tânără, năutul rezistă la -6°C.

Se însămânţează cu maşina pentru prăşitoare, la 50 cm între rânduri, sau în benzi de câte 3 rânduri la 45 cm, iar între benzi la 70 cm pentru urmele roţilor tractorului.

Se vor asigura 40-45 de boabe germinabile/mp, la 46 cm adâncime, folosind 80-120 kg/ha de sămânţă.

Lucrările de întreţinere urmăresc combaterea buruienilor, a bolilor şi dăunătorilor. Buruienile se combat prin 2-3 praşile, iar, dacă gradul de îmburuienare este ridicat, se aplică şi erbicide.

Pentru combaterea bolilor (antragnoza şi fuzarioza) şi a dăunătorilor (musca minieră a năutului, care are 3-4 generaţii pe an) este necesar să se respecte rotaţia culturilor, să se trateze sămânţa şi în cele din urmă să se aplice insectofungicidele specifice. Recoltarea se execută când majoritatea păstăilor s-au îngălbenit şi boabele sunt tari, folosind combina, iar dacă cultura s-a îmburuienat, se recoltează în două faze. În condiţii de tehnologie corespunzătoare se pot obţine producţii de 2.000-3.000 kg/ha de boabe. Rezultă deci că în orice condiţii există o leguminoasă valabilă în asolament.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Leguminoase uitate

Năutul și bobul sunt plante leguminoase care s-au cultivat cândva și-n România, dar numai pe suprafețe mici, în anumite zone și-n gospodăriile populației. De exemplu, năutul are legătură cu Dobrogea, Moldova și Banat, bobul – cu Bucovina și Oltenia. Dar ambele legume au revenit în preferințele culinare ale românilor. Ca urmare, au fost reintroduse în grădinile de legume, dar au făcut și fac subiectul unor teme de cercetare pentru obținerea unor soiuri pretabile climei de la noi.

Năutul (Cicer arietinum)

Ca să localizăm bine această plantă, este leguminoasa folosită deunăzi vreme ca substituent pentru cafea, iar astăzi, cea din care se obține humusul, preparat culinar din ce în ce mai solicitat și consumat la noi, mai ales în hrana vegetarienilor. Și nu numai.

Răspândire. Năutul este originar din Asia Mică. În Europa a fost introdus la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar astăzi se cultivă în Spania, Italia, Bulgaria. Planta are însă cea mai mare răspândire, de ordinul milioanelor de hectare, în Asia Centrală, Africa și India. În România a fost adusă în timpul ocupației turce, cu precădere în zona Dobrogei.

naut 2

Descriere. Planta se aseamănă cu mazărea. Are tulpina erectă, ramificată, înaltă de 30-70 cm, frunza imparipenată, cu 10-16 foliole, floare mică, de culoare albă, galbenă, roz sau albastră, păstaia scurtă și umflată, ovală sau rombică, galben-deschis ori violet deschis, cu 1-3 semințe. Semințele sunt neregulat-sferice spre colțuroase, de 6-12 mm, albe, galbene, roz, roșcate, brune sau negre. După forma și culoarea seminței se disting mai multe varietăți, denumite popular „cap de berbec“ (negre, colțuroase), „cap de bufniță“ (rotunde, roz-gălbui), „mazăre cu cioc“ (globuloase, galbene), la care se mai adăugă exemplarele din Asia Centrală, cu semințe galbene-rotunjite și roz-colțuroase. Perioada de vegetație a plantei este de 75-130 de zile.

Utilizare. Năutul este bogat în proteine (24%), complexul de vitamine B, săruri minerale, hidrați de carbon și grăsimi, având o valoare nutritivă și alimentară apropiată de carne. De la năut se consumă păstăile tinere, preparate ca supe sau mâncăruri, boabele prăjite și măcinate (înlocuitor de cafea), boabele fierte și măcinate (făină), folosite pentru chifteluțe, sarmale, pilafuri și, în amestec cu susanul și alte condimente, se obține cea mai populară mâncare din Balcani și Orientul Apropiat, humusul.

naut 1

Repere generale. În România există câteva populații locale de năut (galben, galben-cafeniu, brun-roșcat, galben de Moldova, năutul de Lovrin), dar cele mai răspândite sunt soiurile Cicero și Gulnar. Planta prezintă o foarte mare rezistență față de secetă; creșterea se oprește la temperaturi caniculare și va fi reluată după prima ploaie. Semințele germinează la 3-4°C și răsar în 10 zile, dacă temperatura solului este de 6-8°C. Preferă solurile cu textură mijlocie, luto-nisipoase sau nisipo-lutoase, bogate în calciu. Pe sărături ori terenuri acide e bine să nu încercați cultura. Condiții prielnice se găsesc în Dobrogea, Podișul Bârladului și Banat. Se seamănă primăvara devreme, într-un sol arat și mărunțit, singurul îngrășământ folosit fiind gunoiul de grajd (cultură ecologică). Lucrările de îngrijire sunt cele obișnuite (afânarea solului, distrugerea buruienilor). Producția la hectar (deși la noi nu poate fi vorba despre așa ceva) este de 1.500 kg, dar recordul s-a înregistrat în China, cu 4.300 kg/ha.

Bobul (Vicia faba)

fruct bob

Origine și răspândire. Bobul este originar din Asia. Cele mai mari cultivatoare de pe glob sunt China, Egipt, Australia și Etiopia. În Europa suprafața s-a redus consistent, planta fiind prezentă pe suprafețe mici în Turcia, Grecia, Bulgaria, Franța, Spania, Germania, Olanda și Anglia. În România bobul este prezent în unele grădini din Bucovina, Maramureș și Oltenia.

Descriere și utilizare. Este o plantă agățătoare, cu vrejul care poate atinge și 1-1.6 m, de la care se consumă păstaia crudă, bobul verde, bobul uscat sau matur la prepararea supelor, ciorbelor, mâncărurilor, sosurilor, piureurilor, salatelor. Din făina de bob amestecată cu grâu se obține o pâine fără calorii, iar frunzele foarte tinere pot fi, de asemenea, consumate în stare crudă sau în salate, supe. Florile, recoltate în iunie-iulie, tulpina și frunzele sunt utilizate și în scopuri terapeutice. Sămânța, mai mare decât bobul de fasole, este cilindric-turtită, galben-brună până la neagră, având o putere germinativă care se păstrează 4-6 ani. Păstaia pubescentă, în interiorul căreia se găsesc 3-5 semințe, se aseamănă cu cea a varietății de fasole verde, iar la maturitate se colorează în brun-negru.

Cerințe față de climă și sol. Este o leguminoasă care are capacitatea de a fixa azotul în sol. Crește pe aproape toate tipurile de soluri, dar e bine să se evite extremele, zonele prea umede sau prea uscate. Preferă un pH cuprins între 6-7,5 și este prudent ca planta să nu revină pe aceeași suprafață timp de trei ani. Temperatura minimă suportată este de 5°C, iar maxima – de 32°C. Pragul de îngheț este de minus 4°C. Manifestă cerințe ridicate față de apă. La o secetă prelungită, planta trebuie irigată.

fruct bob matur

Tehnologie de cultură. Se cultivă primăvara devreme, într-un pat germinativ bine pregătit. Adâncimea de încorporare a seminței este de 5-6 cm. În gospodăriile populației, semănatul se face în cuiburi, 2-3 semințe/cuib, la distanțe de 30-40 cm. În varianta mecanică, distanța între rânduri este de 70 cm și între plante pe rând, de 7-10 cm. În cazul în care soiul folosit are semințe de mari dimensiuni, se recurge doar la semănat manual. Norma de sămânță la hectar este de 120-150 kg, pentru varietatea minor și de 200-250 kg/ha, pentru varietatea cu talie mare.

Ca lucrări de îngrijire se aplică prășitul, fertilizarea, udarea (dacă este cazul). Ca particularitate, la soiurile cu creștere nedeterminată, planta trebuie cârnită pentru a grăbi coacerea păstăilor. O atenție deosebită se acordă măsurilor fitosanitare, bobul fiind vulnerabil la rugină, putrezirea plăntuțelor, mană, pătare, iar dintre dăunători, la păduchele negru și gărgăriță. Pentru consumul în stare crudă, păstăile se recoltează ca la fasole, atunci când bobul este în faza de lapte-ceară. Pentru boaba verde, recoltarea începe când trei pătrimi din păstaie s-au maturizat. În fine, boaba uscată se adună când păstaia se usucă. Recoltarea se face manual în cazul păstăilor și boabelor proaspete și mecanizat, la boaba matură. Producția este de 12-15 tone/ha la păstaia verde, 25 tone/ha – boaba verde și de 5-6 tone/ha – boaba uscată.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 19, 1-15 octombrie 2016 – pag. 26-27

Năutul, o bogăţie pentru solurile neirigate

Năutul (Cicer arietinum) face parte din familia leguminoase, fiind cultivat pentru boabele sale folosite în alimentație fierte, prăjite, ca surogat de cafea, precum și în furajarea animalelor.

Boabele conțin 18-28% proteină, 6-7% grăsimi și 46-48% amidon.

Se preferă cultura năutului față de celelalte leguminoase pentru boabe deoarece este foarte rezistent la secetă, se poate cultiva și pe soluri ușoare și chiar pe soluri sărăturate, în zonele secetoase. Are coacere uniformă, nu se scutură, tulpinile sunt erecte, ușor de recoltat cu combina.

Are rădăcini viguroase și profunde, cu mare putere de solvire asupra substanțelor greu solubile din sol și aduc la suprafață, din profunzime, fosforul și calciul.

Tulpina este ramificată, prevăzută cu peri ca și frunzele și păstăile, perozitate care asigură rezistența la secetă.

Are perioada de vegetație relativ scurtă (90-100 zile), putând valorifica umiditatea acumulată în perioada de toamnă-iarnă și maturizându-se înainte de apariția arșițelor puternice. În plus, el își încetează creșterea în timpul secetei și o reia când apar condiții favorabile, fără a influența mult nivelul producției.

Excesul de umiditate este dăunător deoarece favorizează apariția bolilor. De aceea năutul nu se irigă. Eliberând terenul devreme și lăsându-l bogat în azot, năutul este o bună premergătoare pentru culturile de toamnă.

Lucrările solului pentru năut constau într-o arătură de toamnă, bine mărunțită și nivelată pentru a asigura condiții să se însămânțeze primăvara foarte timpuriu.

Pregătirea patului germinativ se asigură printr-o lucrare cu combinatorul la 5-6 cm adâncime, adică la nivelul introducerii seminței în sol.

Fertilizarea se realizează prin aplicarea a 40-60 kg P2O5/ha, iar în cazul când timpul este foarte secetos și nu sunt condiții pentru activitatea microbiologică din sol, deși sămânța a fost tratată cu nitragiu, se aplică 30/50 kg azot/ha.

Semănatul se execută primăvara devreme, când în sol s-a atins temperatura de 3-4°C și nu trebuie întârziat, chiar dacă ulterior apar temperaturi scăzute pentru că năutul, ca plantă tânără, poate rezista la minus 6°C.

Distanța între rânduri este de 50 cm sau se seamănă în benzi de câte 3 rânduri la 45 cm și între benzi 60-70 cm pentru urmele roților tractorului.

Se vor însămânţa 40-45 bobe germinabile/m2 folosindu-se 80-120 kg sămânță/ha. Ar fi de preferat să alegeţi soiul Cicero sau populații locale de năut.

Lucrările de întreținere urmăresc combaterea buruienilor, a bolilor și dăunătorilor. Buruienile se combat prin prașile, iar dacă gradul de îmburuienare este ridicat se aplică și erbicide (Treflan 4-5 l/ha aplicat înainte de semănat) și (Pivot 0,5-0,75 l/ha aplicat în timpul vegetației).

Dintre boli, mai frecventă este antracnoza, iar ca dăunător musca minieră a năutului, care se combate cu insectofungicide specifice.

Recoltarea se execută când majoritatea păstăilor s-au îngălbenit, boabele sunt tari și au culoarea specifică soiului.

Nu trebuie întârziată recoltarea deoarece boabele se întăresc foarte mult și fierbe greu.

În condiții de tehnologie corespunzătoare se pot realiza producții de 2.000-3.000 kg/ha boabe.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revin în actualitate ricinul, mazărea şi năutul

Cele trei plante – ricinul, mazărea şi năutul constituie alternative serioase la culturile consumatoare de apă, cum sunt porumbul, floarea-soarelui sau rapiţa. Aceasta mai ales dacă vorbim de zonele aflate în proces de aridizare accentuată din cauza lipsei irigării.

Plante valoroase uitate

Ricinul este cunoscut ca plantă uleioasă valoroasă ce acumulează în seminţe 45-50% ulei, foarte apreciat în industria farmaceutică şi cosmetică. Planta poate fi cultivată după cerealele păioase şi leguminoase anuale, fiind pretabilă la rotaţia culturilor. Preferă solurile fertile, afânate şi profunde, după cum spun specialiştii. Pregătirea se face la fel ca la celelalte plante de primăvară, epoca optimă de semănat fiind între 20 aprilie şi 10 mai. Rigorile tehnologice spun că este nevoie de o cantitate de 12-35 kg de sămânţă la hectar, păstrând o distanţă între rânduri de 80 cm şi de 20-25 cm între plante pe rând. De asemenea, adâncimea la semănat nu trebuie să depăşească 6-7 cm.

Năutul a fost socotit în timp de cultivatori planta leguminoasă cea mai tolerantă la secetă. Şi nu întâmplător, pentru că el are nevoie de temperaturi mari, pe care le găseşte în Dobrogea, Câmpia Dunării, în Câmpia de Sud a Moldovei sau în zona de câmpie din vestul ţării. Pentru o bună dezvoltare planta are nevoie de soluri cu textură mijlocie, nisipoase, bogate în calciu, chiar uşor salinizate, randamentul fiind cu mult mai scăzut în soluri grele, excesiv de umede, slab aerate. În privinţa rotaţiei culturii, un ghid de bune practici publicat de Facultatea de Agricultură din cadrul USAMV – Bucureşti arată că poate fi cultivat după orice plantă, însă nu se recomandă să revină după el şi după alte leguminoase. În condiţiile agriculturii româneşti, năutul poate fi cultivat după cereale păioase sau floarea-soarelui. La rândul său, el este o bună premergătoare pentru grâul de toamnă, pentru zonele cu climat cald şi mai secetos din sudul României.

În condiţii prielnice, producţii mari şi sigure

Graţie caracteristicilor morfofiziologice, năutul, ricinul şi mazărea pot asigura producţii mari şi sigure. Fiecare dintre aceste plante valorifică perfect condiţiile de mediu şi sol mai ales din zona de sud a ţării. Spre exemplu, mazărea utilizează foarte bine rezerva de apă acumulată în timpul iernii, înfloreşte şi fructifică devreme, înainte de instalarea secetei şi arşiţei. Năutul, am mai spus, este specia cea mai rezistentă la stres hidric şi termic dintre boabe, iar ricinul valorifică perfect regimul termic excedentar şi regimul hidric deficitar din perioada caldă a verii, reacţia plantelor ameliorate fiind aceea de formare a producţiei principale pe prima inflorescenţă (numită de specialişti racemul principal). „La noi lucrările de ameliorare la mazăre şi năut continuă şi cu satisfacţie pot spune că avem rezultate. Ceea ce am creat la ricin, mazăre şi năut a început să fie foarte căutat. Am avut o surpriză foarte plăcută la mazăre pentru că s-au vândut cantităţi importante de sămânţă în toamnă, dar avem şi acum solicitări“, a declarat Emilian Negrilă, directorul Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Cereale şi Plante Tehnice – Drăgăneşti Vlaşca.

Nici nu este de mirare, având în vedere cerinţele Comunităţii Europene pentru plata integrală prin procesul de înverzire de anul viitor, când toţi producătorii agricoli vor fi obligaţi să aibă în structura de culturi minimum trei culturi, de regulă patru, din care una să fie de leguminoase, ceea ce înseamnă o pondere de 10-15% din totalul culturilor. Cerere pentru hibrizii româneşti există; problema este că staţiunea de la Drăgăneşti Vlaşca, ca multe alte staţiuni din ţară, se confruntă cu reducerea drastică a patrimoniului funciar. Astfel că de la 3.200 ha teren arabil, cât deţinea odată staţiunea, astăzi mai are în proprietate 2.600 ha, iar fenomenul este în continuă descreştere din cauza retrocedărilor puse în practică în urma hotărârilor definitive. Ba mai mult, Legea salarizării a stabilit plafoane mizerabile pentru cercetătorii din agricultură, obligându-i pe mulţi să-şi caute de lucru la privat. „Avem un colectiv de 12 cercetători şi asistenţi de cercetare, pentru că noi am creat personal căruia nu i-am putut asigura mai mult decât prevede legea şi i-am pierdut. Oamenii s-au dus în mediul privat, la firmele concurente şi ajung să conducă departamente de cerce­tare cu rezultate excepţionale“, a specificat Emilian Negrilă. Să înţelegem aşadar că Statul pregăteşte personal pentru firmele străine…

Chinezii vor ricin românesc

Încă din anul 1980 staţiunea de la Drăgăneşti Vlaşca a avut în acţiunile sale un program de ameliorare a culturii ricinului. Aceasta nu a ocupat o pondere foarte importantă, dar era extrem de bine delimitată, cu atribuţii foarte clare până în 1990. „După ’90 interesul pentru ricin a scăzut, însă acum, în mod surprinzător, există un interes mare din partea unui grup de investitori din China, cu un consorţiu american. Ne-au descoperit şi vor să intre pe un program cu o suprafaţă de 100.000 ha de ricin. Sigur că noi le-am propus ca această cultură să intre într-un asolament, deşi ei sunt de acord să dezvolte şi programul de leguminoase anuale (mazăre, năut).“ Tocmai pentru că este vorba de un proiect de investiţii foarte substanţial pentru România staţiunea nu răspunde încă propunerii de colaborare până nu se obţin toate informaţiile necesare punerii în practică a acestuia. „Trebuie să ne lămurim ce poziţie adoptăm, ce informaţii dăm şi ce informaţii primim, astfel încât să avem toate aspectele tehnologiei de cultură. Va trebui să actualizăm toată tehnologia de cultură. Ei vin cu soiurile lor, cu potenţial de 5-6 tone/ha, după cum spun chinezii, adică dublu faţă de nivelul la care am ajuns noi“, a specificat directorul staţiunii. Dorinţa chinezilor este ca programul să intre în derulare chiar de anul viitor. Acest lucru se va întâmpla dacă se va ajunge la un consens în privinţa aspectelor tehnologice: ce soi sau hibrid va fi folosit, care va fi distanţa dintre rânduri, sistemul de combatere a buruienilor, mai ales că se pune problema aducerii în România a unor soiuri cu un alt tip de dezvoltare, cu densităţi mult mai reduse.

„O asemenea ofertă este deosebit de tentantă, ei vin cu materialul săditor, noi cu tehnologia, dar va trebui să vedem cum rezolvăm posibilele probleme. Spre exemplu, la o densitate de 15.000 cu o distanţă între rânduri de 1,20 m, în zona de sud vor fi foarte multe pericole legate de îmburuienare, de coacere neuniformă“, a mai spus Negrilă.

Noua provocare venită din partea chinezilor va pune cu siguranţă la încercare nu doar cercetarea agricolă a staţiunii, ci şi capacitatea noastră de a răspunde profesionist unor exigenţe care ţin de calitate, nu doar de cantitate.

Patricia Alexandra POP

Abonează-te la acest feed RSS