update 6 Feb 2023

Conferința BASF Research 2022. Mici, dar puternice: microorganismele contribuie la creșterea sustenabilității

  • BASF conduce transformarea către creșterea sustenabilității cu soluții inovatoare pentru materii prime, procese și produse.
  • Biotehnologia albă folosește microorganismele pentru a concepe produse care economisesc resursele și sunt prietenoase cu mediul înconjurător, dintr-o varietate de materii prime.
  • Cercetarea de bază în domeniul biodegradării accelerează dezvoltarea materialelor durabile.

La BASF, inovația și sustenabilitatea sunt inevitabil conectate. Cercetătorii din întreaga lume lucrează la soluții inovatoare pentru a folosi surse alternative de materii prime și pentru a dezvolta procese de producție și produse ecologice. Proiectele actuale de cercetare și exemplele de inovații pentru diferiți pași ai lanțului valoric au fost prezentate de dr. Melanie Maas-Brunner, membru al Consiliului Director Executiv al BASF SE și Chief Technology Officer, împreună cu oameni de știință, în cadrul conferinței de presă BASF Research. Evenimentul s-a concentrat pe tehnologiile în care microorganismele contribuie la creșterea durabilității.

Platforma unică de cercetare și dezvoltare a BASF servește drept punct de plecare pentru dezvoltarea de soluții chimice durabile. „În ultimii ani, am adaptat sistematic această platformă la nevoile clienților noștri“, a spus Maas-Brunner. BASF are aproximativ 10.000 de angajați care lucrează în cercetare și dezvoltare în întreaga lume. În 2021, compania a investit aproximativ 2,2 miliarde de euro în dezvoltarea de produse durabile și noi domenii tehnologice. „Extinderea competențelor reprezintă, pentru noi, o sarcină permanentă“, a spus Maas-Brunner. Printre exemple se numără generarea de hidrogen fără CO2, electrificarea proceselor de producție și promovarea economiei circulare, precum și utilizarea de noi surse de materii prime și folosirea instrumentelor digitale cu și mai multă eficiență.

Investițiile în cercetare și dezvoltare își arată rezultatele; drept dovadă, produsele pe care BASF le-a introdus pe piață în ultimii cinci ani au generat vânzări în valoare de peste 11 miliarde de euro. În cadrul industriei chimice, BASF deține o poziție de lider în ceea ce privește numărul și calitatea brevetelor sale. „Sunt deosebit de fericit că, în 2021, 45% dintre cererile noastre de brevet au fost legate de inovații, cu un accent deosebit pe durabilitate, iar această tendință este în creștere“, a spus Maas-Brunner. Și pe termen lung compania dorește să-și crească vânzările și câștigurile din produse care aduc o contribuție semnificativă la sustenabilitate.

„Multe dintre tehnologiile care vor permite o societate neutră din punct de vedere climatic nu au fost încă inventate“, a spus Maas-Brunner. Prin urmare, este important să depășim provocările viitoare prin deschiderea către tehnologii și încorporarea conceptelor tehnologice alternative. „Pentru a face acest lucru, avem nevoie de alianțe cu toți actorii din industrie, știință, politică și societate. Alianțele dintre companii și instituțiile legislative sunt deosebit de importante pentru că avem nevoie de condiții-cadru bune care să sprijine acțiunile noastre“, a spus Maas-Brunner.

Biotehnologia albă devine tot mai importantă

Datorită gamei sale extinse de competențe tehnologice, BASF poate dezvolta soluții inovatoare pentru chimie neutră din punct de vedere climatic. Biotehnologia albă devine o parte din ce în ce mai importantă a setului de instrumente BASF. „Acestea sunt instrumentele naturii; oamenii le folosesc de mult timp și le rafinează în mod constant“, a spus dr. Doreen Schachtschabel, vicepreședinte White Biotechnology Research la BASF. Microorganismele, precum bacteriile sau ciupercile, sunt implicate în aceste procese biologice, inclusiv fermentarea și bio-cataliza. Ei folosesc diverse materiale organice pentru a le transforma în produse finale complet diferite – spre exemplu vin, pâine sau brânză, dar și substanțe pentru industria chimică. „Biotehnologia albă a devenit una dintre tehnologiile cheie, care ne permite să producem folosind o varietate de materii prime într-un mod eficient, care economisește resursele și, cel mai important, este flexibilă“, a spus Schachtschabel.

Lista de substanțe chimice și produse pe care BASF le produce prin metodele biotehnologiei albe este extinsă: biopolimeri, ingrediente esențiale pentru alimentația umană și animală precum vitamine și enzime, produse de protecție a culturilor, arome și parfumuri, precum și enzime pentru detergenți și ingrediente cosmetice. În cinci din cele șase segmente ale BASF – Produse chimice, Materiale, Soluții industriale, Nutriție și îngrijire și Soluții agricole – compania produce deja peste 3.000 de produse asociate cu biotehnologia sau biodegradabile. În 2021, acestea au contribuit cu peste 3,5 miliarde de euro la vânzări, iar tendința este în creștere.

Pentru a dezvolta noi procese și produse, cercetătorii BASF lucrează cu numeroși parteneri academici și industriali externi. Bazele tehnologice și abordările sunt de obicei foarte asemănătoare, în ciuda proprietăților diferite ale moleculelor.

În primul rând, este identificat un microorganism adecvat care poate fi cultivat. În pasul următor, genomul este modificat, dacă este necesar, acționându-se asupra metabolismului în așa fel încât bacteria sau ciuperca să producă fie mai mult dintr-o anumită substanță, fie o moleculă complet nouă, cu proprietăți noi.

Apoi începe procesul biologic propriu-zis: microorganismele produc molecula țintă în volumele dorite, în condiții optime. Substanțele nutritive și elementele constitutive pot fi materii prime regenerabile, precum zahărul, dar și fluxuri de deșeuri, produse reciclate și molecule sintetizate chimic.

Digitalizarea este esențială pentru dezvoltarea de noi procese și produse. Nu este vorba doar despre a lucra mai eficient. „Fără biologie computațională, în special bioinformatică, nu am fi capabili să facem ceea ce reușim astăzi“, a spus Schachtschabel.

Dezvoltarea insecticidului InscalisTM arată cum chimia clasică și biotehnologia se pot completa reciproc. Primul pas în producerea acestui insecticid este procesul de fermentare. Produsul intermediar este, apoi, transformat într-un produs de protecție a culturilor finale, printr-un proces de producție bazat pe chimia clasică. „În acest caz, aducem împreună ce este mai bun din ambele lumi: prin combinarea fermentației cu sinteza chimică selectivă, procesul hibrid ne permite să producem un produs extrem de eficient și durabil, în mod eficient din punctul de vedere al costurilor“, a spus Schachtschabel.

În viitor, BASF va continua să se bazeze pe o fundație flexibilă și extinsă de materii prime și tehnologii. „Recunoaștem că biotehnologia, ingineria și chimia clasică, atunci când sunt integrate în mod optim, permit procese care sunt foarte eficiente, precum și sustenabile din punct de vedere economic și ecologic. Acest lucru va ajuta BASF să-și atingă obiectivele de sustenabilitate“, a spus Schachtschabel.

Carbonul gazos – sursă alternativă de materie primă

Pe lângă fermentarea clasică, ce se bazează, de obicei, pe materii prime regenerabile, BASF și firma americană LanzaTech lucrează împreună la procese speciale în care bacteriile folosesc surse gazoase de carbon, cum ar fi monoxidul de carbon și dioxidul de carbon, ca materie primă. Carbonul poate proveni din gazele reziduale de la oțelării, rafinării și fabrici chimice, dar și din deșeurile menajere gazeificate. „Ne dorim să valorificăm potențialul fermentației gazelor pentru a produce substanțe chimice, utile în lanțurile valorice chimice“, a spus prof. Michael Helmut Kopf, director Alternative Fermentation Platforms, în cadrul BASF. Unitățile de producție LanzaTech din China folosesc deja această tehnologie pentru a produce etanol și o altă fabrică din Belgia va fi în curând operațională. Cele două companii ar dori acum să producă alcooli superiori și alți intermediari folosind procese de fermentare a gazelor.

„Bacteriile noastre sunt special concepute astfel încât să poată transforma deșeurile de carbon într-o varietate de intermediari doriți“, a explicat dr. Sean Simpson, fondator și Chief Scientific Officer, LanzaTech. BASF, la rândul său, contribuie cu expertiza sa în chimie și tehnologia proceselor, precum și în intensificarea proceselor în acest proiect de dezvoltare. BASF proiectează, de asemenea, procesul de separare și purificare a produselor din sistemul de fermentație, astfel încât acestea să poată fi introduse în lanțurile valorice.

Există mai mult decât suficiente surse alternative de carbon în întreaga lume, care pot fi folosite pentru fermentarea gazelor. „Dar acest lucru va necesita o schimbare de mentalitate, pentru a permite proiecte cu caracter intersectorial – spre exemplu, conectarea industriei chimice cu fabricile de oțel sau cu firmele de gestionare a deșeurilor“, a spus Simpson. Disponibilitatea mai ridicată a unor astfel de surse alternative de materii prime va însemna mai puțină nevoie de materii prime fosile virgine pentru a produce substanțe chimice.

„Tehnologiile de gazificare a materialelor reziduale, fermentarea gazelor – împreună cu hidrogenul durabil și energia regenerabilă pentru sinteza produselor – și procesele eficiente de purificare a rezultatelor produselor pot, în viitor, să aducă o contribuție importantă la îmbunătățirea sustenabilității lanțurilor noastre valorice“, a spus Kopf, comentând potențialul tehnologiei.

Înțelegerea în detaliu a biodegradării

La BASF, bacteriile și ciupercile joacă un rol nu numai în producția de produse durabile. „Pentru noi, sustenabilitatea înseamnă, de asemenea, să cunoaștem exact cum și de ce microorganismele din mediu biodegradează produsele noastre după ce sunt folosite“, a spus profesorul Andreas Künkel, vicepreședintele Research Biopolymers în cadrul BASF. Biodegradarea înseamnă că microorganismele metabolizează molecule organice complexe în energie, apă, dioxid de carbon și biomasă.

Pentru a utiliza această metodă naturală și pentru a dezvolta produse complet biodegradabile este nevoie de o înțelegere fundamentală a chimiei și a proceselor biologice. Prin urmare, BASF și-a extins semnificativ activitățile de cercetare și dezvoltare referitoare la biodegradare, în ultimii 10 ani. „Acest subiect incredibil de complex poate fi abordat doar de către o echipă interdisciplinară“, a spus Künkel. El a subliniat importanța colaborării interne și externe cu clienții, universitățile și institutele de cercetare, cu care BASF a realizat experimente ample în laborator și în teren. „Ne uităm în detaliu la modul în care ar trebui să proiectăm materialele astfel încât produsele noastre să se biodegradeze în sol și în sisteme tehnice, cum ar fi instalațiile de compost și de tratare a apelor reziduale“, a explicat Künkel.

Un astfel de exemplu este folia biodegradabilă ecovio®. Este un produs certificat biodegradabil în sol și ajută fermierii să obțină recolte mai mari. După recoltare, stratul protector poate fi pur și simplu arat, iar microorganismele din sol îl vor descompune. Cercetătorii BASF au lucrat cu oameni de știință de la ETH Zurich pentru a examina cum și de ce această folie se biodegradează în sol – atât în laborator, cât și pe teren. Pentru a face acest lucru au dezvoltat noi metode de analiză care pot dovedi procesul de transformare biologică a carbonului din folia protectoare, în dioxid de carbon și biomasă.

O altă utilizare importantă a materialelor biodegradabile este reprezentată de ingredientele pentru detergenții de rufe, detergenții pentru mașina de spălat vase și cosmetice, care ajung în stațiile de epurare a apelor uzate la finalul ciclului de viață. Și în acest caz este esențial să înțelegem exact modul în care structura materialului influențează biodegradarea acestuia.

Pentru a extinde portofoliul de noi produse biodegradabile certificate, instrumentele digitale sunt o componentă importantă a muncii de cercetare. Cu colecția sa extinsă de date despre biodegradare, BASF poate dezvolta modele computerizate care să prezică într-un stadiu foarte incipient al dezvoltării produsului proprietățile și gradul de biodegradare a moleculelor și materialelor și, astfel, să permită adaptarea structurilor acestora în consecință. „BASF este un pionier și un lider în modelarea digitală a biodegradării predictive. Acest lucru este util atunci când cooperăm cu clienții pentru a dezvolta produse biodegradabile personalizate pentru o anumită aplicație“, a spus Künkel.

Transformarea biodiversităţii sălbatice în biodiversitate cultivată şi semispontană (I)

Biodiversitatea este reprezentată de diversitatea speciilor vii și moștenirea lor genetică. Biodiversitatea reprezintă ansamblul speciilor vii care locuiesc pe planetă: plante, animale, ciuperci, microorganisme, dar și diversitatea lor genetică și toate ecosistemele în care trăiesc.

Organismele care o alcătuiesc participă la ciclurile ecologice majore ale aerului, solului și apei.

Ceea ce determină diversele tipuri de specii de animale și plante sunt în esență solurile și condițiile climatice locale, precipitațiile, temperaturile, lumina soarelui.

Pe scurt, condițiile pedoclimatice locale determină capacitatea fotosintetică, care influențează potențialul primar de biomasă pe care îl poate furniza un ecosistem.

Acest lucru explică de ce pădurile tropicale ecuatoriale sunt cele mai luxuriante jungle de biomasă vegetală (și, prin urmare, animală) de pe planetă, în timp ce tundrele circumpolare și cele din altitudinile înalte se mulțumesc cu licheni și plante pipernicite, iar în zonele temperate, dacă există apă întâlnim stepe sau deșerturi, dacă lipsește apa.

În aceeași climă, influența decisivă a solului se vede cu ușurință: de exemplu, o pădure calcaroasă de stejar-frasin (pe sol calcaros) nu va avea deloc aceleași specii de animale sau de plante ca o pădure acidofilă de fag-brad.

Aceste specii sunt organizate în ecosisteme, asemănătoare societăților cu specii care interacționează între ele, în lanțuri trofice, prădare, parazitism (cine mănâncă sau beneficiază de ce), colaborare (simbioze) sau competiție pentru resurse (spațiu, aer, lumină, apă, nutrienți).

Ceea ce imaginarului colectiv îi place să descrie în Occident ca un echilibru natural armonios al naturii este în realitate o lume în perpetuă transformare, un univers nemilos, în care singurul rezultat care contează în viața indivizilor este supraviețuirea speciei.

Acest lucru creează tipologii de ecosisteme, fiecare dintre acestea fiind bine descrisă de ecologia științifică (fără legătură cu ecologia politică) prin natura condițiilor sale pedoclimatice, lista și abundența tuturor speciilor care trăiesc acolo.

Există încă multe necunoscute în privința interacțiunilor multilaterale foarte complexe dintre specii și chiar asupra compoziției speciilor care trăiesc în anumite zone. De exemplu, oamenii de știință de specialitate estimează că știu abia 5% din speciile de microorganisme din sol, în timp ce masa lor subterană la hectar reprezintă mai mult decât cea a unei turme de vite pe suprafața unei pajiști ținute pe aceeași suprafață.

Toate cele de mai sus se aplică tuturor ecosistemelor naturale.

Acțiunea omului este deosebită: specia de animale este cea care a transformat cel mai mult spațiile naturale, prin capacitatea sa de a-și modifica mediul prin acțiuni tehnice a căror putere și impact sunt dincolo de îndemâna unei specii de animale.

În primul rând, bărbații preistorici foloseau focul, la fel ca populațiile de vânători, precum aborigenii australieni sau băștinașii din câmpiile americane, pentru a facilita dezvoltarea poienilor sau a vegetației favorabile speciilor pe care preferă să le vâneze în prezent.

Lucrări de cercetare recente sau în curs de desfășurare chiar stabilesc ipoteza că aceste arderi repetate ar fi putut favoriza înființarea de pajiști, stepe, savane, selectând plante naturale capabile să reziste la foc sau chiar să necesite replantare.

Acest lucru poate merge până la crearea sau accelerarea deșertificării (Sahara, Australia Centrală etc.).

Cu cât existența impactului omului modern asupra mediului este cunoscută și acceptată în literatura științifică și în imaginarul colectiv, și tot mai mult denunțată ca o catastrofă sau chiar ecocid, aceste ipoteze ale unei acțiuni străvechi a omului preindustrial sunt cel mai adesea denunţate.

Pentru că un curent de antropologie și științe umane asociate este influențat de noțiunile de „nobil sălbatic“ ale lui Jean-Jacques Rousseau (un filozof), Daniel Defoe (Robinson Crusoe) și antropologii mai recenți (Tristes Tropiques, Claude Levi-Strauss). Să remarcăm în treacăt preferința multor agronomi pentru agricultura de subzistență a micilor țărani săraci care provine, fără îndoială, din aceeași înclinație de a prefera micul spre mare, apropierea naturii de modernitatea tehnologică, chiar dacă acest lucru înseamnă ascunderea impactului real al tehnicilor și tehnologiilor implementate, pozitiv sau negativ, atât asupra obiectivului urmărit, cât și asupra efectelor nedorite. Ceea ce este totuși interesul primordial al unei lucrări de evaluare științifică, mult mai interesantă și operațională decât o judecată morală între bine și rău.

Agricultura constă, practic, în înlocuirea vegetației naturale care nu este foarte productivă la hectar (care necesită călătorii lungi pentru a culege ceea ce este comestibil sau utilizabil acolo) cu culturi care concentrează într-un singur loc o cantitate mai mare de producție utilă și necesară.

Aceeași abordare este cea a reproducerii, înlocuind speciile sălbatice cu echivalentele lor domestice. Interesant este să privim și la speciile sălbatice vânate, din rolul esențial și vital de hrană și utilitate, într-un rol recreativ, decorativ, contemplativ, accesoriu religios, chiar concurenți pentru pășuni sau dăunători ai culturilor.

Sistemele de creștere a animalelor și culturilor depind la fel de mult de condițiile pedoclimatice ca și de ecosistemele naturale care le-au precedat.

De exemplu, solurile calcaroase care se usucă vara nu sunt potrivite pentru porumb. Dar sunt potrivite pentru culturile de cereale de iarnă și rapiță. Dimpotrivă, multe culturi de porumb sunt transportate în prezent pe terenuri care au fost odinioară mlaștină deoarece apa este foarte aproape de suprafață și ușor accesibilă porumbului, care are nevoie de ea vara.

Deoarece natura detestă vidul, o mulțime de plante s-au așezat spontan pe câmp datorită defrișărilor și „curățării“ și au însoțit culturile încă de la originile agriculturii. Ele sunt în cea mai mare parte moștenitorii plantelor existente în ecosistemele naturale, care s-au adaptat la ciclurile de cultură și la practicile culturale ale fermierilor, în special lucrarea manuală și apoi mecanizată a solului, aratul, graparea, prășitul, plivitul etc., cerându-le sfatul cultivatorilor. Prin urmare, încă de la început s-au confruntat cu o dilemă: lăsați aceste așa-numite plante buruieni să crească în câmpul lor sau le eliminați? Și cum?

Din păcate, prima opțiune are ca efect dispariția recoltei sau obținerea unei recolte mici. Pentru că buruienile sunt, din păcate, mult mai bine adaptate să se dezvolte, prin natura lor sălbatică, decât plantele cultivate care au nevoie de țăran ca să se dezvolte bine.

Există, desigur, multe plante hrănitoare sălbatice în mediul natural. Dar care este randamentul acestora? Producția la hectar este extrem de scăzută. Acesta este și motivul pentru care strămoșii noștri au început să cultive plante sălbatice care îi interesau la fel ca: strămoșul grâului în bazinul Mesopotamien, orezul în Asia, porumbul în America Centrală.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Un sol plin de viață este foarte fertil

Se apreciază că solul este un organism viu care digeră substanțele organice, asimilează substanțele nutritive și respiră consumând oxigen și eliminând CO2.

Prin lucrări necorespunzătoare solul poate deveni un corp artificial. De aceea este indicat să se efectueze cât mai puține lucrări și este de dorit ca afânarea să se realizeze numai în plan vertical, fără întoarcerea brazdei.

În condiții normale, solul trebuie să aibă un anumit grad de afânare, să conțină umiditate și să fie aprovizionat cu materie organică.

În asemenea condiții solul va fi populat cu o sumedenie de viețuitoare care desfășoară o bogată activitate în folosul creșterii fertilității solului.

Fertilitatea este însușirea de bază a solului. Ea constă în capacitatea solului de a asigura condiții optime pentru creșterea și dezvoltarea plantelor, punându-le la dispoziție apa și sărurile nutritive, precum și ceilalți factori de vegetație pe tot parcursul perioadei de vegetație.

Afânarea să nu fie exagerată deoarece circulă aerul prin sol și antrenează apa pe care o evaporă. Totodată, aerisirea excesivă duce la mineralizarea humusului cu eliberarea de elemente nutritive peste capacitatea de consum a plantelor și surplusul se pierde prin levigare și volatilizare.

Nu trebuie să fie nici mai adâncă decât nivelul de creștere a rădăcinilor (cca 200 cm) pentru că apa se pierde în pânza freatică.

Pentru aceasta solul trebuie să aibă porozitatea totală de 48-60%, din care porozitatea capilară 30-36% și cea necapilară (de aerație) de 18-24%.

Viața microorganismelor din sol este asigurată de prezența materiei organice din descompunerea căreia rezultă humus și elemente nutritive. Dar rezultă și glucoză care constituie sursa de energie pentru procesele metabolice ale microflorei.

Consumul de materie organică este de cca 10 t/ha/an. Din resturile vegetale, folosite în totalitate, se asigură 4-5 t/ha, restul trebuie adăugate sub formă de gunoi de grajd, îngrășăminte verzi și chiar culturi verzi.

Se apreciază că în sol există cca 15 t/ha ființe vii, din care pe stratul 0-25 cm se găsesc 5-7 t/ha, din care 2 t/ha bacterii.

La 1 g de sol se găsesc sute de mii de protozoare și zeci de milioane de microfloră.

Aceste viețuitoare se pot clasifica în:

  • flora din bacterii și actinomicete – 40%;
  • ciuperci și alge – 40%;
  • fauna 20% care, la rândul ei, este formată din: râme 50%, macrofaună 20% (cârtițe, reptile, șoareci); mezofauna 20% (viermi, acarieni) și microfauna 10% (protozoare).
  • Pentru ca o asemenea populație numeroasă să dezvolte o activitate intensă este necesar un sol aerisit, cu umiditate și cantitatea necesară de materie organică.

Asupra resturilor vegetale acționează:

  • râmele, viermii, acarienii care continuă mărunțirea;
  • ciupercile care distrug cuticula silicioasă;
  • actinomicetele care descompun celuloza și lignina;
  • bacteriile care finalizează descompunerea din care rezultă humus, substanțe nutritive și o serie de substanțe intermediare precum fenoli, aminoacizi care se unesc, condensează și polimerizează, rezultând acizi humici.

Procesul de descompunere a materiei organice este influențat de raportul C/N astfel:

  • când acest raport este mai mic de 15, descompunerea este foarte intensă;
  • când este între 15 și 30 descompunerea este medie;
  • când este mai mare de 30 are loc o descompunere redusă.

Paiele de cereale au raportul C/N 50-100, de aceea este necesar ca la fiecare tonă de paie să se adauge 10 kg de azot pentru a evita foamea de azot.

O bună parte dintre bacterii se ocupă de problema azotului. Ele se clasifică astfel:

1. Bacterii nitrificatoare care acționează asupra amoniacului (NH3):

  • Nitrosococus și Nitrosomonas transformă NH3 în acid azotos;
  • Nitrobacter care transformă acidul azotos în acid azotic.
  • Ele acumulează cca 70-90 kg/ha.

2. Bacterii fixatoare de azot nesimbiotice (libere în sol):

  • Azotobacter chroococcum este aerobă.
  • Clostridium pasteurianum este anaerobă.
  • Ele fixează 25-55 kg/ha azot.

3. Bacterii simbiotice genul Rhizobium – acestea trăiesc pe rădăcinile plantelor leguminoase. Ele fixează 60-300 kg/ha azot.

4. Bacterii asociative de tipul Azospirillum ș.a.

Amoniacul rezultat din descompunerea materiei organice ia următoarele căi:

  • o parte este neutralizat de acizii organici din sol;
  • o parte este folosit de plante sub formă de săruri amoniacale;
  • o altă parte este oxidat în procesul de nitrificare;
  • o altă parte este folosit de microorganism;
  • și o parte (de dorit cât mai mică) se volatilizează în atmosferă.

Se constată că există o populație numeroasă și bine organizată pe compartimente. Să li se asigure materie organică, aerisire și umiditate și microorganismele știu ce au de făcut pentru a avea un sol fertil.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Controlul microorganismelor prezente în ouăle păsărilor

Atȃt ȋn ouăle păsărilor domestice, cȃt și ȋn ale celor sălbatice se pot ȋntȃlni diverse microorganisme ce apar ca urmare a infecțiilor din cursul formării oului, a infecțiilor oviductului sau/și contaminării cojii oului, ȋnainte și/sau după ouat, cu materii fecale infectate. Infecțiile cauzate de materiile fecale penetrează coaja oului ȋn cursul pasajului oului, prin cloacă sau după ce oul a fost depus în cuib.

Paleta de microorganisme ce se poate găsi ȋn ou este largă: virusuri (tabelul nr. 1), bacterii (tabelul nr. 2), micoplasme (tabelul nr. 3), chlamydia (tabelul nr. 4) și fungi (tabelul nr. 5), care pot conduce la moarte embrionară sau la moartea prematură a puilor.

Tabelul nr. 1 – Virusuri prezente în ou

tabel 1

Tabelul nr. 2 – Bacterii prezente în ou

tabel 2

Tabelul nr. 3 – Mycoplasme prezente în ou

tabel 3

Tabelul nr. 4 – Chlamydii prezente în ou

tabel 4

Tabelul nr. 5 – Fungi prezenți în ou

tabel 5

Controlul acestor microorganisme se poate realiza prin dezinfecții profilactice ale volierelor (cu DECONTAMINOL, CATIOROM, PURSEPT etc.) și prin evaluarea stării de sănătate a părinților efectuată prin examen de laborator, ȋnainte de sezonul de ouat.

În cazul infecțiilor bacteriene patogene decelate după examene de laborator se vor administra antibiotice cu spectru larg și efect sistemic, inclusiv micoplasmocid conform antibiogramei (FOSFOTILROM, ENROFLOXAROM, DOXIROM, AVIANPROTECT TEN), care se pot regăsi la nivelul ovarului, respectiv oului ȋn concentrații terapeutice.

Pentru controlul bolilor produse de virusuri, se poate administra antiviralul din plante ANTI-AI (1-2 ml/litru de apă, dimineața și seara, timp de 5 zile), urmat de imunostimulatorul natural IMMUNO PLUS (1-2 ml/litru de apă/zi, 3-4 zile).

Recomandările medicului veterinar

Ȋn concluzie: la debutul și în timpul sezonului de ouat, păsările reproducătoare trebuie să fie ȋn cea mai bună stare de sănătate pentru ca progenii lor să se dezvolte armonios și să fie apți de performanță.

Ȋn cazul apariției unor afecțiuni patologice la puii tineri, pȃnă la efectuarea unor analize de laborator, puii pot fi tratați individual cu ENROFLOXAROM comprimate sau AVIANPROTECT TEN de la vârstă fragedă sau vor fi tratați părinții cu doze mărite de FOSFOTILROM, ENROFLOXAROM etc.

Ȋncepȃnd cu vȃrsta de 10-15 zile, dacă apar probleme de sănătate, se poate administra individual ENTEROGUARD (1/4-1/2 comprimate/zi, 2-3 zile) sau ENTEROTRAT (antidiareic natural, 0,2-0,3 ml/zi, 2-3 zile) asociat cu polivitamine (COMPLEX POLIVITAMINIC BUVA­BIL, NUTRI VITA-MIN-AMINO etc.).

Puii vor fi hidratați oral sau pe cale subcutanată cu lichide electrolitice (spre exemplu PERFUZOL, preparat steril administrat oral/injectabil subcutanat, care conține vitamine, glucoză, electroliți sau chiar banalul SER FIZIOLOGIC, 1-3 zile, după caz).

Dr. Cătălin TUDORAN Romvac Company SA