reclama youtube lumeasatuluitv
update 19 Feb 2020

Supraproducția de mere din 2018 ar putea lăsa merii fără rod la anul

Anul acesta, în zona Munteniei, cu precădere în gospodăriile țărănești, a fost... ploaie de mere. În livezile comerciale, de asemenea, producția ar putea atinge recordul ultimilor ani, dar aici tăierile au calibrat din timp recolta. Oamenii spun că n-au mai văzut de zeci de ani asemenea încărcătură de rod. Drept este că pomii, în lipsa lucrărilor corespunzătoare, s-au reglat de unii singuri: multe mere au picat înainte de maturitate, prezentând fie atac de dăunători, fie cădere fiziologică; fructele pur și simplu nu au mai reușit să crească la dimensiunile caracteristice soiului, fiind astfel imposibil de comercializat. Dar chiar și așa, piața ar putea fi suprasaturată numai cu producția autohtonă de fructe.

Chestiunea este însă alta: o astfel de producție, cu precădere acolo unde nu s-au realizat tăierile, epuizează pomul, așa că s-ar putea ca la anul el să fructifice foarte puțin. Dacă vom avea și o primăvară cu geruri ori brume târzii, e posibil ca unele soiuri (în cazul mărului, mai ales cele de toamnă) să nu mai rodească deloc. Fenomenul acesta este denumit alternanța sau periodicitatea de rodire. Ce trebuie făcut în general pentru evitarea rodirii alternative ne spune ing. Ștefan Domide, proprietarul unei suprafețe de 10 ha viță-de-vie și pomi fructiferi, în satul Chițorani, Prahova: „Anul acesta, acolo unde am reglat rodul din tăierile de producție (n.n. – efectuate în februarie), am o recoltă excelentă, calitativ și cantitativ.

La câțiva pomi, unde n-am mai efectuat această operațiune, este covor de mere pe jos. Evident că recolta este slabă calitativ și nu mă pot folosi de ea. Ce este de făcut? În primul rând trebuie să știm că pomii diferențiază mugurii de rod pentru recolta următoare la sfârșitul creșterii intensive a lăstarilor, atunci când frunzele de lângă muguri sunt mature. La măr, primii muguri care încep diferențierea (florali sau vegetativi) sunt cei de pe pintenii de 2 ani, iar ultimii – cei de pe ramurile anuale.

În acest an, umiditatea ridicată din lunile iunie și iulie a întârziat acest proces. Ei bine, în plantațiile cu producție excesivă pomul nu mai are resurse ca, pe lângă hrănirea fructelor, să alimenteze și formarea mugurilor de rod pentru anul următor.

Deci este foarte posibil ca, pe alocuri, în condițiile de supraproducție din 2018, mai ales acolo unde nu se fac anual tăierile de rodire, să apară alternanța, deci să avem mai puțină producție (sau deloc) anul următor. Alternanța de rodire se evită prin tăierile anuale de producție (rodire) corecte. Un specialist știe să dozeze perfect, prin tăiere, cantitatea optimă de muguri de rod, în raport cu vârsta ori starea pomului și caracteristicile speciei și/sau a soiului.

În anii cu înflorire abundentă și legare viguroasă se va efectua, în plus, operațiunea de rărire a fructelor, când acestea ajung la dimensiunea unei măsline, prin îndepărtarea celor mai puțin viguroase.

Calibrarea se face, de asemenea, orientativ. Aparatul foliar trebuie păstrat, de asemenea, în stare de sănătate perfectă deoarece acesta este cel care hrănește atât fructul, cât și mugurii de rod“.

Maria Bogdan

Statistic, suprafața livezilor de măr a scăzut cu un ritm de 895 ha/an

Statistic, suprafața livezilor de măr a scăzut cu un ritm de 895 ha/an

Din punct de vedere statistic, suprafața ocupată cu plantații de măr n-ar fi scăzut atât de dramatic pe cât se spune: în 1989, România avea 79.000 ha, iar în 2014 aceasta a scăzut la 57.500 ha. În 2004, tot statistica reține că mai aveam 71.000 ha. Asta ar însemna că, între anii 1990 și 2004, s-ar fi defrișat ori au intrat în declin 8.000 ha (571 ha/an), iar în următorii 10 ani au ieșit din inventar 13.500 ha, cu un ritm de scoatere din producție aproape triplu față de perioada anterioară, de 1.350 ha/an. Pe total, diminuarea ar fi de 21.500 ha (895 ha/an).

Realitatea este însă puțin diferită: statistica se referă nu doar la livezile intensive sau superintensive, ci și la pomii răzleți. În 1989, România avea 49.278 ha plantații de măr intensiv, iar astăzi... Astăzi nu se cunoaște cu precizie suprafața ocupată cu livezi! Datele centralizate la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sau la Institutul Național de Statistică oferă doar cifra totală, de 57.500 ha, însă este greu de presupus că am avea azi mai multe livezi compacte decât în urmă cu 27 de ani. Revenind la diminuarea suprafețelor plantate cu măr, scăderi drastice, sub aspectul producției, s-au înregistrat în județul Iași, unde recolta a ajuns la 10.500 tone, în 2014, de la 36.700 tone, în 2005, Mureș (38.100 tone, în 2014, față de 61.000 tone, în 2005) și Botoșani (14.100 tone, în 2014, față de 24.800 tone, în 2005).

Producția de mere, mai scăzută cu 25% decât acum 27 de ani

Din punctul de vedere al producției, între anii 1985 și 1989 producția anuală de mere s-a ridicat la 718.900 tone, cu un record absolut în 1989, când producția a fost de un milion de tone. În 2014, România a produs 535.100 de tone (75% față de perioada de raportare), cu o medie la hectar de 9,3 tone. În ultimii 25 de ani, maximul de producție s-a înregistrat în 2004, când s-au obținut 14,06 tone/ha, iar minimul istoric s-a consemnat în 1999, cu 3,91 tone/ha! În 2014, cele mai mari cultivatoare de măr din România erau județele Argeș – 44.7000 tone, Dâmbovița – 41.600 tone, Bistrița Năsăud – 39.900 tone, Maramureș – 39.300 tone, Mureș – 38.100 tone și Suceava – 37.300 tone.

România, al șaselea furnizor de mere din UE

Pe plan mondial, potrivit FAO, țările din Asia sunt cele mai mari cultivatoare de măr (42,42% din producția totală), urmate de Europa, cu 22,89% din producția mondială, și America de Nord, cu 9,42%. Dintre țări, cea mai mare furnizoare este China, care a produs 20,5 milioane tone, reprezentând 34,5% din totalul producției mondiale. În Europa, cele mai mari cantități de mere sunt livrate de Franța – 2.308.000 tone, Italia – 2.120.000 t, Germania – 2.127.000 t, Polonia – 1.540.000 t, Spania – 810.000 t și România – peste 500.000 tone. Țările Uniunii Europene produc constant peste 14 milioane de tone de mere. În afara UE, suprafețe însemnate mai sunt cultivate în Moldova, Ucraina, Rusia și Turcia.

Reconversia în pomicultură

În exercițiul bugetar european 2007-2013, pomicultura a beneficiat de finanțări în cadrul programelor de extindere/modernizare a fermelor sau instalarea tânărului fermier. Din 2014, s-a introdus un program similar aceluia din viticultură, generic denumit „reconversia în pomicultură“, respectiv pentru modernizarea și/sau înființarea de livezi. Programul beneficiază de 320 de milioane de euro. Estimarea ar fi că pot fi reabilitate astfel 35.000 ha de plantații (câte vor fi de măr, vom afla abia la încheierea exercițiului financiar 2016-2020). Ar fi de reținut că, din totalul sumei, doar 260 de milioane de euro vor fi utilizate pentru investiții în exploatații pomicole (Măsura 4.1a), diferența fiind folosită pentru procesarea/marketingul produselor din sector (40 mil. euro – Măsura 4.2a), grupuri de producători (5 mil. euro – Măsura 9.a), grupuri operaționale, proiecte pilot (6 mil. euro – Măsura 16.1a), cooperare între actorii din lanțul de aprovizionare (9 mil. euro – Măsura 16.4a). La momentul la care vorbim, deși au trecut 3 ani din exercițiul bugetar european actual, nu se derulează niciun proiect pe noile măsuri propuse.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 20-21

Abonează-te la acest feed RSS