update 2 Feb 2023

Ferma de poveste de la Uzunu

Despre ferma pomicolă de la Uzunu, din județul Giurgiu, s-a vorbit încă de la început ca despre un unicat în zonă. Este prima livadă superintensivă din Giurgiu, cu aproape 3.000 de meri pe unitatea de suprafață, care se întinde pe 18 hectare.

Înființată în 2018, plantația de măr are plasă antigrindină, sistem de fertirigare prin picurare, senzori de umiditate, stație meteo, capcane electronice, iar materialul săditor a fost adus în întregime din Italia.

Cele cinci soiuri de măr care se cultivă aici au fost alese cu grijă pentru ca de ele să se bucure întreaga familie.

Ca să facă o asemenea livadă de poveste, proprietarii ei, tată și fiu, au apelat la fonduri europene. N-au primit decât 600.000 de euro, aceasta fiind suma maximă pentru un proiect pomicol la acea dată, în 2018. Suma totală cheltuită a fost de peste 2.000.000 de euro. Cu banii oferiți de AFIR nu aveai cum să faci tot ce ți se cerea prin proiect. Mai concret, prin Măsura 4.1.a trebuia să realizezi tot lanțul de integrare – fermă, procesare, depozitare.

Din cauza acestor cerințe greu de realizat cu 600.000 de euro, au avut și neînțelegeri cu cei de la Agenția Fondurilor de Investiții din România, pe scurt AFIR.

Spre exemplu, instalația de procesare propusă prin proiect era mai potrivită pentru o livadă de 30 de pomi, nu pentru 18 hectare.

De voie, de nevoie, au trebuit să facă cu banii europeni ce le-a cerut agenția, dar s-au dus și la bănci și au luat credite să facă o livadă adevărată, care să sfideze provocările climatice: seceta, grindina, atacul dăunătorilor etc.

Livada încă nu a ajuns la capacitatea maximă de producție. Au trecut doar patru ani de la plantare. Anul acesta există șanse reale ca recolta de mere să se apropie de nivelul de la care începe să apară profitul. Acum, în 2022, se urmărește să se acopere cheltuielile făcute cu întreținerea livezii timp de patru ani, dar și pagubele pricinuite de pandemie.

Ca să se poată menține pe linia de plutire, pe lângă merele de calitatea întâia valorificate direct prin supermarket, au trecut și la procesarea mai intensă a merelor de calitatea a doua. A ieșit un suc de mere foarte bun, ambalat la sticlă, care a prins la publicul consumator. În acest fel, piața le-a dat curaj și încredere să meargă mai departe. Cu bani de la bancă au cumpărat o altă instalație de procesare, care la permitea să facă mai mult.

De la 3.000 de sticle pe zi la 8.000

Astfel, au ajuns la 3.000 de sticle mici pe zi, cu 10 oameni. La acest nivel, au încheiat un contract de lungă durată, cu un supermarket. Bucurie mare să intri în lumea bună! Dar, a apărut o problemă... Merele de calitatea a doua din livada proprie nu ajungeau pentru a produce suc 12 luni pe an. Și atunci domnul Sergiu Grigoriu, unul dintre proprietarii livezii, a făcut o cooperativă cu pomicultori din toată țara. Prin această asociere a împușcat doi iepuri dintr-un foc: mere mai multe, de calitate, pentru vânzare directă prin supermarket și suc permanent tot anul.

Ajunși în această etapă a dezvoltării afacerii, investitorii de la Uzunu au constatat ca instalația de procesare a merelor nu mai făcea față la atâta marfă și iar au mers la bancă, de unde s-au înprumutat 250.000 de euro, bani cu care au cumpărat o linie ultra-modernă de procesare a merelor.

A costat, dar a meritat. Până mai de curând, îmbuteliau 3.000 de sticle mici pe zi, cu 10 oameni. Astăzi îmbuteliază 8.000 de sticle, în același interval de timp, cu trei oameni. În plus, această super instalație de procesare le permite să se autorizeze și IFS.

Acest proces este în curs de derulare și, în maximum trei luni, cei de aici vor avea autorizare IFS, altfel spus, pașaportul pentru export. Când ai standardul ăsta, nu te mai doare capul de niciun control.

Iată pe scurt cum o firmă mică de la noi a reușit în condiții grele să răzbească în originala noastră economie de piață și să ne ofere produse de cea mai bună calitate: mere răsfățate de soare și irigate cu picătura și sucuri de măr cu cireșe, gutui, cătină, aronia și, mai nou, morcov, toate presate la rece, fără adaos de zahăr.

Și mai e ceva ce trebuie spus: tot livada aceasta ne oferă oxigenul indispensabil vieții și ne ia în același timp bioxidul de carbon la fel de indispensabil în procesul de fotosinteză al plantelor. Tot aici e un loc unde se menține biodiversitatea, pământul se păstreză în condiții bune și pentru generațiile viitoare, într-un cuvânt, livada aceasta este una a speranței în ziua de mâine, iar acest lucru nu poate decât să ne bucure.

Marian EFTIMIE

Beneficiile muncii în livadă sau în grădină asupra sănătății

Petrecerea timpului în natură, contactul regulat cu plantele, animalele și mediul natural ne pot îmbunătăți sănătatea psihică și fizică. Cei care nu au posibilitatea să desfășoare activități fizice în livezi sau grădini își pot încropi o mică grădină urbană în balcon, pe terasă ori chiar în fața blocului.

Apariția pandemiei de COVID-19 a dus la o schimbare a comportamentului uman, a stilului de viață și a realității la care a trebuit să ne adaptăm. Din păcate, nu toți se pot adapta noilor condiții și, din cauza sentimentului de incertitudine și a izolării, multe persoane au început să se confrunte cu anxietate, tristețe, depresie etc. La nivel de reacție primară, mintea noastră înțelege că se întâmplă ceva rău, dar nu poate identifica exact ce anume și este destul de dificil să facem o reprezentare a ceea ce se petrece. Chiar dacă toți simțim oarecum la fel, în funcție și de gradul de percepție, de experiențele avute, de cât de puternici suntem, este o experiență complet nouă ce ne induce o stare de disconfort psihic. Chiar și reluarea stilului de viață după perioada de izolare a constituit o problemă pentru mulți deoarece a fost nevoie de o readaptare la un nou stil de viață pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp folosind tot felul de măsuri de protecție și fiind nevoiți să respecte o serie de restricții impuse de autorități. Iar, pentru mulți dintre noi, astfel de măsuri care solicită un anumit efort pot avea un impact psihologic ce ne poate afecta sănătatea.

Prof. univ. dr. Florin Stănică: „Întreținerea pomilor și munca în mijlocul livezii ne dau energie pozitivă“

Horticultura este locul și profesia care ne dă multe satisfacții, iar întreținerea pomilor și munca în mijlocul livezii și al naturii ne dau, pe lângă satisfacția lucrului împlinit, și foarte multă energie pozitivă, spune prorectorul USAMV, prof. univ. dr. Florin Stănică. „De pildă, în loc să stai în fața unui calculator și să anchilozezi, să te doară spatele, umerii etc., poți merge într-o plantație pentru a face mișcare în natură. Pentru că tăierea unui pom fructifer, pe lângă efectul pe care îl va avea asupra pomului, va avea un efect benefic și asupra celui care practică această tăiere. Desigur, nu este ceva ușor să tai un pom. Trebuie să știi cum să faci acest lucru, să știi să gândești și să iei decizia corectă. Îți folosești ambele mâini, ai unelte, faci mișcare, faci exerciții în aer liber, iar în urma ta această plantă va avea fructe pe care le vei putea culege și gusta“, explică profesorul.

Cei care au ca hobby grădinăritul sunt mai rezistenți la stres

Un studiu realizat recent în Olanda arată că cei care au ca hobby grădinăritul sunt mult mai rezistenți în fața stresului decât cei care nu au astfel de preocupări. După finalizarea unei sarcini grele și stresante, două grupuri de oameni au fost instruite fie să citească în casă, fie să practice grădinăritul timp de jumătate de oră. Potrivit studiului, cei care și-au petrecut timpul în grădină au raportat că sunt într-o dispoziție mai bună decât cei din grupul de lectură. De asemenea, studiul a mai arătat că cei din grupul de grădinărit aveau un nivel mai scăzut de cortizol, hormonul stresului.

Grădinăritul ne tratează de depresie

Un alt studiu realizat în Norvegia arată că pacienți diagnosticați cu depresie, stare de spirit proastă persistentă sau cu tulburare bipolară de tip II au fost îndrumați să petreacă șase ore pe săptămână în grădina de flori și legume. După trei luni, jumătate din acești pacienți au avut o îmbunătățire semnificativă a simptomelor depresiei. Mai mult decât atât, starea lor de spirit a continuat să fie mai bună timp de trei luni după încheierea programului de grădinărit. Potrivit cercetătorilor, aceste efecte ar fi legate de faptul că activitățile de grădinărit au un caracter de noutate pentru pacienți și de aceea munca în grădină sau în livadă îi scoate pe aceștia din depresie.

Mycobacterium vaccae, o bacterie ce ajută sistemul imunitar

Pe de altă parte, există și alte explicații. De pildă, dr. Christopher Lowry, profesor asistent de fiziologie integrativă din cadrul Universității din Colorado, a făcut un experiment ce a constat în injectarea șoarecilor cu Mycobacterium vaccae, o bacterie inofensivă întâlnită în pământ, și a remarcat că aceasta îmbunătățește metabolismul și eliberarea de serotonină în unele părți ale creierului care controlează funcția cognitivă și starea de spirit, având același efect ca medicamentele antidepresive pe bază de serotonină. Potrivit medicului Lowry, lipsa acestor bacterii în mediul actual a aruncat sistemul nostru imunitar în derivă, iar acest lucru poate duce la inflamări ce sunt implicate într-o serie de boli moderne, de la boli de inimă la diabet sau depresie și anxietate. Lowry este de părere că „reintroducerea acestor bacterii în mediul nostru de viață poate ajuta la atenuarea unora dintre aceste probleme.“

Grădinăritul și munca în livadă pot preveni anumite boli grave

Munca în livadă și grădinăritul nu sunt chiar activități tocmai simple deoarece presupun multă dăruire, pricepere, hărnicie, îndemânare, răbdare, perseverență, dar sunt potrivite persoanelor de orice vârstă. Petrecerea timpului în natură, contactul regulat cu plantele, animalele și mediul natural ne pot îmbunătăți sănătatea psihică și fizică. Cei care nu au posibilitatea să desfășoare activități fizice în livezi sau grădini își pot încropi o mică grădină urbană în balcon, pe terasă ori chiar în fața blocului.

O recomandare ar fi îngrijirea de plante aromatice și de legume. Astfel de activități în natură pot ameliora simptomele unor boli grave, având efecte benefice pe termen mediu și lung pentru pacienți ce luptă cu boli ca: diabet, artrită, astm etc. Munca în livadă și grădinăritul sunt recomandate în special persoanelor mai în vârstă, dar și tinerii se pot bucura de efectele benefice ale activităților în natură. Sunt medici care recomandă persoanelor depresive și dependente de medicamente pentru acest tip de afecțiuni terapia prin grădinărit. În timpul grădinăritului sau al muncii în livadă stăm la aer curat și la soare, iar săpatul, plantatul, plivirea, igienizarea, tăierea pomilor sau a arbuștilor – ce necesită forță și întinderi – sunt forme excelente de exerciții fizice, mai ales pentru persoanele ce resimt exercițiile mai serioase ca fiind o provocare. De asemenea, sunt studii ce atestă că grădinăritul și munca în livadă pot preveni demența senilă și pot chiar opri această boală cumplită.

Simona-Nicole David

  • Publicat în Social

An dificil pentru livada Bergamelli, de lângă Miercurea Sibiului

• Şcepticism cu carul legat de viitoarea reconversie din pomicultură

În livada de la Dobrâca a Agricolei Bergamelli, de lângă Miercurea Sibiului, 2012 nu a fost deloc generos, cel puţin în livada de meri înfiinţată prin anii 1987-1989 cu soiul Idared. Inginerul Nicolae Neamţiu pune totul pe seama frigului din timpul primăverii şi a „zborului neconcludent al albinelor“, astfel că pomii au intrat în periodicitate, iar polenizarea nu s-a realizat. În 2012 livada a produs 40 tone de fructe la hectar, iar anul acesta recolta nu contează economic. Pentru că tratamentul nu-şi mai găseşte eficienţa în fruct au fost efectuate doar lucrările de bază (tăieri, fertilizare şi coasă) şi tratamentele-cheie pentru a asigura condiţiile pentru rodul din anul următor.

Bergamelli are o suprafaţă totală de 144 ha de livadă: 87 ha de plantaţii superintensive sunt noi, realizate prin efort financiar propriu. Predominat este mărul (peste 40 ha de livadă) din soiurile Fuji, Gala şi Golden. Ferma deţine şi 20 ha livadă tânără de cireş (soiurile Regina şi Kordia), dar în acest caz proprietarii s-au confruntat cu o altă uriaşă problemă, cea a furturilor, nere­zol­vată nici după ce au săpat tranşee pe lângă gardul de împrejmuire şi nici după mica intervenţie a autorităţilor. Planul firmei pe termen mediu şi lung nu se opreşte însă nici din cauza unui an mai slab şi nici din pricina furturilor. Proiectul imediat este cel de înlocuire a plantaţiei vechi, de 57 ha, cu una nouă, lucru care s-ar putea realiza prin programul european de reconversie în pomicultură.

„E tâziu să vorbim acum despre reconversie din 2014“

Ing. Nicolae Neamţiu este sceptic că lucrurile se vor desfăşura aşa cum au fost prezentate, într-o primă întâlnire cu pomicultorii, de autorităţile din România: „Mi-e teamă ca programul să nu fie un pom lăudat la care te duci cu sacul prea mare. E un pic cam târziu să vorbeşti acum de reconversie imediată, din 2014. Lucrurile acestea necesită un termen mai lung de planificare, e nevoie de un an jumătate numai să pregăteşti terenul, să faci lucrările de scarificare, de desfundare, două arături, discuit. Nu poţi să te apuci de plantat livadă ca de o casă, azi torni fundaţia, mâine pui cărămida. Trebuie fundamentate nişte norme. Aud vorbindu-se despre 15.000 de euro la hectar, o sumă foarte bună, care acoperă 70-75% din costurile de înfiinţare. Dar nu suma este problema mea, ci cum se acordă ea, fiindcă nu-i totuna să plantezi în teren nud sau în livadă defrişată.

Unele sunt costurile pentru prima variantă, altele să defrişezi, să scoţi rădăcinile din fosta livadă şi-apoi să pregăteşti lotul pentru cea nouă. Pe urmă, care este setul de lucrări, fiindcă nu arunci cu banii în vânt, mai ales că se vor ivi mulţi vânători de fonduri europene? E uşor să faci acolo o groapă, plantezi pomul şi-apoi te miri de ce se usucă. Pomicultorii ştiu despre ce vorbesc eu. Trebuie nişte reguli stricte, o tehnologie obligatoriu de urmat şi de respectat, cu o gamă de lucrări de pregătire a terenului completă, începând, cum spuneam, de la scarificat, arat etc. Eu cred – fiindcă nu faci o investiţie pentru un an, ci pentru 30 de ani – că 60-70% din sumă trebuie să meargă numai pentru lucrările de pregătire a terenului, pentru sistemul de irigaţii, pe care-l instalezi odată cu pomul, chestiuni care au o importanţă covârşitoare pentru randamentul ulterior al plantaţiei. Cine urmăreşte apoi dacă aceste condiţii sunt îndeplinite cumulativ, fiindcă, bănuiesc, nu ne permitem să irosim banii?“

România n-a rezolvat încă problema materialului săditor

În opinia ing. Neamţiu, un alt aspect care ar trebui clarificat se referă la materialul biologic folosit. „Vă spuneam că noi am înfiinţat 87 ha de plantaţii. Cu ce material săditor? Cu material din Italia, fiindcă pepinierele noastre nu puteau să ofere mai mult de 1.000, 5.000, hai 10.000 de puieţi. Ce să faci cu ei, la o densitate de 2.500 pomi la hectar? Iar cu soiurile acestea aduse de afară avem o problemă, nu se aclimatizează condiţiilor de la noi. Ele au fost concepute genetic să reziste la temperaturi de minus 4-5°, or aici, în centrul ţării, avem ierni şi cu -25°C! Nu am auzit să se fi rezolvat acest aspect. Şi e cam târziu să vorbim astăzi despre criza materialului săditor pentru o livadă pe care o plantezi anul viitor. Vom ajunge ca-n viticultură, când 80-90% din butaşi au fost aduşi de-afară. Apoi s-ar impune să stabilim gama de soiuri pe care s-o folosim, fiindcă nu mai putem merge cu Ionathanul, de exemplu, care o să fie istorie peste 30 de ani, ci trebuie să ne aliniem tendinţelor de pe plan mondial.“ Din toate aceste motive, Bergamelii nu crede că va putea accesa programul de reconversie mai devreme de doi ani. Va aştepta întâi toate clarificările şi-apoi va alege varianta optimă.