Câţi dintre voi îşi doresc să consume alimente sănătoase? Denisa-Petronela Milea din Tecuci, județul Galați, şi-a dorit foarte mult acest lucru de mic copil, ceea ce a şi motivat-o să se gândească serios la un business în legumicultură. Aici, pământul este îngrijit cu suflet, motiv pentru care tânăra vrea să ducă mai departe tradiţia familiei, fapt care a determinat-o în urmă cu patru ani să urmeze studiile universitare de licență la Facultatea de Agricultură din Iași.

„Supermarketurile umbresc producătorii locali“

În ultimii ani, legumicultura a evoluat, s-a dezvoltat şi a devenit de interes pentru că oferă multe perspective de business pentru tineri. Ca în orice alt domeniu, succesul se măsoară în rezultate, iar pentru rezultate este nevoie de inspiraţie și know-how, specifică tânăra din județul Galați.

„Împreună cu părinții mei dețin o mică afacere legumicolă înființată în anul 2007, reprezentată de două solarii și care, în ciuda faptului că nu se extinde pe o suprafață foarte mare, rezistă și dă randament și în prezent. Aș vrea să pun accent pe încurajarea consumului local de la toți micii producători din țara noastră, care fac eforturi foarte mari pentru a se menține pe piață din cauza marilor supermarketuri care ne umbresc și care ar dori ca noi, micile afaceri tradiționale, să dispărem puțin câte puțin. Cu toate acestea, afacerea noastră mică de familie a rezistat datorită legumelor de calitate și faptului că le oferim clienților noștri siguranța pe care nu mulți le-o pot oferi, respectiv aceea de a consuma un produs natural și sănătos.“

Tânăra inginer agronom a ales acest domeniu pentru că din copilărie a luat contact cu agricultura, iar pe viitor își dorește să continue pe partea de legumicultură la nivel dezvoltat.

„Altceva mai potrivit pentru mine nu există, agricultura nu numai că este o ramură esențială pentru existența noastră, ci este și un domeniu unde poți să te dezvolți în permanență“, a specificat tânăra gălățeancă Petronela-Denisa Milea.

Cultivarea legumelor în sistem protejat

În contextul în care consumul de legume proaspete, pe întreaga perioadă a anului, a crescut, cultivarea acestora în spaţii care să le protejeze de frig şi intemperii a devenit o necesitate, pentru asigurarea recoltelor bogate şi de calitate nu doar în perioada în care se produc, ci şi în extrasezon

Beatrice Alexandra MODIGA

În drumul nostru spre căutarea unor povești inedite am făcut un mic popas în județul Ialomița. Mai exact, în Fierbinții de Jos. Aici am avut ocazia să-i cunoaștem pe soții Spiridon. Doi tineri dedicați muncii în câmp, care au dezvoltat o afacere cu ajutorul legumiculturii. La prima vedere, ai spune că este vorba de un business relativ simplu, nimic inovator. Însă acesta este bazat pe o tradiție transmisă din generație în generație, pasiune, hotărâre și, nu în ultimul rând, legume de calitate.

„Bunicii și părinții mei s-au născut aici, în Fierbinți, iar ocupația lor de bază a fost agricultura. Cultivăm legume din moși-strămoși. Pământul pe care cultiv legumele acum l-am moștenit de la străbunici. Am preluat exploatația de la tatăl meu, care m-a îndemnat să continui această cale. În 2009 am auzit prima dată de Programul „Tineri Fermieri“. Mi s-a părut interesant, iar în 2010 am accesat fondurile și am început să construim solarii“, povestește Alice Spiridon, legumicultor.

Practic, atunci a fost momentul când totul a început să prindă contur. Au aflat cum este  să începi o afacere profitabilă, care sunt schemele de marketing și care este principala calitate a unui antreprenor de succes în legumicultură. Dacă la început lucrau o suprafață mică de teren, aproximativ 4 ha, acum dețin solarii construite pe 8.000 de metri și 5 hectare, în câmp, de legume. Ardei capia, tomate, broccoli, conopidă, salate și multe altele, toate sunt crescute cu multă dragoste sub brand-ul jucăuș Alice în Țara Legumelor.

„Punem mult accent pe calitate și ne-am asigurat ca întreg fluxul să fie corespunzător. Începând de la asolamentul corect până la produsul final, oferim cele mai bune condiții. De asemenea, folosim combaterea biologică pentru prădători. Încercăm să utilizăm cât mai puține produse chimice și să producem legume sănătoase. Totodată, avem în vedere ca tot lanțul de aprovizionare să fie cât mai eficient. În acest sens, am achiziționat mașini cu frig pentru a menține prospețimea legumelor până când ajung în depozitele marilor rețele de retail“, adaugă tânăra.

Datorită seriozității și calității legumelor recoltate, tinerii au trecut la următorul nivel și primesc cerere de produse tocmai din Olanda.

Combaterea biologică

Agricultura organică este un domeniu în plină dezvoltare în peisajul european, fiind un rezultat direct al interesului crescut al consumatorilor pentru produsele ecologice. Din acest motiv, tinerii își protejează culturile de dăunători prin combaterea biologică. Deoarece există o cerere tot mai mare pe piață de produse sănătoase, fără tratamente chimice, următorul pas în evoluția fermei pare să fie producțiile bio.

„Cei mai aprigi dăunători sunt populația de trips și musculița albă. Mergem pe combatere biologică deoarece prădătorii îți permit o cultură sănătoasă. Odată ce îi lansăm în solarii, ei lucrează zi și noapte, fiind niște paznici permanenți. În plus, folosirea acestora ne permite să recoltăm tot timpul. Nu trebuie să mai avem pauze după anumite insecticide, așa cum făceam în anii anteriori. De asemenea, datorită prezenței lor, am observat că și bolile sunt mai rare. Prima lansare a prădătorilor va fi atunci când 20-30% din plante vor fi înflorite, ca prădătorii să se hrănească cu polenul lor. Următoarea etapă va fi când plantele vor mai crește și se vor uni unele cu altele. În acest fel prădătorii se pot deplasa cu ușurință“, explică Marian.

În viitorul apropiat, cei doi fermieri doresc să-și valorifice producția proprie cu ajutorul unei fabrici de procesare. Astfel vor putea să producă, zilnic, sute de conserve și specialități pentru vânzare. 

Ardeii capia, cea mai rentabilă cultură

Ardeii ocupă un loc important în rândul plantelor de cultură care se găsesc în grădinile oamenilor gospodari de la țară, mai ales că vorbim despre o legumă foarte utilizată în bucătăria românească. Din acest motiv, ardeii au mare căutare pe piață, iar prețul de valorificare este unul destul de bun, este de părere Marian Spiridon. Cultivarea ardeilor este una dintre afacerile agricole care pot oferi legumicultorilor un profit frumos. Totuși, tehnologia de cultură este una cu multe capcane, iar la final prețul de vânzare a ardeilor este mult influențat de aspect și de gustul lor.

„Ardeiul capia este cultura mea favorită deoarece are un preț mulțumitor la raft și îți asigură o parte din che

ltuieli. Să nu uităm că  ardeiul are o întrebuințare largă și poate fi preparat în mai multe variante culinare. Noi putem să-i recoltăm din iunie până în decembrie. Cultura noastră de ardei este protejată de dăunători cu ajutorul combaterii biologice. În acest fel putem livra produse sănătoase, un alt avantaj pe care noi îl putem oferi clienților noștri“, povestește pentru Lumea Satului Marian Spiridon, producător de legume.

În urma acestei vizite am învățat că munca în echipă, implicarea, ambiția și pasiunea pentru ceea ce faci reprezintă calea sigură spre succes.

Ruxandra HĂBEANU

Baza fertilizării în sistemul de agricultură ecologică o reprezintă îngrășămintele naturale (gunoiul de grajd, dejecții, resturi vegetale din grădină reciclate) și cele minerale greu solubile, cu folosire lentă, gen făină de fosforite, săruri potasice naturale, silicați. Materia organică proaspătă se va aplica în doze moderate cunoscut fiind faptul că, administrată în cantități mari, poate provoca „foamea de azot“. De asemenea, dozele mari sensibilizează plantele față de atacul bolilor și dăunătorilor și favorizează creșterea luxuriantă, în detrimentul fructificării.

Gunoiul de grajd (cu administrare toamna, sub arătură) este de departe cel mai complet îngrășământ, conținând suficiente cantități de azot, fosfor, potasiu și calciu. Doza administrată diferă de cultură, de tipul solului și de starea naturală de fertilitate a acestuia. De pildă, rădăcinoasele necesită doze moderate și fracționate; cantitățile exagerate provoacă ramificarea rădăcinilor și diminuarea rezistenței la păstrarea peste iarnă.

Mranița se obține prin descompunerea avansată a bălegarului (gunoi bine fermentat) și se folosește fie ca îngrășământ la cuib, fie în răsadnițe. Conține o cantitate apreciabilă de substanțe nutritive ușor accesibile plantelor, motiv pentru care se aplică în cantități de 1-2 ori mai reduse decât bălegarul obișnuit.

Turba este un amestec de resturi vegetale semidescompuse ce se extrage din turbăriile formate în regiunile cu umiditate mare. Acest amestec îmbunătățește structura solului, crește capacitatea de reținere a apei, solul devine mai aerisit și reține mai bine elementele nutritive. Se folosește în culturile de legume, dar și pentru pregătirea substraturilor de creștere a plantelor.

Compostul este un îngrășământ obținut prin descompunerea lentă a resturilor organice din gospodărie (pleavă, vrejuri, paie, frunze, buruieni, iarbă). Comparativ cu gunoiul de grajd, este mai sărac în azot, dar mai bogat în fosfor, potasiu și calciu. Acesta rezultă din amestecul resturilor vegetale cu gunoi de grajd proaspăt, care se lasă să fermenteze 2-3 ani (cu lopătare și udare periodică). Este utilizat ca îngrășământ local sau la pregătirea amestecurilor de pământ pentru spații protejate. În cazul în care se folosesc buruieni, compotul nu se recomandă pentru răsadnițe, din cauza semințelor care-și păstrează germinație și după fermentare.

Gunoiul de păsări este de 2-3 ori mai bogat în azot, fosfor și potasiu decât gunoiul de grajd, administrându-se o dată la doi ani, în doze de 0,5-0,8 kg/mp sau 5-8 tone/ha. Se utilizează și diluat – 1 kg la 10 litri de apă – în cantități de 2-3 litri/mp. Acesta se păstrează la umbră, sub o folie neagră sau acoperit cu pământ.

Dejecțiile (bovine) constituie un îngrășământ lichid deosebit de valoros, care se aplică sub formă de soluție diluată cu 3-4 părți de apă. Se administrează în cursul perioadei de vegetație, ca îngrășare suplimentară, având un efect rapid, în doze de 3 litri/mp.

Îngrășămintele verzi rezultă din descompunerea plantelor încorporate în sol. Cele mai indicate în acest scop sunt măzărichea, trifoiul, mazărea, lupinul, sulfina, rapița, muștarul. Se aplică independent sau ca o cultură succesivă, încorporându-se sub brazdă când plantele sunt în stadiul  de boboc, după ce au fost în prealabil tăvălugite sau cosite/tocate.

Maria Bogdan

La mijlocul lunii septembrie, legumicultorii suceveni şi din judeţele învecinate s-au întâlnit cu specialişti în legumicultură din ţară, reprezentanţi ai Comisiei de Agricultură, Silvicultură şi Servicii Conexe din Camera Deputaţilor, Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană, Prefecturii şi cu fostul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără, în ferma legumicolă administrată de Vasile (foto) şi Marius Mătrăşoaie în satul Bursuceni, în cadrul celei de-a II-a ediţii a Zilei Legumiculturii Sucevene.

Cei prezenţi au discutat în teren despre tehnologii şi multe alte probleme specifice fiecărei culturi prin analiza a peste 100 soiuri de tomate, 46 soiuri de ardei iuţi, şapte soiuri de ceapă, 32 soiuri de vinete, peste 30 de soiuri de ardei gras, 11 sortimente de capia, sfeclă galbenă, 5 soiuri de sfeclă roşie, 32 soiuri de cartofi nemţeşti, franţuzeşti şi româneşti şi cartoful mov unguresc, morcovi portocalii, galbeni, albi, mov şi roşii, cinci soiuri de pătrunjel, plus numeroase plante aromatice. Printre noutăţile prezen­tate s-au numărat şi noile soiuri, aclimatizate în judeţ, de tomate, vinete şi ardei provenite de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău şi varza produsă la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Agricultură Bacău.

Manopera ridică preţul produselor eco

Asul din mâneca agricultorilor este certificatul eco, dar mulţi legumicultori care practică o astfel de agricultură nu se simt protejaţi. În studiul de caz s-a precizat că sunt comercianţi care obţin docu­mente privind trasabilitatea produselor eco, dar pe care le amestecă cu cele obţinute convenţional şi le vând ca produse eco. Efectul: sucevenii nu pun preţ pe produsele agricole obţinute în sistem ecologic, care presupun un volum mult mai mare de muncă şi un preţ mai mare. Au fost date ca exemplu în influenţa preţului folosirea erbicidelor versus plivit şi minimum şase praşile manuale pentru îndepărtarea buruienilor în sistemul eco şi dezinfectarea solului cu var şi cenuşă de ciucălăi în sistem eco şi cu substanţe chimice în agricultura convenţională. Randamentul producţiei este, în medie, cu 20% mai mic decât cel din agricultura obişnuită, iar dacă adăugăm şi costurile cu forţa de muncă mult mai mari, nu sunt mulţi cetăţeni dispuşi să suporte costurile legumelor şi fructelor eco. Şi rotaţia culturilor ridică preţul produselor eco, culturile leguminoase în sistem ecologic fiind performante doar în rotaţii cu culturi trifoliene, fiind necesară şi introducerea culturilor de cânepă care curăţă câmpul de buruieni şi lasă o situaţie favorabilă în sol pentru multe culturi.

Din ferma de la Bursuceni produsele eco pleacă la câteva pensiuni din judeţ, în baza unor contracte, se vând la două tarabe pe care familia Mătrăşoaie le-a închiriat în Piaţa din Suceava şi sunt culese direct din fermă de cei care doresc astfel de produse. În judeţul Suceava legumicultura eco se practică pe suprafeţe mici din două motive: lipsa unei asocieri a fermelor legumicole eco care să asigure o producţie mare pentru export sau pentru marile lanţuri de magazine şi, în al doilea rând, judeţul din nordul ţării nu este o zonă legu­micolă consacrată, „dar în urma schimbărilor climatice, va ajunge în câţiva ani la fel de cunoscută cum sunt câteva localităţi din sudul ţării“, cum s-a precizat la întâlnirea de la Suceava.

Puncte de valorificare la poarta fermelor

Majoritatea celor care vor produse eco le cumpără direct din ferme sau pe bază de comandă, şi nu din pieţe pentru că nu au încredere în comercianţi. Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii, a venit şi cu o soluţie pentru a intra în posesia produselor eco direct de la fermieri.

„Eu recomand de foarte mult timp – şi am văzut prin multe ţări prin care am umblat, inclusiv în Australia – deschiderea punctelor de valorificare la poarta fermelor. Din păcate, acest mod de valorificare a produselor obţinute în fermă nu are o reglementare la nivel naţional, având în vedere o anumită ruptură între anumite instituţii, inclusiv ANSVSA. Dar, a vinde produsele la poarta fermei, după un anumit program, este un mod de a veni direct în contact producători-comercianţi sau consumatori finali. Printr-un astfel de lanţ speculanţii şi importatorii care aduc tot felul de produse ajunse la limita expirării sau de calitate inferioară nu ar mai putea păcăli oamenii. Aşa cum se întâmplă în multe ţări, consumatorii sunt educaţi să facă diferenţa între produse şi, dacă produsele din fermele din zonă devin cunoscute şi căutate, comercianţii vor veni să cumpere direct de la poarta fermei produse garantate, pe care pot să le culeagă chiar de pe ogor“, a precizat Valeriu Tabără.

Biostimulatorii dezvoltă şi protejează planta

Deşi numărul producătorilor ecologici şi al suprafeţelor cultivate este în creştere, cea mai mare parte din producţie se exportă, România fiind printre primii 20 de exportatori ecologici la nivel mondial.

„Sunt două componente în legumicultura eco: în primul rând sămânţa şi apoi întreţinerea culturilor fără ierbicidare şi fără a infecta cu pesticide şi insecticide. Cel mai mult ajută gunoiul de grajd, care trebuie să fie putred. Pentru întreţinerea culturilor folosesc numai produse ecologice. Ca insecticid, cel mai bun este ceaiul din tutun cubanez şi cel din pelin amar, iar erbicidul cel mai bun în culturile eco este sapa. Pentru dezvoltarea şi protecţia plantelor am folosit biostimulatori care contribuie la formarea unor plante cu rădăcini puternice, cu viaţă lungă. Am putut menţine foliajul plantei neatins de dăunători până la momentul actual. Dăunătorii au atins plantele martor, asta dovedind că sunt stimulatori foarte buni pentru protecţia plantelor la dăunători şi la stresul hidric şi termic. Albinele nu mor, viaţa subterană nu dispare, iar gradul de poluare este zero, poţi să stropeşti şi apoi să mănânci legume“, a spus Vasile Mătrăşoaie.

Fostul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără, a precizat că şi gunoiul de grajd, îngrăşământ organic într-o anumită cantitate, pentru anumite plante, în special rădăcinoase, poate fi un poluant cu nitriţi, dacă nu se respectă tehnologiile, cantităţile etc.

Din cauza costurilor de producţie mari, varza eco se obţine pe spaţii mici

Dr. ing. Silvica Ambăruş (foto), director la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Legumicultură Bacău, a apreciat încercările legumicultorului Vasile Mătrăşoaie de a obţine varză în sistem ecologic, chiar dacă rezultatele nu sunt atât de spectaculoase ca în cultura convenţională. „Eu nu pot să dau o recomandare pentru varză în agricultură ecologică, pentru că eu nu am putut să o obţin. Domnul Mătrăşoaie a obţinut-o, merită un premiu“, a spus dr. ing. Silvica Ambăruş.

La rândul său, Vasile Mătrăşoaie a precizat că obţinerea verzei în sistem eco se poate face pe terenuri mici, iar costurile sunt mari. A fost dată ca exemplu înlocuirea aracetului pentru aderenţa pe frunză a „ceaiului“ din plante folosit ca insecticid la stropire, cu un amestec de miere de albine şi zahăr. În plus, varza eco trebuie udată prin aspersare şi nu la rădăcină, procedeu care implică o repetare a tratamentelor de combatere a dăunătorilor la intervale scurte de timp. Din peste 10 soiuri de varză pentru care a încercat să obţină producţie eco, cel mai bine s-a comportat soiul Silviana, produs de Staţiunea Legumicolă Bacău, un soi foarte căutat, care se plantează la sfârşitul lunii iulie, iar după 15 octombrie poate fi recoltat, fiind adaptat la variaţiile mari de temperatură dintre zi şi noapte din lunile de toamnă.

„Este păcat că un soi nou, românesc, Silviana, rodul a 11 ani de muncă de cercetare a unei întregi echipe de specialişti, o varză de toamnă cu predilecţie pentru murat, cu frunza subţire şi foarte bună pentru sarmale, nu pătrunde pe terenurile româneşti şi preferăm hibrizii străini“, a spus dr. ing. Silvica Ambăruş, precizând că unitatea de cercetare din Bacău trimite gratuit în ţară mostre de seminţe pentru a vedea cum se adaptează în diferite zone şi la diferite tipuri de soluri.

GALERIE FOTO

Silviu BUCULEI