update 30 Jan 2023

Îngrijirea familiilor de albine pe timpul iernii

Viața albinelor este una extrem de interesantă și de complexă pe timpul iernii. Apicultorii verifică modul în care decurge iernarea acestor insecte incredibile, dar fără a deschide stupul. Supravegherea se face doar prin controlul auditiv și prin examinarea resturilor de pe fundul stupilor. În continuare, vă dezvăluim metodele prin care se realizează acestea pentru o familie de albine.

Intensitatea zumzetului produs de albine arată starea familiilor

Pentru controlul auditiv este nevoie de un tub de cauciuc lung de 1-2 metri. Unul dintre capetele acestuia se introduce prin urdiniș în interiorul stupului, iar celălalt se ţine în dreptul urechii. De asemenea, se poate folosi și un stetoscop medical. Intensitatea zumzetului produs de albine arată starea familiilor. Un zumzet uniform şi moderat arată că familia este în stare bună, în timp ce un bâzâit mai puternic arată că familia este în suferință. Bâzâitul prelung şi plângător, repetat în mai multe zile consecutive, arată că familia a pierdut matca. Un zumzet foarte slab, însoțit de un zgomot asemănător cu foșnetul frunzelor, indică lipsa proviziilor de hrană. Atunci trebuie verificată greutatea stupului, ridicându-l uşor din spate de pe suportul său și cântărindu-l. În cazul în care zumzetul este extrem de slab sau nu se mai aude se va ciocăni uşor în peretele stupului. Dacă albinele răspund printr-un bâzâit puternic, care însă încetează imediat, înseamnă că familia iernează în condiţii bune, dacă nu se aude niciun zgomot se poate ca familia să nu fi supravieţuit.

Examinarea resturilor de pe fundul stupilor

Scoaterea periodică a resturilor de pe fundul stupilor se realizează folosind o tijă metalică îndoită la un capăt şi înfăşurată în tifon sau vată pentru a nu face zgomot. Numărul mare de albine moarte denotă îmbolnăvirea familiei ori faptul că s-a intrat în iarnă cu un număr prea mare de albine bătrâne şi uzate. De asemenea, dacă se găsesc albine mucegăite trebuie să știm că umiditatea este prea ridicată în stup. Prezenţa albinelor decapitate, a resturilor-fărâmituri de faguri şi a unor excremente, înseamnă că acolo au pătruns şoareci.

Dacă se găsesc albine cu abdomenul umflat înseamnă că hrana a fost de calitate inferioară sau familia s-a îmbolnăvit de diaree. Prezența cristalelor de miere indică cristalizarea mierii în faguri. Apicultorii trebuie să țină cont și de faptul că examinarea resturilor de pe fundul stupilor și controlul auditiv se efectuează lunar în prima jumătate a iernii, numai la familiile slabe şi la cele care au provizii de hrană la limită. În a doua jumătate a iernii se realizează la toate familiile, la interval de 10 zile sau săptămânal.

Fixarea fagurilor artificiali

Fagurii artificiali sunt folii de ceară de cea mai bună calitate pe care sunt imprimate, cu ajutorul unor prese speciale, bazele viitoarelor celule de albine lucrătoare. Aceste folii se fixează în interiorul ramelor pe un schelet de sârmă întins în prealabil. Când sunt introduse, albinele alungesc pereţii alveolelor imprimate mecanic prin surplusul de ceară rezultat din fasonarea acestora, apoi propria lor secreție („solzii“ de ceară de pe abdomen), construind fagurii cunoscuți, cu adâncimea şi forma cunoscută a celulelor.

Avantajele utilizării fagurilor artificiali:

– sunt mai rezistenți în timpul extragerii mierii, dar și în timpul transportului stupilor în pastoral datorită scheletului de sârmă întins în prealabil;

– albinele sunt obligate să construiască faguri în care predomină celule de albine lucrătoare şi nu celule de trântor. Albinele au mai mult timp pentru culesul nectarului.

Este interzisă confecționarea fagurilor artificiali în instalații improvizate deoarece nu se asigură sterilizarea cerii la temperatura de 120EC, existând astfel riscul vehiculării unor boli grave ale puietului (loca americană).

Sârma utilizată pentru însârmarea ramelor trebuie să fie galvanizată (pentru a nu se oxida, depreciind fagurele), subțire, cu diametrul de 0,4-0,5 mm. Sârmele se întind longitudinal, în patru şiruri la rama stupului multietajat şi în cinci şiruri la rama stupului orizontal. Sârmele se întind foarte bine pentru ca fagurele artificial să nu se deformeze din cauza temperaturii ridicate din stup. Foaia de fagure artificial trebuie poziționată în aşa fel încât, după lipirea ei de sârme, să rămână o distanţă de 2-3 mm între marginile laterale ale acesteia şi spetezele laterale ale ramei şi 5-10 mm între marginea inferioară şi speteaza inferioară a ramei. Rolul acestora este de a permite dilatarea fagurelui artificial din cauza temperaturii ridicate din stup, evitându-se ondularea lui, fapt care ar cauza construirea de către albine a unor faguri cu defecte. După tăierea foii de fagure la dimensiunile corespunzătoare, se îndoaie marginea superioară pe o lățime de 1 cm. Această margine va fi lipită de speteaza superioară a ramei, exact pe mijlocul acesteia, utilizându-se tăvălugul apicol sau dalta, încălzite în apă care fierbe.


Pentru a evita zgomotul, scândura de zbor şi urdinişul se curăță de gheaţă şi zăpadă cu o tijă metalică încălzită. Dacă în timpul iernii sunt zăpezi mari care acoperă parțial sau total stupii, nu este recomandată înlăturarea imediată deoarece zăpada afânată permite accesul aerului în stupi, constituind în acelaşi timp un bun strat termoizolator.


Pe toată durata iernii se va urmări zilnic ca familiile de albine să nu fie deranjate de păsări de curte, ciocănitori sau alți dăunători, să nu se producă zgomote diverse şi trepidaţii în apropierea stupinei.


Este necesară îndepărtarea zăpezii imediat ce începe să se topească deoarece crusta de zăpadă întărită ce se formează împiedică accesul aerului şi pătrunde umiditatea.

Anca LĂPUȘNEANU

Știați că… Spânzul iubește zăpada?

Tindem să asociem florile cu anotimpurile călduroase, doar ghioceii ce ne mai duc cu gândul la apariția lor timidă din zăpadă, însă știați că există plante care înfloresc iarna? Ce-i drept, nu sunt multe astfel de exemple, cel puțin la noi în țară, însă unul dintre ele este spânzul de iarnă sau trandafirul Crăciunului.

Considerată cea mai frumoasă plantă de iarnă, Helleborus niger provine din zonele montane din Asia si Europa, face parte din familia Ranunculaceae și este foarte apreciată datorită înfloririi timpurii. Este o plantă înaltă de 30-40 cm, gen tufă, cu frunze cerate, palmate, formate din 5-7 lobi, verzi pe tot parcursul anului, care are flori simple sau bătute.

Spânzul sau trandafirul Crăciunului se dezvoltă în zone însorite sau semiumbroase și are nevoie de un sol bine drenat, nisipos sau argilos. Se regăsește mai ales lângă tufișuri, în grădini cu mulți copaci, dar nu umbroase. Este o plantă rezistentă la ger și ușor de întreținut, care se înmulțește prin semințe, dar care se prinde mai ușor din răsaduri, putând fi cumpărate din magazinele de specialitate. Nu are nevoie de îngrijiri speciale, ci doar de afânarea pământului din jurul tulpinii, precum și de curățarea tufei de frunzele uscate.

Perioada de înflorire a spânzului debutează la final de noiembrie, început decembrie și poate continua până în luna aprilie. Impresionează prin florile albe sau crem, delicate și elegante, dar care uneori pot trece neobservate în strălucirea zăpezii. Datorită muncii botaniștilor, există în acest moment hibrizi de diferite culori, una dintre cele mai întâlnite fiind cea mov. Există diferite varietăți: roz, galbene, cu petale unicolore sau cu pete – Helleborus orientalis.

Un aspect foarte important legat de această plantă este faptul că absolut toate componentele sunt otrăvitoare.

La noi în țară această plantă înflorește în preajma Crăciunului, poate chiar în Ajun, de aceea i se mai spune Trandafirul lui Hristos.

Larissa DINU

  • Publicat în Magazin

Nimic pentru primăvară, totul încheiat în ferestrele iernii

Pentru creșterea și dezvoltarea în condiții favorabile a plantelor de cultură este necesar ca solul să aibă în permanență un grad de afânare care să asigure un regim aerohidric, termic și de nutriție optim pentru plante.

Cu atât mai mult se cere ca această afânare și permeabilitate ale solului să fie prezente în sezonul rece, când trebuie să acumuleze cantități maxime de apă din precipitațiile căzute în perioada de toamnă-iarnă.

Ca regulă generală, este important ca suprafețele destinate însămânțărilor de primăvară să fie pregătite din toamnă, iar ce nu s-a putut realiza să fie încheiat – finisat în ferestrele iernii. În primăvară este necesar să se acționeze cât mai puțin asupra solului sau deloc pentru a nu se pierde apa atât de necesară plantelor în perioada de vegetație.

La intrarea în iarnă, suprafețele destinate însămânțărilor de primăvară se aflau în următoarea situație:

1. Suprafețe arate în vară sau toamnă, la umiditate optimă, cu plugul în agregat cu grapa stelată. Acestea sunt de bună calitate, afânate, mărunțite și nivelate, asigurând o bună înmagazinare și conservare a apei în sol. În primăvară sunt cele mai indicate pentru însămânțarea culturilor din urgența I, fără nicio intervenție asupra solului deoarece brăzdarele semănătorilor pot pătrunde în pământul afânat, la 2-3 cm adâncime, cât este necesar pentru semințele mici de rapiță, lucernă, muștar, in etc.

2. Suprafețe arate în toamnă, la umiditatea optimă, dar negrăpate. În ferestrele iernii, pe aceste suprafețe este necesar să se realizeze o lucrare ușoară de grăpat pentru mărunțire și nivelare.

3. Suprafețele arate în toamnă, pe sol uscat, bolovănoase.

După trecerea câtorva fenomene de îngheț-dezgheț este necesar ca în ferestrele iernii să se lucreze cu grapa cu discuri pentru mărunțiere și nivelare.

Apa dintre agregatele structurale îngheață, își mărește volumul și îndepărtează agregatele unele de altele, iar după zvântare bolovanii se sfărâmă foarte ușor după linia de minimă coeziune, fără a rezulta praf care astupă porii solului, formând o crustă.

4. Suprafețele programate pentru arătură, dar care nu s-a putut realiza în toamnă. Acestea se pot ara la 12-15 cm adâncime în ferestrele iernii cu plugul în agregat cu grapa stelată sau o ușoară grăpare după arătură, pentru a realiza mărunțirea și nivelarea solului.

Arătura din ferestrele iernii este inferioară arăturii de vară sau de toamnă, dar este net superioară arăturii de primăvară, care trebuie evitată.

5. Sunt situații când se renunță la arătură și suprafețele respective sunt afânate în plan vertical, cu cizelul sau scarificatorul. În urma acestora rămân unele denivelări și bolovani la suprafața solului. În ferestrele iernii, printr-o singură trecere cu grapa cu discuri prevăzută în spate cu tăvălugi, se asigură o bună mărunțiere și nivelare.

6. Suprafețele destinate sistemului de agricultură conservativă se vor însămânța în primăvară prin lucrări minime sau semănat direct în teren nelucrat. La acestea trebuie urmărit să fie bine tocate și repartizate uniform pe teren resturile vegetale pentru a nu îngreuna lucrarea de semănat.

Toate suprafețele sunt astfel finisate în ferestrele iernii, până la desprimăvă­rare, când mai cad precipitații, mai au loc fenomene de îngheț-dezgheț care asigură refacerea solului după ultimele intervenții.

Astfel pregătit, solul bine aprovizionat cu apă, mărunțit și nivelat, se zvântă cu 7-10 zile mai devreme, fiind favorabil însămânțărilor în epoca optimă.

Trebuie evitate lucrările solului în primăvară deoarece provoacă mari pierderi de apă. Prin experiențe s-a demonstrat că o singură trecere cu grapa cu colți reglabili provoacă pierderi de apă de 3%; o lucrare cu combinatorul, pentru pregătirea patului germinativ, provoacă pierderi de 5-6%, iar o lucrare cu grapa cu discuri, care răscolește și vântură solul, ajunge la pierderi de apă de 15-16%, până la 28-29%.

De aceea, sub nicio formă, nu este indicată folosirea grapei cu discuri la lucrările solului în primăvară.

Prof. dr. ing.Vasile POPESCU

Ferestrele iernii favorabile încheierii lucrărilor solului

Tot timpul anului, dar mai ales în sezonul rece, solul trebuie să aibă un grad de afânare, cu o permeabilitate favorabilă acumulării și înmagazinării întregii cantități de apă provenită din precipitațiile căzute în perioada de toamnă – iarnă.

Anul acesta, suprafețele destinate însămânțărilor de primăvară, la intrarea în iarnă, se găseau în următoarea situație:

1. Suprafețe arate în vară sau în toamnă, la umiditatea optimă, cu plugul în agregat cu grapa stelată, de bună calitate, afânate, mărunțite și nivelate. Acestea vor fi destinate, cu precădere, însămânțării culturilor din urgența I, fără nicio intervenție asupra solului deoarece brăzdarele semănătorilor pot pătrunde ușor la adâncimea de 2-3 cm, cât pretind culturile cu semințe mici (lucernă, in, rapiță etc.)

2. Peste suprafețele arate în toamnă, dar negrăpate, este necesar ca în ferestrele iernii să se treacă cu o grapă ușoară pentru a realiza o bună mărunțire și nivelare a solului.

3. Suprafețele arate în toamnă, dar bolovănoase.

Pentru acestea sunt necesare câteva fenomene de îngheț-dezgheț, după care se pot mărunți ușor. În ferestrele iernii se trece cu grapa cu discuri prevăzută cu tăvălugi care asigură o bună mărunțire și nivelare. Apa existentă între agregatele structurale îngheață, își mărește volumul și îndepărtează agregatele unele de altele, iar după zvântarea solului se sfărâmă foarte ușor pe linia de minimă coeziune, fără a produce praf care astupă porii solului. Uneori se afirmă, în mod eronat, că prin îngheț – dezgheț se realizează o structurare a solului. Formarea structurii solului este un proces mai complex realizat de complexul coloidal argilo-humic al solului și nu în urma procesului de îngheț-dezgheț.

4. Suprafețe afânate în plan vertical, cu cizelul sau scarificatorul, unde au rămas la suprafața solului bolovani și o ușoară denivelare. În acest caz, în ferestrele iernii se va proceda asemănător cu punctul 3.

5. Suprafețe programate pentru arătură, dar care nu s-a realizat în toamnă. Acestea se pot ara în ferestrele iernii la 12-15 cm adâncime cu plugul în agregate cu grapa stelată sau o ușoară grăpare după arătură pentru a realiza mărunțirea și nivelarea solului. Arătura din ferestrele iernii nu este de calitatea arăturii de vară sau de toamnă, dar este net superioară arăturii de primăvară care trebuie evitată.

6. Suprafețele destinate sistemului de agricultură conservativă cu însămânțarea directă, în terenul nelucrat. La acestea se va urmări ca eventualele resturi vegetale să fie tocate și repartizate uniform pe teren pentru a ușura însămânțările de primăvară.

După trecerea perioadei cu ferestrele iernii, până la desprimăvărare, mai cad precipitații, mai au loc fenomene de îngheț-dezgheț, astfel încât solul să se refacă după ultimele intervenții.

Toate măsurile prezentate mai sus au scopul ca în primăvară solul să fie bine aprovizionat cu apă, mărunțit și nivelat. Astfel pregătit, zvântarea solului va avea loc cu 7-10 zile mai devreme, creând condiții ca toate culturile să fie însămânțate în epoca optimă și în special, cele din urgența I.

Orice intervenție asupra solului în primăvară provoacă pierderi de apă. O singură trecere cu grapa cu colți a provocat pierdere de 3% din apa solului. O trecere cu combinatorul, pentru pregătirea patului germinativ, a înregistrat pierderi de 5-6%. O trecere cu grapa cu discuri, care provoacă vânturarea solului, a înregistrat pierderi de 12% până la 28-29%.

Se apreciază că o trecere cu grapa cu discuri în primăvară provoacă pierderi de apă echivalente cu o ploaie de 15 l/m2. De aceea este indicat să fie evitată folosirea grapei cu discuri în primăvară. Acum toată măiestria fermierilor constă în asigurarea condițiilor pentru o bună gestionare a apei din sol, pentru evitarea oricăror pierderi.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Vinul fierbinte al unei nopți de iarnă

Dacă este iarnă, pe lângă hainele groase, mănuși, căciuli și fulare merge și un vin fiert, dulce și aromat, nu-i așa? Dar ce spuneți de un vin condimentat, care spune povestea unei nopți reci de iarnă? Oaspeții vor fi încântați de aceste arome îmbietoare, ce îi vor seduce de la prima înghițitură.

Iată ingredientele:

  • 300 ml de vin roșu sec;
  • 300 ml vin alb fructat;
  • 2 bețe de scorțișoară;
  • 10 cuișoare;
  • 1 bucată de anason;
  • 100 gr migdale;
  • 100 gr stafide;
  • 1 linguriță de ghimbir ras;
  • 1 portocală;
  • 100 gr zahăr brun;
  • câteva boabe de piper multicolor.

Cum se prepară licoarea parfumată

Scorțișoara zdrobită, ghimbirul, coaja de portocală se pun într-un borcan peste care se adaugă vinul. Se închide ermetic și se lasă la rece 24 de ore.

Vinul se strecoară într-o cratiță, apoi se adaugă zahărul, migdalele, stafidele, piperul și anasonul și se pune pe foc (mediu) până începe să fiarbă. Se servește în căni cu migdale, stafide și felii generoase de portocale.

Cei care nu pot sau nu doresc să consume vin roșu pot alege o rețetă de vin alb fiert. La această rețetă se pot adăuga lămâi verzi și foi de dafin.

Dar iată ingredientele:

  • 600 ml de vin alb;
  • 3-4 foi de dafin;
  • 10 cuișoare;
  • 1 lămâie verde (lime);
  • Câteva boabe de piper;
  • 100 gr de zahăr/miere;
  • 1 anason;
  • miez de nucă pentru decor.

Se servește cu miez de nucă și felii de lime

Vinul se toarnă într-o cratiță/oală, apoi se adaugă coaja de lămâie verde, cuișoarele, piperul, frunzele de dafin, anasonul. Se dă într-un clocot, se reglează focul la minimum și se mai lasă vinul pe foc câteva minute. Se acoperă și se lasă puțin la răcit pentru a se adăuga mierea de albine. Dacă se alege zahărul, nu este nevoie să se lase la temperat. Se servește în căni sau pahare termorezistente cu miez de nucă, felii de lime și cu sucul proaspăt stors de la acestea.

Indiferent de varianta aleasă, vă dorim să vă fie de folos și să aveți poftă!

Simona-Nicole David

  • Publicat în Social

Migrarea păsărilor, influențată de schimbările climatice

Schimbările climatice au o multitudine de urmări în tot ceea ce înseamnă traiul zilnic. Există zone unde este regândită structura culturilor agricole ori zone ce au devenit impracticabile pentru agricultură. Există ghețari care se topesc și pun în pericol întregul ecosistem, dar și regiuni în care media temperaturilor anuale a crescut considerabil în ultimii ani. Toate acestea schimbă nu doar traiul oamenilor, ci și pe cel al animalelor, al plantelor și păsărilor migratoare. De exemplu, păsările călătoare nu prea mai părăsesc țările europene în timpul iernii, așa cum se întâmpla cândva.

Migrația păsărilor este un fenomen fascinant despre care aflăm încă din copilărie, atunci când ni se spune despre ele că „pleacă în țările calde“. De fapt, plecarea păsărilor călătoare în fiecare an, începând cu luna august și până în prima parte a lunii noiembrie, din țările în care au stat peste vară pentru reproducere și hrană, este un semn bun, adică natura își urmează cursul firesc. Însă, cum se face că vedem berze pe câmp în luna decembrie, când ele ar fi trebuit să fie demult plecate pe continentul african? Ei bine, schimbările climatice provoacă schimbări de comportament, iar vremea prietenoasă din toamnă le păcălește să mai zăbovească la noi în țară și să nu plece spre Africa, prin strâmtoarea Bosforului, așa cum reiese din datele organizațiilor și asociațiilor de profil, care urmăresc migrarea berzelor cu ajutorul radioemițătoarelor. Berzele sunt păsări ce au nevoie de căldură, de aceea trebuie să plece din țara noastră atunci când se instalează iarna. Mai mult decât atât, ele trebuie să-și asigure hrana, or în momentul înghețului acest lucru devine imposibil. De curând, zeci de berze au fost zărite rătăcind pe câmpurile patriei, iar patru dintre ele au fost duse la Centrul de Reabilitare al Animalelor Sălbatice din Târgu Mureș, unde au parte de îngrijire specială pentru a trece peste iarnă. Acesta nu este un caz izolat, există diverse locuri în țară unde acestea au fost observate, cum este cazul gropii de gunoi din jurul Brașovului, acolo unde mai multe berze au ales să cuibărească.

Nu doar berzele și-au făcut un obicei din a nu mai pleca din România, ci și alte specii cum ar fi stârcii, pescărușii albaștri, gâștele sălbatice, pelicanii, lebedele, cormoranii ori lișițele. Chiar și în iernile trecute au fost observate sute de păsări în jurul lacurilor. Mai mult decât atât, ele au fost observate și în jurul râurilor din preajma marilor orașe, acolo unde sunt deversate apele menajere, care le devin sursă de hrană păsărilor. Și în Delta Dunării pelicanii ori cormoranii au devenit rezidenți permanenți, iar acest fenomen se repetă și în acest an.

Ce se va întâmpla cu ele peste iarnă? Vor supraviețui? Nu ne rămâne decât să fim atenți și să luăm măsurile necesare atunci când le observăm!


Ce putem face dacă găsim iarna berze care au nevoie de ajutor?

– Să le oferim hrană (în funcție de specie) – pește, carne crudă tăiată cubulețe;

– Dacă nu se pot mișca ori sunt înghețate trebuie să le ducem într-o anexă a gospodăriei;

– Trebuie să le oferim îngrijire corespunzătoare, apă și hrană, iar în momentul în care își revin e necesar să le eliberăm;

– Dacă păsările sunt lovite trebuie să luăm legătura cu un medic veterinar ori cu o asociație de profil pentru a fi tratate corespunzător.


Larissa DINU

  • Publicat în Mediu

Acțiuni privind asigurarea statusului de sănătate. Protecția și bunăstarea animalelor în perioada de iarnă

Iarna este deja instalată și trecerea unor specii de animale (bovine, ovine, caprine şi cabaline) la sistemul de creştere şi exploatare în stabulaţie permanentă impune crescătorilor de animale şi păsări să întreprindă şi să realizeze din timp o serie de acţiuni și lucrări prin care să se protejeze starea fiziologică şi de sănătate a efectivelor care sunt crescute în exploataţiile comerciale sau în exploataţiile nonprofesionale din gospodăriile populaţiei.

În acest context trebuie cunoscut că sănătatea animalelor presupune protecția și bunăstarea acestora, respectiv asigurarea unui confort biologic, adecvat schimbărilor ce intervin în mediul de viaţă în decursul anului, factori ce trebuie oferiţi de către proprietarii de animale.

Pentru a asigura o stare de sănătate normală animalelor şi, implicit, produse animaliere corespunzatoare se recomandă ca pentru perioada de iarnă proprietarii de animale şi păsări să asigure:

  • Adăpostirea animalelor şi păsărilor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să respecte densitatea, volumul de aer, umiditatea, luminozitatea şi zooigiena la parametrii normali, realizată prin :
  • remedierea, după caz, la adăposturi a elementelor de construcţie exterioare şi interioare deteriorate (alei de acces, padocuri, ziduri, geamuri, tâmplării, tavane, jgheaburi, burlane, tencuieli, pardoseli);
  • etanşeitatea uşilor şi a ferestrelor pentru a se asigura o temperatură optimă şi constantă în adăposturi;
  • asigurarea microclimatului optim, respectiv o temperatură de 18 – 20 grade C, a coeficientului de luminozitate, umiditatea să fie cuprinsă între 65-70% şi împrospătarea continuă a aerului prin ventilaţie naturală;
  • suprafaţa totală de adăpostire şi dimensiunea grupului pentru animale se determină în funcţie de specie, vârstă, şi alte caracteristici biologice la specia bovină, la viţei – 1,5 m, la tineret 1,8 la vacă în sistem legat patul cu L – 1,8 m, l – 0,8 m şi front de furajare 50 cm;
  • la ovine, densitatea în saivan trebuie sã asigure 1,5 m² pe cap de oaie adultã þi 0,35 m² pe miel. Padocul în aer liber trebuie să asigure o suprafaţa minimă de 2,5 m² pe cap de adult și de 0,5 m² pe miel. În perioada fătărilor adăpostul se compartimentează în funcţie de starea fiziologică a efectivului (oi gestante, oi în fătare, oi cu miei);
  • igienizarea adăposturilor prin curăţire mecanică, dezinfecţii deratizare, dezinsecţii şi zugrăvit, acțiuni efectuate cu unități specializate.
  • Asigurarea apei la nivelul necesarului, verificarea şi protejarea surselor de apă, remedierea anumitor defecţiuni pentru a nu fi supuse îngheţului.
  • Inventarul stocului de furaje pe sortimente şi indici de calitate, stabilirea şi respectarea raţiilor zilnice de furaje în funcţie de specie şi categoria de animale.
  • Asigurarea condiţiilor optime de depozitare, păstrare şi administrare a stocurilor de furaje.
  • Evitarea pășunatului pe suprafețele acoperite de brumă sau administrarea de furaje (silozuri sau rădăcinoase) îngheţate, în perioada cu temperaturi scăzute, sau furaje depreciate calitativ, care pot provoca avorturi sau alte afecţiuni digestive grave,
  • Menţinerea în stare de funcționare și igienă a instalaţiilor, echipamentelor, containerelor şi a vehiculelor utilizate pentru producerea, prepararea şi transportul furajelor şi evitarea oricărei surse de contaminare a acestora,
  • Verificarea calităţii furajelor prin trimiterea de probe la laboratorul de referinţă, respectarea recomandărilor menţionate în buletinele emise de către specialişti în cazul unor neconformităţi;
  • Respectarea normelor de biosecuritate în ferme prin:
  • funcționarea filtrului sanitar pentru personal și rutier la intrarea în fermă;
  • asigurarea condiţiilor de evacuare şi depozitare a dejecţiilor, a gunoiului în platforme sau staţii de epurare astfel încât să nu constituie surse de difuzare a bolilor;
  • amenajarea unor spaţii pentru depozitarea cadavrelor şi a altor deşeuri de origine animală destinate distrugerii la unitatea specializată.
  • Pentru protejarea împotriva SARS-CoV-2 se recomandă:
  • restricţionarea accesului în fermă a personalului non-esenţial;
  • implementarea unui registru al persoanelor care intră în fermă (dată, informaţii de contact, orele de intrare şi de ieşire, scopul vizitei şi orice alte contacte cu alte ferme în ultimele 2 săptămâni);
  • restricţionarea accesului persoanelor cu o temperatură corporală care depăşeşte valoarea de 37.5 grade Celsius; orice persoană care manifestă semne clinice compatibile cu boala COVID-19, a celor care au fost testate pozitiv pentru SARS-CoV-2 sau care au fost în carantină până în momentul în care au fost declarate vindecate de către medici;
  • în cazul fermelor de capacitate mare, sosirea angajaţilor la muncă trebuie programată astfel încât să se evite aglomerările;
  • se interzice prezenţa câinilor, pisicilor, animalelor sălbatice şi a dăunătorilor prin construirea de elemente de împrejmuire; de asemenea, trebuie îndepărtate furajele, aşternuturile şi materiile fecale care pot atrage aceste animale;
  • asigurarea echipamentului personal de protecţie; acesta trebuie ales în funcţie de activităţile desfăşurate; precum și asigurarea de echipamente de protecţie suplimentare (măști, mânuşi, ochelari de protecţie) care se schimbă și se dezinfectează zilnic;
  • respectarea distanţării fizice între angajaţi, cel puţin un metru, cu o atenţie deosebită pentru pauzele de masă;
  • inițierea unei campanii de informare în rândul angajaţilor în ceea ce priveşte mecanismele de transmitere a SARS-CoV-2 şi a măsurilor de biosecuritate care trebuie respectate la nivelul fermei;
  • să comunice medicului veterinar intenţia de introducere sau scoaterea de animale în/din exploataţie şi a altor mişcări interne de animale;
  • să anunţe urgent medicul veterinar arondat despre apariţia unor modificări în starea de sănătate a animalelor şi a păsărilor din exploataţie;
  • să colaboreze cu servicile veterinare pentru efectuarea acţiunilor de prevenire a îmbolnăvirii animalelor, prin supravegherea clinică a stării de sănătate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale şi păsări în acest scop, tratamente antiparazitare, operaţiuni de vaccinare profilactică etc.

Precizăm că în această perioadă a anului sunt programate acţiuni de supraveghere prin măsuri specifice a unor boli transmisibile, respectiv T.B.C. Blutonguie, E.S.B. Scrapia la ovine, Gripa aviară, Salmonelele la păsări, vaccinarea antirabică a carnasierelor domestice, tratamente antiparazitare de necesitate etc.

Atunci când își desfășoară activitatea, în situația evaluării unei pandemii, medicii veterinari au responsabilitatea de a-și proteja atât propria sănătate cât și pe cea a celor cu care lucrează. În context, medicii veterinari trebuie să se asigure că sunt implementate niveluri adecvate de biosecuritate, că personalul este protejat cu echipamentul necesar și că proprietarii de animale sunt informați despre măsurile de precauție în vigoare.

Este responsabilitatea fiecărui individ să se asigure că sunt respectate comportamente adecvate în cadrul acestor activități, pentru a evita extinderea suplimentară a COVID-19.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Măsuri în vederea stocării utilajelor agricole pe timpul iernii

Operațiunea de stocare se efectuează cu scopul de a proteja utilajele agricole împotriva unor factori distructivi ca: razele solare, umiditatea atmosferică, variațiile bruște de temperatura, precipitațiile, praful etc.

Ideal ar fi ca stocarea să aibă loc în spații închise (remize, hale, șoproane, barăci), iar în lipsa acestora pot rămâne sub cerul liber, dar locurile alese să fie adăpostite, pe suprafețe mai înalte pe care nu băltește apa, de dorit betonate sau cel puțin pavate cu pietriș. Utilajele mai complexe ar fi indicat să fie acoperite cu prelate. În spațiile respective nu trebuie să fie depozitate cereale, fiind pericol de șoareci, șobolani care rod instalațiile electrice. Dar nici îngrășăminte sau alte produse chimice care provoacă coroziunea. În mod preventiv, pentru rozătoare trebuie asigurate momeli, capcane.

Ca măsură generală se are în vedere curățirea perfectă a tuturor utilajelor de pământ și resturi vegetale și în special de rezidurile chimice (la mașinile de administrat îngrășăminte și la cele de stropit). Se folosește jet de apă sau aer sub presiune pentru a îndepărta aceste impurități din cele mai îndepărtate colțuri. Când se folosește apa se are în vedere protejarea instalației electrice.

Stocarea tractoarelor, combinelor și mașinilor autopropulsate

Ne vom referi numai la pregătirea motoarelor pentru stocare deoarece pentru celelalte componente vom prezenta măsurile corespunzătoare când vom vorbi de celelalte utilaje.

Pregătirea motoarelor

  • Se insistă pe curățirea radiatorului care este înfundat cu resturi vegetale și praf.
  • Se schimbă uleiul și filtrele sistemului de ungere.
  • Se strâng șuruburile peste tot și se gresează.
  • Se schimbă piesele uzate.
  • Se umple rezervorul cu motorină pentru a preveni condensul.
  • Se scot injectoarele și se păstrează în magazie, iar în orificii se introduc dopuri de lemn.
  • Cu o jumătate de oră înainte de oprirea definitivă a motorului se adaugă ulei în motorina din rezervor pentru a asigura o peliculă de ulei pe tot traseul instalației de alimentare, inclusiv între cilindri și pistoane.
  • Dacă nu s-a efectuat această operațiune se vor introduce 50-60 g de ulei prin orificiile injectoarelor la fiecare cilindru și se rotește de 10-15 ori arborele cotit, iar la 2 săptămâni se repetă rotirea.
  • Când în sistemul de răcire nu este antigel ci apă, acesta se golește și, dacă este necesar, se curăță crusta depusă.
  • Dacă este antigel, se verifică concentrația acestuia.
  • Bateriile se scot, se curăță bornele și se ung; se păstrează în magazie având grijă să fie reîncărcate lunar.

Pregătirea utilajelor agricole pentru stocare

  • După ce au fost curățate se aduc la locul de stocare și se suspendă pe capre special confecționate sau pe suporți de lemn, astfel încât nicio componentă să nu vină în contact cu platforma, să fie ridicată la cel puțin 10 cm de sol.
  • Roțile cu pneuri mici se demontează și se păstrează în magazie, iar la cele rămase pe utilaje se reduce presiunea la jumătate. Anvelopele se vopsesc în alb pentru a reflecta razele solare și a evita îmbătrânirea cauciucului.
  • Porțiunile cu vopseaua deteriorată se curăță, se dau cu grund și se vopsesc.
  • Suprafețele nevopsite se ung cu un strat de ulei ars sau vasilină.
  • Se verifică și se înlocuiesc piesele uzate.
  • Se strâng șuruburile la toate îmbinările.
  • Se gresează toate articulațiile.
  • Curelele se scot, se protejează cu lapte de var sau cu talc și se păstrează agățate de perete.
  • Lanțurile și axele cardanice se scot, se degresează și se păstrează în vase cu motorină sau ulei ars.
  • Cilindrii și instalațiile hidraulice să nu fie sub presiune.
  • Se curăță bine și se verifică lagărele și rulmenții.
  • Geamurile se spală, se ung cu vasilină, peste care se lipesc foi de ziare.
  • Manometrele se demontează și se păstrează în poziție verticală în magazie.
  • Furtunurile hidraulice și cilindrii de față se demontează, se curăță și se păstrează în magazie etichetate.
  • Cuțitele de combine și cositori se demontează, se curăță, se ung și se păstrează fiecare între două scânduri.

La combine se demontează hederul pentru a se putea curăța cât mai bine toate componentele, mai ales aparatul de treier, casa sitelor, elevatoarele etc.De dorit să se folosească aer sub presiune. Dacă se folosește apa, după spălare se pornește combina și se lasă să funcționeze 15 minute pentru a se îndepărta apa de peste tot.

La mașinile de stropit se spală foarte bine toate componentele pentru a îndepărta chimicalele, inclusiv din pompe, după care se introduce antigel.

Duzele se demontează și se păstrează în magazie.

Periodic se controlează modul cum se păstrează utilajele stocate, se iau măsuri de îndepărtarea zăpezii și a apei colectate pe diferite component, precum și alte măsuri care se impun.

Măsurile de pregătire și stocare a utilajelor agricole necesită ceva timp și preocupare, dar în acest fel se asigură prelungirea duratei de funcționare a acestora, fără cheltuieli suplimentare.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

O iarnă mai scumpă cu 50-60% față de anul trecut?

Este aproape imposibil a avea, într-un mediu atât de complex, o idee sigură și precisă despre costul energiei în România, însă, pe baza unor modele curente, și luând în calcul un răspuns suplimentar al autorităților, probabil inclusiv la nivel european, ne putem imagina totuși o majorare de 25% pentru energie electrică și de 25-30% pentru gaze față de septembrie 2021, ceea ce ar duce valorile la +50-60% față de anul trecut, explică Claudiu Cazacu, Consulting Strategist în cadrul XTB, preluat de financialintelligence.ro.

După loviturile induse de criza pandemică, logistică, a semiconductorilor, lumea economică încearcă să se orienteze și să se regrupeze acum în fața provocărilor din energie. Prețul gazelor naturale în SUA (indice generic dat de contractul de pe bursa CME) a ajuns în octombrie la un maxim al ultimilor 7 ani, la 6,46 dolari pe un milion de BTu (cca. 0,293 MWh). În februarie 2014 s-a mai atins un nivel asemănător, cu un vârf doar puțin mai sus. Mergând în urmă, valori mai înalte regăsim doar înainte de criza financiară din 2008. Perioada anilor 2000-2008 a adus 4 situații când prețurile au depășit 6 dolari mmBTu, atingând chiar un nivel de peste 15 USD/mmBTu, totuși durata a fost de cel mult câteva luni, iar aceasta se întâmpla înainte de boom-ul din domeniul șisturilor (shale oil, gas), explică analistul. În Europa, cotațiile gazului natural și ale energiei electrice au înregistrat, de asemenea, valori record, în serie, zi după zi. De altfel, o asemenea accelerare a prețurilor este fără precedent în istorie.

China suferă, la rândul său, de pe urma lipsei de cărbune, penele de curent oprind activitatea în unele regiuni. Sincronizarea nefericită a cererii mari de energie (dinspre populație, economie în general, dar și din segmentul producției de metale, cu prețuri înalte), cu restricționarea importurilor de cărbune din Australia, a forțat administrația să solicite o majorare a producției de cărbune, deși aceasta nu ajută la țintele de depoluare.

În relativă apropiere, în India, reorientarea cărbunelui spre producția de energie e cerută de administrația Delhi-ului, pentru a evita opririle din alte regiuni ale țării. Cum s-a ajuns aici? Dincolo de diferențe specifice, în general sunt câțiva factori principali. Cererea masivă generată de redresarea economiei, împreună cu subinvestiția în domeniul energiei convenționale și o diminuare conjuncturală a producției de energie prietenoasă cu mediul ar fi ingredientele principale ale situației curente, în abordare globală.

Interese speculative…

Prețul gazului natural a intrat luna aceasta într-o perioadă de oscilații mari în SUA, cu interes speculativ ridicat. În Europa, lichiditatea redusă a permis variații spectaculoase pentru contractul TTF (olandez): într-una din zile au fost mai întâi creșteri de 30%, apoi scăderi de 35%. Cotațiile au fost oprite din ascensiune în momentul în care președintele Rusiei a orientat așteptările spre o majorare a ofertei.

O conductă alternativă rutelor actuale de alimentare, prin Ucraina și Polonia, ar putea deveni operațională în momentul autorizării de către Germania, însă se estimează că ar putea fi folosită inițial la doar 10% din capacitate.

Pe de altă parte, odată cu alimentarea depozitelor interne pentru iarnă, Gazprom ar putea oferi cantități mai mari la export, ușurând în parte dezechilibrul pieței. Cu toate acestea, prețul gazului natural este în România de 6-7 ori mai mare față de aceeași perioadă a anului trecut. E drept că anul trecut cotațiile au fost sub apăsarea restricțiilor, în condiții de cerere modificată de închiderea economiilor. Mediul de acum nu mai seamănă deloc cu cel din anul anterior, iar lucrurile evoluează în ritm rapid. De la o zi la alta echilibrul pieței se poate schimba.

Presiunea este masivă și în piața de energie: energia electrică a avut, potrivit OPCOM pentru PZU, un preț mediu de 874.98 lei pe MWh între 4 și 10 octombrie, cu 25.2% peste săptămâna anterioară. Anul trecut, prețul mediu a fost de 190.92 lei. Chiar și față de aceste niveluri, ultimele zile au adus scumpiri. Pe 10 octombrie prețul mediu (OPCOM) a ajuns la 956.49 lei/MWh, iar pe 12 octombrie prețul din România era cel mai înalt din Europa, la aproximativ 1.155 lei/MWh, pe 13, la ora 14, nivelul este în ușoară scădere, de 1.071 lei.

Ce urmează?

Ce urmează pentru consumatorii din România?, se întreabă Claudiu Cazacu. În lipsa plafonării prețurilor, o creștere foarte dureroasă a costului utilităților, o veste deloc bună în condițiile în care inflația, anunțată la 6.29%, depășește cu mult estimările oficiale de la începutul anului și ar putea continua trendul actual. Spania și alte state, alături de România, solicită o abordare comună la nivel european în privința cumpărării de gaze naturale și un mecanism acceptat de compensare – în situația actuală intervenții de plafonare ar fi acceptate de autoritățile europene doar prin derogare. Subvențiile și compensările deja acceptate (0.21 lei/kWh pentru energie și 25% dintr-un preț de referință de 125 lei/MWh pentru gaze naturale) au un impact estimat de 1.3 mld. lei și pot acoperi doar în parte creșterea facturilor în această iarnă, dacă prețurile de bază la energie și gaze nu revin foarte aproape de nivelurile de anul trecut.


Un scenariu mediu, care ia în calcul o temperare moderată a prețurilor, în urma depășirii disparităților actuale, a recalibrării raportului cerere/ofertă (un mod sever în care s-ar putea face ar fi prin reducerea consumului, a activității industriale sau raționalizare) și a unei oferte mărite dinspre statele producătoare ar putea induce totuși facturi mai mari cu două cifre în lunile de iarnă. Datele de inflație arată deja, în septembrie, o creștere de 24.65% pentru energie electrică și de 20.55% pentru gaze.


Este aproape imposibil a avea, într-un mediu atât de complex, o idee sigură și precisă despre costul energiei, însă, pe baza unor modele curente, și luând în calcul un răspuns suplimentar al autorităților, probabil inclusiv la nivel european, ne putem imagina totuși o majorare de 25% pentru energie electrică și de 25-30% pentru gaze față de septembrie, ceea ce ar duce valorile la +50-60% față de anul trecut. Fără măsuri noi de intervenție sau o corecție drastică, relativ rapidă, a prețurilor energiei și gazelor, valorile ar fi chiar mai drastice.

Ion BOGDAN

Măsuri şi recomandări pentru prevenirea îmbolnăvirilor la animale în perioada cu temperaturi scăzute

Ninsorile şi temperaturile scăzute din perioada de iarnă pot afecta starea fiziologică şi de sănătate a efectivelor de animale care sunt crescute în exploatațiile comerciale sau în gospodăriile populaţiei în situația în care nu sunt respectate normele de protecţie şi bunăstare, prin care să se asigure toate condițiile impuse în această perioadă şi care se referă la biosecuritate, adăpostire, hrănire, îngrijire, exploatare, transportul la alte locații.

Proprietarii de animale trebuie să cunoască un element esenţial, şi anume că sănătatea animalelor presupune protecția și bunăstarea acestora, respectiv un anumit confort biologic, fără de care nu este posibilă exprimarea integrală a vitalităţii, inclusiv a comportamentului natural, adecvat schimbărilor ce intervin în mediul de viaţă.

Acest deziderat înseamnă asigurarea spaţiului vital indispensabil, supravegherea zilnică a tuturor animalelor, monitorizarea factorilor de microclimat, a ventilaţiei, a consumului de furaje şi de apă, aplicarea programelor de profilaxie a bolilor etc.

Pentru a asigura o stare de sănătate normală animalelor şi implicit obținerea de produse animaliere corespunzătoare se recomandă proprietarilor de animale ca pentru perioada anotimpului rece să asigure:

  • Adăpostirea animalelor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să asigure temperatura, densitatea, volumul de aer, umiditatea, luminozitatea şi zooigiena la parametrii normali, prin:
    • remedierea, după caz, a elementelor de construcţie exterioare şi interioare deteriorate (alei de acces, padocuri, ziduri, geamuri, tâmplării, tavane, pardoseli, jgheaburi);
    • etanşeitatea uşilor şi a ferestrelor pentru a se asigura o temperatură optimă şi constantă în adăposturi;
    • asigurarea unor spaţii confortabile pentru perioada fătărilor la specia bovină, porcină şi în special pentru ovine;
    • verificarea şi remedierea elementelor tehnologice (utilajele și aparatura de muls, de furajare, de evacuare dejecții, adăpare, ventilaţie);
    • asigurarea apei calde necesare pentru igienizarea ugerului, a ustensilelor şi vaselor de muls.
  • Verificarea şi protejarea surselor de apă şi furaje pentru a nu fi supuse îngheţului.
  • Inventarul stocului de furaje pe sortimente, asigurarea condiţiilor optime de depozitare şi păstrare, stabilirea şi respectarea raţiilor zilnice de furaje în funcţie de specie şi categoria de animale.
  • Evitarea administrării de furaje (silozuri sau rădăcinoase) înghețate care pot provoca avorturi sau alte afecțiuni grave.
  • Evacuarea şi depozitarea dejecţiilor, a gunoiului în platforme sau staţii de epurare astfel încât să nu constituie surse de difuzare a bolilor.
  • Asigurarea de facilităţi pentru depozitarea cadavrelor şi a altor deşeuri de origine animală destinate distrugerii la o unitate specializată.
  • Transportul animalelor să se efectueze numai dacă situaţia o impune şi dacă sunt asigurate mijloace de transport echipate corespunzător care să le protejeze de intemperii.
  • Animalelor de companie (câini, pisici, iepuri etc.), care sunt ţinute afară, să li se asigure o sursă de apă potabilă, precum şi un adăpost corespunzător care să poată oferi protecţie faţă de acţiunea directă a frigului şi a zăpezii.
  • Să comunice medicului veterinar intenţia de introducere sau scoatere a animalelor în/din exploataţie şi alte mişcări interne de animale.
  • Să anunțe urgent medicul veterinar arondat despre apariția unor modificări în starea de sănătate a animalelor și păsărilor din exploatație.
  • Să colaboreze cu serviciile veterinare pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acţiunilor de supraveghere, operaţiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, prelevarea și afluirea de probe pentru examene de laborator, acțiuni programate pentru această perioadă.

Pentru perioada cu temperaturi scăzute, medicii veterinari verifică, evaluează şi colaborează cu proprietarii de animale pentru respectarea normelor de biosecuritate, protecţie şi bunăstare pentru animalele crescute în exploataţii, precum şi pentru respectarea legislaţiei privind mişcarea acestora în judeţ pe teritorul naţional, în spațiul intracomunitar și la export în țări terțe, după caz.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA,

Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Măsuri de stocare a utilajelor agricole pe timpul iernii

Stocarea tractoarelor și mașinilor agricole reprezintă complexul de măsuri tehnico-organizatorice care urmăresc prevenirea deteriorării diferitelor organe și subansambluri în perioada de inactivitate.

Factorii care pot provoca asemenea deteriorări sunt: razele solare, umiditatea atmosferică, variațiile bruște de temperatură, precipitațiile, praful, rozătoarele etc.

De dorit ar fi ca stocarea să se facă în spații închise (remize, hale, șoproane, barăci), iar în lipsa acestora rămân sub cerul liber, dar locurile alese trebuie să fie adăpostite, pe suprafețe mai înalte unde nu băltește apa, de dorit betonate sau, cel puțin, pavate cu pietriș și în acest caz, pe cât posibil, să fie acoperite cu prelate.

În spațiile respective nu trebuie să fie depozitate cereale, fiind pericol de rozătoare, și nici îngrășăminte chimice sau alte produse care pot provoca coroziunea utilajelor.

Pentru a preveni producerea de rosături la instalația electrică se iau măsuri de montare a capcanelor sau punere de momeli pentru rozătoare.

Înainte de stocare utilajele sunt bine curățate de pământ și de resturi vegetale folosind jet de apă sau aer sub presiune.

Măsuri specifice la motoarele de tractor și mașini autopropulsate

  • se insistă pe curățirea radiatorului care este înfundat și în instalația de răcire se asigură antigel;
  • se schimbă uleiul și filtrele;
  • se strâng șuruburile la toate îmbinările;
  • se gresează la toate punctele prevăzute cu gresor;
  • se umple rezervorul cu motorină pentru a preveni condensul și coroziunea;
  • cu o jumătate de oră înainte de oprirea motorului se adaugă ulei în motorină pentru a asigura peliculă de ulei pe tot traseul;
  • toate curelele se slăbesc;
  • bateriile se scot, se curăță bornele și se păstrează în magazii, având grijă să fie reîncărcate lunar;
  • se scot injectoarele și se montează dopuri din lemn.

Măsurile necesare la restul utilajelor

  • după curățire se revizuiesc și se schimbă piesele uzate;
  • se strâng bine șuruburile la toate îmbinările;
  • se revizuiește vopseaua și se retușează unde este deteriorată;
  • părțile nevopsite se ung cu ulei sau vaselină;
  • se gresează toate articulațiile;
  • curelele se scot, se protejează cu lapte de var și se agață pe perete;
  • lanțurile se scot, se degresează și se păstrează în vase cu motorină sau ulei;
  • anvelopele se protejează cu lapte de var pentru a preveni îmbătrânirea cauciucului;
  • totul se suspendă pe capre și se reduce presiunea în pneuri;
  • cilindrii și instalațiile hidraulice nu trebuie să fie sub presiune;
  • geamurile se ung cu vaselină și se lipesc cu ziare.

La combine se demontează hederul pentru a se putea curăța cât mai bine toate componentele, mai ales aparatul de treier, casa sitelor, elevatoarele etc.

Dacă s-a spălat cu apă, se pornește combina și se lasă să funcționeze 15 minute pentru a fi îndepărtată apa.

La mașinile de stropit și de administrat îngrășăminte chimice se spală bine toate componentele pentru a se îndepărta chimicalele, inclusiv pompele în care se introduce apoi antigel.

Prin măsurile corecte de stocare se asigură prelungirea duratei de funcționare a utilajelor agricole fără cheltuieli suplimentare.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Hrănirea găinilor ouătoare din sistemul free-range în sezonul rece

Pentru perioada de iarnă, fermierii care cresc găini în sistemul free-range trebuie să aibă în vedere faptul că cerinţele în energie cresc cu 20-30% faţă de condiţiile optime de temperatură.

Temperatura optimă pentru ouat este de 18-13 grade Celsius. Scăderea acesteia sub pragul de 10-8 grade reduce producția de ouă până la încetarea acesteia.

În hrana găinilor ouătoare, foarte important este raportul energo-proteic; proteina este cea care asigură producţia de ouă, pe când energia întreţine funcţiile vitale ale organismului şi asigură prelucrarea proteinei din nutrețuri în proteina din ouă.

Cea mai mare parte a valorii energetice a unui nutreț complet pentru găinile ouătoare este asigurată de cereale, dintre care porumbul ocupă ponderea cea mai mare (70-50%), urmat de grâu, secară, triticale, sorg sau orz; acesta din urmă este limitat de valoarea energetică mai redusă, dar şi de nivelul mai mare de celuloză (coji) pe care îl conţine.

Întrucât în sezonul de iarnă nutreţurile verzi dispar din alimentaţie, este necesară introducerea de suplimente proteino-vitamino-minerale (CPVM) cu scopul de a asigura atât necesarul de hrană pentru întreţinere, cât şi pentru producţia de ouă.

CPVM-urile sunt produse de fabricație care includ în masa lor ingrediente proteice (șroturi de soia, floarea- soarelui, rapiță, gluten de porumb, tărâțe de orez sau grâu etc.), substanțe minerale și vitamine. CPVM-urile se folosesc la prepararea nutrețurilor combinate complete, prin încorporarea lor în cereale în proporție de 40-10%.

INCDBNA (IBNA) Balotești produce o gamă largă de nutrețuri combinate complete și de CPVM-uri pentru păsări (găini ouătoare, pui de carne, curci, prepelițe, fazani, iar la cerere și pentru rațe, gâște). Produsele se pot cumpăra în pungi de 10 kg sau în saci de 30 kg și toate sunt disponibile atât în varianta măcinată, cât și granulată. Pentru întrebări sau comenzi vă rugăm să ne contactați telefonic (021.351.20.83) sau prin intermediul paginii noastre: http://www.ibna.ro/produse

Dr. ing. Georgeta CIURESCU

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Acţiuni privind asigurarea statusului de sănătate, a normelor de protecție și bunăstare la animale în perioada de iarnă

Apropierea anotimpului de iarnă şi, totodată, trecerea treptată a unor specii de animale (bovine, ovine, caprine şi cabaline) la sistemul de creştere şi exploatare în stabulaţie permanentă impune crescătorilor de animale şi păsări să întreprindă şi să realizeze din timp o serie de acţiuni și lucrări prin care să se protejeze starea fiziologică şi de sănătate a efectivelor care sunt crescute în exploataţiile comerciale sau în exploataţiile nonprofesionale din gospodăriile populaţiei.

În acest context trebuie cunoscut că sănătatea animalelor presupune protecția și bunăstarea acestora, elemente care reprezintă starea animalului la un moment dat în raport cu factorii tehnologici de exploatare, respectiv de asigurarea unui confort biologic, adecvat schimbărilor ce intervin în mediul de viaţă în decursul anului, factori oferiţi de către proprietarii de animale, prin:

  • asigurarea spaţiului vital indispensabil;
  • supravegherea zilnică a animalelor;
  • respectarea normelor tehnologice de exploatare, a parametrilor de microclimat, a ventilaţiei și a normelor de zooigienă;
  • asigurarea consumului necesar de furaje şi de apă;
  • aplicarea programelor de profilaxie a bolilor transmisibile sau a tehnopatiilor;
  • asigurarea conceptului de securitate alimentară şi trasabilitate.

Deși majoritatea fermierilor își cunosc acțiunile și responsabilitățiile privind pregatirea pentru iernare a animalelor de rentă, consider necesare unele recomandări plecând de la premisa că, pentru a obține producții superioare și de calitate, este nevoie de animale sănătoase.

Pentru a asigura o stare de sănătate normală animalelor se recomandă ca pentru perioada de iarnă proprietarii de animale şi păsări să asigure:

Adăpostirea animalelor şi păsărilor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să respecte densitatea, volumul de aer, umiditatea, luminozitatea şi zooigiena la parametrii normali, realizată prin:

  • remedierea, după caz, la adăposturi a elementelor de construcţie exterioare şi interioare deteriorate (alei de acces, padocuri, ziduri, geamuri, tâmplării, tavane, jgheaburi, burlane, tencuieli, pardoseli);
  • etanşeitatea uşilor şi a ferestrelor pentru a se asigura o temperatură optimă şi constantă în adăposturi;
  • asigurarea microclimatului optim, respectiv o temperatură de 18-20°C, a coeficientului de luminozitate, umiditatea să fie cuprinsă între 65-70% şi împrospătarea continuă a aerului prin ventilaţie naturală;
  • suprafaţa totală de adăpostire şi dimensiunea grupului pentru animale se determină în funcţie de specie, vârstă şi de alte caracteristici biologice;
  • la specia bovină, la viţei – 1,5 m, la tineret 1,8 la vacă în sistem legat patul cu L – 1,8 m, l – 0,8 m şi front de furajare 50 cm;
  • la ovine, densitatea în saivan trebuie să asigure 1,5 m² pe cap de oaie adultă și 0,35 m² pe miel. Padocul în aer liber trebuie să asigure o suprafaţă minimă de 2,5 m² pe cap de adult și de 0,5 m² pe miel. În perioada fătărilor adăpostul se compartimentează în funcţie de starea fiziologică a efectivului (oi gestante, oi în fătare, oi cu miei);
  • igienizarrea adăposturilor prin curăţire mecanică, dezinfecţii, deratizare, dezinsecţii şi zugrăvit, efectuate cu unități specializate.
  • Asigurarea apei la nivelul necesarului, verificarea şi protejarea surselor de apă, remedierea anumitor defecţiuni pentru a nu fi supuse îngheţului.
  • Inventarul stocului de furaje pe sortimente şi indici de calitate, stabilirea şi respectarea raţiilor zilnice de furaje în funcţie de specie şi categoria de animale.
  • Asigurarea condiţiilor optime de depozitare, păstrare şi administrare a stocurilor de furaje prin:
  • evitarea pășunatului pe suprafețele acoperite de brumă sau administrarea de furaje (silozuri sau rădăcinoase) îngheţate, în perioada cu temperaturi scăzute, sau furaje depreciate calitativ, care pot provoca avorturi sau alte afecţiuni digestive grave;
  • menţinerea în stare de funcționare și igienă a instalaţiilor, echipamentelor, containerelor şi a vehiculelor utilizate pentru producerea, prepararea şi transportul furajelor şi evitarea oricărei surse de contaminare a acestora,
  • verificarea calităţii furajelor prin afuirea de probe la laboratorul de referinţă, respectarea recomandărilor menţionate în buletinele emise de către specialişti în cazul unor neconformităţi.

Respectarea normelor de biosecuritate în ferme prin:

  • funcționarea filtrului sanitar pentru personal și rutier la intrarea în fermă;
  • asigurarea condiţiilor de evacuare şi depozitare a dejecţiilor, a gunoiului în platforme sau staţii de epurare, astfel încât să nu constituie surse de difuzare a bolilor;
  • amenajarea unor spaţii pentru depozitarea cadavrelor şi a altor deşeuri de origine animală destinate distrugerii la unitatea specializată.
  • Să colaboreze cu medicii veterinari arondaţi, pentru identificarea şi înregistrarea la timp a animalelor (bovine, ovine, caprine şi porcine) existente în exploataţie.
  • Să comunice medicului veterinar intenţia de introducere sau scoaterea de animale în/din exploataţie şi a altor mişcări interne de animale.
  • Să anunţe urgent medicul veterinar arondat despre apariţia unor modificări în starea de sănătate a animalelor şi păsărilor din exploataţie.
  • Să colaboreze cu servicile veterinare pentru efectuarea acţiunilor de prevenire a îmbolnăvirii animalelor, prin supravegherea clinică a stării de sănătate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale şi păsări în acest scop, tratamente antiparazitare, operaţiuni de vaccinare profilactică etc.

Precizăm că în această perioadă a anului sunt programate acţiuni de supraveghere prin măsuri specifice a unor boli transmisibile, respectiv TBC Blutonguie, ESB Scrapia la ovine, Gripa aviară, Salmonelele la păsări, vaccinarea antirabică a carnasierelor domestice, tratamente antiparazitare de necesitate etc.

Medicii veterinari, pe lângă verificările şi evaluările privind respectarea normelor de biosecuritate, protecţie şi bunăstare în exploataţiile cu animale şi păsări, caută permanent să menţină o bună colaborare cu crescătorii de animale, cu asociaţiile crescătorilor de animale constituite, cu micii producători de bunuri alimentare, prin informări reciproce cu problematica existentă, pentru a soluţiona operativ doleanţele şi solicitările acestora şi pentru aplicarea unor măsuri corective în cazul identificării unor neconformităţi.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Sfaturi de la un apicultor ieşean pasionat. Pregătirea albinelor pentru iarnă

Anul apicol 2020 a fost pentru apicultura ieşeană un an foarte dificil, unde au alternat perioadele de secetă cu perioadele ploioase; drept rezultat, producţia de miere pe familii de albine a fost redusă sau chiar a lipsit, cum este şi cazul tânărului Sergiu Diaconu, din comuna Cozmeşti. Cu toate acestea, ieşeanul nu s-a lăsat deloc demoralizat şi ne va vorbi despre cum a pregătit el familiile de albine pentru iernare, dar şi cum s-a apucat de această ramură a agriculturii.

Ajutorul de minimis a salvat familiile de albine de la moarte

„De apicultură m-am apucat în anul 2010, când pasiunea mi-au stârnit-o doi colegi de serviciu. M-a fascinat acest domeniu interesant și am început cu două familii de albine; în următorii ani le-am înmulțit și am ajuns la 154 de familii“, îşi reaminteşte Sergiu.

Anul apicol 2020 a fost pentru apiculturii din judeţul Iaşi un an foarte dificil deoarece au alternat perioadele de secetă cu perioadele ploioase, ne spune ieşeanul. „Au fost ploi ce au durat trei săptămâni, a plouat în fiecare zi, timp în care albinele nu au putut aduna mai nimic, chiar mureau de foame în stup, de aceea a fost nevoie să intervenim chiar și în timpul sezonului activ cu hrană artificială pentru a salva familiile de albine de la moarte. În acest sens, Guvernul ne-a ajutat cu o sumă mică, dar a fost bine-venită. Este vorba de ajutorul de minimis care ne-a adus 25 lei/familia de albine, ceea ce înseamnă 10 kilograme de zahăr și în felul acesta am putut pregăti, cât de cât, și salva familiile de albine pentru sezonul următor apicol deoarece de la 1 august 2020 începe următorul sezon apicol.“


„Anul acesta mă pot «lăuda» cu o producție de miere negativă de zero kilograme de miere pe familia de albine; aici la noi în zonă albinele nu au avut ce culege. În schimb pot spune că, în decursul celorlalți nouă ani, am obținut producții medii la familiile de  albine de 10, 15 până la 20 de kilograme. Am obținut această producție de miere pe staționar, nu în pastoral. Nu am mutat familiile de albine într-un loc în altul. Doar aici pe vatră, ce ne oferă zona, două culesuri mari și câteodată unul mai mic, un al treilea cules“, a mai spus Sergiu.


Despre cum se realizează pregătirea coloniilor de albine pentru iarnă

apicultor

Pregătirea coloniilor de albine pentru iarnă începe de la 15 august, cel târziu sfârşitul lunii august, şi se termină în octombrie. Constă în completarea rezervelor de hrană şi reorganizarea cuibului, scoaterea ramelor goale din stup, mai adaugă tânărul. „Familii de albine se pregătesc începând cu 1 august sau chiar de la 20 iulie pentru anul apicol următor. Se începe cu hrănirile de stimulare, de completare, aplicarea tratamentelor anti-varroa pentru a intra în iarnă cu familii sănătoase, deparazitate, familii puternice însemnând o populație generoasă de albine, cu cât sunt mai multe cu atât este mai bine peste iarnă și cu familii sănătoase. Odată cu scăderea populației de albine, cu cât sunt mai puțini indivizi în colonie cu atât trebuie redus și numărul de rame, nu trebuie să intrăm pe iarnă cu multe rame și puțină albină, ci cu puține rame și multă albină. Albinele funcționează ca o colonie, nu este important un individ, cât important este rolul său în colonie. Ele lucrează, se încălzesc în ghem și fiecare albinuță are rolul ei în acel ghem pentru a putea face față intemperiilor, pe care inevitabil le produce sezonul rece. Iarna în stup nu este indicat să se intervină; eu nu intervin iarna în familiile de albine, doar urmăresc iernatul în exteriorul stupului. Izolarea se face începând cu luna septembrie, când deja nopțile se lungesc și devin mai reci. Eu folosesc polistirenul care se utilizează în construcții; este un izolant foarte bun, numai că apicultorii mai tineri trebuie să știe că, dacă folosesc un astfel de material, trebuie să fie atenți la umiditatea pe care o produce acest material lângă familiile de albine, de aceea trebuie o ventilație foarte bună în stup pe timpul sezonului rece. Deocamdată voi rămâne la acest stadiu pentru că am și serviciu și, dacă aș mări numărul de stupi, mi-ar trebui și timp mai mult. Vreau să rămân cu acest număr, dar să am familii mai puternice“, încheie Sergiu Diaconu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Rețete culinare de la mănăstirile grecești și cretane. Ghiveci de legume pentru iarnă

Continuăm seria de rețete inspirate din preparatele culinare realizate în mănăstirile grecești și cretane, începute cu două numere în urmă, cu o rețetă pentru iarnă – ghiveci de legume.

Un astfel de preparat poate fi consumat oricând și se poate pregăti din legume de sezon, dar toamna este ideal a se pregăti deoarece se pot folosi toate legumele. Iar mixul de legume și arome înseamnă, deci, și un gust mai bun. Se poate consuma atât rece, cât și cald și poate fi garnitură la un preparat pe bază de carne, paste sau orez. De asemenea, se poate pune în borcane pentru a fi consumat pe timpul iernii, atunci când nu găsim legume proaspete.


Ingrediente pentru ghiveci de legume la conservă (dacă se prepară pentru a fi consumat pe loc, se reduc cantitățile):

  • 1 kg de ceapă
  • 1 kg de morcovi
  • 1 kg de vinete
  • 1 kg de ardei gras
  • 1 kg de dovlecei
  • 1 kg de praz
  • 1 kg de fasole verde sau galbenă
  • 1 kg de mazăre
  • 1 kg de roșii
  • 2-3 căpățâni de usturoi
  • 200 ml ulei
  • 20 foi de dafin
  • 3 lingurițe de busuioc
  • 3 lingurițe de cimbru
  • 2-3 lingurițe de piper boabe
  • (alb, roșu, negru)
  • 1 linguriță ienibahar
  • 3 lingurițe coriandru uscat
  • Sare, piper – după gust

Mod de preparare:

Legumele se pregătesc și se adaugă în funcție de timpul de preparare termică; astfel, cele care fierb mai repede se pun la final, iar după ce fierb toate se adaugă și roșiile tăiate cubulețe (fără coajă).

Ceapa și prazul se toacă mărunt și se pun într-un vas cu uleiul, cu puțină apă caldă, cu plantele aromatice (busuioc, cimbru, foi de dafin etc.), sarea și piperul. Se lasă pe foc domol și se acoperă cu un capac. Când ceapa și prazul sunt aproape gata, se adaugă morcovii tăiați rondele, se mai adaugă puțină apă (călduță, de preferat) și se pune capacul. După câteva minute, se adaugă fasolea curățată și tăiată în bucățele de 1 cm și, dacă este cazul, se mai adaugă puțină apă călduță. În paralel, se coc vinetele, se curăță și se lasă la scurs pe un tocător de lemn. Se pune mazărea și după puțin timp se pot adăuga și dovleceii tăiați cubulețe. Când toate legumele sunt fierte, se pun roșiile decojite și tăiate cubulețe și se amestecă pentru a nu se prinde de vasul în care fierb. Când și roșiile sunt aproape gata, se adaugă vinetele ușor tocate cu un satâr din lemn (nu este recomandat a se folosi cuțit din inox pentru că oxidează).

Când este totul gata, se ia de pe foc și se adaugă usturoiul. Ghiveciul de legume se pune în borcane închise ermetic, care se vor fierbe într-un vas cu apă aproximativ o oră. Pentru ca borcanele să nu se spargă se acoperă vasul cu un prosop de bucătărie. După ce au fiert o oră la foc mic, se scot din vas și se pun pe un blat de lemn cu capacul în jos. Se lasă la răcit și apoi se depozitează într-un loc uscat și răcoros pentru iarnă.

În funcție de preferințele fiecăruia, legumele din rețetă pot fi înlocuite. Trebuie doar să se țină cont de timpul necesar preparării termice pentru fiecare tip de legumă în parte.

Simona Nicole David

Unde puteți schia în această iarnă

Spre bucuria practicanților sporturilor de iarnă, meteorologii au anunțat o iarnă bogată în zăpadă. Dacă va fi așa sau nu vom vedea. Până una alta vă reamintim, dacă mai era nevoie, în ce locuri din România puteți ajunge pentru a vă bucura de schi ori săniuș. În afară de celebrele Poiana Brașov, Valea Prahovei, Straja, Rânca și altele, vă indicăm astăzi, fără a intra și în alte amănunte, toate cele 45 de localități care au de la 1 la 10 pârtii de schi, distribuite în 16 județe.

Cluj: Băișoara, cu Pârtia Mare și Slalom; Feleacu, având o singură pârtie cu același nume; Dângău Mic, cu pârtiile Dângău Mare și Dângău Mic; Mărișel-Copcea, cu pârtiile Albastru, Roșu, Negru și Codrii Vlășinului.

Bihor: Stâna de Vale, cu pârtia cu același nume.

Alba: Arieșeni, cu patru pârtii de schi, Vârtop 1 și 2, Piatra Grăitoare 1 și 2 (capacitate de cazare asigurată); Șureanu, cu pârtiile A 1, A2, A3, C1,C2,C3, C4, S1 și S2; Vidra-Voineasa, cu 7 pârtii numerotate de la 1 la 7.

Brașov: Poiana Brașov, cu pârtiile Bradul, Drumul Roșu, Kanzel, Lupului, Ruia, Slalom, Stadion, Subteleferic și Sulinar; Predeal, cu pârtiile Cioplea, Clăbucet Plecare, Clăbucet Sosire, Clăbucet Variantă, Clăbucet Școală, Cocoșul, Gârbova, Subteleferic și Trei Brazi;  Bran, cu pârtiile Bran 1 și Bran 2; Vulcan, cu pârtie Vulcan.

Prahova: Sinaia, cu pârtiile Carp, Drumul de Vară, Drumul Vechi, Pârtia Turistică, Valea Dorului, Valea Dorului Variantă, Valea Soarelui și Vânturiș; Bușteni, cu pârtiile Babele-Peștera, Boncu, Gura Diham, Cabana Babele, Cabana Omu, Coștila-Caraiman, Kalinderu, Piatra Arsă, Silva și Valea Gaură; Azuga, cu pârtiile Cazacu, Cazacu Bretea, Cazacu Variantă, La Stâna, Sorica și Sorica Sud.

Sibiu: Păltiniș, cu pârtiile Dăneasa, Dealul Poplacii, Găujoară-Păltiniș, Oncești, Oncești 2, Oncești-Păltiniș, Santa și Arena Platoș; Bâlea, cu pârtiile Bâlea Cascadă și Bâlea Cascadă Pilonul 2.

Harghita: Piricske, cu pârtia Piricske; Mădăraș, cu pârtiile Sugó Baby, Sugó, Kicsi Mihály, Nagy Mihály, Csillagösvény, Hadak útja și Csutakos Extrém; Harghita Băi, cu pârtiile Csipike,  Kossuth, Kossuth2, Kossuth 3, Miklós, Ózon și Tófalvi; Borsec, cu pârtiile Prichindel, Speranța și Verofény; Toplița, cu pârtiile Bradul și Măgheruș; Băile Homorod, cu pârtia Lobogó; Băile Tușnad, cu pârtia purtând același nume; Ciumani, cu pârtia Veresvirág; Șumuleu Ciuc, cu pârtia Kissomlyó; Ghimeș, cu pârtiile Roșu, Albastru și Începător.

Covasna: Șugaș Băi, cu pârtiile Roșu și Albastru.

Mureș: Sovata, cu pârtiile Aluniș și Aluniș 2; Bucin, cu pârtiile Bogdan și Bújdosó.

Hunedoara: Petroșani, cu pârtiile Parâng, Poiana Mare, Spre Saivane, Sub Telescaun I și Sub Telescaun 2; Straja, cu pârtiile Canal, Lupului, Mutu, Platoul Constantinescu, Platoul Soarelui, Sf. Gheorghe și Telescaun.

Caraș-Severin: Muntele Mic cu pârtiile Căldare, Pârtia Nordică, Sub Teleschi și Valea Soarelui; Văliug, cu pârtiile Crucea de Brazi, Goznuța, Semenic, Slalom și Slalom Uriaș.

Gorj: Rânca stațiune, cu pârtiile Rânca Medie și Rânca Ușoară.

Maramureș: Borșa, cu pârtiile Brădeț, Pârtia Olimpică, Poiana Știol, Puzdrele, Sub Telescaun și Vârf Știol; Baia Sprie, cu pârtiile Șuior 1, Șuior 2 și Șuior 3; Cavnic, cu pârtiile Brazi, Cora, Izvoare 1, Izvoare 2, Poiana Soarelui și Mogoșa.

Suceava: Cârlibaba, cu pârtia Măgura și Măgura 1; Vatra Dornei, cu pârtiile Dealu Negru, Parc, Parc 2 și Veverița.

Bistrița Năsăud: Piatra Fântânele, cu pârtiile Tihuța 1, Tihuța 2 și Tihuța 3.

Neamț: Durău, cu pârtia Durău; Piatra Neamț, cu pârtia Cozia.

Maria BOGDAN

  • Publicat în Turism

Ce mijloace să folosim pentru acumularea apei în sol în sezonul rece

În perioada de toamnă-iarnă cad cantități importante de precipitații. Solul trebuie să fie pregătit pentru a le acumula și conserva în cantitate cât mai mare. Pentru aceasta solul trebuie să aibă un grad de afânare care să asigure o bună permeabilitate pe adâncimea creșterii și a sistemului radicular.

Nu este indicată nicio afânare prea mare și nici mai adâncă deoarece apa se infiltrează peste nivelul de creștere a rădăcinilor și antrenează substanțele minerale ușor solubile din sol pe care le deplasează în pânza freatică, producând poluarea apei. Solul cu structură glomerulară stabilă răspunde cel mai bine acestor cerințe.

Straturile impermeabile aflate la diferite adâncimi în sol trebuie distruse pentru a nu împiedica infiltrarea apei și creșterea rădăcinilor.

Arătura efectuată an de an la aceeași adâncime creează un strat impermeabil numit talpa plugului (hardpan) care poate fi distrus prin executarea arăturii cu plugul prevăzut cu scormonitori care afânează solul la 10-15 cm sub fundul brazdei.

Dacă un asemenea strat se găsește la 35-40 cm adâncime, el poate fi distrus prin lucrarea cu cizelul. Straturile situate la 50-60 cm pot fi distruse prin executarea lucrării de scarificare.

În același timp, trebuie evitate lucrările solului când este prea uscat deoarece rezultă bolovani mari, greu de sfărâmat, dar nici când este umed pentru că rezultă brazde sub formă de „curele“ care prin uscare se întăresc „beton“. În ambele cazuri pentru mărunțire se folosesc utilaje agresive, prin treceri respectate, care distrug structura solului, îl prăfuiește. Praful rezultat astupă porii solului și împiedică circulația normală a apei și aerului în sol. Apa nu se mai poate infiltra, se scurge la suprafața solului sau băltește, se evaporă, se pierde. După o ploaie, din praful respectiv se formează la suprafața solului o crustă groasă, la fel de greu permeabilă.

Cum se face...

Solul trebuie lucrat numai în intervalul de umiditate optimă care este de 8-30% pe solul nisipos, 15-25% pe solul lutos și un interval foarte scăzut, 18-20%, pe solul argilos. Capacitatea maximă pentru apă a unui sol cultivat este de 59% pe terenul afânat, 46% pe terenul așezat și 38% pe terenul tasat-compactat.

Când pe stratul de până la 90 cm adâncime solul a înmagazinat 100-150 mm apă poate rezista 1-2 luni la secetă. Solul se consideră că are o permeabilitate corespunzătoare atunci când după o ploaie, în 24 ore, umiditatea ajunge la 100 cm adâncime.

Pentru a asigura acumularea în sol a unor cantități cât mai mari de apă este necesar ca în perioada de iarnă să fie luate următoarele măsuri:

  • Executarea valurilor de zăpadă cu pluguri speciale care se deplasează perpendicular pe direcția vântului principal și distanțate la 12-15 m.
  • Realizarea unor ziduri din baloți de paie sau calupuri de zăpadă așezați la 1 m distanță unul față de celălalt și la 12-15 m între ziduri.
  • Realizarea de perdele din câte 2-4 rânduri de tulpini netăiate de porumb, sorg, floarea-soarelui, cânepă etc. distanțate la 20-25 m și cât mai perpendiculare pe direcția vântului principal.
  • Montarea de parazăpezi asemănătoare celor de la drumuri, căi ferate. Acestea, după ce s-a depus stratul de zăpadă pe 2/3 din înălțimea lor, se mută pe altă poziție la 20-25 m.
  • Executarea de arături cu coame, arături în spinări, de-a lungul curbelor de nivel care au rolul de reținere a zăpezii și de a împiedica eroziunea solului.
  • Pe terenurile în pantă se tăvălugește zăpada paralel cu curbele de nivel și la distanțe de câte 20 m. Pe zonele tăvălugite zăpada se topește mai greu și stopează scurgerea apei la vale.
  • Pe stratul de zăpadă se împrăștie materiale de culoare deschisă (paie, pleavă, rumeguș) care întârzie cu o săptămână topirea zăpezii, facilitând infiltrarea apei în sol. Prin această măsură a crescut rezerva de apă din sol cu 36 mm.
  • În ultimul timp se folosesc culturile verzi care pot acumula 97% din precipitații și se evită spulberarea zăpezii.
  • Cele mai indicate sunt perdelele forestiere de protecție care reduc viteza vântului și asigură strat uniform de zăpadă. În Câmpia Bărăganului, în spațiul dintre perdele s-a măsurat un strat de zăpadă de 50-60 cm, pe când în câmp deschis de 15 cm. De menționat că fiecare strat de 10 cm de zăpadă asigură 300 m3/ha apă și că 1 mm de apă acumulată în sezonul rece este echivalent cu 2-3 mm din perioada de vegetație.

Starea de aprovizionare a solului cu apă se poate urmări în tabelul de mai jos.

acumularea apei sol tabel

Solul poate înmagazina în perioada octombrie-martie 160-240 mm de apă, din care ușor accesibilă plantelor este 100-120 mm.

Materia organică din sol are capacitatea de a înmagazina cu 20% mai multă apă, iar humusul reține de 4-6 ori mai multă apă, întârziind cu 2 săptămâni efectele secetei.

Prin urmare, există o multitudine de posibilități la îndemâna agricultorilor pentru a asigura rezerve mari de apă în sol în sezonul rece.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Pregătiți trandafirii pentru iarnă

Fără îndoială, trandafirii sunt cele mai spectaculoase flori din grădina dumneavoastră. Datorită aspectului, grației și parfumului plăcut emanat, aceștia pot transforma orice spațiu într-un adevărat colț de rai. Pentru a vă bucura de rezultatele acestui peisaj mirific și anul viitor, trebuie să acordați un pic de atenție îngrijirii trandafirilor. Una dintre cerințe ar fi pregătirea lor pentru sezonul rece. În acest sens, specialiștii în domeniu ne explică, pas cu pas, în ce constă lucrarea de întreținere a trandafirilor pe timp de iarnă.

Pasul 1 – tunderea  tufelor

În această perioadă, după căderea frunzelor, este recomandată o tăiere de ușurare și curățare a tufei. Curenții puternici și reci ai iernii sunt adesea duri și pot deteriora nu numai partea aeriană a trandafirilor, ci vor „zgudui“ tufișul și din rădăcini, provocând pagube. Așadar, tundeți trandafirii care au crescut mai înalți pentru a preveni deteriorarea plantei. Tăiați ramurile lungi la jumătate, chiar dacă sunt sănătoase, iar pe cele mai scurte la o treime. De asemenea, eliminați ramurile moarte și bolnave, cele slab dezvoltate și ramurile care cresc spre interiorul tufei. Atenție, dezinfectați de fiecare dată foarfeca cu care tundeți trandafirii. În acest fel evitați transmiterea de boli dăunătoare de la o plantă la alta.

Pasul 2 – protecție împotriva înghețului

O altă lucrare importantă pentru protejarea trandafirilor este mușuroirea. Acoperiți tulpina trandafirului, la o înălțime de 20-30 cm, cu compost, pământ sau îngrășământ matur. În regiunile cu climă aspră protejați lăstarii cu ramuri de brad, pânză de sac sau rogojini. În cazul soiurilor agățătoare cu flori roșii, precum Sympathie, protejați corona trandafirilor cu trunchi înalt prin acoperire cu sac de iută.

Pasul 3 – îndepărtați frunzele uscate

Acordați o atenție deosebită curățeniei din jurul tufei de trandafir. Îndepărtați frunzișul din zona rădăcinilor pentru a împiedica răspândirea bolilor și a dăunătorilor, care pot afecta planta. Frunzele și ramurile uscate sunt un loc foarte bun pentru adăpostirea insectelor și supraviețuirea ciupercilor pe timpul iernii.

Pasul 4 – Țineți bolile la distanță

Printre cele mai frecvente boli ale trandafirilor se numără făinarea (Sphaerotheca pannosa var. rosae), rugina (Phragmidium mucronatum) și cancerul bacterian al rădăcinilor (Crobacterium radiobacter pv. tumefacias). De îndată ce observați pe frunze un strat albicios, făinos, stropiți cu o soluție de fungicide. Îndepărtați neapărat frunzele afectate deoarece ciuperca este rezistentă la îngheț. Tăiați trandafirii bolnavi până la partea sănătoasă. Făinarea veritabilă este cauzată de fertilizarea excesivă. Dacă boala periclitează existența plantei, atunci stropiți cu soluții contra făinării. Reduceți neapărat doza îngrășământului cu azot. De asemenea, nu ignorați bobocii uscați, maronii. Aceștia sunt semnul prezenței de afide, (Macrosiphum rosae). Asadar, tăiați părțile afectate ale plantei, adunați-le și ardeți toate aceste resturi. Pentru rezistența sporită pe durata iernii, tratați trandafirii cu piatră vânătă sau alte funcigide pe bază de cupru. Acestea previn bolile, împiedică infectarea rănilor și ajută la cicatrizarea trandafirilor. Piatra vânătă este acceptată și în agricultura bio și se aplică pe frunze în luna septembrie.

Pasul 5 – atenție la fertilizare și irigare

În toată această perioadă trandafirii nu mai au nevoie de fertilizare. Indicat este ca ultima acțiune de acest gen să fie realizată la sfârșitul lunii august. De asemenea, acordați  atenție și irigației. Udați planta în mod regulat în sezonul cald și răriți din ce în ce mai mult udatul până când temperatura începe să ajungă la 0°C. Atunci solul devine rigid și înghețat.


STIAȚI CĂ? Trandafirii sunt flori cu încărcătură emoțională, capabili să transmită sentimente ce nu pot fi descrise prin intermediul cuvintelor? Până acum două sute de ani oamenii considerau trandafirii un adevărat panaceu. Motiv pentru care Napoleon le-a dat soldaților săi petale de trandafiri ca să le fiarbă în vin alb pentru a spăla plumbul din rănile făcute de gloanțe. Și astăzi se folosesc nenumărate preparate din aceste flori în industria cosmeticelor și cea farmaceutică.

Ruxandra HĂBEANU

Recomandări pentru stocarea mașinilor de stropit pentru perioada de iarnă

Pregătirea pentru iarnă a mașinilor de stropit este o operație foarte importantă și strict necesară, mai ales dacă depozitarea lor se face la temperaturi negative. Dacă mașina nu este stocată corect, se pot distruge o serie de componente din cauza înghețului. Pot apărea crăpături ale carcasei și capacului pompei, ale corpului duzelor sau filtrelor, conductelor, robineților, deteriorarea manometrului etc.

Prima operație este curățarea cât mai bună a mașinii. Apoi se introduce în rezervorul de lichid, de apă pentru spălarea instalației și în rezervorul de pregătire a soluției (dacă mașina este prevăzută cu astfel de rezervoare) o cantitate de minimum 1% din volumul rezervorului cu soluție de antigel cu apă cu o concentrație corelată cu tipul antigelului și cu temperatura exterioară estimată. Pentru a stabili concentrația necesară, citiți instrucțiunile de pe bidonul cu antigel. De regulă, se amestecă o parte antigel cu două părți apă.

Când mașina de stropit este goală, se toarnă în rezervoarele de mai sus soluția de antigel cu apă. La o mașină de 4-5.000 litri se folosește o cantitate de 40-50 litri de soluție. Se cuplează cardanul și se acționează mașina până când la duze curge antigel.

Dacă pe rampă sunt filtre în linie, se scot filtrele și se păstrează separat. La fel se scot dopurile de la țevile de lichid de pe fiecare secțiune a rampei.

Manometrul de control al presiunii trebuie demontat și stocat în poziție verticală într-un spațiu uscat și sigur.

Apoi se gresează toate punctele de gresare conform schemei din manualul de operare și se ung cu ulei sau cu vaselină părțile exterioare ale tijelor cilindrilor hidraulici.

Conexiunile hidraulice și electrice trebuie protejate cu capace sau se introduc într-o pungă de plastic care se leagă cu o bandă de plastic sau cu sfoară.

Calculatoarele trebuie stocate la loc uscat și călduț.

Dacă vopseaua la anumite părți metalice s-a deteriorat, este bine să se retușeze, pentru a le proteja de rugina care poate apărea pe perioada rece și umedă.

Dacă vorbim de mașini autopropulsate, pe lângă cele de mai sus se recomandă curățarea motorului și verificarea agentului de răcire, care trebuie să aibă concentrația necesară pentru a rezista la îngheț. Se recomandă umplerea rezervorului de motorină pentru a evita condensarea apei și pătrunderea ei în motorină și demontarea bateriilor de acumulatori și păstrarea lor într-un spațiu uscat și călduț. Dacă mașina va fi stocată la temperaturi sub -10°C și dacă are motor care folosește AdBlue pentru reducerea noxelor este bine să se golească rezervorul de AdBlue pentru că, după cum se știe, acesta îngheață la -11oC.

O dată pe lună se recomandă pornirea motorului timp de 30-60 minute pentru încărcarea bateriilor și pornirea instalației de aer condiționat.

Dacă urmăriți aceste câteva recomandări puteți fi siguri că mașina dumneavoastră pentru tratamente fitosanitare va fi stocată în siguranță, fără riscul unor accidente pe timpul iernii și va fi mai ieftin și mai simplu ca în primăvară să o pregătiți pentru noul sezon.


Pregătirea pentru iarnă a mașinilor de stropit este o operație foarte importantă și strict necesară, mai ales dacă depozitarea lor se face la temperaturi negative. Dacă mașina nu este stocată corect, se pot distruge o serie de componente din cauza înghețului. Pot apărea crăpături ale carcasei și capacului pompei, ale corpului duzelor sau filtrelor, conductelor, robineților, deteriorarea manometrului etc.

Florin NEACȘU, NHR Agropartners

Pregătirea pentru iernare a utilajelor agricole

Stocarea tractoarelor și a mașinilor agricole pe o perioadă mai lungă de 30 zile reprezintă complexul de măsuri tehnico-organizatorice care urmăresc prevenirea deteriorării diferitelor organe și subansambluri în perioada de inactivitate.

Stocarea se poate face în diferite hale, sub copertine sau sub cerul liber, dar pe suprafețe mai ridicate, unde nu băltește apa și, de dorit în acest caz, să fie acoperite cu prelate.

În spațiile respective nu trebuie să fie depozitate cereale, fiind pericol de șoareci, șobolani, și nici îngrășăminte chimice sau alte produse care pot provoca coroziunea utilajelor.

Pentru a preveni producerea de rosături la instalația electrică se iau măsuri de montare a capcanelor și momeli pentru rozătoare.

Prima măsură înainte de stocare este curățirea perfectă a tuturor componentelor acestor utilaje de pământ și resturi vegetale și, mai ales, de reziduuri chimice (la mașinile de stropit și de administrat îngrășăminte chimice). Curățirea se face cu jet de apă sau cu aer sub presiune pentru a îndepărta aceste impurități din cele mai ascunse colțuri. Când se folosește apa se are în vedere să nu ajungă la instalația electrică.

Măsuri specifice la motoarele de tractor și mașini autopropulsate:

  • se insistă pe curățirea radiatorului care este înfundat;
  • se schimbă uleiul și filtrele;
  • se strâng șuruburile la toate îmbinările;
  • se gresează la toate punctele prevăzute cu gresor;
  • se umple rezervorul cu motorină pentru a preveni condensul și coroziunea;
  • toate curelele se slăbesc;
  • bateriile se scot, se curăță bornele și se păstrează în magazii, având grijă să fie reîncărcate lunar.

Măsuri la restul utilajelor

  • după curățire se revizuiesc și se schimbă piesele uzate;
  • se strâng bine șuruburile la toate îmbinările;
  • se revizuiește vopseaua și se retușează unde este deteriorată;
  • părțile nevopsite se ung cu ulei ars sau vaselină;
  • se gresează toate articulațiile;
  • curelele se scot, se protejează cu lapte de var și se păstrează agățate de perete în magazie;
  • lanțurile se scot, se degresează și se păstrează în vase cu motorină sau ulei;
  • anvelopele se protejează cu lapte de var pentru a preveni îmbătrânirea cauciucului;
  • se suspendă pe capre (nimic nu trebuie să rămână direct pe sol) și se reduce presiunea în pneuri;
  • cilindrii și instalațiile hidraulice să nu fie sub presiune;
  • geamurile se ung cu vaselină și se lipesc cu ziare.

La combine se demontează hederul pentru a se putea curăța cât mai bine toate componentele, mai ales aparatul de treier, la casa sitelor, elevatoare etc. După spălarea cu apă se pornește combina și se lasă să funcționeze 15 minute pentru a fi îndepărtată apa.

La mașinile de stropit se spală foarte bine toate componentele pentru a se îndepărta chimicalele (atenție la locul ales pentru spălare), inclusiv pompele în care se introduce apoi antigel.

Duzele se demontează și se păstrează în magazie.

Măsurile de pregătire a utilajelor pentru stocare necesită ceva timp și preocupare, dar în acest fel se asigură prelungirea duratei de funcționare a acestora fără cheltuieli suplimentare.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU