reclama youtube lumeasatuluitv
update 20 Sep 2019

Materia organică, baza fertilității solului

Deși plantele nu se hrănesc cu materia organică din sol, ea reprezintă totuși materia primă din care, sub acțiunea microorganismelor, are loc descompunerea materiei organice cu eliberarea de substanțe nutritive pentru plante și formarea de humus.

Se știe că 97-98% din corpul plantelor este format în procesul de fotosinteză din CO2 și apă și numai 2-3% din substanțele minerale extrase din sol sau primite prin fertilizarea foliară. Dar cei 3% au o influență importantă asupra plantelor ținând seama de felul produselor administrate, când și sub ce formă ajung la plante pentru a fi asimilate. În condițiile în care sunt raze luminoase există în aer CO2 și se asigură necesarul de apă, iar aparatul foliar se menține intact. Astfel, cei 3% au o influență determinantă asupra nivelului și calității recoltelor.

În plus, materia organică din sol are capacitatea de a reține cu 20% mai multă apă. Acumularea în sol a 10-15% t/ha materie organică este echivalentă cu aplicarea a 40-50 t/ha gunoi de grajd. Aplicarea a 30 t/ha gunoi de grajd bine fermentat aduce în sol 3.000 kg/ha humus, iar aplicarea a 1.000 kg/ha substanță uscată din paie este echivalentul a 120 kg/ha humus.

Din 1.000 kg de resturi vegetale se acumulează în sol 200 kg de humus. Resturile vegetale de la o cultură bună de grâu asigură 1.700 kg/ha humus, de la porumb 1.800 kg/ha, iar de la sfeclă 1.200 kg/hectar.

Pe un sol de tip cernoziom, pe stratul 0-100 cm se găsesc 426 t/ha de humus. Aplicarea fiecărei tone de gunoi de grajd, bine fermentat, aduce în sol 3,5 kg de azot, 2 kg de fosfor și 5-6 kg de potasiu.

Pentru menținerea unui bilanț corect de humus în sol sunt necesare 8-10 t/ha materie organică în fiecare an. Din resturile vegetale se asigură cca 4-5 t/ha, iar restul trebuie adăugat pentru a asigura o bună fertilitate a solului.

Aceasta se poate realiza prin aplicarea de gunoi de grajd, prin culturile verzi speciale, prin îngrășăminte verzi din lupin, măzăriche, bob sau, prin covorul verde creat după dezmiriștire, din buruienile și samulastra răsărite care trebuie tocate înainte de a forma semințe.

Prin urmare, la baza formării humusului din sol stă materia organică. Humusul apare ca o substanță organică coloidală amestecată cu nisip, argilă ș.a. El conține peste 90% din azot și 35-65% din fosfor.

Humusul are capacitatea de a reține de 4-6 ori mai multă apă, întârziind cu 2 săptă­mâni efectele secetei.

Din humusul nou format prin descompunerea materiei organice din sol de către microorganismele aerobe, 80% se mineralizează și rezultă substanțe nutritive pentru plante, iar restul intră în rezerva solului, îmbogățindu-l.

Sporirea conținutului în humus al solului ca un punct procentual asigură spor de producție de 1 t de cereale/ha. Pe stratul 0-20 cm din sol se pierd anual, prin mineralizare, cca 3.000 kg/ha de humus care trebuie completat cu materie organică.

În același timp, humusul plus argila formează complexul coloidal argilohumic care constituie liantul (cimentul) pentru unirea particulelor elementare de sol în agregate structurale stabile.

După conținutul în humus, solul se consideră sărac atunci când are 2-3%, moderat la 3-5% și bogat la 5-7,5%. Un sol cu conținut de 3-4% humus poate furniza, în perioada de vegetație, 20-30 kg de azot în anii secetoși și 80-100 kg în anii ploioși. Coeficientul de mineralizare anuală a humusului este de 2,5-3% în solul mai nisipos, 1,8-2,5% în solul luto-nisipos și 0,8-1,3% în solul argilos.

Din datele de mai sus rezultă rolul esențial pe care îl are materia organică introdusă în sol, în stratul de până la 12-15 cm, pentru a se asigura descompunerea aerobă cu formare de humus și substanțe nutritive pentru plante. În același timp, materia organică asigură un regim aerohidric, termic și de nutriție optim pentru plante. Niciun efort nu este prea mare pentru asigurarea materiei organice în sol.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Să valorificăm cu maximă eficiență toate resturile vegetale

Principala caracteristică agronomică a solului este fertilitatea. Criteriul obiectiv de apreciere a fertilității solului este conținutul în humus care încorporează 90% din azot și 35-65% din fosfor.

Humusul se formează din descompunerea aerobă a materiei organice de către microorganismele din sol și el constituie sursa de elemente nutritive pentru plante. Prin urmare, pentru a avea soluri fertile trebuie să se asigure materia organică necesară. Cel mai indicat ar fi gunoiul de grajd, însă el poate asigura necesarul de materie organică pentru suprafețe foarte reduse. Cu fiecare recoltă se extrag din sol echivalentul a 10 t de materie organică și aceasta trebuie să fie restituită pentru a menține în echilibru bilanțul humusului din sol.

Principala sursă sigură și ieftină o reprezintă resturile vegetale ale fiecărei culturi agricole care pot asigura 4-5 t/ha materie organică și din care, prin descompunere de către microorganismele din sol, rezultă 1,5-2 t humus.

Resturile vegetale conțin 5 kg N; 5 kg P2O5; 9 kg H2O; 5,5 kg CaO și 0,3 kg sulf în fiecare tonă. Diferența, până la 10 t/ha materie organică, ar trebui administrată din alte surse. Dar dacă nici pe cele 5 t/ha resturi vegetale ale fiecărei culturi nu le încorporăm în sol, vom epuiza total rezerva de humus a solului. De neînțeles sunt unele voci care afirmă că încorporând în sol deșeul agricol îmbolnăvim pământul pentru că acest deșeu fermentează și produce tot felul de substanțe, spre exemplu metan.

Este adevărat că în condiții anaerobe din descompunerea lentă și incompletă a materiei organice rezultă unele substanțe toxice (CO2, H2S, acid oxibenzoic ș.a.) care au un anumit grad de toxicitate, dar nu îmbolnăvesc pământul. De aceea este necesar ca descompunerea materiei organice din sol să aibă loc în condiții aerobe din care se formează humusul, din acesta apoi 80% se minimalizează și furnizează substanțele nutritive pentru plante, iar 20% intră în rezerva solului. Pentru aceasta încorporarea în sol a resturilor vegetale trebuie să se facă până la 12-15 cm adâncime, strat în care se asigură condiții de aerobioză.

Pe această temă, în anul 2012, în paginile revistei Lumea Satului a fost o dezbatere cu fermierii pe tema folosirii plugurilor cu antetrupiță. Antetrupița preia stratul de la suprafața solului, bogat în materie organică, și-l introduce în fundul brazdei anterioare. Peste acest strat trupița preia restul de sol și-l răstoarnă peste primul strat, unde nu se mai pot asigura condiții pentru activitatea bacteriilor aerobe. De aceea nu este indicată folosirea plugurilor cu antetrupiță.

Se mai afirmă că terenurile agricole aveau în anul 2001 o fertilitate de 55%, iar în 2018 de 35% (cum s-au calculat oare aceste procente?) Afirmația este neîntemeiată deoarece realitatea din teren o infirmă. Se știe că în anii 2017 și 2018 au fost obținute producții record istoric, cu mult peste nivelul producțiilor realizate în anul 2001.

Prin urmare, este indicat să se folosească toate resturile vegetale, dar acestea să fie încorporate în sol în stratul de până la 12-15 cm adâncime pentru a avea condiții optime pentru activitatea bacteriilor aerobe care le transformă în humus – acel aur negru al pământului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Să avem grijă de humus, aurul negru al pământului

Încă de la începutul anilor 2000, din inventarierea executată de Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie pe circa 12 milioane ha de terenuri agricole, a rezultat faptul că, pe aproximativ 7,5 milioane ha de teren arabil, calitatea solului este afectată. Acest lucru se reflectă în deteriorarea caracteristicilor şi a funcţiilor solurilor, respectiv în capacitatea lor bioproductivă. Iată câteva informaţii care ar putea ajuta la îmbunătăţirea sănătăţii pământului.

Rodnicia pământului stă în humus

Fertilitatea este însuşirea solului de a pune la dispoziţia plantelor în tot timpul perioadei de vegetaţie substanţele nutritive, apa şi aerul de care au nevoie pentru creşterea şi dezvoltarea lor în condiţiile satisfacerii şi a celorlalţi factori de vegetaţie. Fertilitatea unui sol este corelată cu conţinutul în humus.

„Humusul este cel mai important element pentru sănătatea pământului“, spunea biologul Phil Brookes, de la staţiunea de cercetare Rothamsted din Marea Britanie. Acesta este reprezentat de materia organică descompusă din sol, care asigură hrana plantelor şi care reprezintă un factor de protecţie împotriva bolilor datorită prezenţei unor substanţe numite fitoalexine, substanţe care pentru plante au un rol asemănător anticorpilor. De aceea prezenţa humusului în sol determină rodnicia pământului. Humusul este materia organică integral transformată sau aflată în diferite stadii de transformare şi care are drept componenţi principali acizii humici. Humusul este principalul depozit al energiei chimice şi rezervor de substanţe nutritive pentru plante.

Cum se formează humusul?

Humusul se formează din descompunerea materiei organice din sol sub acţiunea microorganismelor anaerobe şi aerobe. De pe 1 ha cu cereale păioase rezultă cca 4.000 kg de substanţă uscată (resturi vegetale) din care se formează cca 400 kg de humus.

În descompunerea materiei organice se parcurg trei etape:

- hidrolioza, care constă în desfacerea substanţelor complexe în compuşi simpli;

- oxidarea şi reducerea, care continuă transformările din prima etapă;

- mineralizarea totală, din care rezultă substanţe minerale de nutriţie.

În sol au loc concomitent două procese: formarea de humus din materia organică şi descompunerea humusului cu eliberarea de elemente nutritive. Se consideră sol modest bogat în humus atunci când conţine 3-5% humus şi bogat când are 5-7% humus. Din păcate, în ţara noastră peste 7 mil. ha sunt sărace, adică au sub 2% humus. Pentru creşterea conţinutului în humus este necesar să asigurăm cantităţi importante de materie organică, să asigurăm un regim aerohidric optim pentru activitatea microorganismelor şi să nu răscolim prea mult solul.

Ce rol are humusul?

Humusul este principalul furnizor de elemente nutritive pentru plante. El încorporează peste 90% din azotul şi 35-65% din fosforul folosite în nutriţia plantelor. Humusul asigură energia chimică pentru activitatea microorganismelor din sol. Împreună cu argila formează complexul coloidal argilo-humic, care constituie un liant (ciment) pentru unirea particulelor de sol şi deci formarea stratului solului. Humusul reţine de şase ori mai multă apă decât substanţa uscată şi poate întârzia cu două săptămâni efectele secetei.

Abonează-te la acest feed RSS