Adama 04 mai 2020
update 25 May 2020

Condiții optime pentru germinarea semințelor și răsărirea plantelor

Începând cu luna august, când se însămânțează rapița, se declanșează campania însămânțărilor de toamnă care se desfășoară în continuare în septembrie-octombrie cu orzul, orzoaica, grâul, secara, triticale, unele plante furajere, legume etc.

Reușita culturilor respective este condiționată de asigurarea condițiilor optime pentru germinarea semințelor și răsărirea în totalitate a plantelor.

Pentru a înțelege mai bine procesele care au loc în sămânță în timpul germinării, prezentăm o secțiune longitudinală în bobul de grâu (fig. 1) din care se rețin două elemente importante:

graminee fig1

1. embrionul, care reprezintă, în stare latentă, viitoarea plantă;

2. endospermul, care constituie magazia cu substanțe de rezervă pentru hrănirea plantelor în timpul germinației.

La alte specii (fasolea, soia, sfecla ș.a.) substanțele de rezervă se găsesc în cotiledoane.

Semințele diferitelor specii de plante pot fi:

– amidonoase, când conțin 68-71% hidrați de carbon și 9-14% substanțe proteice;

– albuminoase, când conțin 25-28% hidrați de carbon și 35-40% substanțe proteice;

– oleaginoase, când conțin 46-55% grăsimi și 15-20% substanțe proteice.

Procesul de germinație începe cu îmbibarea seminței cu apă, la început de către substanțele coloidale din sămânță iar ulterior, după ce intervin enzimele și are loc hidrolizarea amidonului, în substanțe simple; absorbția apei are loc pe cale osmotică.

Cantitatea de apă absorbită de semințe în timpul germinației diferă de la o specie la alta și este de 40-60% din greutatea boabelor la cereale și ajunge la 150-180% la leguminoase.

Pentru declanșarea germinației semințelor este necesar să acționeze următorii factori:

– apa, care constituie mediul în care au loc reacțiile biochimice și diviziunea celulelor embrionului;

– oxigenul, care accelerează procesul de acționare a enzimelor care transformă substanțele cu molecula mare în substanțe simple care hrănesc embrionul;

– un prag minim de temperatură specific fiecărei specii de substanțe.

Când au fost realizate toate aceste condiții pentru germinarea semințelor începe activitatea enzimatică astfel:

– amilaza transformă amidonul în glucoză și maltoză și mai departe maltoza este transfor­mată în glucoză și levuloză;

– proteaza transformă substanțele proteice în aminoacizi și amoniac;

– lipaza transformă substanțele grase în acizi grași și glicerină.

În urma acestor transformări, în sămânță se formează un lichid lăptos foarte bun pentru hrănirea embrionului.

Din componentele seminței hidrații de carbon furnizează energia necesară proceselor biochimice, iar substanțele asigură materialul necesar pentru creșterea plantelor.

Celulele embrionului încep diviziunea, embrionul crește, scoate mai întâi radicule (protejate de coleoriză) care se fixează de sol, scoate apoi și tulpinița (protejată de coleoptil) care străbate stratul de sol și iese la suprafață (fig. 2). Din acest moment, beneficiind de lumină, începe procesul de fotosinteză prin care se produce hrana necesară creșterii tinerei plante și din acest moment procesul de germinație s-a încheiat.

graminee fig2

Germinația semințelor poate fi hipogeică, atunci când cotiledoanele rămân în pământ (la grâu, porumb, mazăre ș.a.) și epigeică, atunci când scoate cotiledoanele afară din sol (la fasole, sfeclă ș.a.)

Dacă la încorporarea seminței în sol au fost asigurați toți factorii care determină germinarea rapidă și uniformă, acum foarte important este ca toate plantele să străbată stratul de sol și să iasă uniform la suprafață pentru a începe fotosinteza.

Aceasta depinde de calitatea pregătirii patului germinativ care determină calitatea semănatului, germinarea și răsărirea plantelor, asigurarea densității și a uniformității de creștere și dezvoltare a plantelor.

Patul germinativ necorespunzător determină pierderi de apă prin evaporare, încorporarea seminței la adâncimi diferite și, implicit, germinarea și răsărirea eșalonată, cu goluri, cu plante debilitate ușor atacate de boli și dăunători și concurate de buruieni.

Prin urmare, reușita înființării culturilor agricole este determinată de buna pregătire a patului germinativ și semănatul în epoca optimă și de cea mai bună calitate, prin care se asigură germinarea rapidă a semințelor și răsărirea explozivă și uniformă a plantelor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2016 – pag. 14-16

Graminee și leguminoase pentru nutreț

Însămânțarea sau reînsămânțarea suprafețelor destinate obținerii furajelor (substanță uscată sau fân ori masă verde) se încadrează între metodele radicale de schimbare integrală și intensivă a covorului ierbos. Institutele românești de cercetare (Fundulea, Brașov, Satu Mate și Suceava, din ale căror lucrări, ghiduri, compendii, recomandări cităm și noi astăzi) dispun de suficiente soiuri și semințe pentru fiecare specie de graminee și leguminoase pretabile înființării culturilor furajere, cu recomandări privind amestecurile de ierburi perene care asigură cea mai bună calitate și producție.

Graminee perene

Golomăț (Dactylis glomerata) este considerată specia cea mai valoroasă dintre gramineele perene, are creștere și ritm de instalare rapid, capacitate de regenerare, rezistență la secetă și bolile foliare, valoare nutritivă foarte bună, durată de folosință de 5 ani, pretabil egal în culturi pure sau în amestec (de exemplu în amestec cu trifoi roșu și lucernă – soiurile Traian și Ovidiu).

Dactylis glomerata

Golomăț + lucerna este cea mai intensivă dintre culturile asociate, cu producții mari în absolut toate zonele țării. Producțiile sunt, în funcție de soiuri și zonă, de 55-75 t/ha masă verde și 12-20 t/ha masă uscată (fân). Soiri recomandate: Intensiv, Regent, Traian, Ovidiu, Claudiu.

Raigras peren (Lolium perenne) este o graminee care asigură o calitate excelentă furajului, este rezistentă la secetă, are pornire rapidă în vegetație, pretabilă în culturi pure sau amestec (de exemplu – în amestecuri cu păiușul, firuța și trifoiul alb, soiul Mara asigură producții de 48,7 t/ha masă verde și de 9,8 t/ha fân; soiul Măgura se cultivă combinat cu ghizdeiul și trifoiul). Producțiile sunt de 39-45 t/ha masă verde și 9,8-12 t/ha fân. Soiuri: Marta, Mara, Măgura, Timiș.

Păiușul de livezi (Festuca partensis) are o foarte bună rezistență la iernare, secetă și boli, bună pornire în vegetație, se folosește în cultură pură sau mixtă, asigură o calitate excelentă furajului.

Festuca

Soiuri: Transilvan – semitardiv, potențial de producție 50-55 t/ha masă verde și 12,5-13,5 t/ha fân; Tâmpa: tardiv, producție – 45-50 t/ha masă verde și 10 t/ha fân; Postăvar: semitardiv, capa­citate mare de regenerare, producție – 45-50 t/ha masă verde și 10-11 t/ha fân.

Păiușul înalt (Festuca arundinacea) asigură calitate deosebită furajului, are o foarte bună perenitate și regenerare, rezistent la boli foliare, iernare și secetă. Soiuri: Brio – tardiv, producție de 60-65 t/ha masă verde și 15-16 t/ha fân; Adela – semitimpuriu, producții de 55-60 t/ha masă verde și 12-13 t/ha fân.

Păiușul roșu (Festuca rubra) este o specie rezistentă la cosiri repetate, are putere mare de regenerare, calități furajere excelente. Soiuri: Feruma – semitimpuriu, rezistent la boli, mediu rezistent la secetă și cădere, producții de 10-11 t/ha masă uscată și 45-50 t/ha masă verde; Căprioara și Cristina – emitardive, potențial de producție mai scăzut (8-9 tone fân/ha), dezavantaj com­pensat de folosirea sa îndelungată inclusiv ca pășune.

Timoftica (Phleum partense), plantă cu două soiuri de uz larg: Tirom – soi tardiv, asigură calitate bună furajului, are rezistență ridicată la iernare și secetă și medie la cădere, producție de 55-60 t/ha masă verde și de 14-15 t/ha fân; Favorit – tardiv, ritm rapid de creștere, regenerare foarte bună, capacitate mare de înfrățire, producții de 36 t/ha masă verde și 8,4 t/ha fân.

Obsiga nearistată (Bromus inermis), cu soiurile: Doina – semitardiv, capacitate bună de regenerare după coasă, cultivat în cultură pură sau în amestec, producții de 40-45 t/ha masă verde și 10-11 t/ha fân; Olga – tardiv, capacitate bună de regenerare după coasă și perenitate pronunțată, creștere viguroasă, pretabil în amestec, producții de 50 t/ha masă verde și 11-12 t/ha fân; Mihaela – semiprecoce, bună pornire în vegetație, regenerare rapidă după secetă, rezistență bună la cădere, ger și boli.

Firuța (Poa pratensis) dă o calitate foarte bună furajului, are capacitate excelentă de regenerare, rezistență bună la iernat și secetă. Soiul Fima asigură producții de 9-10 t/ha fân și 40-45 t/ha masă verde.

poa pratensis

Iebăluța (Phalaris arundinacea) este o graminee pretabilă în luncile râurilor, în Delta Dunării, pe terenuri cu exces de umiditate, în zone de câmpie sau deal irigabile, folosită în cultură pură sau în amestec cu alte plante din aceeași clasă de precocitate și aceleași caracteristici. Soiul Premier asigură 65-80 tone de masă verde la hectar și 16-20 t/ha fân sau substanță uscată.

Leguminoase perene

Trifoiul alb (Trifolium repens) poate fi exploatat în mod egal ca fâneață sau pășune, simplu sau în amestecuri binare sau complexe, se regenerează rapid după cosire, are o calitate nutritivă excelentă, o capacitate ridicată de fixare simbiotică a azotului atmosferic etc. Ca soiuri sunt recomandate: Danitim (10,5 t/ha fân), Carpatin (35-40 t/ha masă verde și 8-9 t/ha fân), Miorița (40-45 t/ha masă verde și 9-10 t/ha fân), Carmen (50-55 t/ha masă verde și 11-12 t/ha fân) și Măgurele 1 (50 t/ha masă verde și 11 t/ha fân).

Trifoiul roșu (Trifolium pratense) se recomandă a fi utilizat în tehnologia intensivă (toamna) și clasică (primăvară), în cultură pură sau amestec cu graminee, este bogat în proteină pură, fiind un excelent furaj verde sau uscat. Soiuri-Marga Liv (15,6 t/ha fân), Livada Sara (15,5 t/ha fân), Sătmărean (16,6 t/ha fân).

Ghizdeiul (Lotus corniculatus) asigură un furaj de calitate, are o foarte bună rezistență la secetă, cădere și iernare, se recomandă în zonele în care lucerna dă rezultate mai slabe, respectiv pe solurile mai acide, cu precipitații medii anuale mai mari de 600 mm. Soiuri: Livada (40-50 t/ha masă verde și 9-10 t/ha fân), Nico (8-9 t/ha fân), Oltim (8 t/ha), Dragotim (10-11 t/ha fân).

Sparceta (Onobrychis viciifolia) se recomandă pentru zonele colinare, are un conținut ridicat de proteină brută (19,53%), pornire în vegetație și regenerare foarte bune. Soiul Anamaria asigură o producție de 35-65 t/ha masă verde.

Lucerna (Medicago sativa) este considerată cel mai bun și complet furaj, cu cel mai mare conținut de proteină brută dintre toate plantele furajere (1.980 kg/ha proteină brută, la o producție medie de 45 t/ha masă verde, sau 18-20% proteină brută în substanța uscată, mai mare cu 50% decât la soia și cu 60% decât în cazul porumbului boabe), capacitate excelentă de a fixa azotul în sol, dispune de plasticitate ecologică, putând fi cultivată pe întreg teritoriul României etc. Soiuri omologate la stațiunile de la Fundulea, Suceava, Livada (Satu Mare) și Brașov: Magnat, Dorinela, Cosmina, Roxana, Mihaela, Teodora, Cezara, Suceveana, Adin, Alina, Catinca etc.

medicago

Potențialul de producție este de 15-18-22 t/ha fân, în funcție de soi, cultură și tehnologie aplicată.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2016 – pag. 24-25

Abonează-te la acest feed RSS