Adama Sultan iulie 2020
update 18 Sep 2020

Soluţii pentru grădina de legume din balcon, pe straturi înălţate

O doctorandă a Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iaşi testează cele mai bune soluţii ce pot fi aplicate grădinilor de legume care pot fi înfiinţate pe suprafeţe foarte mici.

Astfel, aceasta doreşte să ofere soluţii concrete şi practice celor care au suprafeţe de teren foarte mici, cum ar fi cele din jurul caselor sau chiar celor care locuiesc la bloc şi care îşi pot amenaja o grădină de legume pe balcon, pe o suprafaţă de doar un metru pătrat, pe straturi înălţate.

Tânăra cercetătoare susţine că formarea de straturi înălţate prezintă o multitudine de avantaje, dintre care amintim încălzirea substratului timpuriu (comparativ cu stratul clasic), posibilitatea plantării mai multor specii pe aceeaşi suprafaţă, întreţinerea minimă şi facilă, producţia de legume pentru consum familial şi, nu în ultimul rând, decorul oferit.

De asemenea, o grădină de legume poate fi decorativă, fiind uşor de integrat în amenajarea de ansamblu a unei grădini private de dimensiuni mici.

IMG 3592

Roxana Hangan-Istrate, inginer horticol cu specializare în peisagistică, actualmente doctorand în cadrul Facultăţii de Horticultură a USAMV Iaşi, afirmă că cererea pentru grădini de legume în amenajarea grădinilor private este din ce în ce mai mare, de aceea a ales să studieze o serie de posibilităţi de utilizare a unor specii legumicole cu întrebuinţări multiple în conceptul grădinilor urbane şi periurbane. Tânăra urmăreşte să demonstreze că lipsa suprafeţelor mari nu este un motiv care să-i oprească pe adepţii unui trai sănătos bazat pe consumarea produselor obţinute din cultivarea legumelor, aceştia putând avea la dispoziţie o grădină de legume pe balcon, în vase sau doar pe o bucată foarte mică de pământ.

„Prin acest studiu doresc să evidenţiez faptul că o grădină de legume poate fi şi decorativă, astfel fiind uşor de integrat în amenajarea de ansamblu. Suntem în plin proces de dezvoltare urbană, iar lotizările sunt de mici dimensiuni. Acest lucru ne determină să renunţăm la a crea un spaţiu dedicat cultivării speciilor legumicole pentru consum propriu în stare proaspătă, iar intenţia mea principală este aceea de a demonstra că acest lucru, adică lipsa spaţiului, nu se aplică. Se poate crea o grădină de legume pe balcon, în vase sau jardiniere, sau doar pe o bucăţică de pământ de doar un metru pătrat, iar dacă acest strat este şi înălţat, cu atât mai bine“, a precizat Roxana Hangan–Istrate, doctorand al USAMV Iaşi.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Magazin

Fă-ți singur grădina BIO

Într-o lume tot mai poluată avem nevoie de o gură de aer proaspăt. Cum? Să grădinărim bio, atât cât se poate. Recurge la câteva trucuri și vei contribui la crearea unui mediu prietenos cu natura. Apa de ploaie, compostul realizat în propria gospodărie și plantarea unor plante aromatice sunt doar câteva soluții care ne pot ajuta în acest sens.

Apa de ploaie – sursa cea mai bună de udat

De cele mai multe ori, chiar dacă respecți rețetele de pământ, de fertilizat, expui planta la lumina de care are nevoie și nu o lași în curent, ea, planta, tot suferă. Care este oare motivul? Îți spunem noi, apa! Apa de la robinet conține o serie de săruri care nu sunt recomandate pentru plante. De aceea ideală este apa de ploaie, care este gratuită și nu afectează mediul. O poți aduna în recipiente mari, atunci când plouă, și o poți folosi, mai apoi, pentru plante, așa cum făceau și bunicii noștri cândva. Chiar dacă apa de ploaie nu mai este atât de pură, ca pe vremuri, tot este mai indicată decât apa de la robinet.

Fă compost, pământ de flori

Este ușor de realizat, dar e nevoie de ceva răbdare până se descompune compostul și de un loc de depozitare. Sapă o groapă în pământ sau pune într-o ladă din lemn resturile vegetale de la plantele pe care le-ai tuns toamna sau primăvara. Adaugă frunzele căzute doar dacă sunt fără boli și dăunători, eventual și câteva resturi menajere precum coji de banane sau de ouă. Lasă-le la descompus și afânează din când în când. Pune pământul obținut la plantele din grădină, balcoane sau terase și ele se vor dezvolta frumos și sănătos.

Alungă dăunătorii cu parfum de plante

Se știe că mulți dăunători nu atacă anumite plante tocmai din cauza mirosului emanat de acestea. Așadar, plantați în grădini sau jardiniere crăițe, levănțică, mușcate printre alte flori și veți avea un decor frumos și nu va trebui să face și tratamente chimice contra dăunătorilor.

  • Pentru a înlătura insectele care se hrănesc cu seva plantelor, pulverizați pe frunze un amestec format din 500 ml de apă și ½ căpățână de usturoi.
  • Uneori, chiar este indicat să lăsați găinile să umble în voia lor prin grădini. Acestea ajută la combaterea insectelor și au rol de erbicid natural pentru grădină și gazon.
  • Puteți ține la distanță dăunătorii cu ajutorul amplasării unor hrănitoare și căsuțe de păsări. Astfel veți atrage micile înaripate, inamicii numărul 1 al insectelor.
  • Pentru îndepărtarea anumitor dăunători, cum ar fi limacșii, folosiți metode ecologice precum cenușa de lemn, rumegușul sau acele de conifere. De asemenea, varul reprezintă un alt scut de protecție. Această metodă este deseori folosită în solarii.

Pregătirea grădinii pentru primăvară

Odată ce temperaturile încep să crească, întreaga natură se pregăteşte să revină la viaţă. Nu degeaba primăvara este anotimpul asociat cu renaşterea sau – poetic spus – cu o adevărată simfonie a culorilor. Şi, dacă în majoritatea cazurilor natura nu are nevoie de contribuţia umană pentru a-şi urma cursul firesc, când vorbim despre grădini acestea au nevoie de ajutorul tău pentru a-şi atinge apogeul înfloririi. Aşadar, dacă eşti pasionat de grădinărit sau dacă îţi doreşti o grădină cât mai vie şi plină de miresme ar trebui să ştii câteva trucuri înainte.

Mai întâi ar trebui să îţi faci un plan de acţiune. Analizează atent grădina, planifică-ţi anumite reparaţii sau îmbunătăţiri, dacă este cazul, şi fă-ţi o listă cu plantele din grădină, cele deja existente şi ce anume doreşti să plantezi anul acesta. Lunile martie şi aprilie sunt cele mai bune pentru lucrări de primăvară. Gândeşte-te la ceea ce vrei să sădeşti, dar orientează-te încă de pe acum la seminţe pentru flori, gazon sau legumele timpurii pe care vrei să le incluzi în grădina ta. Nu uita să îţi planifici şi administrarea de îngrăşăminte. Ia în calcul îngrăşămintele cele mai bogate în azot pentru plantele ce înfrumuseţează prin frunze. De asemenea, îngrăşămintele bogate în fosfor şi potasiu ajută plantele să aibă rădăcini puternice şi să înflorească abundent.

Trebuie să sapi atent pământul pentru a-l oxigena, iar apoi să pui îngrăşământul la baza plantelor sau copacilor pe care vrei să-i ajuţi să se dezvolte cât mai bine. Foloseşte un fertilizant universal pentru a hrăni trandafirii şi alţi arbori şi arbuşti cu frunze căzătoare. Dacă foloseşti un fertilizant solid granulat fii atent să uzi pământul suficient astfel încât acesta să intre în sol.

Încă un truc de care trebuie să ţii cont atunci când îţi îngrijeşti grădina: dezinfectează cu alcool foarfeca cu care tunzi plantele. În felul acesta eviţi transmiterea de boli sau dăunători de la o plantă la alta. Spor la grădinărit şi o primăvară magnifică!


DE REȚINUT...

  • Igienizează grădina, greblează frunzele căzute și resturile vegetale;
  • copacii și tufele trebuie curățate de crengile și fructele uscate;
  • este momentul propice pentru plantarea bulboaselor (lalele, gladiole, dalii);
  • fertilizează solul;
  • efectuează tratamente contra bolilor;
  • atrage păsările în grădină cu ajutorul hrănitoarelor. Micile înaripate te pot scăpa de insectele nedorite.

Ruxandra HĂBEANU

Grădina sigilată, o micro versiune a Terrei

Dintotdeauna am admirat capacitatea extraordinară a naturii de a lupta pentru supraviețuire. Resemnare nu este un cuvânt care să își găsească corespondent în habitatele sălbatice. Pentru că, indiferent de vitregia evenimentelor și a condițiilor care se desfășoară, plantele și animalele găsesc întotdeauna resurse pentru a-și câștiga dreptul la viață. Chiar și atunci când viața pare imposibilă. Grădina sigilată, care a supraviețuit 60 de ani în condiții aparent austere, este cel mai bun exemplu că natura este acea armonie între haos și ordine.

Se întâmpla în 1960, în ziua Sfintelor Sărbători de Paște. În acea zi David Latimer a plantat semințele unui miracol. Un miracol, așa cum este văzut prin ochii unui om care nu percepe tocmai această forță incomensurabilă a naturii de a supraviețui. Așadar, cum a început povestea grădinii care nu a avut niciun contact cu exteriorul vreme de 60 de ani? Cu o sticlă globulară de 10 litri, compost, apă, rădăcinile unei plante din familia Tradescantia (plante agățătoare) și speranța că din mâna de pământ și rădăcinuțele introduse în sticlă va înflori viața. Și așa a fost. După ce a pus bazele acestui ecosistem David Latimer a sigilat sticla și nu a mai deschis-o până  în 1972, atunci când a adăugat grădinii sale puțină apă. Însă, în afara acestei excepții, sticla nu a mai fost deschisă niciodată. Singurul lucru pe care l-a făcut a fost acela de a păstra permanent sticla în lumina soarelui și de a o roti pe toate părțile astfel încât întreaga grădină să beneficieze de razele soarelui.

A fost suficient ca acest ecosistem plăpând, plămădit dintr-un boț de pământ și câteva rădăcini, să se dezvolte și să ia chipul unei grădini luxuriante. Deși poate părea ciudat că o astfel de grădină sigilată s-a dezvoltat atât de armonios, nu este deloc așa. Pentru că, de fapt, grădina sigilată este un ecosistem perfect care se autosusține. Astfel, lipsa comunicării cu mediul exterior nu este o sentință la dispariție. Însă cum funcționează totul în interiorul sticlei? Aici natura urmează etapele unui ciclu natural în care fiecare element contribuie la supraviețuire. Bacteriile din compost descompun frunzele uscate și eliberează astfel oxigen. Acesta este transformat apoi în dioxid de carbon necesar în procesul de fotosinteză, proces esențial care asigură supraviețuirea plantelor. Apa din interiorul sticlei urmează practic acerflași circuit ca în natură, fiind permanent refolosită, iar noaptea, prin respirația celulară, plantele sintetizează substanțele nutritive de care au nevoie.

Așadar, imposibilul nu există! O dovedește această grădină sigilată care a supraviețuit 60 de ani, acest ecosistem care mimează fără cusur modul de existență a planetei pe care trăim. Grădina sigilată este o micro versiune a plantei Terra.

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Magazin

Grădina de iarnă

Chiar dacă iarna a sosit, asta nu înseamnă că peisajul din grădină trebuie să fie unul tern. Și în sezonul rece putem avea un peisaj încântător în oaza de relaxare, cu plante verzi sau colorate. Zăpada şi gerul nu le impresionează, iar viscolul nu le deranjează prea mult. Sunteți curioși să aflați care sunt aceste specii?

Ilex este un arbust care face fructe sub formă de bobițe roșii, ideale pentru peisaje rezidențiale. Frunzele sale persistente, de culoare verde închis, și boabele colorate înfrumusețează grădina pe tot parcursul iernii.

Textura medie a acestui arbust se îmbină în peisaj, dar poate fi echilibrat cu unul sau doi arbori sau arbuști. Este o alegere inspirată nu numai pentru aspectul decorativ cu „mărgele roșii“, dar și pentru atragerea păsărilor în grădină. Unde mai pui că planta este rezistentă la boli și dăunători! Cu toate acestea, aveți în vedere că ilexul necesită un sol umed.

De asemenea, bradul, pinul, molidul sau tuia îți mai pot înfrumuseța grădina.

Totodată, puteți opta pentru iasomia de iarnă, un arbust decorativ care poate ajunge la o înălțime de trei metri la maturitate. Aceasta înflorește din luna decembrie până în aprilie, iar florile în formă de steluțe pot fi atât galbene, cât și albe, de aproximativ un centimetru. Rezistă bine în condiții de ger, iar pe vreme mai blândă va înflori.

Aceste plante vor fi punctul de atracție al grădinii și îi vor garanta o culoare proaspătă. Sunt o mulțime de flori care vă pot colora și înveseli decorul exterior pentru că înfloresc în această perioadă rece. Cele mai atrăgătoare culori sunt galben, portocaliu, roșu și albastru de culoare intensă, aprinsă. După cum vedeți, dacă iubiți florile și verdeața puteți avea parte de ele inclusiv în condiții meteorologice vitrege. 

Ruxandra HĂBEANU

Pyracantha, arbust decorativ pentru grădini

Originar din Asia și sudul Europei, Pyracantha (Piracanta) este un arbust decorativ prin flori, fructe și frunze, mai puțin utilizat la noi, dar extrem de răspândit în sudul Italiei, Grecia, Cipru, Turcia și sudul Bulgariei. Este cumva asemănător cu cătina, fiind des confundat cu aceasta, numai că fructul de Pyracantha, consumat accidental în cantități mai mari, este otrăvitor pentru om. Diferența semnificativă dintre cei doi arbuști o reprezintă frunzele, la cătină fiind lanceolate și argintii, iar la Pyracantha, verzi și lucioase.

Pyracantha, cum spuneam, este utilizat – solitar sau în garduri vii – pentru decorarea parcurilor, grădinilor, aleilor, zidurilor. În funcție de soi, arbustul crește între 1,5 și 4 m înălțime, având un diametru între 1,5 și 3 m. Ramurile sunt purtătoare de spini de 1-1,5 cm, iar frunzele sunt verzi-intens, de 2-4 cm lungime, persistente (necaduce), alterne, îngust-lanceolate, glabre și lucioase.

flori Pyracantha 2

Florile mici, albe, înfloresc în luna mai-iunie, iar fructele – poame mici și globuloase – de culoare galbenă, portocaliu până la roșu, se maturizează în septembrie-octombrie, putând rezista până iarna târziu; ele oferă cel mai puternic element de decor. Planta este foarte rezistentă la îngheț, dar și la căldură, preferă zonele însorite spre semiumbră, însă are nevoie de apă în verile aride. Reușește bine pe solurile aerisite, profunde, dar nu suportă terenul argilos. Se înmulțește prin butași, plantarea efectuându-se toamna sau primăvara, inclusiv în ferestrele iernii, dacă solul nu este înghețat. Distanța de plantare este de minimum 50 cm între plante, în cazul varietăților cu talie mică, și până la 3 m, în cazul soiurilor robuste. Pyracantha se poate tunde ușor primăvara, având grijă la ramurile purtătoare de rod (cele formate din anul anterior), care se scurtează foarte puțin sau deloc.

Maria BOGDAN

  • Publicat în Magazin

Pregătește-ți grădina de toamnă

Pentru a te bucura pe toata durata toamnei de o grădină frumoasă, aceasta trebuie amenajată cu grijă încă de la începutul sezonului. Acum este momentul optim pentru a face îmbunătățiri importante în acest loc atât de îndrăgit.

Fie că vorbim de grădina cu flori, de legume sau de livadă, în perioada septembrie-octombrie se recomandă igienizarea grădinii, însămânțarea și aplicarea de îngrășăminte. De asemenea, nu trebuie neglijată nici irigarea. Deși plantele își opresc vegetația, ele încă au nevoie de umiditate.

Pomii fructiferi nu trebuie neglijați nici ei. Este momentul ideal pentru sădirea lor. Motivele sunt multi­ple. Spre exemplu, creșterile lăstarilor la pomii plantați toamna vor fi mai mari decât în cazul celor sădiți primăvara. De asemenea, lemnul tânăr va avea timp să se maturizeze și nu va fi expus gerului. Totodată, ploile de sezon vor asigura umiditatea necesară și oferă un contact bun al rădăcinilor cu solul.

Bolile și dăunătorii pot fi distruși și fără utilizarea unor substanțe nocive, atât pentru sol, cât și pentru oameni. Puteți proteja pomii fructiferi folosind metode ecologice care pot fi preparate chiar în propria gospodărie. De exemplu, mirosul puternic de usturoi, tutun, rubarbar și alte plante este respingător pentru unele insecte. Ardeii iuți, alcoolul, sarea și alte substanțe pot arde sau distruge dăunătorii.

Ce te faci cu mulțimea de frunze uscate? Specialiștii ne sfătuiesc să păstrăm această materie. Și asta pentru că în scurt timp se va transforma în îngrășământ. De asemenea, nu trebuie pierdută ocazia plantării și a câtorva flori de care vă puteți bucura în lunile de primăvară. Panseluțele, micșunelele, muscarii și lalelele sunt doar câteva dintre florile care pot fi semănate acum în grădină. Toamna nu înseamnă sfârșitul vegetației. Acest anotimp reprezintă startul pregătirilor pentru primăvara anului viitor.

Ruxandra HĂBEANU

  • Publicat în Magazin

Obiceiuri care îți distrug plantele

Fără să-ți dai seama, poți să faci mai mult rău plantelor tale decât bine. Ce-i drept, nimeni nu cumpără o plantă gândindu-se: „Ar fi perfect să o distrug în această lună!“ Cei mai mulți dintre noi vrem să avem grijă de florile noastre și să le ajutăm să se dezvolte frumos. Însă această îngrijire a plantelor este mult mai complicată decât credeți. Unele metode de întreținere a plantelor le pot distruge dacă sunt făcute incorect sau în exces. Păstrarea în viață a unei plante de interior este de fapt un dans mult mai elegant decât am crede. Dar nu vă temeți! Urmărind rândurile de mai jos veți afla cum să evitați greșelile care vă pot ucide plantele preferate.

Udați prea des

Este greșeala numărul 1 și cel mai des întâlnită. Bineînțeles, plantele au nevoie de apă, dar nu în exces! Udând mereu, planta devine vulnerabilă și este predispusă la boli și dăunători, iar rădăcinile vor putrezi. Odată ce aceste rădăcini încep să putrezească, poate fi cu adevărat dificil să le recuperăm. Pentru a evita o asemenea situație neplăcută vă recomandăm un mic exercițiu: obișnuiți să vă verificați plantele cu regularitate. Dacă aveți doar câteva plante, le puteți verifica o dată sau de două ori pe săptămână. Puneți degetul în sol până la prima articulație. Dacă este uscat, micuța plantă este pregătită pentru o nouă porție de hidratare. Dar dacă solul se lipește de deget, amânați irigarea plantei pentru o altă zi.

Expunerea lor direct în razele soarelui

Bineînțeles, toate plantele au nevoie de lumina soarelui pentru a se dezvolta, dar nu prea mult. Majoritatea plantelor doresc lumina indirectă, ceea ce înseamnă că plantele vor să se afle într-o cameră luminoasă, dar nu vor să obțină prea multe raze direct pe frunzele lor. Dacă le aveți așezate lângă o fereastră, de exemplu, o perdea albă va difuza suficientă lumină.

Rețineți, dacă planta primește prea multă lumină s-ar putea să descoperiți că se usucă repede, frunzele ei devin maro, iar floarea se va veșteji. Așadar, încercați să o deplasați undeva unde se poate bucura de soare fără a fi arsă.

Transplantați floarea într-un vas mult mai mare

Transplantarea este o parte importantă a îngrijirii plantelor. Nu numai că oferă plantei un aspect frumos și proaspăt în care să prospere, dar oferă și rădăcinile sale o dezvoltare pe măsură. Cu toate acestea, atunci când treceți la această etapă este important să mergeți doar pe o mărime mai mare. Motivul pentru această alegere este legat de apă și umiditate. Când vasul este mare pentru o plantă, rădăcinile nu pot absorbi umezeala din acel pământ. Asta înseamnă că solul rămâne mai umed, putând expune planta la putregaiul de rădăcini sau dăunători care se dezvoltă în umiditate.

gradina ARCADE Vases Pots 35

Nu le tăiați

Tăierea, în special în primăvară, încurajează creșterea nouă și menține planta sănătoasă pe tot parcursul anului. De asemenea, dacă pe plantă există părți moarte pe care nu le-ați eliminat încă, aceasta încearcă să o hrănească. Așadar, nu lăsați să-și piardă energia într-o parte care a dispărut deja! Îndepărtați frunzele ofilite astfel încât să se poată concentra asupra regenerării.

O mulțime de îngrășăminte

Îngrășământul este minunat – oferă plantelor substanțele nutritive de care au nevoie să crească! Suprafertilizarea poate duce la acumularea de săruri și alți nutrienți neabsorbiți în sol, care pot modifica pH-ul solului și îngreunează absorbția apei de către plante. Acest lucru poate duce la „arderea îngrășământului“. Vă puteți da seama de acest lucru când vârfurile frunzelor devin maro și crocante deoarece apa nu le poate ajunge.

Cantitatea de îngrășăminte de care planta are nevoie se schimbă în funcție de sezon. Cele mai multe plante au nevoie de fertilizare mai mult în primăvară și vară – atunci când acestea cresc – și mai puțin sau chiar deloc în timpul iernii, moment când se odihnesc.

Le înghesuiți

Distanța mică între plante păstrează umiditatea din jurul lor, ceea ce este excelent pentru majoritatea plantelor, în special pentru cele care cresc în junglă. Dar dacă acest lucru este foarte benefic pentru unele specii, poate fi în detrimentul altora. De exemplu, violetele africane urăsc să fie înghesuite. Rezultatul? Micile plante vor obține puncte permanente maro pe frunze, apoi vor cădea. Așa că asigurați-vă că florile voastre din ghiveci au suficient loc ca să respire.

Ruxandra HĂBEANU

Trandafiri de Damasc cultivați în grădina străbunicii

Începând cu anul 2016, Adriana Stretean deține o plantaţie de trandafiri pentru petale Rosa Damascena Trigintipetala în localitatea Abucea, comuna Dobra, judeţul Hunedoara, din care face dulceață, sirop, oțet și apă de trandafiri. Și toate după rețetele de la străbunica. Antreprenoarea, absolventă de psihologie, drept, management în turism și limba italiană, a renunțat la munca de birou pentru două mii de butași aduși din faimoasa vale a trandafirilor din Kazanlak, Bulgaria. Plantația de trandafiri Dolce Idea România este crescută și îngrijită în regim de agricultură ecologică în curs de certificare.

Readuce aromele naturale ale trecutului

Ce face Adriana Stretean se numește pasiune! Acum, grădina acesteia este mare, iar din toate amintirile copilăriei sale, pe pământul lucrat de străbunica sa, încă din anii ’40, s-a născut un stil de viață, din iubire pentru trandafiri și tot ce este pur, frumos, proaspăt, sănătos, roz și... dulce. „Trandafirii sunt pasiunea mea, aş putea spune dintotdeauna, de când eram copil, iar străbunica mea era încă în viaţă şi avea o grădină mică cu câţiva trandafiri foarte parfumaţi, din care prepara puţine borcane mici de dulceaţă şi câteva sticluţe de sirop, care nouă, strănepoţilor pofticioşi, nu ne erau niciodată suficiente. De aici a început totul și s-a născut o grădină mare de trandafiri, un stil de viaţă, un vis al maturităţii mele, care azi poartă numele de Dolce Idea România. Totul a început în primăvara anului 2016, când am plantat 2.000 de butaşi de trandafiri Rosa Damascena aduşi chiar din Kazanlak, Bulgaria; aceștia au avut un procentaj de prindere de aproximativ 70% ca urmare a lipsei precipitațiilor timp de cinci săptămâni în perioada plantării de primăvară și neasigurării suficiente a necesarului de apă în perioada de creștere-udare unică, după trei săptămâni de la plantare“, precizează antreprenoarea.

Doar îngrăşământ şi insecticid natural

Dolce Idea România este o companie în întregime românească, administrată prin firma Astradis Dolce SRL, iar plantaţia, distileria şi toate celelalte spaţii de prelucrare au fost realizate exclusiv din fonduri proprii, precizează Adriana. „Terenul pe care s-a înființat în urmă cu trei ani plantaţia de trandafiri a fost tot proprietatea străbunicii mele; acesta are o compoziţie a solului argiloasă cu un pH de 7 şi o expunere solară pe toată durata zilei. Chiar în condițiile climatice capricioase din țara noastră, cu ierni deosebit de grele, trandafirii s-au adaptat și aclimatizat de minune pe acest teren, ei dovedindu-se a fi o specie extrem de rezistentă la ger. Trandafirii au fost cultivaţi şi sunt îngrijiţi încă de la început în regim de agricultură ecologică; de aceea folosim doar mijloace mecanice şi manuale de lucru al terenului, îngrăşământ natural şi insecticide naturale, respectiv macerate de ardei iuţi, de usturoi şi ceapă, ceai de boz sau de urzici“, adaugă Adriana Stretean.

În plantația Adrianei, trandafirii necesită lucrări complexe de întreţinere, care se întind anual pe o perioadă de 8 luni (din luna martie până la sfârşitul lunii octombrie sau cel târziu începutul lunii noiembrie), iar lucrările de tăiere se desfăşoară de două ori/an, primăvara şi toamna. „De altfel, lucrările de stropire ecologică preventivă împotriva dăunătorilor înaripaţi (afide) se fac tot de două ori/an, respectiv una primăvara înainte de apariţia bobocilor şi alta după înflorire, perioadă în care trandafirii au o etapă de vegetaţie puternică. Pe de altă parte, îngrăşământul natural se distribuie doar la tulpinile trandafirilor toamna şi apoi se muşuroiesc, iar lucrările solului au loc de 7-8 ori/an. Dintre toate aceste etape de îngrijire, cele mai dificile şi care necesită cele mai multe resurse umane şi financiare sunt culesul trandafirilor şi prelucrarea lor, care se fac exclusiv manual“, mai adaugă Adriana.

În curând... miere, lichior şi ulei esenţial

Plantaţia are în acest moment un număr de 1.355 de plante mature de trandafiri Rosa Damascena Tigintipetala sau trandafirii de Kazanlak, cu vârsta de 3 ani şi 450 de plante noi din acelaşi soi, sădite în luna noiembrie 2018. Suprafaţa totală cultivată este de 6.037 mp, cultura fiind una perenă, iar producţia sezonieră anuală de trandafiri pentru petale se ridică la aproximativ 5-6 tone, mai spune aceasta. „Pentru anul 2021, când vor intra pe rod 1.800 de plante, estimez o producţie sezonieră de 8-9 tone, recoltabilă în 25-30 de zile de la mijlocul lunii mai până la mijlocul lunii iunie. De altfel, noi comercializăm petale proaspete de trandafiri în lunile de înflorire (mai-iunie), butaşi de trandafiri Rosa Damascena (în luna noiembrie), iar cele mai importante produse procesate realizate în acest moment sunt produse rafinate, 100% naturale, printre care dulceaţa de trandafiri, apa distilată de trandafiri, siropul de trandafiri, siropul de trandafiri şi struguri, precum şi oţetul de trandafiri. În acest moment, comercializarea produselor se face în câteva lanţuri de magazine din Sibiu şi Deva şi am început o colaborare timidă cu câteva firme din Luxemburg, Austria şi Italia. În viitorul apropiat, Dolce Idea România va lansa pe piaţă câteva produse noi tot din trandafiri Rosa Damascena, mai precis mierea de trandafiri, liqueurul de trandafiri şi preţiosul ulei esenţial din trandafiri“, a conchis Adriana Stretean, general manager, Dolce Idea România.

Beatrice Alexandra MODIGA

Idei şi soluţii pentru balcoane, terase și grădini mici

Dacă sunteți în căutarea unor idei care să vă transforme mica grădină într-o oază de relaxare, atunci ați ajuns la sursa potrivită. Chiar dacă dispuneți de un spaţiu restrâns, acesta poate fi pus în valoare şi transformat într-un refugiu primitor în aer liber. Trebuie doar să aflați cum să faceți asta. La urma urmei, vorba grădinarilor: lucrurile bune vin în pachete mici.

Chiar dacă dispuneţi de un buget mic, în rândurile de mai jos veţi găsi o mulţime de idei pe care le puteţi încerca fără să cheltuiţi prea mult. Grădinile mici au o mulțime de avantaje, în primul rând sunt uşor de realizat și de întreţinut, un lucru foarte important, nu-i aşa? De asemenea, micile detalii precum elementele decorative sau sursele de iluminat au un efect mult mai spectaculos în asemenea spaţii.

Creați un perete viu

Grădinile verticale sunt reprezentate de o mulţime de plante înrădăcinate într-o structură atașată de un perete. Se pot folosi o serie de plante perene erbacee, ierburi, arbuști mici, fructe și legume. Pentru a obține un efect cât mai deosebit, încercați să includeți plante aromate și flori de sezon. Însă ar fi bine să vă consultaţi şi cu un specialist cu privire la plantele folosite; acestea trebuie să se potrivească decorului și microclimatului peretelui pe care vor fi cultivate.

Pata de culoare

Chiar și cea mai mică terasă poate fi transformată în ceva excepțional. Pavelarea simplă, cum ar fi travertinul sau piatra tradițională, creează un aspect elegant și rustic. De asemenea, și scaunele sau canapelele pentru grădini au o contribuție importantă în crearea unui decor relaxant. Motiv pentru care optați pentru mobilier tapițat cu burete. Accesoriile puternic colorate, precum nuanțele de turcoaz, portocaliu sau  roz, merg foarte bine împreună în aceste situaţii.

Vopsiți pereţii în alb

Gândiți-vă la decorul exterior ca și cum ar fi cel din interior. Vopseaua albă este adesea folosită într-un spațiu pentru a profita la maximum de proprietățile sale strălucitoare și luminante. De asemenea, și grădinile pot beneficia de acest truc util. Mobilierul de grădină şi zidăria pictată în alb reprezintă o temă frumoasă de vară și oferă grădinii un stil aparte.

gradina Simon Scarboro 920x920

Iluzie optică

Nu aveți nevoie de o pajiște pentru a crea o grădină luxuriantă și nici nu sunt necesare covoare de flori. Spre exemplu, pietrișul reprezintă o opțiune de „pardoseală“ excelentă pentru grădinile mici deoarece este ușor de întreținut și creează sentimentul de profunzime. Totodată, adăugați o mulțime de vase de ceramică umplute cu flori. De asemenea, nu uitați să decorați spațiul și cu trei – patru arbuști decorativi, precum magnolia sau iasomia. Adăugaţi şi mobilierul de grădină și veți avea locul perfect pentru a vă bucura de o zi de vară.

Revigorați un spațiu nefolosit

Concluzia finală este că și cele mai mici zone pot fi transformate într-un spațiu decorativ în aer liber. Cu puţină creativitate puteţi înnobila orice. Cireaşa de pe tort a unui balcon sau unei grădini constă în locul unde vă relaxați şi vă beți cafeaua. Aşadar, transformați acel loc într-o zonă vibrantă alegând o masă mică de sticlă sau din metal, rotundă, completată de niște scaune confortabile şi o umbrelă mare pentru a vă compune în totalitate oaza de relaxare.

Ruxandra Hăbeanu

  • Publicat în Social

Grădinari cu cântec

Ciripitul păsărilor ne face, de cele mai multe ori, să ne relaxăm şi să ne aducem aminte cât de importantă este apropierea noastră de natură. De asemenea, se mai zice că orice spaţiu verde fără păsări este ca o zi fără soare deoarece micile necuvântătoare sunt menite să transforme orice grădină într-un vals al bucuriei.

„Dacă dorim să scăpăm de dăunători într-un mod cât mai natural și sănătos, păsările sălbatice ne pot ajuta deoarece majoritatea speciilor sunt insectivore. Spre exemplu, există studii care demonstrează că micile înaripate pot aduce servicii ecosistemice de 315 euro/ha. De asemenea, dacă dorim să le atragem în propria grădină, trebuie să reducem substanțele chimice de sinteză ori să fim mai atenți atunci când le aplicăm. Totodată, este indicat să avem cât mai multe specii de plante în oaza de relaxare deoarece aceasta înseamnă o biodiversitate mare de viețuitoare atrase de plante“, spune Cosmin Mihai, specialist în horticultură.

Dacă vrem să ne bucurăm din plin de ele trebuie să le oferim un habitat prietenos. Spre exemplu, păducelul este un arbust care, pe lângă faptul că este decorativ, reprezintă și o sursă de hrană și de adăpost pentru o mulțime de viețuitoare care trăiesc în simbioză cu celelalte micro și macroorganisme, fie că vorbim de păsări sau de mamifere.

„De principiu, sunt cel puțin patru reguli de care trebuie să ținem cont atunci când vrem să construim sau să achiziționăm o căsuță pentru păsări. Trebuie să îndeplinească rolul de adăpost, să fie o sursă de hrană, de apă și loc de cuibărit. Asta dacă dorim să le ținem cât mai mult timp alături de noi. În ceea ce privește adăposturile pentru păsări, acestea trebuie să îndeplinească cerințele ecologice și biologice ale speciei țintă. Spre exemplu, dacă vrem să atragem un pițigoi mare în grădină trebuie să ținem cont că această pasăre are nevoie de o căsuță cu un orificiu de 32 mm și nu mai mare de atât, pentru că altfel va fi accesibil prădătorilor. De asemenea, țicleanul are nevoie de un cuib cu un orificiu de 35 mm, construit din lemn de rășinoase netratat cu substanțe chimice. Atrag atenția asupra materialului din care este construită căsuța deoarece trebuie să fie din lemn gros, netratat și cu o grosime de 2 cm. De asemenea, mare atenție la căsuțele din magazine pentru că nu toate sunt utile, unele au doar rol decorativ și nu atrag viețuitoarele sălbatice. Recomand ca toamna târziu adăpostul pentru păsări să fie curățat și dezinfectat cu apă caldă și detergent de vase“, explică Cosmin Mihai.

Lăstunul de casă și liliacul, cei mai temuți dușmani ai țânțarilor

Lăstunul de casă este o specie asemănătoare cu rândunica. Micuțul înaripat poate fi aliatul grădinii tale deoarece se hrănește cu insectele zburătoare pe care le prinde în aer. „Dacă vă aduceți aminte, vara trecută majoritatea bucureștenilor au fost «donatori» de sânge pentru că am avut foarte mulți țânțari. Dacă am fi avut rândunele, lăstuni și lilieci prin preajmă probabil că nu am fi fost atât de afectați de prezența țânțarilor“, mai adaugă specialistul. Pe lângă rolul estetic şi cel cu efect de relaxare, păsările mai îndeplinesc și funcția de sanitar al grădinii. Datorită acestor motive este recomandat să atragi cât mai multe prietene de acest fel în propria oază de relaxare.

Ruxandra Hăbeanu

  • Publicat în Mediu

Vegetația grădinii japoneze, sfaturi și sugestii

Dacă vă doriți o grădină diferită, care să reflecte simplitate, eleganță și seninătate, atunci grădina japoneză este alegerea perfectă. Această oază verde este special concepută pentru a-ți induce o stare de relaxare și contemplare. Însă, pentru a pătrunde în această atmosferă cadrul vegetal trebuie ales cu mare atenție.

Atunci când plantați rezumați-vă doar la anumite specii de plante, cum ar fi arțarul roșu, bonsaiul, azaleele sau iarba bicoloră. De asemenea, lăsați un spațiu generos între plante deoarece acest lucru poate contribui la crearea efectului unei grădini mai mari. Potrivit specialiștilor, pentru a completa un cadru paradisiac amplasați în gră­dină și un grup de cireși japonezi.

„O grădină japoneză o poți realiza și cu puține elemente. În acest sens putem folosi un bonsai, un aranjament cu piatră și cam atât. Însă grădina japoneză este mult mai complexă, vegetația specifică arhitecturii grădinilor presupunând o mulțime se plante spectaculoase. De obicei cadrul vegetal este compus din bonsai, cireși japonezi, glicină, conifere sau bambuși. De asemenea, există multe varietăți de cireși japonezi, însă cel mai renumit este Prunus Kanzan, cireșul japonez clasic cu floarea roz bătută, dar la fel de frumos este și cel pe alb“, spune Ionuț Olteanu, ing. horticultor și producător de arbori și arbuști.

În concluzie, datorită splendorii și spectacolului oferit, cireșul japonez reprezintă o adevărată bijuterie în orice spațiu verde. Ca să întărim și mai mult aceste calități estetice ale cireșilor, specialiștii recomandă plantarea lor în grupuri.

Glicina, grațioasa grădinii

Glicina, salcâmul japonez sau Wisteria este una dintre cele mai speciale plante căţărătoare. Bogate în ciorchini,  florile acestei plante dau tonul eleganţei oricărei grădini. Dacă vă tentează să creşteţi o boltă de glicină trebuie să aveți în vedere câteva detalii importante.

Wisteria iubeşte soarele, preferă solul fertil, umed şi bine drenat. Dacă solul este în stare proastă, adăugați compost, astfel planta se va dezvolta frumos. Pentru plantare săpaţi o groapă adâncă de aproximativ 45 de cm. Distanţa minimă între plante este de 2 m.

În concluzie, pentru a crea complet atmo­sfera unei asemenea grădini, folosiți vegetația specifică și accesorizați spațiul cu pietre și pietriș. Încercați să legați bucăți de bambus împreună cu sfoară pentru a crea garduri în stil japonez. De asemenea, încurajați mușchii să se răspândească prin colțuri și crăpături. Spațiile verzi de acest gen prezintă adesea diferite nuanțe de verde, iar mușchii sunt deseori folosiți în multe grădini și temple japoneze.

Inițial, grădinile japoneze au fost create și realizate sub puternica influență a grădinilor chinezești, dar, încet și gradat, designerii japonezi au găsit propria lor abordare, dezvoltând o estetică originală în parte datorită culturii japoneze, dar și peisajului natural și aspectului diferit al reliefului japonez, precum și a materialelor locale. Astfel, cu trecerea timpului, grădinăritul și grădinile japoneze au atins acel nivel de autenticitate care le-a conturat o apartenență distinctă.

Ruxandra Hăbeanu

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

„Eco sfaturi“ pentru o grădină prietenoasă cu mediul

În ultima vreme se pune tot mai mult accent pe metodele de întreținere a grădinii ecologice. Chiar dacă pare un clișeu, folosirea în mod repetat a substanțelor pentru întreținerea și protejarea plantelor de dăunători poate distruge biodiversitatea din jurul nostru. Dacă vorbim strict de oaza de relaxare, aceasta poate fi tratată și îngrijită cu ușurință cu ajutorul unor trucuri venite direct de la Mama Natură.

„Ierbicide“ ecologice

Dacă dorim să împiedicăm creșterea buruienilor, dar în același timp să protejăm mediul putem aplica pe acestea apă fiartă, extracte pe bază de plante, decocturi, infuzii, plămădeli, sare de potasiu, ulei de parafină, sulf și alte substanțe agreate în sistemul ecologic. De asemenea, chiar dacă gazonul arată senzațional în grădini, acesta trebuie hrănit cu tot felul de substanțe neprietenoase cu mediul pentru a căpăta un aspect proaspăt și perfect. Din acest motiv, specialiștii în realizarea grădinilor ne recomandă un covor verde natural compus din iederă ori trifoi. Acestea sunt la fel de spectaculoase, veșnic verzi și nu necesită timp sau bani pentru întreținere.

gradina poza medie

Câteva metode ecologice de întreținere a grădinii

  • Compostați resturile vegetale și întrețineți solul cu îngrășământ natural
  • Îndepărtați părțile deteriorate ale speciilor atacate de boli și dăunători
  • Mențineți un covor vegetal permanent, format din iederă ori trifoi.
  • Apa de ploaie are un pH neutru, de aceea este indicat să o colectați și să o folosiți pentru udarea grădinii.
  • Pentru a înlătura insectele care se hrănesc cu seva plantelor, pulverizați pe frunze un amestec format din 500 ml de apă și ½ căpățână de usturoi
  • Uneori, chiar este indicat să lăsați găinile să umble în voia lor prin grădini. Acestea ajută la combaterea insectelor și au rol de erbicid natural pentru grădină și gazon.
  • Puteți ține la distanță dăunătorii cu ajutorul amplasării unor hrănitoare și căsuțe de păsări. Astfel veți atrage micile înaripate, inamicii numărul 1 al insectelor.
  • Pentru îndepărtarea anumitor dăunători, cum ar fi limacșii, folosiți metode ecologice precum cenușa de lemn, rumegușul sau acele de conifere. De asemenea, varul reprezintă un alt scut de protecție. Această metodă este deseori folosită în solarii.
  • Lucrarea de mulcire a solului poate fi realizată cu ajutorul paielor, scoarței de copac sau prin utilizarea frunzelor uscate.
  • Folosiți-vă imaginația și utilizați ghivece din pet-uri sau alte tipuri de ambalaje
  • În concluzie, o asemenea grădină are o contribuție benefică și plăcută atât asupra mediului înconjurător, cât și pentru cei care o privesc.

Ruxandra Hăbeanu

Grădina sălbatică, moft sau necesitate?

Revenirea la natură. Acest slogan bântuia foarte des lumea marilor grădinari englezi de la începutul secolului al XVIII-lea. În acea perioadă se dorea o schimbare majoră a peisajelor grădinilor. Așadar, aleile drepte, vegetația atent lucrată și detaliile luxuriante ale stilului baroc nu-și mai aveau locul. Era momentul pentru o schimbare! Cred că mai degrabă era vorba de o chemare  a naturii. Așa au luat naștere noile grădini sălbatice. Unul dintre cei mai mari poeți englezi ai secolului al XVIII-lea, Alexandru Pope, a fost primul care a realizat un asemenea spațiu și a creat în parcul Twickenham, din Anglia, un adevărat paradis în voia naturii.

Revenind în prezent și comparând stilurile grădinilor între ele, constatăm că Pope a avut mare dreptate și îl înțelegem perfect de ce a luat o asemenea inițiativă. Grădina liberă, sălbatică, lăsată să crească în mare parte liber, îți creează un sentiment de pace, liniște și naturalețe.

„Toți vrem un «colț de Rai», dar foarte puțini știm cum era în Rai. O grădină sălbatică nu înseamnă dezordine sau ceva neîngrijit, înseamnă diversitate mare de specii de plante autohtone care, pe lângă aspect, oferă și sursă de hrană pentru fluturi, albine, bondari, arici și păsări… Pentru ca o grădină sălbatică să fie funcțională din punct de vedere ecologic și biologic, ea trebuie să ofere, pe lângă surse de hrană și apă, locuri de adăpost și cuibărit pentru viețuitoarele sălbatice, care aduc un plus de valoare grădinii prin cântec și culoare“, spune specialistul în horticultură asist. univ. dr. Cosmin MIHAI.

Prietenii unei grădini sănătoase

Existența micilor chiriași în grădini precum păsările, aricii, albinele, melcii sau chiar liliecii este o binecuvântare. Am putea spune că simpla lor prezență în spațiile verzi contribuie semnificativ la sănătatea vegetației deoarece aceștia asigură o bună funcționare a ecosistemului. Spre exemplu, ariciul se hrănește cu o mulțime de dăunători, la fel și în cazul liliacului. Potrivit unor cercetări, micuțul Batman servește pe noapte aproximativ 2.000 de insecte. Destul de rezonabil, nu?

„Există multe specii de păsări, însă din cauza distrugerii habitatului ele nu mai sunt întâlnite în habitate naturale și au devenit antropofile, așa cum este rândunica. În loc să înțelegem fenomenul și să vedem cum putem trăi în comuniune cu natura, declarăm război naturii din grădină. Rândunica este un excelent zburător care se hrănește în mod special cu insecte cu aripi moi, așa cum sunt muștele și țânțarii. Până acum s-au identificat peste 80 de familii de insecte cu care se hrănește. Prin urmare, dacă aveți probleme cu muștele și țânțarii acasă, împrieteniți-vă cu ele. De asemenea, Pițigoiul mare (Parus major) aduce într-o singură zi la cuib peste 1.500 de omizi. Un serviciu gratis pe care orice grădinar și l-ar dori“, mai adaugă Cosmin Mihai.

Exemplele pot continua cu zeci de specii de păsări utile, dacă și grădina oferă un habitat prietenos. Dar, pe lângă serviciile ecosistemice de a controla populațiile de dăunători, micile înaripate ne aduc mereu bucurie în suflet când le auzim și vedem. Așadar, împrieteniți-vă cu păsările sălbatice din grădina voastră, veți avea numai avantaje de pe urma lor!

Ruxandra HĂBEANU

GALERIE FOTO

Gardul viu - ultimele tendințe

Dacă vă doriți un gard ecologic, natural și uneori înmiresmat, atunci gardul viu este alegerea potrivită. Mai mult de atât, această alternativă a gardurilor clasice aduce cu sine o serie de avantaje: ne protejează de vânt, furtună, reține praful, noxele și, în același timp, transformă grădina într-un loc minunat. Cu puțină atenție și efort minim putem obține toate aceste beneficii.

„Gardurile vii au rolul de a îndeplini anumite funcțiuni în ansamblul vegetației, precum separarea unor spații, protejarea sau chiar mascarea unor zone neplăcute. Ele sunt, în general, elemente care ordonează spațiul. Deseori le întâlnim sub forma unor  borduri foarte mici până la garduri înalte, folosite ca ziduri verzi. Prin tunderea lor, gardurile vii devin adevărate piese arhitecturale“, ne explică conf. univ. arh. peisagist, Anca Stănescu

Tuia, mesteacănul și mahonia roșie, trio-ul cu care nu dai greș

Despre mahonia roșie nu se știu prea multe. Potrivit specialiștilor, acest arbust este o specie rustică puțin pretențioasă. În iernile foarte reci, dacă nu se asigură protecție, o parte din frunziș degeră, dar se reface fără probleme în sezonul următor. De asemenea, planta suportă bine tunderea. Mahonia roșie se încadrează armonios în majoritatea tipurilor de grădini.

„Mahonia roșie se caracterizează printr-o culoare intensă și o întreținere foarte ușoară. Timp de două săptămâni se evidențiază prin florile sale galbene care oferă un spectacol cromatic. Apoi, după această etapă apar semințele sale decorative sub formă de ciorchine, de culoare albastru spre mov. În România am văzut și exemplare înalte de 2 m, în primii 4-5 ani creșterea mahoniei fiind foarte lentă. De asemenea, aș mai menționa că este o specie rezistentă, nu am făcut niciun tratament sau fertilizări, este o specie destul de rustică“, spune Ionuț Olteanu, ing. horticultor și producător de arbori și arbuști.

Există nenumărate combinații de specii pentru realizarea gardului viu. Spre exemplu, putem utiliza garduri vii compuse din arbori și arbuști. De asemenea, pentru compunerea lor se folosesc  specii rășinoase. În acest caz, tuia este deseori întâlnită.

„Folosirea tuiei pentru un gard viu este recomandată deoarece rămâne verde tot timpul, are o creștere rapidă și este ușor de întreținut. Această specie este foarte iubită și fixată în mintea beneficiarilor datorită culorii sale intense. Noi, cei care realizăm grădini, mai glumim câteodată și spunem că suntem o țară de «tuiști». Ca să mai dispară din monotonia tuiei am mai venit cu varietăți noi în decor, precum tuia aurie, presociparis, juniperus, chamaecyparis, ca să mai alternăm un pic imaginea instalată de clasica tuie“, adaugă Ionuț Olteanu, ing. horticultor și producător de arbori și arbuști.

Folosirea mesteacănului în realizarea unui gard viu a devenit o nouă modă. Coloritului alb strălucitor al scoarței, forma și transparența coroanei, toate aceste caracteristici fac ca această specie să dea un aspect deosebit zonelor verzi. Mesteacănul poate fi folosit în parcuri, grădini, scuaruri, în grupuri de 3-5 bucăți în amestec cu alte foioase sau rășinoase.

„Încurajez formarea gardurilor vii din mesteacăn, este o alegerea mai curajoasă deoarece impactul vizual este foarte puternic. Aceștia când ajung la maturitate oferă un adevărat spectacol. În alte țări mesteacănii se folosesc atât în designul interior cât și în cel exterior“, mai adaugă Ionuț Olteanu.

Cum plantăm gardul viu?

Dacă dorim să plantăm gardul viu în linie dreaptă trebuie să legăm o sfoară între doi ţăruşi şi să plantăm pe lângă aceasta. Groapa de plantare în cazul plantelor cu balot sau ghiveci trebuie să fie de 1,5 ori mai adâncă şi de 2 ori mai lată decât balotul de pământ. În cazul plantelor cu rădăcină nudă se va săpa un şanţ de cca 40-50 cm lăţime. Se vor planta 3-5 plante bine mocirlite/metru liniar. Pământul scos din groapă se va amesteca în proporţie de 3:1 cu compost sau mraniţă macerată. Înaintea plantării, părţile de rădăcini deteriorate se vor îndepărta, iar plantele se vor păstra timp de 12 ore în apă. Când aşezăm plantele în groapă trebuie să avem grijă ca lăstarii să fie orientaţi spre exterior.

Important: După plantare udați zilnic gardul viu, cel puțin două săptămâni.

Bine de știut...

La gardurile vii cea mai importantă lucrare este tunderea, mai ales în primii ani. Dacă nu se taie regulat, vor ajunge la înălţimea dorită mai repede și nu se vor îndesi. Ulterior se vor forma diferite goluri în coroană care sunt extrem de dificil de corectat, uneori imposibil. Creşterea rapidă împiedică îndesirea bazei.

În cazul gardurilor din foioase, cum ar fi carpenul sau lemnul câinesc, ca remediu împotriva chelirii poate ajuta o tăiere de întinerire radicală. Aceasta constă într-o tăiere masivă la 30 cm deasupra solului, primăvara. Gardul viu din foioase se va tunde în repausul vegetativ.

Evitați tunderea coniferelor în primăvară; dacă doriți să-i tundeți atunci o puteți face la începutul verii sau la sfârşitul acesteia.

Ruxandra HĂBEANU

Terariul, o minigrădină în casa ta

Terariul este cea mai nouă metodă de a-ţi personaliza decorul într-un mod cât se poate de inedit. Folosind doar un bol, o plantă suculentă şi câteva accesorii poţi realiza o mică poveste în miniatură. Trebuie să ţii cont că plantele alese sunt foarte importante. Ideale sunt cele care cresc lent, iar indiferent de specie acestea trebuie să fie de mici dimensiuni sau raportate la mărimea vasului de sticlă.

Cu alte cuvinte, terariul este uşor de făcut şi de întreţinut! Trebuie doar să nu-l poziţionaţi în bătaia directă a soarelui şi să nu-l udaţi prea des. Hidratarea abundentă duce la putrezirea rădăcinilor, de aceea vă recomand să udaţi mai rar plantele de acest gen. O dată pe săptămână, poate chiar la două săptămâni se poate uda terariul în norme mici de apă. De asemenea, nu uitaţi că sticla nu are scurgerea necesară pentru surplusul de apă şi trebuie să fim mai precauţi la acest capitol.

terariu detaliu

Aşadar, dacă doriţi să oferiţi cuiva un cadou originar sau pur şi simplu vreţi să vă decoraţi balconul cu nişte adevărate bijuterii botanice, terariile sunt soluţia ideală.

Pentru realizarea unui terariu aveți nevoie de...

  • plante suculente – cactuşi, bromelia, ferigă;
  • vas din sticlă – acvariu sau bol transparent;
  • muşchi de pădure pentru décor;
  • cărbune activ pentru purificarea apei;
  • pietricele pentru filtrare;
  • nisip;
  • pământ pentru plante;
  • decoraţiuni.

Ruxandra Hăbeanu

Grădina rustică, relaxare pe stil „vechi“

Dacă locuiți într-o zonă departe de agitația cotidiană și doriți să aveți o grădină veselă, plină de culoare, cochetă și care să nu necesite prea mulți bani și implicare, atunci grădina rustică este alegerea ideală. Potrivit specialiștilor, o asemenea oază de relaxare este cel mai ușor de realizat. Însă înainte de a porni la lucru trebuie să evaluați cu atenție terenul.

„Nu putem oriunde să organizăm o grădină rustică deoarece acest spațiu trebuie legat de caracterul locului. Compoziția grădinii trebuie să îmbrace două aspecte: funcționalitatea și organizarea. Ce înseamnă asta? Aleile pe care ne plimbăm vor avea obiecte de ședere sau alte obiecte de mobilier pe care stăm să ne odihnim. Acestea pot fi bănci, chioșcuri, balansoare, pergole sau umbrare. Revenind la aspectul organizării, în funcție de cât de generos este spațiul, putem avea o zonă a grătarului, a grădinii cu legume, dar și o zonă mai administrativ gospodărească. Această organizare a spațiului este obligatorie în primele noastre creionări ale compoziției unei grădini“, explică arh. conf. univ. peisagist Anca Stănescu.

Anca Stanescu

Piatra naturală, cel mai frumos accesoriu

Aleile au și ele un rol important în cadrul unui asemenea decor pitoresc. Din punctul de vedere al stilului aleilor rustice trebuie să evitaţi liniile drepte. Pentru realizarea acestora se pot folosi materiale naturale precum lemnul, nisipul cu granulaţie mare şi piatra. De asemenea, pentru alei se mai poate folosi şi scoarţa de copac, foarte naturală şi atractivă, numai că în timp ea se va tasa. „Spațiul unei asemenea grădini va avea în principal vegetația ca îmbrăcăminte deoarece aceasta este ofertantă atât prin specii, cât și prin combinațiile de culori. Totodată, pot exista și elemente decorative precum grupările cu piatră. Piatra naturală este foarte pitorească și căutată. În mod cert, piatra în sine poate deveni un element decorativ, căpătând valențe filozofice. De asemenea, vasele din ceramică sau obiectele de iluminat sunt elemente care pot accesoriza grădina într-un mod armonios“, spune arh. conf. univ. peisagist Anca Stănescu.

Plantele decorului pitoresc

Bulboasele de primăvară, bujorii, margaretele, trandafirii și crizantemele sunt cel mai des întâlnite flori în decorul rustic. Pe lângă spectacolul vizual oferit, florile menționate sunt cele mai potrivite peisajului pitoresc. „Grădina rustică este foarte direct legată de tot ce înseamnă flora spontană. În general, oamenii din zona rurală s-au bazat pe flora specifică țării noastre. Spre exemplu, arbuștii floriferi dau savoare spațiului și nu trebuie să lipsească din asemenea grădini. Aici putem aminti minunata forsithya, spiraea, liliacul sau iasomia. Vegetația arbustivă trebuie să completeze vegetația arboricolă care, la rândul ei, este și ea aleasă ca sortiment în funcție de spațiul pe care îl avem. Alegerea vegetației va răspunde unor cerințe importante. Spre exemplu, este obligatoriu ca vegetația foioasă să ocupe o pondere de 60% din spațiu, iar restul de rășinoase. Această regulă se aplică pentru zona de sud a țării, pentru zonele montane vegetația rășinoasă fiind în proporție mai mare“, conchide arh. conf. univ. peisagist Anca Stănescu.

Ruxandra Hăbeanu

GALERIE FOTO

Cum să cultivi citrice în casă și grădină

Fără îndoială, un lămâi sau un portocal în casa, balconul sau grădina ta schimbă total aspectul spațiului și oferă un aer exotic care te duce cu gândul la vacanțe… exotice. Însă, pentru a cultiva cu succes aceste specii ornamentale în condițiile din România trebuie să știți și să respectați câteva reguli pentru a le face să se simtă ca acasă.

Mai întâi de toate luați în calcul că majoritatea citricelor au cam aceleași cerințe de întreținere. Deși aceste plante au nevoie de multă căldură și atenție, există câteva trucuri cu ajutorul cărora poți crește cu ușurință portocali, lămâi și, de ce nu, chiar pomelo. Marin Constantin – ing. horticultor și producător de arbori și arbuști – vine în sprijinul nostru cu câteva sfaturi și sugestii utile.

Crescute cu grijă…

„Citricele sunt dispuse la o serie de boli și dăunători. Una dintre cele mai des întâlnite probleme este legată de apariția musculiței miniera, o insectă care își depune ponta sub epiderma frunzelor, larvele sale dezvoltându-se în interiorul acestora și făcând niște caneluri. În prima fază canelurile apar pe dosul frunzelor și de foarte multe ori sunt observate când planta este afectată sever. În acest caz recomand eliminarea frunzelor și arderea lor. Rețineți că o musculiță poate să depună până la 600 ouă pe zi, de aceea este indicat să examinăm cât mai des plantele. După ce am eliminat frunzele se revine cu un insecticid combinat cu un îngrășământ foliar, tratament ce trebuie repetat de cel puțin 3 ori la un interval de 5-7 zile. De asemenea, citricele mai sunt atacate și de păduchii lânoși și țestoși. Acești dăunători se așază pe frunze și tulpină și se hrănesc cu seva plantei. Partea bună este că sunt vizibili pe plantă și pot fi eliminați prin îmbăiere. Prin acest mod curățăm planta de substanța lipicioasă care este lăsată de cei doi paraziți. Imediat ce planta se uscă de apă putem efectua 3-5 tratamente consecutive cu insecticide. Tot la citrice se poate întâlni o boală care se manifestă prin pătarea frunzelor și a fructelor – Colletotrichum gloeosporioides – aceasta fiind o afecțiune fungică și poate fi tratată cu fungicide. Pentru a evita o parte din aceste probleme ar fi ideal să tratăm plantele preventiv la un interval de 15 zile prin stropiri cu insecticide și fungicide combinate cu îngrășăminte foliare. Indicat este să utilizăm pe cât posibil substanțe NATURALE“, spune Marin Constantin.

Lumină și temperatură medie

Deoarece sunt niște plante heliofile, citricele se dezvoltă frumos sub razele generoase ale soarelui. Atunci când plantezi arborii trebuie să ai în vedere acest aspect. De asemenea, mai țineți cont că plantele exotice sunt sensibile la vânt și temperaturi scăzute, motiv pentru care în sezonul rece este indicat ca ghivecele de pe terase și balcoane să fie amplasate în spații protejate.

„Citricele se țin pe timpul iernii în casă într-un loc mai răcoros, pe hol, balcon sau magazine. Temperatura nu trebuie să depășească 13-15 grade deoarece în acest fel evităm șocul termic din primăvară, când va veni momentul să scoatem plantele afară. În schimb, citricele care sunt ținute tot timpul anului în casă au nevoie de un loc cu acces la lumină cel puțin 4 ore pe zi, iar în perioada de iarnă să nu stea prea aproape de o sursă de căldură“, explică Marin Constantin.

Cum se îngrijește corect lămâiul la ghiveci?

Lămâiul este o plantă subtropicală, asta înseamnă ca la noi în țară iarna trebuie protejat de îngheț și mutat într-un loc unde temperatura nu scade sub 5 grade. Pentru o bună creștere, lămâiul are nevoie de micro și macroelemente pe care le putem administra atât prin udare cât și prin stropiri foliare. De regulă, în primăvară se intervine cu tăieri de formare a coroanei și se transplantează planta într-un vas mai mare cu 3-4 cm în diametru. De asemenea, pe timpul verii substratul lămâiului trebuie menținut umed. Pentru a evita riscul apariției șocului termic în momentul udării, acțiune care duce la pierderea florilor sau fructelor nou formate, folosiți doar apă la temperatura camerei. „O altă problemă o reprezintă apa de la robinet tratată cu clor. Puneți apa într-un vas cu gura largă și lăsați-o cel puțin 24 de ore. În perioada de iarnă, dacă lămâiul este ținut într-o încăpere mai rece de 10-15 grade udarea se face o dată la 10 zile, iar dacă este ținut într-o încăpere la limita înghețului putem uda lămâiul o dată pe lună“, mai adaugă Marin Constantin, inginer horticultor.

Altoirea, cea mai simplă metodă de înmulțire

„Pentru această metodă avem nevoie de o sămânță de lămâi care se plantează în pământ și se îngrijește până când noua plăntuță ajunge de grosimea unui creion. Se altoiește cu un lăstar dintr-o plantă care a fructificat deja. După ce au trecut 30 de zile se verifică dacă altoiul este verde. O altă metodă de înmulțire este cea prin butași, o variantă mai complexă unde trebuie să avem în vedere perioada optimă de butășire. Lăstarul butășit trebuie să fie ușor lignificat, tratat cu o soluție de înrădăcinare și plantat într-o turbă cât mai curată. Amplasarea noului butaș trebuie făcută într-o zonă caldă, cu o umiditate crescută“, conchide Marin Constantin.

În cazul în care doriți să cumpărați un ghiveci cu citrice gata crescut, specialiștii din domeniu ne recomandă să îl procurăm direct de la producători, din magazinele de specialitate. Așa puteți afla informații despre cum a fost tratat, îngrijit, dar și de ce substanțe și nutrienți are nevoie pentru următoarele tratamente.

Citricele, scutul organismului sănătos

Citricele aduc beneficii în numeroase afecțiuni precum: Alzheimer, Parkinson, artrită, astm, diabet, scleroză multiplă, holeră, gingivită, funcționarea optimă a plămânilor, cataractă, colită ulcerativă și maladia Crohn. De asemenea, ajută la prevenirea obezității. Un studiu publicat în British Journal of Nutrition informează că femeile care consumă 1/2 - 1 litru de suc de portocale, grepfrut sau mere în fiecare zi își reduc semnificativ riscul de a face pietre la rinichi. Sucul portocalelor reduce riscul formării calculilor renali și al instalării bolilor de rinichi. Potrivit specialiștilor, un pahar cu suc de portocale pe zi previne apariția ulcerului gastric. De aceea, se recomandă o dietă cu alimente bogate în vitamina C pentru a împiedica dezvoltarea infecțiilor cu Helicobacter pylori, bacteria care ne îmbolnăvește stomacul.

Ruxandra HĂBEANU

Grădina de lângă casă. Ce, când, cum, unde semănăm? (XIV)

Iată-ne și în primele zile ale lui noiembrie. Trebuie să recunoaștem că până acum am avut o toamnă neașteptat de blândă, care a făcut ca, în mare parte, grădinile să rămână verzi sau, după caz, punctate cu petele multicolore ale florilor. De-acum însă zilele în care încă mai avem câteva frunze în pomi sunt numărate. Iar ca stăpâni de grădină avem o perioadă în care trebuie să desfășurăm neapărat câteva activități foarte importante, dacă ne dorim ca la anul să ne putem bucura de aceeași pri­veliște frumoasă.

Tunderea de toamnă a trandafirilor

Așa cum deja am spus în episodul precedent, acum este momentul să acordăm ceva mai multă atenție trandafirilor. Imediat ce au rămas fără frunze, de regulă după prima brumă, este momentul tăierilor de toamnă. Deși nu sunt obligatorii, aceste tăieri îi vor face să ierneze mai ușor și să aibă o pornire mai bună în primăvară. Primul lucru pe care îl vom urmări la aceste tunderi este să înlăturăm crengile care ar putea reține zăpadă, astfel încât să îngreuneze întreaga plantă. De regulă, astfel de crengi sau împletituri de crengi sunt rare la trandafirii care au fost îngrijiți așa cum se cuvine peste vară.

După tundere, înălțimea trandafirilor trebuie să rămână de circa 70-80 cm. Cei mai scunzi se tund la aproximativ 50 de centimetri. Ca regulă generală, se îndepărtează treimea superioară a fiecărei tije. Excepție fac trandafirii cățărători, cărora le vom tunde doar acele tije care ar favoriza acumularea zăpezii pe ele. Abia la primăvară le vom tăia pe cele care nu vor rezista gerului.

O altă operațiune care acum se realizează în cele mai bune condiții la trandafirii cățărători o reprezintă marcotarea. Aceasta este unul dintre cele mai simple procedee de înmulțire a trandafirilor (ca și a viței-de-vie), cu șanse maxime de reușită. Practic, o tijă cât mai lungă, de minimum 2,5-3 metri, se culcă la pământ, cu grijă, fără a o rupe sau crăpa. Mijlocul ei se îngroapă la o adâncime de aproximativ 25-30 cm. Pentru siguranță, se fixează în sol cu nuiele sau chiar bucăți de sârmă groasă, îndoite în forma literei „U“, înfipte deasupra. În primăvară tija se va dezvolta pe seama legăturii cu planta-mamă, dar în locul de îngropare va dezvolta propriile rădăcini. După două primăveri se taie legătura cu trandafirul de origine, rezultând o plantă indepen­dentă. Prin acest procedeu se pot realiza, în câțiva ani, adevărate tunele acoperite cu trandafiri cățărători.

Mușuroirea apără de ger și de secetă

Tot în această perioadă se pot muta cel mai sigur trandafirii cărora dorim să le schimbăm amplasamentul. Desigur că acest lucru este valabil și pentru pomi sau alți arbuști. Nu este cine știe ce știință, dar trebuie să ținem seama de câteva reguli simple. Una dintre ele este ca, atunci când dezgropăm planta din locul de origine, să încercăm să îi păstrăm cât mai mult pământ în jurul rădăcinilor, chiar dacă asta presupune ceva mai multă muncă. Oricum, în niciun caz nu trebuie să îi tăiem din rădăcini! După mutarea în noul loc trebuie să avem grijă ca în groapa unde instalăm planta să nu rămână goluri, iar pământul să fie bine tasat, astfel încât să asigure o bună fixare.

O altă operație importantă pentru trandafiri este mușuroirea sau îngroparea. Deși nu este complicată, este destul de obositoare. La baza fiecărui butuc de trandafir se face un mușuroi de pământ înalt de aproximativ 15 cm. Mușuroiul are un dublu rol. În primul rând, pe timpul iernii va feri rădăcinile și partea de jos a tijelor de îngheț. În al doilea rând, în primăvară va favoriza păstrarea umezelii la rădăcina plantei, asigurând condiții optime de dezvoltare. Abia pe la jumătatea lunii aprilie, în funcție de condițiile meteo, se va împrăștia mușuroiul.

Plantarea bulbilor de toamnă

Tot în această perioadă se scot bulbii de dalie, de gladiole și se răresc bulbii de crini. Cei scoși se ambalează în pungi de hârtie sau se împachetează în ziare și se păstrează în pivnițe sau în încăperi întunecate și reci. Sub niciun motiv nu se țin în pungi sau cutii de plastic, căci vor mucegăi și vor putrezi. O altă modalitate de păstrare este în ghivece sau găleți, îngropați în nisip, dar tot la răcoare și la întuneric.

Bulbii de crini care se lasă pe loc se îngroapă la o adâncime de cel puțin 15-20 cm.

Tot în această perioadă se replantează și bulbii de toamnă, respectiv ghioceii de grădină, brândușele, narcisele, zambilele și, mai ales, lalelele. Adâncimea de plantare trebuie să fie sub limita de îngheț. Pe de altă parte, un lucru care nu trebuie uitat este că, cu cât este plantat mai adânc bulbul, cu atât planta va răsări mai târziu. Pe de altă parte, e greu de știut cât de frig va fi peste iarnă și cât de gros stratul de zăpadă. În consecință, o adâncime de 15-20 cm este cât se poate de potrivită. Evident, adâncimea se măsoară de la partea cea mai de sus a bulbului.

În cazul lalelelor trebuie ținut cont și de o particularitate a acestora: cu cât sunt plantate mai adânc, cu atât lungimea tijei florale va fi mai lungă. Așadar, la soiurile de lalele cu tijă rezistentă, dacă vă doriți flori înalte, le puteți planta chiar și la 50 cm adâncime, chiar dacă vor înflori mai târziu.

„Îmbrăcați“ pomișorii sensibili!

Către mijlocul lunii noiembrie se începe și protejarea pomilor și arbuștilor sensibili la ger, care nu pot fi mutați la interior. Există mai multe feluri în care se poate face acest lucru, în funcție de zonă, dar și de cât suntem dispuși să investim. Cel mai la îndemână este să acoperim respectivele plante cu saci de plastic sau cu folie groasă. Dar această metodă este cea mai rudimentară și cu rezultatele cele mai relative. Eficiența soluției crește dacă planta se înfășoară înainte în ziare, paie sau coceni de porumb și abia peste acestea se aplică folia. Dar în loc de folia de plastic se pot folosi saci de cânepă sau de iută, care permit o oarecare aerisire. Însă soluția ideală o reprezintă foliile speciale de protecție, care permit o circulație controlată a aerului și o mai bună păstrare a temperaturii.

În orice situație, zonele cele mai importante care trebuie protejate sunt rădăcinile și partea de jos a trunchiului, din care planta poate vegeta din nou când are condiții prielnice.

În sfârșit, o altă lucrare care trebuie făcută în această perioadă este aceea de a săpa în jurul pomilor zone care să permită concentrarea umezelii și a substanțelor hrănitoare. Practic, în jurul fiecărui arbore ar trebui să realizăm o zonă cu forma unei umbrele întoarse cu vârful în jos, planta fiind centrul cercului. Adâncitura nu trebuie să fie mare, ajungând o diferență de nivel de câțiva centimetri. În acest fel, apa rezultată din precipitațiile de peste iarnă se va concentra la rădăcina pomului, asigurându-i o rezervă sporită. Iar dacă în această „pâlnie“ adunăm frunze și lujeri uscați ai altor plante, care vor putrezi în timpul sezonului rece, atunci reușim să adu­cem și un plus de hrană!

Până la numărul viitor, vă dorim spor la treabă!

(va urma)

Alexandru GRIGORIEV

Grădina de lângă casă. Ce, când, cum, unde semănăm (XIII)

Pe nesimțite, am ajuns la jumătatea toamnei, Chiar dacă până acum ne-am bucurat de temperaturi confortabile pe timpul zilei, trebuie să fim conștienți că nu va fi la fel și de-acum înainte. În orice zi ne putem deja trezi că încep ploile reci, de toamnă, sau că peste noapte a căzut bruma. Ca atare, este cazul să începem o serie de lucrări care să facă ca și în primăvară să avem o grădină cel puțin la fel de frumoasă, dacă nu și mai frumoasă ca cea din anul acesta. Iar până la înrăutățirea vremii putem să ne mai bucurăm de prospețimea pe care multe dintre flori o au în această perioadă. În special unele soiuri de trandafiri „se simt“ foarte bine acum, înflorind la fel de frumos ca primăvara.

Aromele pentru iarnă stau mai bine în congelator

La fel și o serie de plante aromatice, precum menta, salvia și altele asemenea, în această perioadă dezvoltă frunze cu o aromă deosebită. Acest lucru se petrece deoarece temperaturile mai scăzute nu mai fac ca cea mai mare parte a uleiurilor volatile ce dau aroma să se evapore. Ca atare, să profităm de ocazie și să ne facem provizii din frunze de plante aromatice. Recomandăm păstrarea frunzelor acestea congelate, în stare proaspătă. Pentru aceasta, imediat după recoltare se clătesc de praf și alte impurități, se scutură de apă, apoi se pun în pungulițe și se bagă la congelator, la o temperatură cât mai scăzută. Când se folosesc se adaugă congelate în sosuri sau alte preparate. Acest mod de păstrare este valabil în egală măsură și pentru mărar, pătrunjel, leuștean, dar și pentru frunzele de viță destinate sarmalelor. Însă acestea din urmă se dezgheață înainte de utilizare.

Față de frunzele uscate, cele congelate proaspete își păstrează mult mai bine aroma. Ca un ultim sfat referitor la acest aspect, puneți câte o etichetă pe fiecare pachet, astfel încât atunci când este congelat să știți ce conține. Astfel evitați situația în care, eventual, să folosiți de exemplu leuștean în loc de pătrunjel sau salvie în loc de mentă.

E vremea pentru săpatul gropilor

Pentru cei care își doresc să planteze pomi sau trandafiri, se apropie perioada optimă. Deocamdată este bine să vă hotărâți asupra locului unde le veți planta. Așa cum am mai spus, luați în calcul dimensiunea la care vor ajunge plantele când vor fi mature. Un pui de cireș sau măr, când este plantat, e doar un bețisor și pare ușor ridicol să îl sădești la cel puțin patru metri de alt pom. Dar când va ajunge la maturitate, coroana sa va avea nevoie de acest spațiu. Sau frunzele sale vor umbri trandafirii ori alte plante, care nu se vor mai putea dezvolta așa cum v-ați dori.

Dacă deja s-a întâmplat acest lucru, tot acum se apropie perioada în care puteți muta tufe de trandafiri sau alte specii.

După ce v-ați hotărât asupra locului, săpați gropile. Este foarte bine dacă gropile sunt săpate cu ceva vreme înainte, iar în ele se mai toarnă câte o găleată de apă la două-trei zile, dacă nu plouă.

În ceea ce privește dimensiunile gropilor, acestea se fac în funcție de puieții pe care îi vor găzdui. În orice caz, trebuie să fie măcar cu 20-30 de centimetri mai adânci decât lungimea rădăcinii. Asta pentru că pe fundul gropii, sub rădăcină, vom așeza în momentul plantării un strat de pământ afânat, care să permită o mai bună fixare și dezvoltare a rădăcinii. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește diametrul gropii, care trebuie să fie măcar cu 30 de centimetri mai mare decât diametrul rădăcinii. În general, pentru puieți de pomi sau de trandafiri sunt necesare gropi de aproximativ 60-70 cm diametru și cam de aceeași adâncime.

Un alt argument pentru care vă îndemnăm să pregătiți gropile de acum este și acela că e mai plăcut să le săpați pe un timp favorabil, și nu pe ploaie sau cu mâinile înghețate.

Frunzele uscate –  farmec, dar și bătaie de cap

Pentru că tot vorbim despre săpat, tot acum este bine să ne facem o provizie de pământ bine afânat, undeva la îndemână. Acesta va fi necesar în prima parte a lunii noiembrie pentru mușuroirea trandafirilor. Și pentru că în acea perioadă de obicei vremea nu mai este chiar atât de prietenoasă cu grădinarii, e mult mai bine ca pământul să fie pregătit din vreme. Altfel riscăm să creăm tot felul de gropi sau denivelări prin grădină, care ulterior ne vor da bătăi de cap și ne vor crea disconfort.

Tot în această perioadă e indicat să mai tundem gazonul, probabil pentru ultima oară pe anul acesta. Vremea răcoroasă și umedă îl face să crească repede și înalt. Dacă nu îl tundem acum, are mari șanse ca în primăvară, până când terenul va fi suficient de uscat ca să putem intra cu mașina, să fie prea înalt și să-i putrezească rădăcina neaerisită. De asemenea, gazonul mai scurt va înfrăți mai bine și, evident, va fi mai des.

O bătaie de cap pentru cei care au cultivat gazon o reprezintă frunzele uscate. Deși este destul de solicitant, nu este bine să fie lăsate în iarbă, pentru că odată cu ele va putrezi și gazonul. De aceea, măcar la două-trei zile, cu o greblă de frunze trebuie adunate, la fel ca și eventualele fructe căzute pe peluză. Desigur că există și aspiratoare speciale destinate acestei activități, dar dacă nu avem o suprafață prea mare sunt o investiție care nu este foarte rentabilă.

O altă activitate care se face foarte bine acum, la jumătatea toamnei, este săparea acelor zone din grădină unde florile deja s-au uscat. Lujerii mai lungi se îndepărtează înainte de a săpa. Dar, în limita posibilităților, este indicat ca părțile de plantă chiar uscate să fie înglobate în sol. Astfel, prin putrezire în timpul iernii, vor acționa ca un îngrășământ natural.

Săpătura de toamnă nu trebuie să fie urmată și de o mărunțire. Scopul ei este de a permite apei de peste iarnă să pătrundă mai bine și mai adânc în sol. Mare parte dintre bulgării de pământ rămași se vor sparge singuri peste iarnă, iar în primăvară oricum va fi necesară o nouă mărunțire.

În sfârșit, un alt lucru de care trebuie să avem grijă este să ne procurăm materialele de care avem nevoie pentru protejarea unor arbuști de ger. Smochinii tineri, magnoliile, ca și o serie de arbuști sau tufișuri de origine mediteraneeană trebuie protejate pe timpul iernii, dacă nu sunt plantate în ghivece care să permită mutarea lor la interior. În acest scop se folosesc de obicei folii de plastic, paie, tulpini de porumb. Mai indicată este folosirea foliilor speciale, care se pot procura din magazinele de specialitate și care permit o circulație a aerului care previne condensul.

Dar, deocamdată, până la acel moment, haideți să ne mai bucurăm, cât se poate, de farmecul toamnei, care ne-a colorat grădina! (va urma)

Alexandru GRIGORIEV

Abonează-te la acest feed RSS