Adama 04 mai 2020
update 29 May 2020

Să asigurăm condiții optime pentru germinarea și răsărirea culturilor de primăvară

În lanțul tehnologiilor de cultura plantelor, lucrarea de semănat ocupă un loc foarte important. De calitatea pregătirii patului germinativ și a semănatului depind: răsărirea explozivă și uniformă, asigurarea densității plantelor, fără goluri, răsărirea unor plante viguroase în lupta cu buruienile și, în final, recoltele bogate.

În teren corespunzător pregătit, răscolit, sămânța ajunge la diferite adâncimi, răsărirea este eșalonată și cu multe goluri, plantele sunt debilitate, ușor atacate de boli și dăunători și învinse în concurența cu buruienile, iar în final nivelul recoltelor este scăzut și de slabă calitate.

De exemplu, la sfecla de zahăr, când patul germinativ a fost pregătit adânc, sămânța a ajuns la: 2 cm 16%, 3-4 cm 56% și la 6 cm 28% și a răsărit doar 30% din sămânță.

La porumb, decalajul de răsărire de 2 frunze față de plantele vecine diminuează producția cu 30% pe plantă.

Pentru germinarea semințelor acționează:

  • • Factorii interni care au în vedere specia plantei, faza de coacere la care s-a recoltat, parcurgerea repausului seminal, structura tegumentului seminței etc.
  • • Factorii externi care constau în:
  1. a) asigurarea apei care constituie mediul în care se desfășoară procesele biochimice și diviziunea celulelor embrionului. Necesarul de apă este condi­ționat de compoziția chimică a seminței și variază între 40% și 60% în cazul cerealelor, 100% în cazul leguminoaselor pentru boabe și peste 100% în cazul sfeclei-de-zahăr, procente față de greutatea seminței;
  2. b) asigurarea oxigenului necesar accelerării formării enzimelor care transformă substanțele cu molecula mare în substanțe simple care hrănesc embrionul seminței;
  3. c) asigurarea unui prag minim de temperatură care este specific fiecărei culturi agricole (1-2°C pentru mazăre, 4-5°C pentru sfecla-de-zahăr, 7°C pentru floarea-soarelui, 8-0°C pentru porumb etc.).

Reacțiile biochimice care au loc în sămânță în timpul germinației se referă la acțiunea enzimelor proteolitice care transformă substanțele proteice în aminoacizi, a amilazei care transformă amidonul în maltoză și glucoză, iar mal­toza, la rândul ei, este transformată în glucoză și levuloză; de asemenea, există și acțiunea lipazei, care transformă substanțele grase în acizi grași.

În urma acestor transformări în bob se formează un lichid lăptos foarte bun pentru hrănirea tinerei plante (embrionul). Din substanțele rezultate în urma transformărilor enzimatice, o parte sunt oxidate și rezultă energia necesară creșterii embionului, iar cealaltă parte asigură materialul necesar pentru creștere. Ca urmare a creșterii embrionului, radicela rupe tegumentul seminței, iese, fiind protejată de coleoriză, și se fixează în sol.

În faza următoare iese tulpinița, fiind protejată de coleoptil, iar la semințele cu germinație epigeică (soia, fasolea) ies cotiledoanele.

Procesul de germinație durează atât timp cât embrionul se hrănește cu substanțele de rezervă din bob, adică până începe procesul de fotosinteză.

Accentuăm asupra importanței pregătirii patului germinativ numai până la adâncimea de încorporare a seminței în sol pentru asigurarea umidității necesare prin ascensiune capilară.

De exemplu, când patul germinativ pentru sfecla de zahăr s-a pregătit cu combinatorul până la 3-4 cm, umiditatea la nivelul seminței a fost de 26-29%, iar când s-a pregătit cu grapa cu discuri, mai adânc și cu pământul răscolit, umiditatea a fost de 6-12%.

Patul germinativ (fig. 1) sub sămânță trebuie să fie așezat, cu densitatea aparentă (Da) de 1,30 g/cm3, pentru a asigura aportul capilar, iar deasupra seminței Da 1,10 g/cm3 pentru a pătrunde ușor aerul și căldura și a străbate ușor tinerele plante.

conditii optime germinare floarea soarelui

De asemenea, este necesar pragul minim de temperatură fără de care nu începe activitatea enzimatică și deci nu apare procesul de germinație, iar sămânța mucegăiește sau putrezește în sol.

De aceea se impune ca în primăvară să se efectueze cât mai puține lucrări asupra solului, la umiditatea optimă și fără răscolirea pământului, numai până la adâncimea de semănat.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Condiții optime pentru germinarea semințelor și răsărirea plantelor

Începând cu luna august, când se însămânțează rapița, se declanșează campania însămânțărilor de toamnă care se desfășoară în continuare în septembrie-octombrie cu orzul, orzoaica, grâul, secara, triticale, unele plante furajere, legume etc.

Reușita culturilor respective este condiționată de asigurarea condițiilor optime pentru germinarea semințelor și răsărirea în totalitate a plantelor.

Pentru a înțelege mai bine procesele care au loc în sămânță în timpul germinării, prezentăm o secțiune longitudinală în bobul de grâu (fig. 1) din care se rețin două elemente importante:

graminee fig1

1. embrionul, care reprezintă, în stare latentă, viitoarea plantă;

2. endospermul, care constituie magazia cu substanțe de rezervă pentru hrănirea plantelor în timpul germinației.

La alte specii (fasolea, soia, sfecla ș.a.) substanțele de rezervă se găsesc în cotiledoane.

Semințele diferitelor specii de plante pot fi:

– amidonoase, când conțin 68-71% hidrați de carbon și 9-14% substanțe proteice;

– albuminoase, când conțin 25-28% hidrați de carbon și 35-40% substanțe proteice;

– oleaginoase, când conțin 46-55% grăsimi și 15-20% substanțe proteice.

Procesul de germinație începe cu îmbibarea seminței cu apă, la început de către substanțele coloidale din sămânță iar ulterior, după ce intervin enzimele și are loc hidrolizarea amidonului, în substanțe simple; absorbția apei are loc pe cale osmotică.

Cantitatea de apă absorbită de semințe în timpul germinației diferă de la o specie la alta și este de 40-60% din greutatea boabelor la cereale și ajunge la 150-180% la leguminoase.

Pentru declanșarea germinației semințelor este necesar să acționeze următorii factori:

– apa, care constituie mediul în care au loc reacțiile biochimice și diviziunea celulelor embrionului;

– oxigenul, care accelerează procesul de acționare a enzimelor care transformă substanțele cu molecula mare în substanțe simple care hrănesc embrionul;

– un prag minim de temperatură specific fiecărei specii de substanțe.

Când au fost realizate toate aceste condiții pentru germinarea semințelor începe activitatea enzimatică astfel:

– amilaza transformă amidonul în glucoză și maltoză și mai departe maltoza este transfor­mată în glucoză și levuloză;

– proteaza transformă substanțele proteice în aminoacizi și amoniac;

– lipaza transformă substanțele grase în acizi grași și glicerină.

În urma acestor transformări, în sămânță se formează un lichid lăptos foarte bun pentru hrănirea embrionului.

Din componentele seminței hidrații de carbon furnizează energia necesară proceselor biochimice, iar substanțele asigură materialul necesar pentru creșterea plantelor.

Celulele embrionului încep diviziunea, embrionul crește, scoate mai întâi radicule (protejate de coleoriză) care se fixează de sol, scoate apoi și tulpinița (protejată de coleoptil) care străbate stratul de sol și iese la suprafață (fig. 2). Din acest moment, beneficiind de lumină, începe procesul de fotosinteză prin care se produce hrana necesară creșterii tinerei plante și din acest moment procesul de germinație s-a încheiat.

graminee fig2

Germinația semințelor poate fi hipogeică, atunci când cotiledoanele rămân în pământ (la grâu, porumb, mazăre ș.a.) și epigeică, atunci când scoate cotiledoanele afară din sol (la fasole, sfeclă ș.a.)

Dacă la încorporarea seminței în sol au fost asigurați toți factorii care determină germinarea rapidă și uniformă, acum foarte important este ca toate plantele să străbată stratul de sol și să iasă uniform la suprafață pentru a începe fotosinteza.

Aceasta depinde de calitatea pregătirii patului germinativ care determină calitatea semănatului, germinarea și răsărirea plantelor, asigurarea densității și a uniformității de creștere și dezvoltare a plantelor.

Patul germinativ necorespunzător determină pierderi de apă prin evaporare, încorporarea seminței la adâncimi diferite și, implicit, germinarea și răsărirea eșalonată, cu goluri, cu plante debilitate ușor atacate de boli și dăunători și concurate de buruieni.

Prin urmare, reușita înființării culturilor agricole este determinată de buna pregătire a patului germinativ și semănatul în epoca optimă și de cea mai bună calitate, prin care se asigură germinarea rapidă a semințelor și răsărirea explozivă și uniformă a plantelor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2016 – pag. 14-16

Abonează-te la acest feed RSS