reclama youtube lumeasatuluitv
update 20 Sep 2019

Materia organică, baza fertilității solului

Deși plantele nu se hrănesc cu materia organică din sol, ea reprezintă totuși materia primă din care, sub acțiunea microorganismelor, are loc descompunerea materiei organice cu eliberarea de substanțe nutritive pentru plante și formarea de humus.

Se știe că 97-98% din corpul plantelor este format în procesul de fotosinteză din CO2 și apă și numai 2-3% din substanțele minerale extrase din sol sau primite prin fertilizarea foliară. Dar cei 3% au o influență importantă asupra plantelor ținând seama de felul produselor administrate, când și sub ce formă ajung la plante pentru a fi asimilate. În condițiile în care sunt raze luminoase există în aer CO2 și se asigură necesarul de apă, iar aparatul foliar se menține intact. Astfel, cei 3% au o influență determinantă asupra nivelului și calității recoltelor.

În plus, materia organică din sol are capacitatea de a reține cu 20% mai multă apă. Acumularea în sol a 10-15% t/ha materie organică este echivalentă cu aplicarea a 40-50 t/ha gunoi de grajd. Aplicarea a 30 t/ha gunoi de grajd bine fermentat aduce în sol 3.000 kg/ha humus, iar aplicarea a 1.000 kg/ha substanță uscată din paie este echivalentul a 120 kg/ha humus.

Din 1.000 kg de resturi vegetale se acumulează în sol 200 kg de humus. Resturile vegetale de la o cultură bună de grâu asigură 1.700 kg/ha humus, de la porumb 1.800 kg/ha, iar de la sfeclă 1.200 kg/hectar.

Pe un sol de tip cernoziom, pe stratul 0-100 cm se găsesc 426 t/ha de humus. Aplicarea fiecărei tone de gunoi de grajd, bine fermentat, aduce în sol 3,5 kg de azot, 2 kg de fosfor și 5-6 kg de potasiu.

Pentru menținerea unui bilanț corect de humus în sol sunt necesare 8-10 t/ha materie organică în fiecare an. Din resturile vegetale se asigură cca 4-5 t/ha, iar restul trebuie adăugat pentru a asigura o bună fertilitate a solului.

Aceasta se poate realiza prin aplicarea de gunoi de grajd, prin culturile verzi speciale, prin îngrășăminte verzi din lupin, măzăriche, bob sau, prin covorul verde creat după dezmiriștire, din buruienile și samulastra răsărite care trebuie tocate înainte de a forma semințe.

Prin urmare, la baza formării humusului din sol stă materia organică. Humusul apare ca o substanță organică coloidală amestecată cu nisip, argilă ș.a. El conține peste 90% din azot și 35-65% din fosfor.

Humusul are capacitatea de a reține de 4-6 ori mai multă apă, întârziind cu 2 săptă­mâni efectele secetei.

Din humusul nou format prin descompunerea materiei organice din sol de către microorganismele aerobe, 80% se mineralizează și rezultă substanțe nutritive pentru plante, iar restul intră în rezerva solului, îmbogățindu-l.

Sporirea conținutului în humus al solului ca un punct procentual asigură spor de producție de 1 t de cereale/ha. Pe stratul 0-20 cm din sol se pierd anual, prin mineralizare, cca 3.000 kg/ha de humus care trebuie completat cu materie organică.

În același timp, humusul plus argila formează complexul coloidal argilohumic care constituie liantul (cimentul) pentru unirea particulelor elementare de sol în agregate structurale stabile.

După conținutul în humus, solul se consideră sărac atunci când are 2-3%, moderat la 3-5% și bogat la 5-7,5%. Un sol cu conținut de 3-4% humus poate furniza, în perioada de vegetație, 20-30 kg de azot în anii secetoși și 80-100 kg în anii ploioși. Coeficientul de mineralizare anuală a humusului este de 2,5-3% în solul mai nisipos, 1,8-2,5% în solul luto-nisipos și 0,8-1,3% în solul argilos.

Din datele de mai sus rezultă rolul esențial pe care îl are materia organică introdusă în sol, în stratul de până la 12-15 cm, pentru a se asigura descompunerea aerobă cu formare de humus și substanțe nutritive pentru plante. În același timp, materia organică asigură un regim aerohidric, termic și de nutriție optim pentru plante. Niciun efort nu este prea mare pentru asigurarea materiei organice în sol.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Să valorificăm cu maximă eficiență toate resturile vegetale

Principala caracteristică agronomică a solului este fertilitatea. Criteriul obiectiv de apreciere a fertilității solului este conținutul în humus care încorporează 90% din azot și 35-65% din fosfor.

Humusul se formează din descompunerea aerobă a materiei organice de către microorganismele din sol și el constituie sursa de elemente nutritive pentru plante. Prin urmare, pentru a avea soluri fertile trebuie să se asigure materia organică necesară. Cel mai indicat ar fi gunoiul de grajd, însă el poate asigura necesarul de materie organică pentru suprafețe foarte reduse. Cu fiecare recoltă se extrag din sol echivalentul a 10 t de materie organică și aceasta trebuie să fie restituită pentru a menține în echilibru bilanțul humusului din sol.

Principala sursă sigură și ieftină o reprezintă resturile vegetale ale fiecărei culturi agricole care pot asigura 4-5 t/ha materie organică și din care, prin descompunere de către microorganismele din sol, rezultă 1,5-2 t humus.

Resturile vegetale conțin 5 kg N; 5 kg P2O5; 9 kg H2O; 5,5 kg CaO și 0,3 kg sulf în fiecare tonă. Diferența, până la 10 t/ha materie organică, ar trebui administrată din alte surse. Dar dacă nici pe cele 5 t/ha resturi vegetale ale fiecărei culturi nu le încorporăm în sol, vom epuiza total rezerva de humus a solului. De neînțeles sunt unele voci care afirmă că încorporând în sol deșeul agricol îmbolnăvim pământul pentru că acest deșeu fermentează și produce tot felul de substanțe, spre exemplu metan.

Este adevărat că în condiții anaerobe din descompunerea lentă și incompletă a materiei organice rezultă unele substanțe toxice (CO2, H2S, acid oxibenzoic ș.a.) care au un anumit grad de toxicitate, dar nu îmbolnăvesc pământul. De aceea este necesar ca descompunerea materiei organice din sol să aibă loc în condiții aerobe din care se formează humusul, din acesta apoi 80% se minimalizează și furnizează substanțele nutritive pentru plante, iar 20% intră în rezerva solului. Pentru aceasta încorporarea în sol a resturilor vegetale trebuie să se facă până la 12-15 cm adâncime, strat în care se asigură condiții de aerobioză.

Pe această temă, în anul 2012, în paginile revistei Lumea Satului a fost o dezbatere cu fermierii pe tema folosirii plugurilor cu antetrupiță. Antetrupița preia stratul de la suprafața solului, bogat în materie organică, și-l introduce în fundul brazdei anterioare. Peste acest strat trupița preia restul de sol și-l răstoarnă peste primul strat, unde nu se mai pot asigura condiții pentru activitatea bacteriilor aerobe. De aceea nu este indicată folosirea plugurilor cu antetrupiță.

Se mai afirmă că terenurile agricole aveau în anul 2001 o fertilitate de 55%, iar în 2018 de 35% (cum s-au calculat oare aceste procente?) Afirmația este neîntemeiată deoarece realitatea din teren o infirmă. Se știe că în anii 2017 și 2018 au fost obținute producții record istoric, cu mult peste nivelul producțiilor realizate în anul 2001.

Prin urmare, este indicat să se folosească toate resturile vegetale, dar acestea să fie încorporate în sol în stratul de până la 12-15 cm adâncime pentru a avea condiții optime pentru activitatea bacteriilor aerobe care le transformă în humus – acel aur negru al pământului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Rolul porozității în îmbunătățirea fertilității solului

În funcție de tipul solului, de textura și structura acestuia, dar și de modul cum este lucrat, spațiile libere din sol pot varia foarte mult.

Prin urmare, când ne referim la porozitatea solului avem în vedere aceste spații care mențin în stare de echilibru volumul de apă și de aer din sol.

Aerul și apa sunt factorii care, alături de elemen­tele nutritive, care și ele sunt condiționate de primii doi factori, reprezintă condițiile de bază pentru creșterea și dezvoltarea plantelor, pentru activitatea microbiologică din sol.

În sol se găsesc porii din interiorul agregatelor structurale care pot fi mici (cu aspect poros), mijlocii (spongios) sau mari (cavernos), dar și porii dintre agregatele structurale care, la rândul lor, pot fi cu fisuri mici, cu fisuri mijlocii (sol crăpat) sau cu fisuri mari (sol spintecat).

Porozitatea totală a solului poate avea valori de 48-60% din masa solului, din care porozitatea capilară (30-36% și porozitatea necapilară (de aerație) 18-24%.

Porozitatea de aerație este socotită deficitară când are valori de 6-10%, moderată la 11-22% și bună când reprezintă 23-30% din spațiile solului. Porozitatea se consideră favorabilă creșterii recoltelor atunci când porii solului sunt ocupați 2/3 cu apă și 1/3 cu aer.

Schimbări radicale în porozitatea solului au loc atunci când se execută arătura:

– porozitatea capilară înainte de arătură = 26,1%, iar după arătură =18,3%;

– porozitatea necapilară înainte de arătură = 11,2%, iar după arătură = 42,5%.

Desigur că prin așezarea naturală a solului, după cca 2 săptămâni, se revine la porozitatea normală sau această așezare a arăturii se poate grăbi prin lucrări cu grapa stelată sau tăvălugul.

Când spațiul lacunar (porozitatea) din sol crește de la 30 la 50% permeabilitatea solului crește de 5-7 ori, cu efecte negative împotriva apei din sol.

Mărimea spațiilor libere din sol depinde de gradul de afânare, respectiv de tasare a solului care se pot exprima prin densitatea aparentă (Da) care reprezintă raportul între masa unui corp poros și volumul total al acestuia. Se consideră ca optimă valoarea Da de 1,20-1,30 g/cm3.

Solul proaspăt arat este foarte afânat și are Da de 0,8-1,0 g/cm3. Solul așezat este cele mai favorabil culturilor agricole și are Da 1,0-1,4 g/cm3.

Nitrificarea se desfășoară în condiții optime la Da de 1,11-1,45 g/cm3. Sistemul radicular se dezvoltă nestingherit la Da de 1,07-1,45 g/cm3.

Solul tasat are Da mai mare de 1,50 g/cm3 și aici circulația aerului, apei și creșterea rădăcinilor sunt stânjenite.

Cel mai puțin corespunzător culturilor agricole este solul compactat la care gradul de tasare se manifestă și în adâncime și are Da cu valori peste 1,60 g/cm3.

Porozitatea solului este considerată foarte mică, mică, mijlocie, mare conform valorilor:

 

Porozitatea totală (%)

Porozitatea de aerație (%)

foarte mică

sub 45

sub 5

mică

45-50

5-12

mijlocie

50-55

12-20

mare

55-60

20-30

Se apreciază că, atunci când porozitatea (spațiul lacunar) depășește 58%, apa se infiltrează prea repede în adâncime, peste nivelul de creștere al rădăcinilor, aerul se primenește prea des și intensifică evaporarea apei din sol, precum și mineralizarea humusului.

În terenul neafânat, când oxigenul scade sub 5%, respirația rădăcinilor scade, iar la 1% se oprește. De asemenea, când concentrația CO2 crește la 2-3%, respirația rădăcinilor se oprește.

În terenul tasat pe stratul 0-30 cm creșterea rădăcinilor la sfecla de zahăr este stânjenită:

Valorile densității aparente

1,38 g/cm3

1,43 g/cm3

1,47 g/cm3

1,50 g/cm3

Nivelul producției de rădăcini

100%

77%

69%

55%

La fel, reducerea porozității solului influențează negativ creșterea sistemului radicular la porumb, redus cu 41%, și la floarea-soarelui, redus cu 49%, și bineînțeles, în mod corespunzător scade și producția.

Prin urmare, prin toate mijloacele să fie evi­tate acțiunile care duc la tasarea-compactarea solului, pentru menținerea unui grad de afânare în limitele Da de 1,0-1,4 g/cm3, când regimul aerohidric, termic și de nutriție sunt optime pentru plante.

Prof. dr. ing. Vasile Popescu

Revista Lumea Satului nr. 6, 16-31 martie 2017 – pag. 16-17

Să cunoaștem mai bine pământul care ne hrănește

În noțiunea generală de pământ care ne hrănește avem în vedere, în primul rând, solul.

Acesta este definit ca stratul afânat de la suprafața scoarței terestre care poate asigura creșterea plantelor datorită proprietății sale fundamentale care este fertilitatea.

Aceasta reprezintă capacitatea solului de a pune la dispoziția plantelor, în mod simultan și neîntrerupt, apa și substanțele nutritive.

Vom prezenta în continuare principalele însușiri și valori care caracterizează solurile noastre:

1. Solul este alcătuit din:

• 50% partea solidă formată din

            – 95% substanțe minerale

            – 5% substanțe organice:

                        → 85% humus

                        → 10% rădăcini

                        → 5% organisme

• 50% pori ocupați:

            – 25% cu apă

            – 25% cu aer, variabil în funcție de:

                        textura solului:

                        → pe sol nisipos = 30-40% aer

                        → pe sol lutos = 10-25% aer

                        → pe sol argilos = 5-10% aer

De regulă, porii sunt ocupați 1/3 cu aer și 2/3 cu apă.

2. Suprafața totală a fondului funciar în România este de 23.839.100 ha.

Suprafața agricolă este de 14.630.100 ha, reprezentată de:

• 9.395.300 ha de teren arabil;

• 4.828.500 ha de pășuni și fânețe;

• 209.400 ha de vii și pepiniere viticole

• 169.900 ha de livezi și pepiniere pomicole.

3. Calitatea terenurilor din România este apreciată astfel:

• Terenuri de clasa I și II de calitate bună și foarte bună 27,5%

• Terenuri de clasa a III-a de calitate mijlocie 20,8%

• Terenuri de clasa IV și V de calitate slabă și foarte slabă 51,7%

După aprecierile Institutului de Pedologie și Agrochimie, în ultimii 20 de ani s-a pierdut o clasă de fertilitate.

4. Aprecierea gradului de fertilitate potențială a unui sol lutos este – vezi tabelul nr. 1 (ÎN REVISTA TIPĂRITĂ PE BAZĂ DE ABONAMENT)

5. În general, fertilitatea solului din țara noastră este relativ bună.

Se apreciază că la nivel mondial există soluri cu:

• Fertilitate redusă pe 62% din suprafață.

            → În România, pe 52%.

• Soluri cu fertilitate moderată în lume, pe 27%

            → În România, pe 20,7%

• Soluri cu fertilitate ridicată în lume, pe 11%

            → În România, pe 27,3%

6. Starea de fertilitate a solurilor noastre este evaluată prin note de bonitare astfel:

• Teren fără restricții, cu nota de bonitare 81-100, ocupă 4,02% din suprafață.

• Teren cu limitări mici, cu nota de bonitare 61-80 ocupă 38,56% din suprafață.

• Teren cu limitări mijlocii, cu nota de bonitare 41-60 ocupă 32,64% din suprafață.

• Teren cu limitări mari, cu nota de bonitare 21-40 ocupă 13,51% din suprafață.

• Teren cu limitări severe, cu nota de bonitare 1-20 ocupă 11,48% din suprafață.

Culturile agricole cu pretenții mai mari față de sol vor fi amplasate pe terenurile cu nota de bonitare mai mare de 60.

7. Asupra gradului de fertilitate, un rol important îl are conținutul în humus, astfel:

• Sunt socotite soluri sărace când conțin 2-3% humus.

• Sunt socotite soluri moderate când conțin 3-5% humus.

• Sunt socotite soluri bogate când conțin 5-7,5% humus.

8. În ceea ce privește porozitatea de aerație

a solului, aceasta este considerată:

• deficitară, când are valori de 6-10%

• moderată, când are valori de 11-22%

• bună, când are valori de 23-30%

9. Capacitatea de reținere a apei de către sol este socotită:

• mică, atunci când reține 300-500 mm

• mijlocie, când reține 500-900 mm

• mare, când reține  900-1.200 mm

10. După nivelul precipitațiilor anuale care cad în România, acestea sunt de:

• 390-550 mm pe suprafața de 5,4-5,5 mil. ha

• 500-600 mm pe suprafața de 4,5-4,9 mil. ha

• peste 600 mm pe suprafața de 3,5-3,9 mil. ha.

11. Din punctul de vedere al resurselor termice și solare teritoriul țării noastre se împarte în trei zone – vezi tabelul nr. 2 (ÎN REVISTA TIPĂRITĂ PE BAZĂ DE ABONAMENT)

Suma gradelor de temperatură necesară plan­telor pe parcursul perioadei de vegetație este de:

• 2.000-2.300°C la grâul de toamnă;

• 1.200-2.300°C la porumb;

• 1.700-2.500°C la floarea-soarelui;

• 2.400-2.700°C la sfecla-de-zahăr;

• 2.000-3.000°C la soia;

• 2.500-5.000°C la sorg.

În funcție de aceste cerințe are loc și zonarea culturilor agricole

12. Indicii hidrofizici ai solului au valori variate în funcție de textură – vezi tabelul nr. 3 (ÎN REVISTA TIPĂRITĂ PE BAZĂ DE ABONAMENT)

Cunoașterea acestor indicii ne ajută în dirijarea regimului de apă pe solurile pe care lucrăm.

13. Dacă nu se iau măsuri de folosire rațională a solului, vor apărea probleme precum:

• Eroziunea prin apă existentă pe - 6,3 mil. ha.

• Suprafețe afectate de secetă - 7,1 mil. ha.

• Soluri cu pH-ul acid - 3,4 mil. ha.

• Suprafețe cu conținut redus de fosfor - 6,3 mil. ha.

• Suprafețe cu conținut redus de azot - 5,1 mil. ha.

• Suprafețe cu conținut redus de humus - 7,4 mil. ha.

• Suprafețe cu tendințe de deșertificare - 4,0 mil. ha.

Prin urmare, cunoscând această stare de lucruri privind solurile din țara noastră, avem obligația să întreprindem toate măsurile care duc la îmbunătățirea fertilității solului, din care să nu lipsească, periodic, cartarea agrochimică și pedolo­gică, pentru a-l lăsa în condiții favorabile generațiilor viitoare.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 14-15

Posibilitățile de creștere a fertilității solului. Ce înseamnă un sol corect lucrat

Fertilitatea este o însușire fundamentală a solului. De-a lungul timpului, majoritatea oamenilor de știință din agricultură au elaborat definiții cât mai fundamentate științific din punct de vedere agronomic, agrochimic și biologic pentru însușirea solului numită fertilitate.

Pe scurt, fertilitatea este capacitatea solului de a asigura toți factorii necesari pentru creșterea și dezvoltarea plantelor, pe tot parcursul perioadei de vegetație, până la recoltare. Solul, corect lucrat, asigură în condiții optime regimul aerohidric și de nutriție al plantelor.

Ce presupune un sol corect lucrat?

– presupune că este necesar să se intervină cât mai puțin asupra solului pentru a evita fenomenul de tasare-compactare;

– să nu se lucreze când solul este foarte uscat sau umed deoarece rezultă bolovani care pentru mărunțire solicită lucrări energice care duc la distrugerea structurii, la prăfuirea solului;

– solul prăfuit produce crustă (scoarță) care îngreunează răsărirea plantelor și împiedică accesul aerului (oxigenului) și eliminarea CO2, cu efecte negative asupra sistemului radicular; totodată, împiedică pătrunderea apei care băltește sau se scurge la suprafața solului, deci se pierde;

– solul nu trebuie să fie nici prea afânat, deoarece se intensifică circulația aerului în sol ducând la pierderea apei prin evaporare, la infiltrarea apei la adâncimi mai mari decât nivelul sistemului radicular și, totodată, se intensifică procesul de mineralizare a materiei organice din sol, la scăderea conținutului în humus;

– solul trebuie să aibă densitatea aparentă (d.a.) de 1-1,4 g/cm3, iar porozitatea totală să fie de 44-53%, din care porozitatea de aerație de 15-30%. În asemenea condiții aerul și apa se găsesc în proporții optime, este favorizată activitatea microbiologică din sol, asigurând o bună nutriție a plantelor.

În astfel de condiții se va observa și un număr destul de mare de râme în sol, care constituie un indiciu al fertilității.

Tabelul 1 – Aprecierea gradului de fertilitate potențială pe un sol lutos

tabel 1 articol fertilitate soluri

Tabelul 2 - Aprecierea gradului de aprovizionare a solului cu elemente nutritive pe 0-20 cm (kg/ha)

tabel 2 articol fertilitate soluri

Cum se poate interveni pentru creșterea fertilității solului?

Se poate interveni, în primul rând, prin lucrarea corectă a solului, așa cum am arătat mai sus:

– prin aplicarea de îngrășăminte organice și a tuturor resturilor vegetale prin care se asigură o activitate biologică intensă în sol și deci furnizarea de elemente nutritive pentru plante;

– printr-o fertilizare chimică echilibrată pe baza buletinului de cartare agrochimică și cu evitarea poluării;

– prin aplicarea de amendamente, când este necesar, să se corecteze pH-ul solului pentru a-l aduce în apropiere de neutru (pH 6,8-7,2);

– prin executarea de drenaje unde este necesară evacuarea surplusului de apă;

– prin aplicarea irigațiilor care, în condițiile actuale, anii secetoși sunt tot mai frecvenți;

– prin alcătuirea de asolamente raționale, cu prezența solei amelioratoare și cu asigurarea unei bune structuri a solului;

– prin măsuri integrate de limitare a atacului de boli, de dăunători și de infestare cu buruieni;

– prin creșterea conținutului solului în elemente nutritive accesibile plantelor, așa cum se prezintă în tabelul 1.

La aceste măsuri bine asigurate este necesar să se folosească soiuri și hibrizi cu potențial de producție ridicat, capabili să valorifice la maximum condițiile de fertilitate create. O privire de ansamblu asupra gradului de fertilitate potențială a unui sol lutos se poate urmări în tabelul 2.

Din cele de mai sus rezultă că stă la îndemâna fermierilor să ia toate măsurile care pot duce la creșterea fertilității solului.

Prof. dr. univ. Vasile POPESCU

Abonează-te la acest feed RSS