reclama youtube lumeasatuluitv
update 14 Jun 2019

Fermele din zootehnie, la ruleta rusească

Ne aflăm la cumpăna dintre două exerciţii financiare ale Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, 2007 – 2013 şi 2014 - 2020. Un moment potrivit pentru a vedea dacă fondurile europene i-au ajutat sau, dimpotrivă, i-au împiedicat pe fermierii din zootehnie să se menţină pe piaţă, să se dezvolte ori să dispară. Dialogând cu fermierii, le aflăm opiniile, dar poate cea mai dinamică zonă în care aceştia se manifestă şi lasă să se vadă deciziile pe care le iau este Internetul. O scurtă vizită pe site-urile cu profil agricol, pe paginile cu anunţuri de profil sau chiar pe cele de socializare a unor afaceri ar da de gândit oricui. Mesajele triste de „adio, ies din branşă“, textele unor fermieri revoltaţi de preaplinul problemelor cu care se confruntă lasă o undă de regret, dacă nu furie, că şi acest sector va ajunge „pe butuci“ dacă autorităţile nu iau măsuri.

Alo? 112? Ajutați-mă, am înnebunit!

Am constatat că, de câțiva ani, dar în special în 2013 și 2014 s-au înmulțit anunțurile de faliment sau de vânzare a fermelor din zootehnia românească.

Oamenii s-au bucurat la începutul afacerilor de banii europeni, și-au construit sau modernizat fermele, după care au început să apară cheltuielile „neprevăzute“, fapt ce le-a dat calculele peste cap şi a făcut în multe cazuri ca afacerea să „cadă“. Iată un exemplu în acest sens.

„Bună ziua, din păcate această fermă și-a încheiat activitatea. Mulțumim pentru mesaje, like-uri și celor care au fost mulțumiți de produsele noastre. Pentru cei care au avut și mai au întrebări, răspunsul ar fi că este destul de greu să răzbești pe o piață ca cea din România. În cazul în care sunteți destul de curajoși, îndelung răbdători și nebuni ca să reușiți, sfatul meu ar fi să urmăriți să dispuneți de bani, relații, cunoştinţe în domeniu, pământuri proprii, pășune, un om de bază, multă răbdare și muncă. În cazul nostru, evident a lipsit ceva. Numai bine și succes.“ Semnat: Ferma de Capre Bistrița.

Acesta este numai unul dintre zecile și sutele de cazuri din anunțurile de „încheiere a activității“, adică de faliment, din zootehnia românească. Și cum să nu dai faliment când, dacă citești printre rânduri mesajul de mai sus, vezi că pentru a avea succes cu o astfel de fermă trebuie să fi „îndelung răbdător și nebun“. Și chiar așa și e... Se știe că în perioada 2007-2013 au fost alocați 300 milioane de euro pentru 22.000 de cereri de finanțare pe Măsura 112. Și toate proiectele au fost finanțate. Dar au fost și deziluzii pe măsură. În primul rând guvernanții i-au încurajat pe tineri să se facă fermieri, adică elegant, să repopuleze satele. Și tinerii au crezut că vor primi bani mulți și... gata! Fac ferma și se mută la țară! Dar nu a fost chiar așa simplu. „Am înnebunit căutând pe undeva ceva despre cele aproape 3.000 de proiecte eligibile și nefinanțate pe Măsura 112. Și eu sunt pe lista aceasta, proiect eligibil, 50 de puncte, dar fără finanțare. Ca să fac proiectul acesta am irosit bani, timp, muncă și multă speranță. Mi-am organizat o mică fermă și speram să mă mut cu familia la țară, să devenim adevărați fermieri. Aveam mare speranță în acești bani, erau o gură de aer pentru mine. Însă acum sunt în situația în care va trebui să vând animalele, să reziliez contractele de arendă, să termin totul, pentru a putea să-mi plătesc datoriile. Aveau posibilitatea să suplimenteze fondurile, dar n-au făcut-o. Și uite așa nu știm decât să ne plângem că nu absorbim fonduri europene, dar când sunt cerute nu se dau. Am ajuns la concluzia că nu se vrea să absorbim aceste fonduri (...).“ Mesajul aparține unui tânăr „fost“ fermier, Cătălin, postat pe un site de socializare.

Cheltuieli „neprevăzute“

În general, fie că e vorba de Măsura 112 fie de Măsura 121 – Modernizarea fermelor, un adevăr e general valabil: pentru a face ferma să „meargă“ trebuie să vii cu bani de acasă. Pentru că altfel este imposibil să faci ceva. Din acest motiv și sutele de anunțuri din ziare sau de pe Internet cu același leitmotiv: „Vând fermă de vaci, fermă de capre, fermă de oi ș.a.m.d.“ „Sunt nenumărate anunțurile de vânzare de tot felul de ferme: de struți, de oi, de vite. Și toate din simplul motiv că nu sunt condiții pentru a desfășura o activitate normală. De exemplu, pentru a începe o asemenea afacere îți trebuie foarte multe autorizații, iar asta afectează mult activitățile în ferme. Apoi sunt foarte multe cheltuieli. La o fermă de vaci îți trebuie 10.000 de euro numai ca să ai un spațiu să depozitezi laptele. Aceasta e una dintre cheltuielile suplimentare și, dacă nu ai banii, închizi afacerea“, ne-a declarat Maria Pop, consultant pe piața agricolă.

Alt exemplu. La fermele de pui există condiția impusă de autorități ca fiecare fermă să aibă propriul abator. Oamenii primesc banii, își fac ferma, iar apoi află că trebuie să ducă puii la abator. Și, ori construiesc un abator, ori trebuie să-i transporte uneori sute de km până la primul abator. Mulți nu-și permit și normal că intră în faliment. Și exemplele pot continua“, conchide Maria Pop.

Senzații tari

La rândul său, Roland Katona, fermier în zona Clujului, ne-a declarat că într-adevăr e o adevărată „nebunie“ să ai o fermă în ziua de azi în România. Roland spune că are 29 de ani și a primit prin Măsura 112 bani pentru a finanța o fermă de ovine. „Am zis să fac și eu o afacere. Dar, în cele din urmă, nu am făcut niciuna, pentru că a trebuit să scot bani din buzunar. Am noroc că am o sursă de finanțare din altă parte și așa am putut să-mi susțin ferma. Cu APDRP am avut mari probleme. Una era pe hârtie și alta trebuia să semnăm. Practic, aproape mă obligau să intru în ilegalitate la ciclurile de miei. Apoi, o mare problemă sunt pășunile. Primăriile țin pășunile în subordinea lor, dar prin diferite asociații fictive. Anii trecuți chiria pe pășune a fost de 38 milioane de lei. Știți cât mi-au cerut în 2013? 160 de milioane de lei...“, ni s-a destăinuit Roland. Și asta în condițiile în care tânărul curăță și fertilizează terenul, în timp ce adevărații proprietari nu fac nimic. „O altă problemă este că te obligă să cumperi utilaje noi pentru fermă. Nu poți lua la mâna a doua. Adică, dacă eu am nevoie de un tractor, niciunul nu e sub 30.000 de euro. La care adaugi TVA-ul de 8.000 de euro. Și eu ce fac, în condițiile în care am primit o finanțare de 40.000 euro pe fonduri europene? Cum să țin ferma cu doar 2.000 de euro? Și așa până acum am dat din banii mei 3.600 euro. Și asta în condițiile în care am făcut cheltuieli suplimentare de care nimeni nu mi-a vorbit inițial. Cu alte cuvinte, dacă nu te autosusții nu poți să faci nimic“, ne-a mărturisit tânărul fermier. Și încă ceva... Roland spune că a primit banii foarte târziu, chiar înainte de expirarea termenului maxim de un an și opt luni. Să ne mai mirăm că multe ferme sunt în situație de faliment? Nu...

Patricia Alexandra POP,
Bogdan PANȚURU

Ferma Ancuței din Căciulați a reinventat lăptarul!

Laptele produs în ferma soților Filip este livrat pe bază de comandă telefonică sau abonament în localitățile Moara Vlăsiei, Balotești și, bineînțeles, în Căciulați. Mai au de alimentat și trei dozatoare pentru lapte proaspăt muls amplasate în măcelăriile din Otopeni și Băneasa. Cantitatea de lapte care nu se livrează direct este procesată ca telemea proaspătă în lăptăria proprie.

Ferma, botezată cu numele mezinei

Deși teii nu mai mărginesc ulița dintre cele două palate Ghica, cel din Căciulați și cel din Lacul Tei, acestea încă se găsesc unite de această linie imaginară. Se spune că, în zilele senine, din balconul palatului de aici se vedea palatul din Bucureşti. Dar acum nu vorbim de trecutul frumos al satului, ci de prezentul încântător oferit de o fermă făcută cu dragoste. Acesta pare a fi cuvântul care să definească această investiție. Se vede în ochii Feliciei Filip  când vorbește despre fermă. Totul ar fi început când Ancuța (fetița celor doi fermieri cu al cărui nume este botezată „lăptăria“) avea trei anișori. Pentru început, cu o lungă perioadă pentru documentare. Au avut noroc să găsească oameni care le-au întărit speranțele. Apoi, au trecut la acumularea de cunoștințe necesare pentru viitoarea fermă, conștienți că fără o temeinică înțelegere a fenomenului totul s-ar putea risipi ca un fum.

Totul, în regie proprie

Ferma a fost ridicată în regie proprie, de la construcția propriu-zisă până la plugul raclor. Dar şi cușetele, fronturile de furajare, clădirea administrativă sau lăptăria. Doar sala de muls au fost nevoiți să o cumpere. Era o investiție obligatorie pentru că aici se închide activitatea unei ferme de lapte. Fără un lapte conform e imposibil să-ți faci un plan de afaceri. Au cumpărat o linie de muls midiline 2 x 4 DeLaval (cel mai mare producător mondial de instalații de muls) cu retragere automată, urmărirea fluxului de lapte și spălare automată ca principale caracteristici tehnice. Mulsul este făcut de un singur angajat, cu lejeritate.

Au două tractoare U 650 și toate utilajele necesare, inclusiv remorcă tehnologică și vidanjă. Toate second-hand. Abia anul acesta au achiziționat în leasing un tractor nou, un Deutz Fahr echipat și cu instalație de ridicat. Această achiziție le asigură o creștere a productivității atât în zona de cultură cât și în ferma de lapte.

Popularea fermei s-a făcut cu juninci aduse din Polonia

Primele 34 de văcuțe au sosit în februarie 2011, își aduce aminte Felicia Filip. „Era o iarnă grea, cu multă zăpadă și am fost nevoiți să ne strecurăm cu tirul printre nămeții de peste doi metri înălțime.“ Ca o paranteză, apropo de nămeți, în iarna aceasta au fost nevoiți să scoată laptele la șosea cu o sanie boierească pe care o aveau în curte drept decor. În a doua tranșă au mai sosit încă 14 juninci. Acum au un total de 72 capete, dintre care 33 sunt în lactație, iar 15 vor intra în curând în producție. Mai sunt și 18 juninci care își așteaptă rândul. Din matca inițială au fost nevoiți să reformeze câteva. Pentru reproducție folosesc material seminal de la Semtest Târgu-Mureș și sunt mulțumiți de calitatea geneticii. Vacile asigură o producție medie de 23-25 litri/zi. Însămânțările, rețetele pentru nutriție și diferite alte manopere veterinare le fac, în baza unui contract de prestări servicii, cu doctorul Marian Ocheal, un medic veterinar specializat pe creșterea intensivă a taurinelor. Despre calitatea serviciilor oferite de către acesta Felicia Filip a avut numai cuvinte de laudă.

Baza furajeră o asigură integral din resurse proprii. Lucrează ceva mai mult de 160 hectare. O parte din această suprafață o au în arendă. Cultivă sorg, porumb siloz, lucernă și reușesc să asigure integral furajul pentru fermă. Gunoiul de grajd îl folosesc pentru fertilizarea terenurilor agricole.

Laptele este distribuit pe bază de comandă telefonică

Deși era mai simplu să livreze producția către un procesator, de altfel așa își făcuseră planul inițial, calculele economice i-au făcut să regândească modul de valorificare a producției. Nivelul scăzut al prețurilor oferite de procesatori nu era încurajator pentru o fermă de familie cum este Ferma Ancuței. Așa că au fost nevoiți să reinventeze lăptarul satului. Dar la un alt nivel, desigur superior. Au apelat la flayere pentru reclamă.

Le-au răspândit prin localitățile apropiate. Au achiziționat trei autoutilitare frigorifice (la început au avut doar o mașină frigorifică) pentru distribuția în condiții igienico-sanitare a laptelui. Pe mașinile pentru distribuție au un desen publicitar reușit, care atrage atenția și oferă celor interesați principalele informații legate de fermă, inclusiv telefonul pentru comenzi. La început, copiii țopăiau fericiți la vederea mașinilor care le aducea lăpticul.

Laptele este îmbuteliat în pet-uri de unică folosință cu dop autosigilant. Partea de producție care nu se comercializează la „prima mână“ se procesează în lăptăria proprie, ca telemea proaspătă. „100% naturală“, cum a ținut să precizeze fermierul. De ceva vreme au și trei automate pentru lapte proaspăt muls, amplasate în măcelăriile din Băneasa și Otopeni.

În viitor spaţiile vor fi reamenajate

La sfaturile doctorului, au de gând să compartimenteze adăpostul actual pe loturi, pentru a putea oferi hrană specifică fiecărei categorii. „Una e să hrănești tineretul, în alt mod trebuie furajate junincile gestante, iar vacile în lactație au, de asemenea, specificul lor de hrană.“ Ferma este gândită pentru 80 de capete. Au loc destul pentru dublarea capacității, dar deocamdată se mai gândesc dacă și cum o vor face. Trebuie luate în calcul mai întâi aspectele financiare. Și, bineînțeles, dacă se va găsi piață pentru o cantitate mai mare de lapte. Nu au apelat la fonduri europene și nici la credite bancare. Doar leasingul tractorului Deutz Fahr, deocamdată. Oricum, au de gând să se întindă „doar atât cât le permite pătura.“

Soții Filip sunt localnici. Au renunțat la joburile de la București și au revenit în sat. Aici se simt în largul lor. Sunt doi gospodari tineri și cu mintea deschidă. Andrei Filip este acum primar al comunei Moara Vlăsiei și e foarte apreciat de săteni. Este deja la al doilea mandat. Felicia Filip a fost consilier juridic în Ministerul Muncii și acum conduce ferma. Au doi copii frumoși, o fată și un băiețel. Din păcate, nu am cunoscut-o pe cea care a dat numele fermei, dar am făcut cunoștință cu mai tânărul ei frate, care se simțea în largul său în fermă. Cum s-ar spune, viitorul sună bine în Ferma Ancuței.

Tudor CALOTESCU

De ce biogazul nu-şi găseşte loc în fermele din România?

Deşi România este asaltată de firme care oferă de la consultanţă şi proiectare până la soluţii de finanţare şi construcţie efectivă a instalaţiilor de cogenerare pe biogaz, sunt extrem de puţine reuşitele în acest domeniu al energiei verzi. Poate costul ridicat al investiţiei iniţiale, poate perioada mai lungă de amortizare a investiţiei, poate că şi lipsa unei legislaţii potrivite şi încurajatoare ar putea fi câteva dintre impedimente. Că materie primă, slavă Domnului, avem berechet.

Germania e liderul mondial al instalaţiilor de biogaz

Cu 6.000 de unităţi care produc anual peste 15.000 GWh asigurând energia necesară pentru 4,3 milioane de locuinţe se poate spune că statul german este, de departe, lider mondial. Mulţi dintre fermierii care creşteau vaci s-au apucat de producţia de biogaz. Acum folosesc porumbul siloz ca materie primă în obţinerea de energie electrică şi termică. Acest fapt a dus la creşterea de 2,5 ori a costurilor pentru achiziţia silozului de porumb, dar şi la creşterea cu până la 250% a preţului terenului agricol în zonele unde există centrale pe biogaz. Germanii au fost nevoiţi să stopeze legislativ evoluţia giganţilor de biogaz. Aşa că în 2012, prin noua lege a energiei EEG, se încurajează instalaţiile cu o putere instalată de până la 75 kw. S-a limitat şi procentul de biomasă folosit în digestoare la 60%, în speranţa că tendinţa de monocultură a porumbului siloz în unele zone, cum ar fi zona de nord Schleswig-Holstein, va fi stăvilită.

Dacă nemţii vor să încetinească avântul digestoarelor, francezii îşi propun, pentru viitorii zece ani (conform planului EMAA lansat de Ministerul Agriculturii la 11 aprilie 2013), să crească la o mie numărul instalaţiilor de biogaz, în condiţiile în care acum au cu puţin mai mult de 50 de unităţi. Un plan mai mult decât ambiţios, în urma îndeplinirii căruia peste 800 de mii de locuinţe ar putea fi alimentate din această resursă energetică. Polonia, Cehia şi de curând Ungaria au început investiţiile în biogaz.

Trebuie subliniat faptul că utilizarea dejecţiilor din fermele de animale, dar şi a tot felul de reziduuri industriale (de la abatoare, fabrici de zahăr, chiar şi a nămolului de la staţiile de epurare a apelor) în digestoare conduce la neutralizarea acestora. Reziduurile rezultate în urma procesului de digestie anaerobă sunt foarte buni fertilizanţi agricoli. La urma urmei digestoarele sunt un fel de stomac uriaş de vacă. Este unul dintre motivele care au dus la evoluţia pozitivă a instalaţiilor de producere a biogazului în ţările unde managementul deşeurilor este foarte scump.

La Filipeştii de Pădure funcţionează o centrală de cogenerare pe biogaz de 1MW

Aceasta este construită de Genesis Biopartner, o companie cu capital suedezo-român, lângă fabrica de mezeluri Cris-Tim, cu care are un parteneriat pentru preluarea aburului rezultat din procesul de cogenerare. Energia electrică se livrează în sistemul naţional şi beneficiază de certificate verzi. Centrala va produce 8.500 MWh/an energie electrică şi circa 7.000 MWh de energie termică. Aburul de aici este mai ieftin cu circa 25% decât cel folosit în mod curent de fabrica de mezeluri. Porumbul care se foloseşte în digestoare este cumpărat de la fermele din zonă, ceea ce este de bun augur.

Avicom Vaslui este prima fermă care a investit într-o instalaţie de biogaz care îi asigură independenţa ener­getică. A beneficiat de ajutorul unui proiect european.

Grupul Marex din Brăila a făcut un proiect din 2005, a depus actele în 2010 şi abia după 26 de luni a obţinut toate avizele necesare demarării proiectului. Digestoarele viitoarei instalaţii, cu o putere de 1MW, vor folosi dejecţiile de la ferma de porcine de la Gropeni.

La un moment dat şi fermierul ialomiţean Nicuşor Şerban avea în plan o asemenea investiţie. Un alt fermier, Băluţă Paul Mircea din Costeşti, judeţul Argeş, avea un proiect inclusiv cu finanţarea asigurată, dar nu a obţinut avizele necesare deoarece nu există linii electrice capacitive care să preia injecţia de energie de la centrală. Era chiar dispus să cedeze energia termică spre folosinţa urbei. Poate că se va găsi o soluţie până la urmă.

Petrică Azoiţei de la Agroind Focşani s-a lovit de culoarul păsărilor migratoare când a fost vorba să obţină avizele pentru o staţie de biogaz în care să folosească dejecţiile de la ferma de vaci. Ce să mai?! Ca în România!

De altfel, la nivelul anului 2013, nu existau decât 12 proiecte cu avize tehnice sau contracte de racordare valabile conform datelor Transelectrica. Şi niciun proiect al vreunui fermier, Marexul fiind un complex agroindustrial, iar Avicomul fiind acum într-o situaţie juridică delicată.

Să fracturăm subsolul în căutarea gazului sau să folosim biogazul?

Biogazul, biomasa şi celelalte forme de energie verde ar putea fi alternative mult mai sănătoase decât fracturarea hidraulică. Şi apoi gazul din subsol se termină repede, pe când biogazul poate fi fabricat atât timp cât va exista agricultură pe acest pământ.

Dacă dezvoltarea rapidă a parcurilor eoliene şi a celor fotovoltaice a determinat statul să limiteze certificatele verzi oferite, se pare că în ceea ce priveşte instalaţiile de biogaz ar fi necesară o politică de încurajare. O centrală pe biogaz funcţionează, în medie, peste 20 de ani. În maximum şapte ani investiţia se amortizează. Spre deosebire de eoliene sau panouri fotovoltaice, instalaţiile pe biogaz pot livra energie constant în reţea în tot timpul anului. Este totuşi o afacere bună, altfel de ce s-ar înghesui atâţia fermieri germani să producă biogaz? În plus, vom face loc culturii de porumb siloz pe solurile nefolosite până acum. Aşa cum se vede din prima parte a textului, dezvoltarea acestui sector are efecte benefice pentru agricultori.

Nu sunt pus să judec pe nimeni, dar nu pot să nu mă întreb de ce nu stimulăm producţia de biogaz. Am fost anul trecut în Germania, la invitaţia Claas. Acolo am văzut o fermă de biogaz, la nici 20 de km de Claas Industrietechnik din Paderborn (locul unde se cercetează şi, de curând, se şi fabrică vestitele transmisii continuu variabile), la un fermier nobil, cu castel şi blazon. Renunţase la creşterea vacilor şi producea biogaz în două instalaţii de 500 KW. Cultiva pământurile degradate, lutoase, nămoloase etc. cu porumb de siloz. Avea şi două sere de trandafiri, dacă tot beneficia de energia termică oferită de cogenerare. Era mult mai mulţumit decât cu ferma de vaci, unde concurenţa este acerbă în Germania. În plus, avea şi mult mai mult timp liber. La vaci nu mai există niciodată timp liber.

Din ce am citit şi din ce am văzut am încercat să fac o mică pledoarie în favoarea biogazului. Poate că, ca orice tehnologie, are şi multe lucruri mai puţin bune, însă e bine că au făcut alţii primii paşi. Deci, nu mai e vorba de un pionierat, totuşi. Închei cu speranţa că acest text va ajuta măcar pe cineva să treacă dincolo de a privi ca pe o curiozitate această întreprindere.

Tudor CALOTESCU

Sisteme integrate pentru fermele de vaci cu lapte

• Interviu cu Sorin Anderco, director general la GEA Farm Technologies

– Când a luat ființă GEA și care este obiectul de activitate al companiei?

– GEA a luat ființă în 1927, dacă discutăm de core businessul nostru, şi anume de Westfalia, care stă practic la originea a ceea ce noi facem astăzi. Este o firmă care a fost înființată în Germania şi are la bază tehnica de muls; a început cu separatoarele de smântână, dar treptat s-a dezvoltat, devenind un brand care, în momentul de față, este cunoscut în întreaga lume, brandul Westfalia ca tehnologie de vârf pentru ceea ce înseamnă mulsul. Mai târziu, în 2008, Westfalia a fost achiziționată de grupul GEA, grup din care facem astăzi parte și s-a format divizia GEA Farm Technologies. În cadrul acestei divizii activăm pe piața din România din anul 1997, timp în care am dezvoltat mai multe programe.

– Care sunt echipamentele și serviciile pe care le oferiţi fermierilor și, mai cu seamă, care sunt noutățile cu care veniți pe piața din România?

– Pot spune că în cadrul GEA Farm Technologies există mai multe pachete și programe, aici incluzând serviciile și produsele pe care GEA le oferă clienților. Dacă ne referim la servicii, vorbim de întreaga gamă de servicii de instalare, mentenanță şi service de necesitate pentru echipamentele pe care le vindem, iar din gama de programe ne orientăm către conceptul de total solutions, și anume tot ceea ce ține de gama echipamentelor pentru fermele de lapte în special. Și aici putem discuta de oi, capre, bovine și nu numai. Putem oferi o gamă întreagă de echipamente de muls, de la cele mai simple până la cele mai complexe și revin aici cu robotul de muls, despre care putem discuta mai târziu, gama de echipamente de grajd de la frontul de furajare, soluții pentru raclarea gunoiului şi cușetele în care stau animalele, inclusiv distribuția în cușete a paielor. Dacă ne referim la ce ține de gestiunea și managementul dejecțiilor, avem o gamă largă de pompe, soluții de gestiune a dejecțiilor după scoaterea acestora din grajd, pompe pentru lagune, mixere.

– Care sunt avantajele echipamentelor dvs. comparativ cu cele existente deja pe piață?

– În primul rând avantajele le reprezintă inovația pe care GEA o are în fiecare an faţă de concurența de pe piața mondială. Avem produse inovative care sunt premiate cu medalii de bronz, argint, respectiv aur în cadrul târgurilor, de exemplu la Hanovra acum 2 ani am obţinut medalie de argint şi aur pentru unele dintre produsele noastre și, pe lângă aceste inovații, la baza tuturor produselor stau calitatea, procesul de control al calității și prin acest lucru reușim să oferim fermierilor soluțiile adecvate pe termen lung și cu o bază calitativă superioară.

– Care sunt pachetele și strategiile propuse de GEA cu privire la noul program propus de ministrul Agriculturii în ceea ce privește achizițiile de tancuri de răcire pentru formele asociative ale fermierilor?

– Pot spune în momentul de față că GEA are programe și strategii pentru toate fermele din România și aici discutăm de la fermele mici, mijlocii și până la fermele industriale sau mari. Acest program inițiat de Ministerul Agriculturii îl considerăm benefic pentru a scoate din umbră piața laptelui nefiscalizat și pentru a susține fermierii pe care acum îi considerăm fermieri de subzistență. Acest program este un prim pas din punctul nostru de vedere pentru a ajuta micii fermieri să se asocieze, să aibă un lapte de calitate și să devină profitabili pentru a-și dezvolta fermele pe viitor. În ceea ce privește pachetele de produse pe care noi le propunem pentru acest program, pot aminti tancurile de răcire pe care le avem în gamă, începând de la 320 l, 500 l, 1.000 l și până la capacități de 35.000 l. Mai mult decât atât, avem unitățile de muls la bidon care, în cadrul unui asemenea program, sunt cele mai indicate în fermele cu 1-5 până la 10 vaci de muls, și, totodată, tot ceea ce ține de consumabile, de produse de igienă care merg în tandem cu un asemenea program și care oferă, pe lângă tancul de răcire și componentele tehnice, soluția ideală pentru igienizarea laptelui.

– Care sunt noutățile cu care ați venit anul acesta pe piață și ce proiecte aveți pentru anul viitor?

– În primul rând, pot spune că 2013 a fost un an benefic pentru noi. S-au derulat multe proiecte care erau în așteptare de câțiva ani, iar ca noutate pot menționa robotul de muls pe care l-am prezentat în cadrul expoziției IndAgra pentru prima dată anul acesta în România. Robotul de muls se adresează fermierilor cu efective între 50 şi 400 capete, celor care au nevoie de timp mai mult, nu găsesc o forță de muncă adecvată sau forța de muncă fluctuează foarte mult, oferind o soluție de A la Z privind mulsul, managementul, precum și eliminarea erorilor umane care pot interveni în cadrul procesului de muls.

– Mai pregătiți și alte proiecte de viitor?

– Sigur, pentru anii ce urmează GEA are deja câteva produse și soluții pe care le-am prezentat în cadrul unor târguri internaționale și care vor fi lansate începând cu anul 2014 pe piață. Dintre acestea pot aminti Dairy Farm View. Acesta este un program care gestionează întregul management al fermei, furnizând informații în timp real pe un dispozitiv mobil către managerul de fermă sau medicul veterinar. Acesta afișează date privind mulsul, locația animalului în grajd, comportamentul animalului, furajarea acestuia și multe alte detalii care sunt necesare pentru gestiunea fermei. Pe de altă parte, un alt produs care va fi lansat în 2014 este Dairy ProQ, aşa-numitul braț de muls automatizat sau robotizat. Acesta va putea fi instalat în orice sală de muls de tip paralel sau rotativă, care va funcționa de la curățarea ugerului până la stimulare, mulsul efectiv și dezinfectarea ugerului după muls, eliminând în felul acesta necesitatea unui mulgător în sala de muls și, bineînțeles, optimizând procesul de muls pentru maximizarea producției de lapte.

– Ce programe de training oferiți fermierilor pentru implementarea corectă a soluțiilor GEA?

– În momentul de față, echipamentele pe care le livrăm trebuie să vină în tandem cu niște programe de training adecvate, în așa fel încât operarea acestora să decurgă în mod optim. În acest sens, oferim fermierilor pachete de training și traineri specializați din Germania, în așa fel încât ei să înțeleagă cât mai bine funcționalitatea programului, îi lăsăm pe ei să lucreze cu programele respective, facem demonstrații cu ajutorul acestora pentru ca atunci când ei se întorc în fermele de origine să poată folosi programul la maxima lui capacitate, să înțeleagă procesele prin care programul trebuie să treacă și cum se poate optimiza întreaga fermă cu ajutorul soluțiilor de soft pe care noi le oferim.

Alina TRANDAFIR

Secretul fermelor cu vaci de carne

A lăsat Facultatea de Medicină Veterinară pentru o afacere în zootehnie. A pornit cu vaci de lapte, dar profitul rezultat nu a justificat munca, după cum spune interlocutorul nostru, fermierul Cristian Chişmorie, aşa că s-a reprofilat cât a putut de repede. De 13 ani îşi dedică timpul şi energia fermei cu vaci de carne, care de data asta îi aduce profit. Producţia de viţei a fermei contribuie la balanţa de venituri a României obţinute din exporturi, pentru că totul pleacă în ţări precum Italia, Grecia, Germania. Aflaţi secretul fermei care aduce profit.

O afacere construită pe ştiinţă

Cristian Chişmorie, astăzi unul dintre fermierii de succes din vestul ţării şi preşedintele Asociaţiei Vaci de carne judeţul Arad a pornit pe drumul vieţii considerând că meseria de medic veterinar i s-ar potrivi, însă după 4 ani a lăsat în urmă cartea şi s-a îndreptat cu pragmatism spre domeniul zootehnic, pornind o fermă de vaci. Iniţial a cumpărat 20 de vaci de lapte rasa Holstein Frize de la un fost IAS care se desfiinţa în anul 2000. „Exista pe atunci un credit subvenţionat de stat de la CEC, dar nu am simţit chemarea către vacile de lapte şi atunci am trecut la rasele de carne, pe motiv că este mai puţin de lucru“, îşi aminteşte Cristian Chişmorie. În felul acesta şi-au făcut loc în ferma sa robustele animale din rasa Albastru Belgian şi Charolaise. „Am început cu Albastru Belgian. În perioada aceea am avut şi material genetic de la Semtest Craiova, care au adus un prim taur Charolaise – îl chema Gim, era ecornat genetic (fără coarne) – şi avem şi după 10 ani animale care au rămas cu acest caracter“, spune Chişmorie.

Astăzi ferma numără peste 300 de exemplare, multe aflate la a patra generaţie „pentru că am pus mult suflet în munca de ameliorare şi am făcut încrucişări de absorbţie cu material seminal de valoare“, adaugă fermierul. Adaug eu şi faptul că fermierul a accesat multe fonduri europene atât în agricultură, cât şi în zootehnie, dar şi datorită colaborării cu Semtest Craiova şi a consultanţei oferite de doctorul Mircea Bara, directorul tehnic al instituţiei şi un pasionat al geneticii animale. „Avem exemplare de excepţie, de înaltă valoare genetică. Am primit un tăuraş din rasa Albastru Belgian autorizat şi la ora actuală lucrează în piaţă, cu el se obţin metişi foarte buni. Câţiva tăuraşi au ajuns şi la Semtest Craiova, iar acum sunt producători de material seminal“, apreciază Chişmorie.

Vorbind de colaborare, trebuie spus că la cel mai mare târg agricol din vestul ţării, Agralim, i-am găsit pe cei doi tot împreună. Aveam în faţă doi oameni pasionaţi şi care au schimbat ceva în domeniul raselor de carne, după cum am aflat ulterior.

Rasele de carne ar putea salva micile ferme

Fermierul de la Arad a înţeles care este cheia succesului fermelor cu taurine din rase de carne – îngrăşarea tăuraşilor până la greutatea de 500-700 kg şi apoi livrarea lor către export. Acesta este secretul care aduce profit şi care ar putea salva multe ferme mici care astăzi deţin animale din rase mixte sau de lapte. Practic, fermierul nostru face încrucişări din rase locale, care sunt în general Bălţată Românească, folosind material seminal de la tauri de rasă Albastru Belgian şi Charolaise. Din păcate, în România cei mai mulţi crescători vând prea repede tăuraşii, la o greutate de 100-180 kg, când de fapt ar putea să-i ţină la îngrăşat, aşa cum o face Cristian Chişmorie. Avantajele sunt multiple. Sporul de îngrăşare la rasele de carne este de 1.300-1.800 g/zi, se valorifică mult mai bine furajele, forţa de muncă, iar preţul de vânzare a unui tăuraş la 3 luni este de 1.800 lei, faţă de 500-600 lei, cât se obţine pentru un taur din rase de lapte.

Singurul inconvenient este găsirea pieţei de desfacere. Exportul rămâne în acest moment varianta cea mai profitabilă, pentru faptul că la noi nu există încă o cultură pentru consumul de carne de vită de calitate. Consumatorii ştiu din bătrâni că fibra cărnii de vită este tare şi aţoasă, iar cei care abatorizează încă nu fac diferenţa la preţ între carnea provenită de la un animal din rasă de lapte şi unul din rasă de carne. Abia atunci când românii vor prinde gustul fibrei marmorate (cu inserţii de grăsime) a cărnii de vită de calitate crescătorii vor putea primi un preţ chiar şi de 200 lei/kg, faţă de 6 lei/kg cât primesc acum. Până atunci restaurantele de lux apelează la importuri, punând în farfuria românilor cu dare de mână carne adusă din Argentina sau Brazilia.

Mentalitatea oamenilor, în plină schimbare

În opinia doctorului Bara de la Semtest Craiova, important furnizor de material seminal din România, din anul 2003 şi până în prezent s-a făcut o schimbare majoră în mentalitatea oamenilor. „În toţi aceşti ani am reuşit să spargem un mit, că taurii de carne dau distocii (probleme la fătare). Am adus taurul Gim, despre care vorbea domnul Chişmurie, am demonstrat că fătările nu sunt grele şi am încurajat crescătorii să ţină astfel de animale. Apoi am adus un alt taur din rasa Albastru Belgian, care se numea Ivan, cunoscut în toată ţara de toţi operatorii de însămânţări şi lumea a prins curaj“, a declarat Mircea Bara, director Semtest Craiova. În opinia dumnealui, la ora actuală singurul lucru rentabil este să vinzi un tăuraş de Albastru Belgian. Dar spune că micii crescători ar trebui să se orienteze către mai multe rase şi în funcţie de ce îşi doreşte crescătorul să folosească rasa respectivă. „Dacă vrea să vândă tăuraşul la 3 luni să folosească Albastru Belgian, dacă vrea să facă o fermă bazată pe rase de carne atunci să meargă pe una dintre rasele Charolaise, Limausin sau Angus, dar în funcţie de solicitarea pieţei. Bine ar fi ca aceşti tăuraşi metişi să se producă în gospodăriile populaţiei în efective de până la 20-25 de capete“, recomandă Mircea Bara.

Aşadar, fermele de Holstein ar trebui să rămână consecvente pe rasa curată sau Bălţată Românească, iar marea masă a populaţiei, care nu poate valorifica bine laptele, ar putea găsi o soluţie în rasele de carne.

Spuneam că mentalitatea deja s-a schimbat faţă de începutul anilor 2000, iar acest lucru este confirmat de cifrele furnizate de unităţile care livrează material seminal. „Dacă în 2003 aveam 0,7% din numărul de doze difuzate în teritoriu, acum în anul 2013 am ajuns la 43%, ceea ce înseamnă un salt enorm“, a declarat Mircea Bara.

Patricia Alexandra POP

Fermele mici de porci, ameninţate de faliment

Crescătorii de porci cu ferme de tip Muntenia acuză Asociaţia Producătorilor de Carne de Porc că nu le reprezintă interesele şi că favorizează fermele vechi. Mai mult, aceştia se plâng că funcţionarii de la APIA îi împiedică să primească ajutoarele pentru bunăstare. Or, în absenţa acestor bani, circa 150 de ferme cu efective de aproximativ un milion de animale sunt sortite falimentului.

Neînţelegeri la nivel de asociaţie

Micii crescători susţin că sunt marginalizaţi în cadrul Asociaţiei Producătorilor de Carne de Porc, care apără interesele marilor companii prezente pe piaţă şi se gândesc chiar să îşi facă propria organizaţie.

„Suntem membri ai asociaţiei dar, chiar dacă suntem mulţi ca număr, nu cred că per total contăm. Acolo sunt proprietarii mari, de exemplu Smithfield, Marex, şi noi suntem marginalizaţi. Am cerut ajutorul asociaţiei, încercăm să purtăm dialog cu APIA, cu Ministerul Agriculturii, încercăm să tragem toate pârghiile necesare pentru a nu fi daţi la o parte. Există o presiune în momentul de faţă din partea APIA locală în ceea ce priveşte bunăstarea la porc“, afirmă Miron Dascălu, un crescător de porci cu ferme în trei judeţe. Acesta a construit prima fermă din România pe modelul Muntenia – despre care spune că lucrează la o capacitate de 20.000 capete pe serie.

În cazul altor fermieri situaţia este mai complicată, pentru că mulţi nu au apucat decât să finalizeze investiţia, fără să populeze fermele, pentru că nu primesc banii pentru bunăstare.

„Sunt ferme noi, unele nici n-au intrat pe exploatare, care nu pot să primească acest ajutor, iar fără el nu pot să meargă mai departe. Vorbim nu de cât profit se face, ci este vorba de faliment sau de posibilitatea de a merge mai departe. Mi se pare aberant să spui despre o fermă înfiinţată de 1-2-6 ani că nu corespunde şi că nu poate să ia acest ajutor, spre deosebire de fermele de 50 ani. Şi aceasta pentru că sunt ferme mici, sub 2.000 de capete“, se plânge Dascălu.

Problemele legate de subvenţia pe bunăstare au apărut de ceva vreme, de vreo cinci-şase luni cel puţin durează şicanele APIA, susţin crescătorii, în contextul în care sumele alocate sunt fixe, iar numărul celor care solicită acest ajutor este în creştere. Crescătorii beneficiază de această formă de sprijin începând cu 2011, după ce un an mai înainte subvenţiile au fost sistate. Mihai Lungu, fost secretar de stat la Ministerul Agriculturii şi fost preşedinte al cooperativei Muntenia, afirmă că ajutorul pentru bunăstare începe să devină un element de concurenţă neloială, în sensul că unii crescători o primesc, iar alţii nu, iar totul se întâmplă deoarece suma totală este limitată.

„Sumele sunt fixe, crescând producţia, şi sunt tot mai mulţi cei care cer bani pe bunăstare. Sumele sunt plafonate, aceasta este şi disputa din asociaţie. Fermele vechi încearcă să obţină cât mai mulţi bani din aceste fonduri. Asociaţia nu apără corect toţi membrii, există o luptă acum să scoată de la anumiţi „fermieri nişte măsuri, să nu le dea anumiţi bani, iar alţii să primească mai mulţi“, declară Mihai Lungu. Acesta acuză direct APIA că „profită de anumiţi fermieri mai puţin informaţi şi îi sperie să îşi retragă cererile pe anumite măsuri.“

Mărul discordiei, ajutorul pentru bunăstare

Micii crescători afirmă că situaţia porneşte în primul rând de la legislaţia stufoasă pe care APIA o aplică şi pe care nici funcţionarii proprii nu o cunosc. Ei se plâng chiar că aceştia au fost „instruiţi“ că fermele Muntenia nu se încadrează, din start, nici la pachetul de iluminat, nici la transport şi cu greu pot primi fonduri pentru microclimat.

„Avem pe cineva care n-a primit bani pentru transport, acum şi-a luat camion, dar nu primeşte banii pentru că nu-l avea anul trecut, când a depus cererea iniţială, nici pentru creşterea de efective nu se primeşte ajutorul. Au scos nişte norme interne ale acestor măsuri, care închistează foarte mult dezvoltarea“, se plânge Dascălu.

Fără ajutorul pentru bunăstare – ultimii bani au fost primiţi în decembrie 2010, după cum susţin fermierii – unii crescători au renunţat chiar să mai populeze fermele. Aceştia se mai plâng şi de modificările aplicate retroactiv pentru un dosar depus cu un an înainte sau de transmiterea unor penalităţi în iulie 2013 pentru iulie 2012.

„Noi producem kilogramul de carne de porc cu 6 lei şi îl vindem cu 5,4 lei pe o piaţă sezonieră. Mulţi dintre noi n-o să mai populăm. Eu stau cu ferma nepopulată din luna mai, pentru că nu am primit banii de la APIA. Am adus bani şi de acasă, dar nu mai am de unde. Pentru 2013 nu se ştie nici când vor veni fondurile şi nici câţi bani vom primi“, afirmă Daniela Popa, medic veterinar de profesie, care administrează o fermă de porci.

Crescătorii se plâng şi de încetineala cu care se derulează lucrurile. A devenit ceva obişnuit ca între momentul depunerii actelor pentru proiectele cu bani europeni şi finalizarea investiţiei să treacă pe puţin câţiva ani, timp în care multe se pot schimba, inclusiv ajutoarele primite de fermieri.

„Depui proiectul în 2010, acesta se aprobă în 2011, iar în 2012 începe implementarea. În 2013, când s-a terminat investiţia, te trezeşti că nu se mai numeşte nici subvenţie, nici ajutor, nici bunăstare şi, în plus, nu mai există nici loc pentru că suma este fixă. Aceasta este problema cea mai mare“, spune Dan Spătaru, un fermier din Braşov. Iar la o fermă Muntenia cu 2.000 capete pe an suma ajunge la circa 180.000 de euro.

În opinia crescătorilor, soluţiile pentru ieşirea din această situaţie sunt fie alocarea de sume de la bugetul naţional, fie fermierii să dea statului mai puţin din TVA-ul colectat, aşa cum se întâmplă în Italia.

„Nu cred că bunăstarea va mai rezista cinci ani, va trebui găsită altă soluţie, ori pe buget naţional, ori pe model italian. Cu un astfel de TVA firmele rămân în piaţă şi dispare evaziunea fiscală“, spune Dascălu.

Ioana GUŢE

Ferma Silv-Alim, un model de tehnologie şi mentalitate

Proprietarul fermei Silv-Alim, născut parcă nu întâmplător în zodia taurului, împlineşte anul viitor 70 de ani, o vârstă la care mulţi dintre cei de-o seamă îşi trăiesc în tihnă anii pensionării. Nu este şi cazul domnului Arpad Imre (foto), care activează de 53 de ani în zootehnie şi pare că nu se va despărţi niciodată de acest domeniu. Este la fel de activ şi energic, extrem de informat şi permisiv la tot ce este nou, precum un tânăr. A înţeles rapid ce este de făcut ca să rămână pe piaţă, chiar şi atunci când cotele de lapte vor dispărea, iar competiţia va fi acerbă.

O unitate modernă pe scheletul unui fost IAS

Ferma din Baraolt, judeţul Covasna, a luat fiinţă în 2001, când societatea agricolă a familiei Imre a populat adăposturile cu primele animale. Totul a pornit pe scheletul unui vechi IAS. Acum 4 ani ferma a obţinut o finanţare de 1,3 milioane euro printr-un proiect FEADR. Acesta a fost momentul în care a început modernizarea fermei şi ... a fost făcută ca la carte. O parte din bani a fost investită în maşini agricole, tractoare, necesare pentru lucrarea celor 340 ha pe care le deţine unitatea. Din această suprafaţă, 120 ha sunt cultivate cu cereale, iar restul de 220 ha asigură furajarea animalelor cu porumb siloz, trifoi şi alte specii folosite în alimentaţia vacilor de lapte. „Fără lucernă. Vacile mănâncă trifoiul cu mult mai multă plăcere decât lucerna, aşa am învăţat de la bunici şi aşa dau“, a specificat Arpad Imre. O altă parte din bani a fost alocată dotărilor care ţin de bunăstarea animalelor, dar care ajută şi la creşterea productivităţii şi păstrarea laptelui conform. Dacă anul trecut ferma număra 96 de capete, anul acesta efectivul a ajuns la 152 vaci şi juninci gestante, dintre care 117 vaci mulgătoare. Deşi în mod tradiţional în zona Ardealului pe vremuri se creştea rasa Siemental, pentru că asigura atât producţia de carne, cât şi cea de lapte, Arpad Imre nu rămâne blocat în vechea mentalitate, ci se dedică doar vacilor cu lapte, mergând astfel pe principiul că „dacă vrei să produci lapte, atunci trebuie să ai «fabrica de lapte», adică rasa Holstein“, este filozofia proprietarului. De aceea 95% dintre animalele crescute în fermă sunt rasa Holstein Friză, restul fiind metişi care urmează să fie scoşi din efectiv, pentru ca ferma să rămână doar cu rasă pură.

Managementul fermei este computerizat

Spuneam că proiectul FEADR i-a ajutat să investească în fermă, astfel încât la ora actuală să aibă o sală de muls 2 x 8, cu puncte de mulgere centrale, MPC 680, marca De Laval, de la care se poate comanda mulsul pe toată sala şi MPC 580 de la care se poate opri mulsul individual. Ală­turi de sala de muls se află camera sistemului de management, zona care coordonează întreaga activitate. Aici se află creierul electronic al fermei. Sistemul de management este de tip Alpro, capabil să furnizeze informaţii importante despre fiecare animal. Computerul înregistrează exact cantitatea de lapte produsă de fiecare exemplar, la fiecare muls, monitorizează mişcarea acestuia şi face o estimare a caracterului animalului într-o perioadă de o lună. „Dacă un animal se mişcă mai mult sau mai puţin decât ar fi normal, aparatul declanşează alarma, semnalează eventuale probleme de sănătate şi dirijează animalele în sala de tratament. Tot prin acest sistem se detectează căldurile cu ajutorul activimetrelor legate la gâtul bovinelor şi a transponderelor (cipurilor de identificare)“, afirmă Jolt Imre, şeful fermei Silvalim, cel care se ocupă de partea tehnică a fermei şi băiatul domnului Arpad. Furajele sunt repartizate fiecărui animal tot după „bunul plac“ al computerului, în funcţie de producţia de lapte dată de animal. „Există temerea că vacile nu sunt obişnuite cu staţia de furajare, este adevărat că şi la noi 8% dintre ele, mai ales cele bătrâne, sunt mai reticente, însă cele tinere, obişnuite cu sistemul din start, nu au nicio problemă“, declară Jolt Imre. Tehnologia de furajare se bazează pe un amestec de specii care este introdus în remorca furajeră, unde plantele sunt amestecate şi tocate. „Le dăm furaj unic la o producţie de 17 litri de lapte, iar vacile care dau lapte mai mult sunt furajate suplimentar dintr-un automat de furajare cu concentrate pentru vacile cu lapte. În altă ordine de idei, sistemul de gestionare a deşeurilor este bine pus la punct. Evacuarea dejecţiilor se face cu plug raclor într-un bazin cu o capacitate de 1.000 mc. Tineretul taurin îl avem pe aşternut permanent, de acolo gunoiul se scoate bilunar sau lunar şi se aşază pe o platformă betonată de gunoi. Atât dejecţiile, cât şi gunoiul de grajd se scot de 2-3 ori pe an, pe câmp, pentru a folosi ca îngrăşământ în asolamentele cu plante furajere“, a explicat Arpad Imre.

Secretul laptelui conform – igiena

La capitolul dotări este adăugat şi tancul de răcire, cu o capacitate de 8.000 litri, dar care momentan răceşte doar 2.200 litri, cât este întreaga producţie a fermei. În viitor, numărul animalelor va fi mărit din prăsilă proprie cu cel puţin 200 de vaci, plus juninci gestante care sunt necesare pentru înlocuirea efectivelor care merg la reformă. Acest lucru va duce evident şi la mărirea producţiei, care va trebui să ajungă la circa 7.500 litri. Sala de muls şi tancul de răcire sunt elementele cheie care asigură igiena şi calitatea laptelui şi care îl vor ajuta pe proprietar să treacă cu uşurinţă peste mo­mentul eliminării laptelui conform şi dispariţia cotelor de lapte. „Sistemul de cote nu ne sperie. De un an şi jumătate noi predăm procesatorului doar lapte conform, cu număr de germeni sub 100 şi celule somatice sub 40.000“, a declarat Arpad Imre. În plus, animalele care au probleme cu ugerul sunt separate, iar laptele muls de la acestea este aruncat, pentru că nu este bun de consum. Atenţia pentru igienă merge şi mai departe pentru proprietarul fermei. Periile rotative, considerate de mulţi fermieri un răsfăţ, au de fapt un rol foarte important. „Păi ştiţi cum e, omul când se scoală dimineaţa mai întâi se spală. Aşa şi ele, peria asta foloseşte în loc de lighean, iar animalele sunt curate. De când am adus periile rar se opresc, pentru că le plac foarte mult. Pentru vaci este un stimulent, le curăţa pielea, o aeriseşte şi se simt mult mai bine“, consideră Arpad Imre. Nimic nu este prea mult pentru proprietar când vine vorba de igiena animalelor. „Eu sunt meseriaş vechi şi cred că trebuie să producem lapte sănătos. Asta înseamnă igiena animalelor, igiena ugerului şi igiena mulsului. Dacă aceste trei elemente sunt întrunite, atunci laptele trebuie să fie conform. O altă problemă este răcirea laptelui. Dacă în 2 ore de la muls laptele nu este răcit cu 3-4 grade, atunci deja germenii cresc şi se depăşesc limitele cerute de UE“, afirmă seniorul fermei Silv-Alim.

Procesarea este asigurată pe următorii 6 ani

Întreaga cantitate de lapte muls, dirijat prin ţevi în tancul de răcire, ajunge în fiecare dimineaţă la procesator. Chiar şi igiena tancului de răcire este atent supravegheată de sistemul de spălare automat. Acesta afişează eventualele erori apărute în momentul funcţionării, cum ar fi lipsa de apă, detergent sau alimentarea cu energie electrică. Procesatorii ştiu cine le sunt furnizorii, s-au asigurat ca materia primă primită să se încadreze în parametrii ceruţi de norme, iar fermierii de la Silv-Alim chiar dovedesc că şi în România se poate lucra modern. „Până în decembrie 2012 am livrat laptele la Olimpus, fabrica de la Braşov, dar am revenit la vechea dragoste, Prodlacta, cu care avem un contract pe 6 ani, cu posibilitatea de negociere a preţului în fiecare an, în luna februarie. Lor le livrăm toată producţia noastră de 2.200 litri, însă vom ajunge să le dăm şi 7.500 litri zilnic“ a spus Arpad Imre.

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013

Sistemul de creştere gard fructifer, după 8 ani de experimentare la ferma Lacu Rezi

Iniţiat în Olanda şi Belgia, adaptat ulterior şi în zona centrală a Italiei, sistemul de creştere mur fruitier sau peretele de fructe a câştigat în ultimii ani teren şi în Europa de Est datorită posibilităţii de a utiliza pe scară mai largă unele echipamente care ajută pomicultorii la lucrările de tăiat, rărit, recoltat, dar şi la acoperirea şi descoperirea cu plasă antigrindină a plantaţiilor de măr, cireş, prun, cais şi piersic

Cei care nu au plantat livezi în sistem super intensiv au început să convertească plantaţiile mai vechi prin lucrări făcute în iarnă, în primăvară şi chiar în vegetaţie.

Sistemul perete de fructe asigură coroane aplatizate care permit mecanizarea lucrărilor atât la coroană şi sol cât şi la tratamente, recoltat şi sortat. Cu sprijinul consultanţei olandeze şi italiene am reuşit să realizăm acest sistem pe cele 80 ha de livadă super intensivă şi în acest scop ne-am dotat cu utilajele necesare:

– platforme auto propulsate echipate cu foarfeci pneumatici, care au permis creşterea de trei ori a vitezei de tăiere a pomilor, lucrări care se execută 6-8 luni pe an. În restul timpului se folosesc pentru acoperirea şi descoperirea plasei antigrindină şi recoltarea de fructe – mere, cireşe, prune, piersici, cais;

– maşina de rărit flori – Darwin care se foloseşte prima oară în an la cais şi piersic apoi la măr, odată sau de două ori. Dacă lucrarea este urmărită şi realizată cu atenţie nu se mai face rărit manual şi chimic, iar ca urmare a acestei lucrări mărimea fructelor, la toate speciile, corespunde calităţii extra şi întâi;

– în ultimii ani se fabrică maşina de tăiat mecanizat – Ero – cu discuri şi lame de tăiere. Maşina execută lucrările de tăiat pe contur, mecanizat 100%, rezultatele obţinându-se după anul trei. Epoca de tăiere este iarna. Se foloseşte planul de tăiere înclinat, astfel încât să dea gardului o formă mai strânsă în partea superioară pentru a penetra lumina şi larg la bază.

La ferma Lacu Rezi (80 ha super intensivă şi 50 ha clasică) în ultimii ani ne-am dotat cu 6 platforme auto propulsate şi cu o maşină de scuturat flori – Darwin, iar în cursul acestui an vom primi din Danemarca şi maşina Ero de tăiere a coroanei.

În articolele anterioare am prezentat tipurile de coroană adaptate la specii pentru sistemul de tăiere mur fruitier. La fermă am lucrat an de an pe coroană, astfel că sistemul se poate aplica cu toate verigile la toate speciile, iar din 2011-2012 şi la caisul clasic, prin aplatizarea coroanei.

Datorită productivităţii sporite, noi executăm tăierile după ce apar butonii florali, iar la cais şi prun în funcţie de soi şi după scuturarea florilor, realizând împreună cu maşina Darwin o repartizare uniformă a fructelor în pom.

Eremia PETRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.16, 16-31 AUGUST 2013

50 de milioane de euro pentru dezvoltarea fermelor de familie; valoarea maximă eligibilă pe proiect - 125.000 de euro

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) va lansa în perioada 25 iunie – 31iulie o nouă sesiune de depunere a cererilor de finanțare pentru Măsura 121 – „Modernizarea exploatațiilor agricole”, adresată celor care vor să dezvolte fermele de familie.

Suma totală alocată pentru această sesiune este de 50 milioane de euro, iar valoarea maximă eligibilă a unui proiect nu va putea depăși 125.000 de euro.

Procentele de cofinanțare nerambursabilă, precum și citeriile generale de accesare a sprijinului financiar sunt cele specifice investițiilor prin Măsura 121 sunt disponibile gratuit pe pagina de internet a Agenției (www.apdrp.ro).

În ceea ce privește dimensiunea economică a fermei (UDE[1]), aceasta trebuie să fie cuprinsă între minim 2 și maxim 50 UDE. Este vorba atât despre ferme de producție vegetală, de creștere a animalelor, cât și despre fermele mixte.

Ca exemplu, la o fermă mixtă de bovine cu bază furajeră, pentru o dimensiune minimă de 2 UDE, familia ar trebui să dețină 3,5 hectare de teren cultivat cu grâu, orz, porumb, fânețe și plante de nutreț, precum și 3 capete de vaci de lapte.

Tipurile de investiții, pentru care în cel mai scurt timp vor fi disponibile proiecte tip, sunt: ferme de legume ȋn cȃmp (maxim 2 hectare) şi ȋn spaţii protejate (maxim 1.000 de mp),  livezi de pomi și arbuști fructiferi (maxim 5 hectare), ferme de vaci de lapte (maxim 20 capete), ferme de creştere şi ȋngrăşare porcine (maxim 100 de capete) şi ferme de găini ouătoare (maxim 4.000 de capete).

Pentru a veni în sprijinul solicitanților de fonduri europene nerambursabile a fost emisă Ordonanța de Urgență 43/2013 prin care proiectele declarate eligibile vor beneficia de o garantare de 80% a sumelor pentru cofinantare, prin instituții finanțatoare. Totodată, de la bugetul statului se va facilita acodarea de microcredite de până la 75.000 euro, pe o perioda de maxim 10 ani, tot pentru asigurarea cofinanțării. Aceste microcredite vor fi acordate prin instituții financiare.

Pentru a putea beneficia de fondurile puse la dispoziție, fermierii trebuie să respecte condițiile de accesare și să se încadreze în criteriile de selecție ale măsurii de modernizare a exploatațiilor agricole menționate clar în Ghidul Solicitantului disponibil spre consultare pe pagina de internet a APDRP.

Pot depune proiecte atȃt persoane fizice (cu condiţia autorizării ȋnaintea semnării contractului de finanţare), cȃt şi persoane fizice autorizate, ȋntreprinderi individuale sau familiale, sau alte tipuri de beneficiari eligibili ȋn cadrul Măsurii 121.

De asemenea, această oportunitate de finanțare este diponibilă și prin Grupurile de Acțiune Locală (GAL) care implementează la nivel teritorial această măsură.


[1] Unitatea de Dimensiune Economică (UDE) reprezintă unitatea prin care se exprimă dimensiunea economică a unei exploataţii agricole determinată pe baza marjei brute standard a exploataţiei (Decizia Comisiei nr. 85/377/CEE). Valoarea unei unităţi de dimensiune economică este de 1.200 Euro.

Micile ferme zootehnice, în sapă de lemn

Distanţa dintre marii fermieri şi cei mici este mai accentuată ca niciodată, pe fondul accesului limitat la fondurile europene. O recunosc chiar oficialii de la Agricultură, care anunţă o serie de măsuri pentru scoaterea din starea de subzistenţă a celor din urmă. Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, vorbeşte chiar de un fond de creditare pentru dezvoltarea micilor ferme zootehnice.

Fond de creditare pentru crescătorii de animale

Pentru a ajuta micii fermieri care nu dispun de bani pentru investiţii, dar şi autorităţile locale care se blochează de multe ori în implementarea proiectelor din lipsa fondurilor, Ministerul Agriculturii a demarat discuţii cu mai multe bănci pentru a crea un fond de creditare care să fie pus la dispoziţia lor. Daniel Constantin spune că distanța dintre marii și micii fermieri s-a mărit şi din cauza fondurilor europene, mai ales că au fost puţini cei care le-au putut accesa. Acest lucru se vede cel mai bine în sectorul bovinelor, unde există circa 1,2 milioane de capete de animale. În fermele organizate, în acest moment sunt doar 100.000 de bovine, în timp ce 800.000 de animale se află în gospodării de unu-două capete, spune ministrul.

„Sub acest aspect, cred eu că trebuie să facem mai mult, astfel încât să întărim clasa de mijloc din România. Am avut discuții cu băncile și ceea ce încercăm să facem este, pe de-o parte, să creăm un fond de creditare, un fond tampon, care să fie la dispoziția micilor fermieri, care nu au capacitatea de a asigura cash-flow-ul (...), atunci când vorbim de proiectele pe care vor să le implementeze. În egală măsură, acest fond va fi și la dispoziția autorităților locale care se blochează de foarte multe ori (...), de exemplu atunci când sunt probleme la comunele din România legate de lipsa banilor pentru TVA“, a declarat ministrul Agriculturii, Daniel Constantin.

Fermierii, reticenţi

Accesul dificil al agricultorilor români la instituţiile de finanţare, spre deosebire de cei străini, pentru care creditarea se face oricum în condiții mai avantajoase, creează concurență neloială între fermierii autohtoni şi cei din afară. Mai mult, micii fermieri locali sunt deja înglodați în datorii, așa că este puțin probabil să poată accesa credite de la bănci.

„Singura șansă pentru țărani este banca… Numai că noi plătim o dobândă de 10%, iar un austriac una de 3%. Și, chiar și așa, nu ne dă nimeni credite. Nu avem nicio soluție. Capitalul e în mâna lor. Nu ne mai vedem viitorul. Tocmai pentru că nu pot lua bani din bănci, 80% dintre fermieri apelează la credit furnizor“, a declarat președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Bacău, Daniel Ciobanu.

Fermierii susțin că s-a ajuns la această discrepanță între micii fermieri și marile ferme tocmai ca urmare a „feudalizării“ fondurilor europene, termen consacrat chiar de oficialii Băncii Naționale a României (BNR), care au atras atenția asupra acestui pericol în nenumărate ocazii. Oficialii BNR au arătat că s-au creat adevărate filiere prin care autoritățile județene dirijează acești bani către clientela politică. De aceeași părere sunt și asociațiile de fermieri.

„Fondurile europene sunt câștigate mereu cam de aceiași în fiecare județ. Multe dosare sunt declarate neeligibile, chiar dacă rămân bani. Nu există un sistem de monitorizare a celor care își fac treaba defectuos sau cu rea-voință“, a adăugat Daniel Ciobanu.

Agricultorii susțin că fondurile europene nu pot fi accesate de fermele mici sau medii, ci doar de marii fermieri care dețin complexe integrate, au conexiuni politice și accesează alte linii de finanțare.

„Fondurile europene nu pot fi accesate de fermierii mici sau medii. Este o iluzie. Munceşti la întocmirea proiectului 1-2 ani, iar apoi constați că nicio bancă nu-ți finanțează partea ta de 20-30%. Apoi, consultantul trebuie plătit, chiar dacă tu nu ai certitudinea că proiectul este eligibil. Clauzele de eligibilitate se schimbă mereu. Eu nu cunosc cazuri de fermieri mici care să fi avut succes cu fondurile europene“, a declarat Ion Mănăilă, președintele Asociației de Marketing și Consultanță Agricolă „ASOMAR“ Teleorman.

Fermierii consideră că, după sistemul actual, un agricultor are nevoie de foarte mulți bani pentru a se gândi să acceseze fonduri europene, spre deosebire de țările occidentale, unde aceștia primesc asistență din partea statului pe toată perioada derulării proiectului cu fonduri europene.

„În Spania, de exemplu, lucrurile stau cu totul altfel. Ei au niște proiecte standard pentru micii fermieri. Venea omul și zicea: am cinci hectare de teren și o vacă. La ce proiect m-aș putea încadra? Și autoritatea de acolo îi făcea toate actele pe loc, nu trebuia să mai alerge pe la zeci de instituții pentru tot felul de documente“, a mai spus Ciobanu.

Bani din ce în ce mai puţini pentru ovine

Acesta adaugă că ministerul are în vedere şi sprijinirea crescătorilor de oi, afectaţi de creşterea preţurilor la furaje.

„Am discutat și despre sectorul ovinelor, acolo unde se simte nevoia de a avea un sprijin mai mare. Furajele au crescut și pentru ovine și pentru bovine din cauza secetei generalizate la nivel global – Rusia, Statele Unite, Europa și atunci sigur că activitatea a fost afectată. Solicitarea pe care am făcut-o la Bruxelles ca în zonele defavorizate să avem o plată suplimentară de 4,5 euro a fost primită bine de sector pentru că în aceste zone defavorizate, montane, submontane avem în jur de 1,5 milioane de capete de ovine“, a spus Constantin.

În ceea ce priveşte crescătorii de oi, aceştia apreciază că sectorul este în colaps nu doar din cauza subvențiilor foarte mici şi a creșterii prețului la fân și cereale, ci și ca urmare a restrângerii piețelor de export.

„Gândiți-vă că deștepții care au negociat subvenția pentru creșterea oilor au luat în calcul un efectiv de 5,88 de milioane de capete pentru care UE a alocat 78 milioane de euro. Numai că, în realitate, în România avem 8 milioane de capete, așa că subvenția este ridicolă comparativ cu cea primită de crescătorii străini. Ca și cum acest dezastru nu era suficient, am auzit că se discută chiar reducerea treptată a plafonului de 78 milioane de euro cu 10% în fiecare an. (...) Acum doi ani prețul porumbului era de 6,5 lei pe kilogram, iar kilogramul de carne de miel se vindea cu 11 lei. Anul trecut porumbul era un leu, iar kilogramul de miel 9 lei. Unde mai pui că în 2012 kilogramul de fân a fost mai scump decât kilogramul de porumb, lucru care nu s-a întâmplat în 25 de ani de când mă ocup de creșterea oilor“, a declarat Nicu Cioranu, unul dintre cei mai mari crescători de ovine din România.

Și, cum un necaz nu vine niciodată singur, au mai fost pierdute şi câteva pieţe externe din diferite motive.

Fonduri mai mari pentru bunăstare

Solicitările venite din partea fermierilor în ceea ce privește fondurile pentru bunăstarea animalelor au depășit cu mult sumele alocate acestui program, susţine Daniel Constantin, care vorbeşte de un necesar de 200 milioane de euro pe an pentru crescătorii de porci şi păsări.

„La bunăstarea pentru sectorul de porc și pasăre, unde banii pe care îi avem din fonduri europene, din programul național de dezvoltare rurală nu erau suficienți, solicitările venite de la sector erau mult mai mari și le-am promis, am identificat deja soluții astfel încât să suplimentăm din fonduri europene astfel încât toate cererile care s-au depus de către crescătorii de porci și de păsări să fie satisfăcute și în acest an și în perspectivă. Vom avea nevoie de 200 milioane de euro an de an pentru a sprijini acest sector“, a declarat Constantin.

Mihai POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2013

Constantin: Fermele familiale care vor intra în sistemul de impozitare ar putea fi sprijinite din fonduri europene

Fermele familiale care vor intra în noul sistem de impozitare ar putea fi sprijinite din fonduri europene pentru a-şi putea desface producţia obţinută în piaţă, a declarat, marţi, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin, în comisiile de specialitate ale Parlamentului.

"Mâine în Guvern vreau să prezint o notă, şi sper să fie aprobată, prin care să definim şi să sprijinim prin PNDR dezvoltarea fermelor familiale, fie pe cele vegetale, fie pe cele din sectorul zootehnic. Sunt foarte mulţi crescători de animale dar şi foarte mulţi din vegetal, care vor intra în sistemul de impozitare. Aş vrea să vin cu măsuri complementare care să-i ajute pe aceşti oameni să facă investiţii şi să-şi desfacă producţia pe care o obţin", a spus Constantin.

În cazul în care nota va fi aprobată, şeful MADR a precizat că săptămâna viitoare va intra în Guvern hotărârea care modifică eliberarea certificatului de producător şi reglementează activitatea în pieţele din România.

"Vom avea în pieţe activitate de desfacere pentru producătorii adevăraţi, dar şi pentru intermediari, care vor veni însă mai mult cu produse din import. Accesul în piaţă se va face în baza unui card pe care se identifică producătorul şi cantitatea sau suprafaţa de pe care a obţinut producţia respectivă, astfel încât să nu poată comercializa mai mult decât a obţinut. În felul acesta putem să le asigurăm micilor producători, care au trei capete şi obţin lapte şi brânză din producţia lor, propria piaţă de desfacere, respectiv propria masă în piaţă. Ulterior, vrem să ne îndreptăm cu acea finanţare din PNDR pentru modele de ferme familiale pe care le vom crea. Aceasta este modificarea principală pe care vreau să o fac PNDR în 2013", a adăugat ministrul Agriculturii.

Constantin a spus că acest proiect nu este deocamdată discutat cu reprezentanţii Comisiei Europene, dar consideră că ar putea obţine modificarea PNDR în vederea obţinerii finanţării. "Sper să fie agreată şi de reprezentanţii Comisiei Europene şi să putem să dezvoltăm ceea ce aşteptăm de 23 de ani şi anume fermele familiale, respectiv cei care nu produc suficient nici pentru autoconsum, nici pentru piaţă", a adăugat şeful MADR.

Comisiile reunite de specialitate ale Parlamentului au avizat favorabil, marţi, bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe 2013 cu 37 de voturi 'pentru' şi 6 voturi 'împotrivă'. Toate cele 94 de amendamente depuse pentru proiectul de buget al MADR din acest an au fost respinse.

Bugetul Ministerului Agriculturii pentru anul 2013 se cifrează la 5,562 miliarde lei, în creştere cu 0,84% faţă de execuţia preliminată a anului 2012 de 5,516 miliarde lei.

Sursa: AGERPRES

9.000 de tineri şi-au făcut ferme cu bani europeni

Peste 9.000 de tineri, dintre care aproape 4.000 de femei, au început afaceri cu ferme la ţară în ultimii patru ani, pentru care au primit fonduri nerambursabile de peste 200 de milioane de euro, potrivit datelor Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP).

Prima sesiune de cereri de proiecte aferentă măsurii 112 - "Instalarea tinerilor fermieri" a fost deschisă în decembrie 2008. Până la jumătatea lunii octombrie, APDRP a încheiat contracte pentru instalarea în mediul rural a 9.197 de fermieri cu vârsta sub 40 de ani. Dintre contractele de finanţare încheiate, 5.351 de proiecte, cu finanţare de la UE de 114,79 milioane de euro, sunt derulate de barbaţi, iar 3.846 de investiţii, finanţate cu 85,59 milioane de euro, sunt implementate de femei.

Valoarea totală nerambursabilă acordată pentru instalarea tinerilor fermieri, până la jumătatea lunii octombrie, este de 200 de milioane de euro. Reprezentanţii APDRP spun că în sud-vest-ul ţării au fost făcute cele mai multe investiţii, cu 1.987 de proiecte contractate, urmat de sud-est, cu 1.522 de proiecte contractate şi de vest, cu 1.263 de proiecte contractate.

La nivel general, cele mai multe proiecte contractate prevăd investiţii mixte (culturi vegetale şi creşterea animalelor), fiind urmate de cele care vizează investiţii în culturi de câmp. De asemenea, tinerii fermieri au făcut şi investiţii în horticultura, sectorul vitivinicol, culturi permanente (plantaţii pomicole, arbuşti fructiferi, pepiniere, viţă-de-vie, livezi etc.), lapte şi produse lactate, precum şi creşterea porcilor.

Sursa: Ziarul de Iasi

Nouă sesiune în noiembrie pentru măsurile vizând investiţii în ferme şi în depozite de legume şi fructe

O nouă sesiune pentru două măsuri va fi lansată în luna noiembrie, fiind vizate măsura 121 - investiţii în fermă cu accent pe rasele de carne şi măsura 123 - pentru industria agroalimentară, în care sunt vizate şi depozitele de legume şi fructe, a declarat, joi, secretarul de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Achim Irimescu.

"Recent, am făcut o vizită la Vişina, în Olt, şi vreau să vă spun că la 6 seara, duminică, era un depozit plin de produse de foarte bună calitate, iar ei nu aveau unde să le vândă. Îmi spuneau că pe vremuri, până în '90, zilnic trimiteau cu trenul 70 de tone de legume din zonă. România importă actualmente, conform statisticilor, 60-70% din legume şi noi avem produse care nu ajung pe piaţă. Este o tragedie efectiv. Este marea nenorocire care s-a produs în România: s-a rupt legătura între producător şi piaţă. Deci, vom crea depozite care să strângă produsele din sectorul legumicol şi astfel se va crea o legătură cu piaţa", a spus Irimescu, la conferinţa "Industria cărnii".

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) intenţionează să lanseze, la jumătatea lunii noiembrie, două sesiuni de depunere de proiecte pentru producătorii agricoli interesaţi de realizarea unor investiţii în ferme de vaci şi în depozite de legume şi fructe, fondurile europene puse la dispoziţia potenţialilor beneficiari fiind estimate în prezent la circa 250-300 de milioane de euro, a declarat pentru AGERPRES directorul general al APDRP, George Turtoi.

"Vom mai lansa în acest an două sesiuni de depunere de proiecte, una va fi pe măsura 121 privind investiţiile în ferme, cu prioritate pe fermele pentru vaci de carne şi pentru reproducţie la porc, iar cealaltă pe măsura 123 care va viza în principal partea de depozite de legume şi fructe. Deocamdată nu putem spune suma exactă care va fi disponibilă pentru aceste două măsuri pentru că suntem în plin proces de dezangajare a tuturor proiectelor neviabile, de unde vom atrage în jur de 200-250 de milioane de euro. De asemenea, mai avem posibilitatea să facem şi unele realocări de alte măsuri din cadrul aceleiaşi axe de unde mai putem atrage încă 50 de milioane de euro", a spus Turtoi

Acesta a precizat că în urma unei analize făcute la nivelul tuturor proiectelor din sistem, în jur de 500 de proiecte vor fi reziliate întrucât nu au efectuat nicio plată şi nici nu mai pot face dovada cofinanţării, iar sumele aprobate vor fi realocate măsurilor care se vor mai deschide în luna noiembrie din acest an.

"S-a făcut o analiză la sânge a tuturor proiectelor din sistem şi în principal s-au evidenţiat proiectele care au ajuns la termenul de 2-3 ani de implementare şi nu au efectuat nicio plată şi nu au solicitat niciun avans. Practic, stăm cu aceste proiecte blocate în sistem. Am solicitat să ne prezinte dovada cofinanţării, iar cei care nu au putut să o demonstreze nu au mai fost prelungiţi şi au fost reziliaţi. În urma analizei erau circa 800 de proiecte în situaţia aceasta, multe din anul 2010, însă cu posibilitatea de dezangajare sunt în jur de 500 de proiecte. În circa două luni am dezangajat circa 180 de milioane de euro şi sperăm ca până când vor fi lansate măsurile să dispunem de toate sumele, respectiv de circa 200-250 de milioane de euro", a adăugat Turtoi.

Şeful APDRP consideră că la această sumă se mai pot adăuga fonduri din realocări de la alte măsuri din cadrul aceleiaşi axe, care nu au fost atrase de beneficiari.
"Vrem să realizăm şi unele realocări de la alte măsuri din cadrul aceleiaşi axe, pentru că nu necesită aprobarea Comisiei Europene, ci doar înştiinţarea. Pentru că ambele măsuri pe care le vom lansa sunt din axa 1, avem măsura 122 pentru investiţii în creşterea valorii adăugate a produselor forestiere, care nu a fost accesată de proprietarii de păduri şi de unde vom mai putea atrage 50 de milioane de euro", a subliniat directorul general al APDRP.

În cadrul măsurii 123 privind construirea de depozite de legume şi fructe, George Turtoi a precizat că vor avea prioritate şi punctaje mai mari beneficiarii care vor avea parteneriate cu producătorii sau societăţile care au producători agricoli în structura lor.

"Ca să mai limităm adaosurile comerciale de pe lanţul de legume şi fructe, cei care vor depune proiecte în noua sesiune şi sunt beneficiari eligibili trebuie să aibă în cadrul companiei producători. Acest lucru este o noutate pentru că până în prezent un comerciant care îşi făcea un depozit cumpăra legumele de la producători, la un preţ foarte mic, le depozita, le ambala şi le vindea cu adaos, iar tot profitul îi intra lui. Producătorii agricoli ocoleau aceste depozite şi vindeau în alte părţi. În prezent, dacă producătorii sunt direct implicaţi în partea de depozitare, condiţionare şi ambalare vor merge la depozit pentru că vor avea o parte din profit. Practic, producătorii îşi vor face o linie de depozitare şi comercializare. Aceşti potenţiali beneficiari vor avea punctaje prioritare şi vor fi cei mai favorizaţi, chiar dacă sunt şi alte categorii eligibile. Ne aşteptăm să fie atractivă această măsură chiar şi pentru cei care au deja depozite, dar care sunt goale, iar acum au posibilitatea să le modernizeze", a mai spus şeful APDRP.

Cele două sesiuni de depunere de proiecte se vor deschide, cel mai probabil la mijlocul lunii noiembrie, numai după consultările din cadrul Comitetul de Monitorizare al PNDR, programate la începutul lunii noiembrie. Sesiunile vor fi active o lună, cel mult până la finele lunii decembrie, iar dacă banii nu vor fi contractaţi cele două sesiuni se vor mai prelungi în 2013 pentru încă o perioadă de timp.

Sursa AGERPRES

Sfaturi utile pentru reuşita unei plantaţii pomicole

Amplasată în plin Bărăgan, livada pomicolă de la Lacu Rezi reuşeşte să demonstreze, prin rezultatele pe care le obţine atât în plantaţia clasică cât şi în cea intensivă, potenţialul ridicat pe care îl are ţara noastră în producerea de fructe.

Timp de trei ani am prezentat în paginile revistei realizările din fermă care ţin atât de tehnologii şi producţii cât şi de valorificare şi în baza acestei experienţe putem enumera succint elementele de bază ale sistemelor de cultură aplicate:

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Petre EREMIA
LUMEA SATULUI NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2012

80 de milioane de euro pentru fermele de reproducţie

Ministerul Agriculturii va aloca luna viitoare 80 de milioane de euro pentru o nouă sesiune de depunere de proiecte pe Măsura 121, care să pună accent pe dezvoltarea fermelor de reproducţie, a anunţat vineri ministrul Daniel Constantin.

"Există în continuare o solicitare foarte mare pentru dezvoltarea fermelor de reproducţie. De aceea am decis, la nivelul Ministerului Agriculturii, să alocăm în luna noiembrie cel puţin 80 de milioane de euro unei noi sesiuni de depunere de proiecte pe Măsura 121, care să pună accent pe dezvoltarea fermelor de reproducţie. în momentul de faţă se importă, din păcate, întrun procent foarte mare, şi atunci este nevoie să dezvoltăm în acest sector această verigă care lipseşte sau este insuficientă", a declarat, pentru Agerpres, ministrul Agriculturii.

Sursa: Brasovul tau

Circa 250-300 de milioane de euro vor fi disponibile pentru investiţii în ferme şi în depozite de legume şi fructe

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) intenţionează să lanseze, la jumătatea lunii noiembrie, două sesiuni de depunere de proiecte pentru producătorii agricoli interesaţi de realizarea unor investiţii în ferme de vaci şi în depozite de legume şi fructe, fondurile europene puse la dispoziţia potenţialilor beneficiari fiind estimate în prezent la circa 250-300 de milioane de euro.


"Vom mai lansa în acest an două sesiuni de depunere de proiecte, una va fi pe măsura 121 privind investiţiile în ferme, cu prioritate pe fermele pentru vaci de carne şi pentru reproducţie la porc, iar cealaltă pe măsura 123 care va viza în principal partea de depozite de legume şi fructe. Deocamdată nu putem spune suma exactă care va fi disponibilă pentru aceste două măsuri pentru că suntem în plin proces de dezangajare a tuturor proiectelor neviabile, de unde vom atrage în jur de 200-250 de milioane de euro. De asemenea, mai avem posibilitatea să facem şi unele realocări de alte măsuri din cadrul aceleiaşi axe de unde mai putem atrage încă 50 de milioane de euro", a declarat pentru AGERPRES directorul general al APDRP, George Turtoi.

Acesta a precizat că în urma unei analize făcute la nivelul tuturor proiectelor din sistem, în jur de 500 de proiecte vor fi reziliate întrucât nu au efectuat nicio plată şi nici nu mai pot face dovada cofinanţării, iar sumele aprobate vor fi realocate măsurilor care se se vor mai deschide în luna noiembrie din acest an.

"S-a făcut o analiză la sânge a tuturor proiectelor din sistem şi în principal s-au evidenţiat proiectele care au ajuns la termenul de 2-3 ani de implementare şi nu au efectuat nicio plată şi nu au solicitat niciun avans. Practic, stăm cu aceste proiecte blocate în sistem. Am solicitat să ne prezinte dovada cofinanţării, iar cei care nu au putut să o demonstreze nu au mai fost prelungiţi şi au fost reziliaţi. În urma analizei erau circa 800 de proiecte în situaţia aceasta, multe din anul 2010, însă cu posibilitatea de dezangajare sunt în jur de 500 de proiecte. În circa două luni am dezangajat circa 180 de milioane de euro şi sperăm ca până când vor fi lansate măsurile să dispunem de toate sumele, respectiv de circa 200-250 de milioane de euro", a adăugat Turtoi.

Şeful APDRP consideră că la această sumă se mai pot adăuga fonduri din realocări de la alte măsuri din cadrul aceleiaşi axe, care nu au fost atrase de beneficiari.

"Vrem să realizăm şi unele realocări de la alte măsuri din cadrul aceleiaşi axe, pentru că nu necesită aprobarea Comisiei Europene, ci doar înştiinţarea. Pentru că ambele măsuri pe care le vom lansa sunt din axa 1, avem măsura 122 pentru investiţii în creşterea valorii adăugate a produselor forestiere, care nu a fost accesată de proprietarii de păduri şi de unde vom mai putea atrage 50 de milioane de euro", a subliniat directorul general al APDRP.

În cadrul măsurii 123 privind construirea de depozite de legume şi fructe, George Turtoi a precizat că vor avea prioritate şi punctaje mai mari beneficiarii care vor avea parteneriate cu producătorii sau societăţile care au producători agricoli în structura lor.

"Ca să mai limităm adaosurile comerciale de pe lanţul de legume şi fructe, cei care vor depune proiecte în noua sesiune şi sunt beneficiari eligibili trebuie să aibă în cadrul companiei producători. Acest lucru este o noutate pentru că până în prezent un comerciant care îşi făcea un depozit cumpăra legumele de la producători, la un preţ foarte mic, le depozita, le ambala şi le vindea cu adaos, iar tot profitul îi intra lui. Producătorii agricoli ocoleau aceste depozite şi vindeau în alte părţi. În prezent, dacă producătorii sunt direct implicaţi în partea de depozitare, condiţionare şi ambalare vor merge la depozit pentru că vor avea o parte din profit. Practic, producătorii îşi vor face o linie de depozitare şi comercializare. Aceşti potenţiali beneficiari vor avea punctaje prioritare şi vor fi cei mai favorizaţi, chiar dacă sunt şi alte categorii eligibile. Ne aşteptăm să fie atractivă această măsură chiar şi pentru cei care au deja depozite, dar care sunt goale, iar acum au posibilitatea să le modernizeze", a mai spus şeful APDRP.

Cele două sesiuni de depunere de proiecte se vor deschide, cel mai probabil la mijlocul lunii noiembrie, numai după consultările din cadrul Comitetul de Monitorizare al PNDR, programate la începutul lunii noiembrie. Sesiunile vor fi active o lună, cel mult până la finele lunii decembrie, iar dacă banii nu vor fi contractaţi cele două sesiuni se vor mai prelungi în 2013 pentru încă o perioadă de timp.AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS