Dovleacul sau bostanul este o legumă ușor de crescut din semințe. Acesta crește cel mai bine în soluri organice bogate, cu umiditate medie, fertile, bine drenate și cu soare din plin. Semințele pot fi plantate în aer liber, atunci când temperatura solului s-a ridicat la cel puțin 18,5°C, de obicei în jurul ultimului îngheț de primăvară. Este indicată plantarea a mai multor semințe împreună pe fiecare rând de plantare, pentru o dezvoltare a fiecărei legume în parte.

Mana dovleacului (Pseudoperonospora cubensis)

Boala se manifestă pe frunze. Pe acestea apar pete la început de culoare verde-gălbuie, apoi galbene, iar apoi devin brune deschis. În dreptul petelor se formează un puf cenușiu-violaceu, alcătuit din organele de înmulțire asexuată a ciupercii.

Boala atacă aproape toate frunzele plantelor, începând cu cele de la bază. Frunzele se usucă, devin sfărâmicioase și cad. Infecția apare în prezența picăturii de apă pe frunze la temperaturi cuprinse între 16-22°C. Transmiterea ciupercii se face prin apa de ploaie sau apa de irigație, iar de la an la an transmiterea ciupercii se realizează prin sporii prezenți chiar în resturile vegetale.

Făinarea la dovleac (Sphaeroteca fuliginea)

Și această boală apare numai pe frunze, pe ambele fețe sub forma unor colonii albe, de miceliu, care pot cuprinde tot limbul. Ciuperca este avantajată de temperaturi de peste 24°C și o umiditate a aerului de 70% și este răspândită în perioada de vegetație prin spori aduși de vânt, de apă sau insecte.

Antracgnoza la dovleac (Colletotrichum lagenarium)

Această boală este produsă de ciuperca Coletotrichum lagenarium, care atacă fructele, tulpina și frunzele dovleacului. Așadar, pe frunze apar pete cafenii care se măresc și frunza se distruge. Pe partea inferioară se face un mucegai roșiatic, iar frunzele atacate prezintă aceleași simptome. Petele respective au bacterii care provoacă în final putrezirea fructelor. În perioada de vegetație boala se răspândește cu ajutorul stropilor de apă, a vântului și a insectelor, iar de la un an la altul se transmite prin resturile vegetale sau prin sămânța infectată.

Pătarea unghiulară a frunzelor (Pseudomonas syringae pv. Lachrymans.)

Această boală produce pagube și la dovleci în seră, și la dovleci în câmp. Semnalele sunt mai vizibile la cele de seră. Primele simptome apar pe frunzele cotiledonate, sub forma unor pete mici, cu aspect uleios la început, apoi brune. Frunzele apar perforate din cauza țesutului uscat al frunzei care se deteriorează și se rupe. Pe fructe, petele sunt mai mici, ușor denivelate. Bacteria se localizează în tegument și în acest mod și semințele sunt infectate. În sere poate să apară și tipul de infecție sistematică, prin tulpină până la fruct. La acești dovleci, țesutul vascular este îngălbenit, iar fructele se înmoaie și pot prezenta exudat bacterian pe suprafață.

Bacteria se transmite cel mai des prin semințe infectate. Resturile vegetale nedescompuse prezintă, de asemenea, o sursă de infecție, dar și picăturile de apă care ajută la diseminarea bacteriei în cultură. Pot apărea în culturile irigate și în condiții de precipitații frecvente în câmp. Bacteria necesită temperaturi ridicate de 25-2°C, temperatura minimă fiind în jur de 0 grade, iar maxima de circa 35°C.

Prevenirea și combaterea bacteriei se poate realiza prin rotația culturilor (cel puțin un an) și descompunerea cât mai bună a resturilor vegetale.

Putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea)

Atacul cu putregai cenușiu se manifestă în sere, solarii, iar în anii cu precipitații abundente și în câmp. Simptomul cel mai frecvent la infestarea cu putregaiul cenușiu este ofilirea bruscă a tulpinilor și frunzelor tinere. Pe fructe atacul se prezintă sub forma unor pete adâncite, umede, de culoare brună, de forme și mărimi neregulate. În condiții de umiditate ridicată pe suprafața petelor se dezvoltă un puf cenușiu. Atacul ciupercii este favorizat de umiditatea ridicată (peste 95% mai multe zile la rând), lipsa aerisirii, nebulozitatea persistentă, fertilizarea și udarea.

Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor (Erwinia tracheiphila)

Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor atacă, frunzele se ofilesc, iar apoi atacă și tulpina, iar planta se usucă. În cultură, transmiterea bolii se realizează prin intermediul Gândacului dungat (Acalymma vittata) și al gândacului pătat (Diabrotica undecimpunctata), iar de la un an la altul prin intermediul resturilor vegetale.

Dăunătorii la cultura de dovleac

Păianjenul roșu comun (acarian) (Tetranycus urticae)

Prezența păianjenului roșu este anunțată de petele mici de culoare albă de pe frunze și a unei pânze de păianjen țesute în jurul plantei sau a anumitor părți ale plantei. Frunzele se înălbesc din cauza leziunilor multiple. Planta este în totalitate acoperită cu o pânză de păianjen, iar pe extremitățile frunzelor și ale mugurilor de floare se acumulează o masă de trupuri mișcătoare. Frunzele atacate au pete de culoare gălbui, se usucă și cad.

Tripsul tutunului (Trips tabaci)

Femela tripsului tutunului depune ouăle în țesuturile frunzelor și ale florilor. La 3-5 zile de dezvoltare embrionară apar larvele, care, timp de 8-10 zile de viață pe suprafața frunzei, năpârlesc de patru ori. Larvele pătrund în sol, unde peste 4-5 zile se transformă în insecte adulte aripate.

Păduchele verde (Myzodes persicae)

Păduchii formează colonii masive pe partea inferioară a frunzelor și se hrănesc prin sugerea sevei plantelor. Frunzele se necrozează și se răsucesc. Plantele atacate suferă și producția scade.

Anca LĂPUȘNEANU

Chiar dacă pare că toamna pare mai lipsită de viață, cu flori din ce în ce mai puține și culori arămii care predomină în întreg peisajul, există, totuși, soluții prin care putem crea aranjamente care să înveselească orice încăpere. Nu avem nevoie de flori scumpe ori de plante decorative greu de procurat, ci doar de câteva pe care le găsim chiar și în piață, cum ar fi florile de sezon ori un dovleac.

Mai întâi trebuie ales un dovleac care să stea drept pe suprafață plană, deci să poată susține și aranjamentul într-o poziție corectă. Avem nevoie de un burete special pentru aranjamente florale, un cuțit, o foarfecă specială pentru plante, agrafe de birou sau sârmă și flori.

Începem prin a tăia capacul dovleacului cu cuțitul, pe care ulterior îl putem refolosi în aranjamentul final. Apoi scobim dovleacul, scoatem tot miezul și putem adăuga o folie de plastic sau o pungă în interior. Între timp tăiem buretele astfel încât să ocupe interiorul dovleacului și îl îmbibăm cu apă, după care îl așezăm în folia de plastic.

În ceea ce privește frunzele, putem alege frunze în diverse mărimi, culori și forme pentru a acoperi marginile buretelui. Veți observa că frunzele pot fi introduse cu ușurință în buretele umed și puteți adăuga câte doriți. În cazul aranjamentului nostru am folosit în principal frunzele arborelui cu lalea, dar și iederă verde și alte frunze încă verzi.

Continuăm cu aranjarea florilor, în cazul nostru mai întâi am ales daliile de diverse culori, pe care le-am scurtat cu forfeca și le-am lăsat mărimea dorită, apoi au urmat ultimii trandafiri din grădină pe care i-am pus în centrul aranjamentului și am adăugat crenguțe mov de Callicarpa bodinieri. Uniformitatea aranjamentului poate fi dată cu ușurință de imaginația fiecăruia; ca un mic sfat, ar fi bine ca lungimea florilor să nu fie egală și nici dimensiunea inflorescențelor. În continuare, pentru a acoperi tot buretele, am folosit și hortensie, chiar dacă uscată, adică o floare trecută, deoarece oferă acea perspectivă tomnatică, dar și iarba elefantului sau miscanthus, ce va rezista mult mai mult timp în aranjament.

Dacă aranjamentul arată așa cum v-ați dorit și nu mai adăugați alte plante sau flori, este momentul să decideți dacă veți folosi și capacul tăiat inițial. Pentru acest lucru aveți nevoie de sârmă sau chiar o agrafă de birou și încercați să-l poziționați în așa fel încât să nu acoperiți prea mult din aranjament, practic doar să oferiți ideea unei cutii din care ies flori.

Aranjamentul este gata, tot ce trebuie să faceți acum este să udați frecvent buretele și munca dumneavoastră va rezista și va putea fi admirată chiar și 7-10 zile.

Larissa DINU

Fruct sau legumă, ce-i dovleacul? Iată o dilemă destul de des întâlnită în ceea ce privește dovleacul pentru că este folosit în bucătărie atât pentru preparate sărate, cât și pentru deserturi. Ei bine, dovleacul este fruct și se obține din semințe. Toamna este anotimpul dovlecilor, în lume chiar există sărbători care-i celebrează, iar în cultura americană nu se poate vorbi despre Halloween fără prezența acestuia. Însă, haideți să aflăm și alte lucruri interesante despre dovleci. De exemplu, știați că…

• Dovleacul este considerat ca fiind printre primele plante „domesticite“, fiind cultivat acum aproximativ 12.000 de ani?
• Primii dovleci erau mici, aveau coaja tare și se cultivau în zonele montane din Mexic?
• Pe vremuri, oamenii credeau că dovleacul înlătură pistruii și tratează mușcătura de șarpe?
• Există 800 de soiuri de dovleci și, chiar dacă majoritatea sunt portocalii, există varietăți multicolore și de diverse forme? Pot fi albi, galbeni, verzi, pătați, cu dungi etc. Au forme diferite putând fi: rotunzi, sub formă de pară sau în formă de ceapă.
• Dovleacul conține 90% apă și are puține calorii?
• Morton – Illinois este capitala dovleacului în lume?
• Illinois, Indiana, Ohio, Pennsylvania și California sunt cele mai importante state producătoare de dovleac?
• Transformarea dovlecilor în felinare este o tradiție care a apărut cu sute de ani în urmă în Irlanda?
• Florile dovleacului sunt comestibile și sunt considerate o delicatesă?
• Cel mai mare dovleac din lume a avut 1.217,5 kg și a fost recoltat în Italia în 2021?
• Există fermieri care cultivă dovleci special pentru concursuri?
• Fiecare dovleac conține în medie 500 de semințe bogate în fier?
• Pentru 1 litru de ulei de semințe de dovleac este nevoie de cca 35 de dovleci?
• Semințele de dovleac sunt utilizate în China pentru tratarea depresiei?
• Locuitorii Indiei consideră dovleacul un leac ce previne îmbătrânirea?
• Dovleacul se cultivă pe toate continentele, mai puțin în Antarctica?
• Unii fermieri cultivă dovleci dându-le forme? De exemplu, un fermier de California a cultivat cu succes dovleci în formă de cap al monstrului lui Frankenstein.
• Există bere cu dovleac? Este una dintre băuturile preferate ale americanilor mai ales toamna.
• Din coji de dovleac pot fi create rogojini?

Larissa DINU

Gustos și foarte sănătos, dovleacul se poate savura și în supe ușoare ce se pot consuma reci sau calde. Cu un conținut scăzut de calorii, dovleacul este o sursă importantă de vitamine și minerale, proprietățile sale fiind absolut uimitoare. Poate că nu degeaba natura ni-l oferă toamna, când organismul se pregătește pentru iarnă.

Supa cremă de dovleac se prepară destul de ușor și este nevoie de puține ingrediente. Pentru a fi mai gustoasă, este bine ca dovleacul să fie copt la cuptor înainte de a fi folosit la supă. Dacă ne grăbim, se poate folosi și crud, fără a mai fi copt în prealabil.

Dar iată care sunt ingredientele de care avem nevoie:

• 1 kilogram de dovleac
• 3 cepe medii
• 2 morcovi
• 2 rădăcini de pătrunjel
• 1 păstârnac
• 1 lingură semințe de chimen
• ½ l apă sau supă de pui/vită
• ulei de floarea-soarelui
• sare, piper

Dovleacul se spală bine, se taie în bucăți potrivite, se stropește cu puțin ulei de floarea-soarelui și se introduce în cuptorul preîncălzit la 180 de grade Celsius. Se pot adăuga și celelalte legume – ceapa, morcovii, pătrunjelul, păstârnacul – spălate și curațate de coajă. Este ideal ca temperatura să se păstreze scăzută, iar legumele să se coacă mai încet. Gustul va fi mult mai bun. Va dura aproximativ o oră, dar merită!

După ce legumele s-au copt, se pun în blender cu apă sau supă și se pasează până se obține o cremă care se va pune la fiert câteva minute. Supa se poate servi fierbinte sau rece și, în funcție de preferințe și de creativitatea fiecăruia, se pot adăuga crutoane, semințe de dovleac, brânză, semințe de chimen etc.

Pentru crutoane se poate folosi pâine integrală sau albă tăiată cuburi, stropită cu puțin ulei de floarea-soarelui sau chiar de dovleac. După preferințe, se pot adăuga diferite ierburi aromatice peste bucățile de pâine înainte de a fi introduse la cuptor. Se lasă aproximativ jumătate de oră la cuptor și apoi se scot și se adaugă în supă. În cazul în care pregătim o cantitate mai mare de crutoane este bine să le păstrăm într-o pungă de hârtie sau într-un recipient de sticlă, după ce s-au răcit.

casetă

Beneficii pentru sănătate

Cu un conținut mare de vitamina A, dovleacul este una dintre legumele cu cel mai scăzut nivel de calorii și o sursă bogată de fibre dietetice, antioxidanți, minerale și vitamine.

Potrivit Institutului Național al Cancerului, dovleacul conține beta-caroteni antioxidanți ce pot ajuta în prevenirea cancerului. Și semințele de dovleac sunt benefice, acestea fiind bogate în fitosteroli ce ajută la diminuarea colesterolului LDL (numit și „colesterol rău“).

Tot datorită antioxidanților, consumul de dovleac ne ajută și la menținerea frumuseții pielii, prevenind apariția ridurilor și a petelor ce apar odată cu înaintarea în vârstă. De asemenea, datorită conțintului mare de potasiu, este recomandat a se consuma după efort fizic. Pe lângă energia pe care o dă, potasiul ajută la restabilirea organismului după efort susținut.

Simona Nicole DAVID

Din aceeași familie cu pepenele și castravetele, dovleacul sau bostanul este leguma perfectă pentru vremea rece. De ce? Pentru că textura lui onctuasă și grasă ne încălzește și ne revigorează. În ciuda miezului lor foarte dulce și fondant, toate soiurile de bostani sunt sărace în calorii: între 20 și 30 la 100 g. În schimb, sunt bogate în fibre solubile, minerale, caroteni și alți antioxidanți. De aceea, dovleceii sunt aliații noștri pentru sănătate.

Tehnologia de cultură

Bune premergătoare pentru cultura dovleacului sunt leguminoasele, mazărea, fasolea, dar și lucerna sau trifoiul.

Pregătirea terenului se face din toamnă, începând cu desființarea culturii anterioare, nivelarea de întreținere, administrarea îngrășămintelor organice și chimie. Orientativ se vor aplica gunoi de grajd, superfosfat, sulfat de potasiu, după care se va ara terenul la 29-30 cm adâncime. Primăvara se va fertiliza cu îngrășăminte cu azot și se va mărunți terenul. Cultura se înființează prin semănat direct în câmp, în a treia decadă a lunii aprilie, când temperatura în sol se stabilizează la 8-10°C. Se seamănă manual sau mecanic la cuiburi, la distanțe mari, pentru a asigura după răsărire densitatea. Pe suprafețe mari semănatul se poate face și mecanizat cu SPC 6 la distanța de 2-3 m între rânduri și 80-100 cm între plante pe rând. Norma de semănat este de 3-4 kg/ha.

Lucrările de întreținere sunt asemănătoare cu cele de la castraveți, cu mențiunea că se aplică puține udări, iar tratamentele fitosanitare sunt în număr mult mai mic deoarece specia este puțin mai rezistentă la agenții patogeni. Dovlecii se recoltează la maturitatea fiziologică începând cu luna septembrie și până la jumătatea lunii octombrie în funcție de perioada de vegetație a cultivarurilor. Producția este de 40-60 de tone sau chiar de 100 tone/ha în funcție de cultivarul utilizat, tehnologia de cultură și de fertilizarea aplicată.

Cum îi păstrezi

După ce îi cultivi din câmp dovleceii se pot păstra mai multe luni într-un loc răcoros. Vor continua chiar să se coacă. Dacă îi cumperi deja tăiați, în jumătate sau felii, își vor păstra calitățile și prospețimea doar trei zile, ținuți la frigider. De asemenea, se pot congela, curățați și tăiați în cuburi.

Cum îi gătești

Cele mai bune metode de preparare sunt la aburi, la tigaie sau la cuptor. Fierberea în apă le face miezul flasc, lipsit de savoare. E mai bine să nu-i decojești decât când îi gătești în tigaie. Spală-le bine coaja cu o perie înainte de preparare.

Cu ce îi combini

În mod tradițional, se asociază perfect cu ghimbir, scorțișoară și nucșoară. Mai poți încerca coriandrul, laptele de cocos, curry, coajă de portocală, nuci sau parmezan. De asemenea, nu uita de semințe! Semințele de dovleac se pot folosi la ciorbe sau salate. Sunt bogate în fosfor, magneziu, fier, zinc și potasiu.

Printre cele mai delicioase varietăți

Dovleacul verde are miezul portocaliu intens, dens și destul de ferm. Savoarea sa dulce se potrivește pentru supă, sufleu și dulceață.

Dovleacul turcesc sau butternut este fondat, nu foarte dulce, cu gust de unt și alune. Este un deliciu atunci când este preparat cu brânză și dulceață.

Pomarinul sau jack be little este un dovleac de talie mică și se prepară mai ales umplut, cu orez sau carne tocată și sufleu.

Ruxandra HĂBEANU

Verzi, galbeni, portocalii sau chiar negri, netezi sau cu numeroși tuberculi mici, dovlecii din ferma Neber sunt vedetele localității Mauchenheim din Germania. Proprietarul acestei exploatații inedite de dovleci este Andreas Kissinger, un tânăr pasionat și dedicat muncii în câmp. Pe o suprafață de 190 de hectare fermierul cultivă floarea-soarelui, porumb, rapiță, cartofi, mazăre, flori și, nu în ultimul rând, exploatația sa preferată – dovlecii. Îi cultivă de aproximativ 15 ani, iar la început a fost doar un experiment, însă a avut un succes neașteptat și așa a ajuns să aibă peste o sută de varietăți diferite de bostani. Revista Lumea Satului a stat de vorbă cu tânărul agricultor și a aflat întreaga sa poveste de succes.

La început au fost dovleceii

„Din anul 1998 am început să vindem dovleci direct din fermă; am ales această opțiune deoarece oamenii acordă o mai multă atenție alimentației sănătoase și doreau să facă cumpărături direct de la sursă. La început am avut o ofertă mult mai restrânsă spre vânzare, care includea doar dovleci de Hallowen și ulei. Însă, datorită cererii mari, ne-am extins gama și așa am ajuns să cultivăm peste o sută de soiuri de dovleac. Există trei domenii diferite de cereri din partea consumatorilor – dovleci simpli pentru preparate, dovleci de Halloween și tărtăcuțe. Îi cultiv pe 12 hectare de teren arabil, cinci dintre acestea sunt destinate dovlecilor pentru vânzare, iar pe restul de șapte hectare produc dovleci pentru semințe. M-am axat pe această cultură deoarece se pretează mai mult zonei. Dovleacului îi place același climat ca și viței-de-vie; unde crește vița-de-vie, cresc și dovlecii, ei au nevoie de căldură și umiditate. Mai ales în primăvară solul trebuie să fie moale și umed, în timpul așa-numitei dezvoltări a tineretului“, spune Andreas Kissinger.

Datorită succesului neașteptat pe care îl are, Andreas Kissinger își dorește să mărească exploatația pe viitor.

Afacere moștenită din tată în fiu

Datorită istoriei și farmecului aparte pe care îl oferă ferma Hof Neber, teritoriul agricol a devenit un punct de atracție atât pentru turiști, cât și pentru oamenii localității care vin aici să se aprovizioneze. Construcția fermei a fost ridicată în anul 1963 de către Walter și Helene Neber. Din 1971, conducerea a fost preluată de fiica Irmgard și soțul acesteia Günter Kissinger, iar din 2003 Andreas Kissinger a condus compania în a treia generație. Acum, împreună cu soția sa Myriam și copiii Linda, Ellen și Franziska, Andreas se bucură de o viață frumoasă și legată de natură.

„Ferma a fost fondată în urmă cu 53 de ani de către bunicul meu. La început am avut și partea de zootehnie, dar în 1984 am închis acest sector. Acum cultivăm dovleci, flori decorative, grâu, rapiță, porumb, floarea-soarelui, mazăre, cartofi și sfeclă de zahăr. Producția rezultată din cultura de zahăr este livrată la una dintre cele mai mari fabrici de zahăr din Germania, iar semințele obținute din dovleci sunt valorificate în farmacii pentru realizarea produselor naturiste“, mai menționează fermierul. 

Mic tratat al dovlecilor pentru gătit

De la dovlecii normali până la soiurile mai puțin întâlnite, în ferma Neber se produce o varietate bogată de bostani. Având experiență vastă în acest domeniu, fermierul german ne recomandă câteva soiuri inedite și îndrăgite de dovleci pentru preparatele culinare.

„Dovleacul este o legumă foarte diversă din care poți face nenumărate preparate. Înainte de utilizare, acesta trebuie să fie bine spălat, tăiat în bucăți, scobit și, de obicei, decojit. Cu toate acestea, există și unele soiuri de dovleac care se fierb în propria coajă. Un bun exemplu în acest sens este hokkaido roșu, care oferă un gust aparte bucatelor. Tot în aceeași categorie intră și buttercup. De asemenea, pentru un gust unic în preparate recomand muscat de Provence, un dovleac ce poate fi pregătit ca un schnitzel în cuptor sau preparat în plăcinte, prăjituri și gemuri“, conchide Andreas Kissinger. 

Ruxandra HĂBEANU