reclama youtube lumeasatuluitv
update 24 Apr 2019

Rolul rotaţiei culturilor în combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor

Se apreciază că pagubele aduse de boli, dăunători şi buruieni prin diminuarea producţiei şi deprecierea calităţii recoltelor la principalele culturi se prezintă astfel:

Diminuarea producţiei ca urmare a:

                                        bolilor  dăunătorilor  buruienilor

la grâu (%)                           9,1      5,0      9,8

la porumb (%)                     9,4      12,4    13,0

la oleaginoase (%)            10,2    11,2    10,8

la sfecla-de-zahăr (%)       16,5    16,5    12,2

Observaţii şi studii îndelungate au dus la concluzia că fiecare cultură determină o înmulţire a propriilor paraziţi, crescând deci riscul dacă se practică cultura repetată înainte ca echilibrul biologic să se fi restabilit.

La grâu, de exemplu, scade producţia în monocultură din cauza bolilor şi dăunătorilor care fac să se acumuleze în sol o floră bacteriană rizosferică ce, prin produsele ei vitale, dăunează creşterii şi funcţionării în bune condiţii a rădăcinilor grâului.

De asemenea, rotaţia porumb-grâu este necorespunzătoare, având mai mult de zece boli comune.

Au boli şi dăunători comuni culturi ca:

– fasolea, soia, rapiţa, floarea-soarelui – putregaiul alb;

– inul, cartoful, soia, fasolea, lucerna – putregaiul cenuşiu;

– tutunul şi cânepa – lupoaia;

– porumbul şi sfecla de zahăr – Tanymecus;

– sfecla-de-zahăr, ovăzul şi cruciferele – nematozi;

– lucerna, trifoiul şi alte plante perene – viermi sârmă.

Pentru aceasta, la întocmirea structurii şi rotaţiei culturilor şi a asolamentelor este necesar să se ţină seama de toate aceste aspecte.

În ceea ce priveşte combaterea bolilor trebuie să se urmărească alcătuirea rotaţiilor cu culturi care nu sunt atacate de aceleaşi boli.

În tabelul 2 (vezi tabel în revistă) se observă că la grâu, faţă de monocultură, în asolamentul de 3-5 ani atacul este de 2-3 ori mai mic.

La floarea-soarelui (tabelul 3) (vezi tabel în revistă) atacul de Sclerotinia (putregaiul alb) faţă de monocultură creşte în rotaţia cu soia, dar scade în asolamentul de 4 ani. Este importantă şi ponderea fiecărei culturi în asolament.

În tabelul 4 (vezi tabel în revistă) se constată că atacul de mană la floarea-soarelui este de 4,9% când are pondere de 18% şi ajunge la 37,5% în monocultură.

Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi la sfecla-de-zahăr – atacul de Cercosporioză creşte de la 7-13% în asolamentul de 5 ani şi la 60-85% în monocultură (tabelul 5) (vezi tabel în revistă).

Atacul de dăunători urmează aceeaşi linie, manifestându-se mai virulent în rotaţii scurte şi în monocultură decât în asolamente corect întocmite.

În tabelul 6 se constată că atacul gândacului ghebos (zabrus) la grâu este puţin evident în primul an de cultură şi creşte pe măsură ce cultura grâului se repetă, ajungând ca în al cincilea an să fie în totalitate compromisă cultura.

Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi la atacul de Tanymecus la sfecla-de-zahăr (tabelul 7) (vezi tabel în revistă), de la 0,6 dăunători/m2 în rotaţii de 4 ani la 39-42 dăunători m2, când sfecla urmează după porumb, care este atacat tot de Tanymecus.

Prezenţa buruienilor în culturi este cu atât mai mare cu cât se respectă mai puţin recomandările privind o corectă rotaţie a culturilor.

În tabelul 8 (vezi tabel în revistă) se constată că în rotaţia simplă, de 2 ani, s-au găsit 138,8 kg/ha substanţă uscată de buruieni, pe când în rotaţii de 4 ani 23,3 kg/ha s.u.

La Institutul Fundulea, în monocultura de grâu s-au găsit 815 buruieni/m2, pe când în asolamentul de 4 ani numai 32 buruieni/m2.

La Staţiunea Şimnic – Craiova rezerva de buruieni a fost de 100% în monocultură, de 81% în rotaţia de 2 ani şi de 13% în asolamentul de 4 ani.

Aspecte mai în detaliu se pot urmări în tabelele anexate care prezintă situaţia la diferite culturi, în diferite rotaţii şi în diferite zone.

Concluzia ce se desprinde, însă, este că în cadrul luptei integrate împotriva bolilor, dăunătorilor şi buruienilor un loc important îl ocupă alcătuirea de asolamente raţionale cu rotaţii de culturi corespunzătoare.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Combaterea bolilor şi dăunătorilor la castraveţi

Pentru legumicultori castraveţii fac parte din categoria legumelor importante, poate de nelipsit din structura culturilor, motiv pentru care punerea acestora în pericol de boli sau dăunători înseamnă o gaură în buget, care ar putea influenţa înfiinţarea noilor culturi pentru anul viitor. Prin amabilitatea doamnei Angelica Baciu, din cadrul Unităţii Fitosanitare Cluj, am aflat ce este de făcut pentru protejarea castraveţilor.

Bolile castravetelui

Specialiştii recomandă efectuarea tratamentelor fitosanitare vara şi toamna la primele semne ale bolii sau imediat când se sesizează prezenţa unui dăunător. Dacă vorbim de boli există un complex de agenţi patogeni precum mana, pătarea unghiulară, alternarioza, antrocnoza cucurbitaceelor, făinarea care pot afecta castravetele. În aceste cazuri utilizaţi ca fungicide, pentru protecţia plantelor, una dintre variantele de tratament prezentate mai jos sau alte produse care combat agenţii patogeni sesizaţi în cultură.

• Alcupral 50 PU – 0.25% + Tilt 250 EC – 0.015% + Rovral 500 SC – 0.1% sau

• Melody Compact 49 WG – 0.2 % + Topas 100 EC 0.025 % + Rovral 500 SC – 0.1%

• Ortiva 250 EC – 0.075 % + Switch 0.1%

• Equation Pro – 0.07 % + Topsin Al 70 PU – 0.1%;

• Shavit F 72 WDG – 0.2 % + Teldor 500 SC -0.08%

„În cazul amestecurilor verificaţi compatibilitatea fizică şi chimică a pesticidelor“, spun specialiştii unităţii fitosanitare.

Dintre bolile menţionate, făinarea este cea care trebuie tratată numai dacă se constată prezenţa atacului pe frunze, „prima pată apărută“. Aceasta este produsă de patogenii Sphaeroteca fuligineea şi Erysiphe curcubitacearum şi apare la culturile din câmp, dar şi la cele din sere sau solarii. Alături de castraveţi sunt atacaţi pepenii galbeni, cei verzi, dovleceii şi dovlecii. Atacul se manifestă pe aproape toate organele aeriene, cu precădere pe frunze prin apariţia de pete albicioase cu aspect prăfos. La un atac mai puternic petele cresc în dimensiune, frunzele se îngălbenesc, se usucă, cad, întreaga plantă fiind afectată. Fructele sunt şi ele influenţate indirect, sunt mai mici, se zbârcesc şi îşi pierd din suculenţă faţă de plantele sănătoase.

Pe perioada aplicării tratamentelor evitaţi fertilizarea excesivă cu azot, nu irigaţi prin aspersie, pentru că altfel răspândiţi patogenul cu ajutorul picăturilor de apă.

Dăunătorii castravetelui

O serie întreagă de acarieni care ar prefera în meniul lor castravetele pot compromite această cultură. Este vorba de păianjenul roşu comun (Tetranychus urticae), păduchele verde al castraveţilor (Cerosipha gossipii), dar şi de Musculiţa Albă de seră sau Tripsul care se întâlnesc frecvent în spaţiile închise. Toţi aceşti dăunători se combat numai dacă sunt prezenţi în cultură. În cazul tripşilor depistarea acestora se face simplu, prin amplasarea capcanelor galbene sau albastre cu lipici. Montarea acestora în seră sau solarii vă poate indica prezenţa musculiţelor albe, a tripşilor sau afidelor.

Pentru tratament folosiţi:

Acaricid: dacă există 3-4 adulţi pe frunză: Milbeknock EC – 0.075 %; Vertimec, Sanmite 20 WP – 0.08 %; Ortus 5-EC – 0.1 % = adulticide Apollo, Nissorun = ovicide sau Floramite care controlează toate stadiile mobile ale păianjenului.

Dacă numărul de ouă de Tetranychus pe frunze este mare se aplică la primul tratament un ovicid urmat de un adulticid pentru tratamentul următor. De asemenea, se poate combina un acaricid ovicid cu unul adulticid la acelaşi tratament. Împreună eficienţa lor este mai mare. La culturile din câmp, unde sunt aglomerări de afide pe lăstarii şi frunzele tinere, aplicaţi insectidul Mavrik 0.05% sau Karate Zeon 0.02%. Pentru Musculiţa Albă, Tripsul folosiţi Mospilan 20 SG, Laser 240 SC – 0.05%, Match Juvinal 10 EC sau Movento 100 SC. Stropiţi numai după recoltare.

Patricia Alexandra POP

Diabrotica, un dăunător greu de combătut

Viermele vestic al rădăcinilor de porumb (Diabrotica virgifera virgifera Le Conte) este un dăunător prezent pe aproape toate suprafeţele cultivate cu porumb mai ales în monocultură (vestul, centrul şi nordul ţării). Atunci când populaţia de adulţi este mare şi se întâmplă în cazul loturilor semănate mai târziu, în afara epocii optime, atacul lor asupra mătăsii ştiuleţilor, înainte de polenizare, poate determina pierderi mari de producţie, mai ales în loturile semincere. De aceea recomandarea specialiştilor este să urmăriţi cu atenţie lanurile de porumb.

În zonele unde dăunătorul era prezent o soluţie era folosirea seminţelor tratate cu insecticid sau insectofungicid. Dar, conform Regulamentului 485 a Comisiei Europene din 24 mai 2013, substanţele active Clotianidin, Imidacloprid, Tiametoxam nu mai pot fi folosite până în 2016. Deşi în această primăvară, în urma notificării Comisiei Europene România a autorizat folosirea acestor substanţe active pentru tratamentul seminţelor de porumb, autorizaţiile temporare au expirat. Prin urmare, soluţiile rămase pentru diminuarea pagubelor produse de Diabrotica sunt tratamentul pe vegetaţie, măsurile agrotehnice aplicate din această toamnă pe solele unde este cultivat acum porumb şi aplicarea în primăvară, o dată cu semănatul culturii a produsului Force 1,5 G – 15 kg/ha.

Încă din luna iunie (când consumă frunze) şi până în iulie, august, chiar octombrie (la înflorirea porumbului, când consumă polenul paniculului, mătasea, mai târziu boabe de porumb, ceara din vârful ştiuletelui) adulţii de Diabrotica îşi fac de cap dacă nu sunt combătuţi.

Combaterea adulţilor

Iată ce puteţi face dacă identificaţi în culturile de porumb pentru consum sau în loturile semincere adulţi de Diabrotica: folosiţi capcane cu feromoni pe suprafeţe mici (6-8 capcane/ha – Atravirg) sau aplicaţi tratamente chimice cu produse avizate pentru combaterea adulţilor cu ajutorul echipamentelor testate special şi adaptate la înălţimea plantelor. Indicat ar fi să acţionaţi atunci când există 5 adulţi/plantă la porumbul pentru sămânţă şi 10 adulţi/plantă la hibrizii comerciali de consum. Eradicarea adulţilor nu este suficientă. Mult mai periculos este atacul larvelor asupra rădăcinilor plantelor de porumb pentru anul următor, mai ales dacă porumbul va fi semănat în mono­cultură în 2015. În funcţie de acest lucru hotărâţi sau nu aplicarea tratamentului pe vegetaţie la solele cu porumb cultivat pentru prima dată (1 adult/ plantă), unde există 1,5 adulţi/plantă sau a fost porumb şi anii trecuţi, dacă sesizaţi 25-30 adulţi/săptămână la capcanele feromonale.

Adulţii acestei generaţii vor depune ouă în sol (400-1.080), iar larvele lor vor consuma în lunile mai-iunie anul viitor rădăcinile noilor plante de porumb. Dacă şi ceilalţi factori sunt favorabili dezvoltării larvelor – solul afânat, bogat în humus, primăvară umedă, există alte plante gazdă preferate – atacul poate determina culcarea la pământ a culturii, simptom numit „gât de lebădă“.

Substanţe omologate

Tratamentul în vegetaţie împotriva atacului adulţilor se face cu următoarele produse omologate:

• Calypso 480 SC – 0,15 l/ha ;

• Decis Mega 50 EW – 0,25 l/ha ;

• Faster 10 EC – 0,2 l/ha (1-2 tratamente )

• Fury 10 EC – 0,2 l/ha ;

• Kaiso Sorbie 5 WG – 0,25 kg/ha ;

• Pyrinex 25 CS – 1,5 l/ha (1-2 tratamente)

Aceste substanţe pot combate şi alţi dăunători prezenţi în cultura de porumb, cum ar fi: Aphis spp., Ostrinia, Helicoverpa spp.

Pentru limitarea atacului şi prevenirea pagubelor evitaţi monocultura, ţineţi cont de rotaţia de patru ani, distrugeţi resturile vegetale după recoltare, efectuaţi în toamnă o arătură adâncă, înfiinţaţi parcele capcană de porumb tardiv.

Patricia Alexandra POP

Dăunătorii de primăvară ai rapiţei

Luna martie a acestui an a fost mai caldă decât în mod normal, ceea ce a determinat o explozie a vegetaţiei la culturile de toamnă. Rapiţa a iernat bine, deoarece iarna a fost destul de blândă, a pornit rapid în vegetaţie şi ne aşteptăm ca peste o lună să înflorească.

Nu este mai puţin adevărat că iarna aceasta blândă a fost favorabilă şi pentru dăunătorii care iubesc temperaturile scăzute (Psylliodes chrisocephala şi Ceutorrhynchus picitarsis), iar temperaturile lunii martie, care în multe zile au trecut de 20°C, au fost favorabile şi pentru atacul altor dăunători (Ceuthorrhynchus napi) care au devenit activi şi au început depunerea pontei. În aceste condiţii recomandăm efectuarea unui tratament preventiv cu un piretroid (Decis Mega) sau chiar cu Proteus 110 OD.

Deoarece în alte articole am prezentat mai pe larg dăunătorii amintiţi mai sus, vom prezenta în continuare doi dăunători foarte periculoşi, care urmează să atace culturile de rapiţă: gândacul lucios şi gărgăriţa silicvelor.

Gândacul lucios (Meligethes aeneus)

Adultul gândacului lucios are corpul oval, de 1,5-1,7 mm lungime, convex dorsal şi plan ventral, de culoare arămie sau albăstruie, cu luciu metalic sau mat. Antenele sunt formate din 11 articole, măciucate, de culoare închisă. Pronotul şi elitrele au o punctuaţie fină şi deasă. Picioarele anterioare sunt de culoare brun-roşcată, iar cele mijlocii şi posterioare de culoare neagră. Marginea exterioară a tibiilor anterioare, fin şi regulat dinţată. Larva este oligopodă, la completa dezvoltare ajungând la 3,5 mm lungime, cu corpul, capul şi picioarele de culoare albă.

Prezintă o generaţie pe an şi iernează ca insectă adultă în stratul superficial al solului ori în liziera pădurilor. Îşi fac apariţia în aprilie, când înfloresc diferite specii de plante ierboase sau lemnoase (salcia, prunul, păpădia etc.), hrănindu-se cu elementele florale ale acestora. După copulaţie femelele depun ouăle în bobocii florali ai plantelor-gazdă. Femelele perforează bobocii florali şi depun 1-2 ouă lipite de antere. O femelă poate depune 300-400 ouă, incubaţia durând 4-14 zile. Larvele îşi fac apariţia la deschiderea bobocilor florali şi se hrănesc cu organe florale. Stadiul larvar durează 3-4 săptămâni, după care larva coboară în sol la 2-4 cm adâncime şi se transformă în pupă. În cursul lunilor iunie-iulie apar adulţii din noua generaţie, care după o perioadă de hrănire de câteva săptămâni se retrag pentru hibernare.

Insectele adulte au un regim de hrană floral, întâlnindu-se pe inflorescenţele diferitelor specii sălbatice şi cultivate din următoarele familii: crucifere, ranunculacee, leguminoase, rosacee, umbelifere. Se hrănesc cu organele florale ale bobocilor încă nedesfăcuţi. Cele mai mari pagube cauzează culturilor de rapiţă şi muştar, precum şi la culturile semincere de vărzoase. Larvele se hrănesc cu organele florale ale plantelor numai din familia crucifere. La o infestare puternică într-un boboc floral se pot găsi 10-15 larve, cauzând pagube serioase acestora. Dăunătorul poate provoca pagube serioase la culturile semincere de rapiţă, dar şi de varză, gulii, conopidă şi plante medicinale.

Pentru combaterea gândacului lucios se recomandă tratamente preventive, la apariţia dăunătorului semnalat în capcanele galbene, cu Proteus OD 110-0,6 L/ha, iar în apropierea înfloritului numai cu Biscaya 240 OD-0,3 L/ha, care este prietenos cu polenizatorii.

Gărgăriţa silicvelor (Ceuthorrhynchus assimilis)

Gărgăriţa silicvelor este prezentă în toate zonele cultivatoare de rapiţă din România. Adultul are corpul de culoare neagră, acoperit cu perişori şi solzi cenuşii, având o lungime de 2-2,8 mm. Pronotul prezintă câte un tubercul evident, care se găseşte într-o poziţie uşor transversală. Striurile elitrelor au câte un rând de solzi, iar interstriurile câte două rânduri de solzi. Partea anterioară a elitrelor este granulată. Larva este de tip curculionid. Corpul este curbat, de 3-5 mm lungime, de culoare albă. Capsula cefalică este brună.

Iernează ca insectă adultă în stratul superficial al solului. În primăvară părăsesc locul de hibernare şi migrează pe cruciferele spontane şi apoi pe culturile de crucifere.

Depunerea ouălor are loc în silicvele în formare. Femela roade un orificiu în peretele silicvei şi în fiecare orificiu ros depune un ou. O femelă depune 35-50 de ouă. Incubaţia durează 8-11 zile, iar evoluţia larvară 20-35 zile. La completa dezvoltare larvele rod orificii în peretele silicvei, părăsesc locurile de hrană, se retrag în sol şi se împupează în stratul superficial al solului. Stadiul pupal durează 10-15 zile. Noii adulţi se hrănesc pe seama cruciferelor spontane şi cultivate până în toamnă, când se retrag pentru hibernare.

Insecta atacă diferite crucifere spontane şi cultivate. Adulţii rod mici cavităţi în tulpini, pedunculi şi butoni florali, iar larvele consumă seminţele. În cursul dezvoltării sale o larvă consumă 6-9 seminţe.

Întrucât în perioada depunerii pontei o parte din ramificaţiile plantei sunt înflorite şi sunt vizitate de polenizatori se recomandă combaterea cu insecticide care protejează polenizatorii şi anume Biscaya 240 OD-0,3 l/ha.

În perioada de primăvară, cultivatorii de rapiţă trebuie să instaleze în culturi capcanele galbene pe care trebuie să le regleze în funcţie de talia plantelor şi să facă tratamente preventive la primele apariţii în capcane ale dăunătorilor menţionaţi, pentru a nu permite femelelor să depună ouăle în butonii florali şi, respectiv, în silicve.

Dr. ing. Alecsandru PASCU
Consilier Tehnic Bayer Romania

Dăunători importanţi în culturile de legume

Păianjenul roşu comun (Tetranychus urticae) poate produce pagube importante la culturile de legume din câmp, iar în spaţiile protejate atacul poate duce chiar la compromiterea culturii. Se dezvoltă pe partea inferioară a frunzelor, iar în zonele de atac, pe partea superioară a frunzelor, apar numeroase zone punctiforme de decolorare, frunzele devin rigide şi casante, se usucă şi cad. În cazul unui atac accentuat, acarianul trece pe organele florale, provocând avortarea acestora, dar şi pe fructe, care sunt depreciate calitativ.

Apollo 50 SC (clofentezin) este un acaricid ovicid, care se aplică la apariţia primelor forme mobile de dăunători. În scopul evitării apariţiei rezistenţei, se recomandă aplicarea unui singur tratament pe sezon, într-o concentraţie de 0,04%.

În condiţii de seră, Musculiţa albă (Trialeurodes vaporariorum) evoluează pe tot parcursul anului. Întreg ciclul de evoluţie al insectei se derulează pe partea inferioară a frunzelor, unde la un moment dat pot fi întâlnite toate stadiile de dezvoltare. Este o specie polifagă, se hrăneşte cu sucul celular al plantelor atacate, astfel că frunzele se îngălbenesc, plantele se dezvoltă neuniform, iar producţia este diminuată. Este şi un vector de viroze, secreţiile produse de larve şi adulţi fiind un mediu propice pentru instalarea şi dezvoltarea unor ciuperci saprofite.

Musculiţa albă poate fi combătută la cultura de tomate în solar cu insecticidele Kohinor 200 SL (imidacloprid 200 g/l) – într-o concentraţie de 0,075% şi Pyrinex 48 EC (clorpirifos 480 g/l) – concentraţia soluţiei de tratament fiind 0,2%.

Molia minieră a frunzelor de tomate (Tuta absoluta) este un dăunător nou pentru ţara noastră pe care îl întâlnim în spaţiile închise la culturile de tomate, unde numărul de generaţii pe an poate ajunge la 10-12, dar poate ataca şi ardeii, vinetele, cartofii şi castraveţii. Larvele acestui dăunător atacă toate organele verzi ale plantelor. Atacul începe pe frunzele din vârful plantei. În frunze larvele consumă mezofilul, formând o galerie de culoare albicioasă. Pot fi atacate şi fructele, de la formarea lor până la coacere. Larvele formează galerii doar în partea superioară a fructului, în jurul caliciului, unde produc înţepături pentru a-şi depune ouăle. O atenţie deosebită trebuie acordată atacului moliei pe răsaduri (pentru ciclul II de cultură).

Insecticidul sistemic Kohinor 200 SL combate cu succes molia minieră a frunzelor de tomate, aplicat în doză de 1 l/ha.

Omida fructelor (Helicoverpa armigera) preferă seminţele tinere ale fructelor de ardei şi tomate. O singură larvă poate ataca toate fructele unui racem de tomate. Fructele atacate au pulpa şi seminţele distruse, putrezesc uşor, îşi pierd valoarea comercială. Fluturii generaţiei de vară (G2) depun ouăle la mijlocul lunii iunie – începutul lunii iulie. Ouăle sunt depuse izolat, câte trei pe frunzele, tulpinile şi pe inflorescenţele plantelor de tomate, ardei dar şi pe plante preferate din flora spontană. Larvele tinere, de vârsta I şi II, atacă frunzele, iar larvele de vârsta III atacă fructele.

După ce au pătruns în fruct, larvele de Helicoverpa armigera sunt mai greu de combătut, de aceea se recomandă efectuarea tratamentelor fitosanitare, la tomate, la apariţia primelor larve, cu produsul Mavrik 2 F în concentraţie de 0,05% (0,5 l/ha în 1000 l soluţie/ha). Insecticidul Mavrik 2 F conţine taufluvalinat (240 g/l) şi acţionează atât prin contact cât şi prin ingestie, are efect rezidual de lungă durată şi efect evident de şoc.

Toate produsele de protecţie a plantelor au menţionate pe etichete timpul de pauză, adică intervalul în zile de la aplicarea tratamentului şi până la recoltare.

De asemenea, o importanţă deosebită trebuie acordată măsurilor preventive, care încep din faza de răsad. Dintre acestea, menţionăm: răsadul se produce într-un spaţiu separat, plantele ce urmează a fi introduse în sere şi solarii vor fi verificate cu atenţie, înfiinţarea noilor culturi se face doar în spaţii igienizate (fără resturi de plante gazde sau buruieni), plasarea capcanelor pentru monitorizarea dăunătorilor, rotaţia, fertilizarea şi irigarea controlată, distrugerea plantelor cu simptome de atac.

Tratamente de combatere a bolilor şi dăunătorilor

Un nou buletin de avertizare emis de Unitatea Fitosanitară Alba anunţă fermierii că pot trece la executarea primului tratament la culturile de pomi fructiferi, arbuşti, pepiniere pomicole şi dendrologice în timpul repausului vegetativ, în următoarele zile, când condiţiile climatice permit.

Produse fitosanitare pentru livezi

Pentru reducerea şi combaterea rezervei biologice de ciuperci şi bacterii fitopatogene (focul bacterian al rozaceelor, rapăn, monilioze, făinare), precum şi a rezervei biologice de insecte dăunătoare (păduchele de San José, păduchele lânos, ouă de acarieni, afide, psilide) se recomandă folosirea următoarelor produse:

Pentru rezerva de boli: CHAMPION 50 WP = 0,3% sau CHAMP 77 WG = 0,3% sau ALCUPRAL 50 PU = 0,3%, la care se poate adăuga pentru combaterea făi­nării produsele KUMULUS DF = 0,3% sau SULPHUR 80 WG = 0,3%.

Pentru rezerva de dăunători: CONFIDOR OIL = 1,5% (=22,5 l/ha) sau NUPRID OIL SC 004 = 1,5% (=22,5 l/ha). De asemenea se poate folosi produsul Zeamă bordeleză tip MIF = 0,5%, care se aplică înainte de folosirea produselor Confidor şi Nuprid Oil.

Atenţie însă, produsul Confidor Oil nu se va amesteca cu zeama bordeleză de tip MIF, polisulfuri şi produse pe bază de sulf, diclofluanid, captan. Pentru a evita unele greşeli la executarea tratamentelor este bine să fie aplicate în prima fază cele cu fungicide imediat după executarea tăierilor şi apoi cele cu insecticide. Desigur, pot fi utilizate şi alte produse omologate pentru agenţii de dăunare amintiţi.

Tratamentul se poate executa în perioada de repaus vegetativ până la plesnirea mugurilor şi nu trebuie să depăşească faza de „urechiuşe de şoarece“ la măr sau faza de „buton verde“ la prun şi cireş, în zilele însorite, fără vânt, când temperatura aerului depăşeşte 6-8°C, cu tendinţă de creştere, şi când nu există condiţii de precipitaţii în timpul sau imediat după aplicarea tratamentelor.

Tratamentele se execută după efectuarea tăierilor în plantaţiile pomicole. Pomii se îmbăiază folosindu-se minimum 1.500 litri de soluţie/ha.

Citiţi cu atenţie prospectul produselor de protecţia plantelor înainte de utilizare! Luaţi măsurile ce se impun pentru protecţia mediului înconjurător, respectaţi cu stricteţe normele de lucru cu produse de protecţia plantelor, pe cele de sănătate şi securitate în muncă, de protecţia animalelor.

În conformitate cu ORDINUL COMUN - MADR nr. 45/1991; MT nr. 1786/TB/ 1991; M. MEDIULUI nr. 68/1992; Departamentul pentru Administraţie Locală nr. 15b/3404/1991 şi Asociaţia Crescătorilor de Albine nr. 127/1991, tratamentele fitosanitare cu produse de protecţia plantelor se vor efectua numai pe baza avertizărilor emise de Unităţile Fitosanitare.

Tratamente fitosanitare în răsadniţe, sere şi solarii

Pentru obţinerea unor răsaduri viguroase, sănătoase şi pentru evitarea pierderilor provocate de boli şi dăunători în sere, solarii şi răsadniţe vă recomandăm respectarea următoarelor măsuri de prevenire şi combatere:

1. Amplasarea răsadniţelor se va face în locuri adăpostite, însorite şi pe cât posibil nu în acelaşi loc ca în anul precedent.

2. Înainte de utilizare se va face dezinfecţia tocurilor răsadniţelor, ramelor şi a uneltelor cu zeamă bordeleză de tip „MIF“ = 2%.

3. Amestecul de pământ va fi pregătit cu 5-7 zile înainte din nisip curat, mraniţă bine fermentată şi cernută.

Pământul va fi luat din locuri unde nu s-au erbicidat culturile, de preferinţă din lucerniere, mirişti sau muşuroaie. Dacă amestecul de pământ este refolosit se va dezinfecta obligatoriu, eficientă fiind zeama bordeleză de tip „Mif“ = 0,5%. Se va respecta timpul de pauză până la semănat, 12-14 zile, când amestecul se acoperă cu o prelată şi se lopătează de 3-4 ori.

4. Dacă nu s-a făcut dezinfecţia solului cu această soluţie, înainte de semănat cu 5-7 zile, amestecul se poate trata cu unul dintre produsele: Captadin 50 PU= 200g/mp prin prăfuire sau prin stropire cu soluţie de Previcur 607 SL = 0,2% folosind 300 ml/mp sau Topsin M 70 = 0,1% ori Dithane M 45 = 0,2%, câte 3-400 ml/mp.

5. Sămânţa de tomate, vinete, castraveţi, varză, salată, ardei poate fi tratată înainte de semănat cu 2-3 zile cu unul dintre produsele: Captadin 50 PU = 4 g/kg sămânţă; Dithane M 45 = 2 g/kg sămânţă sau Previcur 20 ml/kg sămânţă ori Apron XL 350 ES = 1 ml/kg sămânţă, prin prăfuire sau umectare.

6. Imediat după semănat, atât în răsadniţe cât şi în sere sau solarii, se stropeşte patul germinativ la suprafaţă cu 10-15 litri suspensie/mp de semănătură cu: Pevicur 605 SL = 0,2% sau Captadin 50 PU = 0,2% ori Topsin 500 SC = 0,15% sau Merpan = 0,2%.

7. Deoarece bolile răsadurilor sunt favorizate de temperaturi ridicate şi exces de umiditate se vor lua măsuri de aerisire zilnică, în special în perioada amiezii, dar fără a provoca şocuri mari de temperatură, care să sensibilizeze răsadurile.

8. Plantele răsărite sau repicate se vor trata săptămânal cu unul dintre produsele: Previcur = 0,2% sau Acrobat MZ 90 = 0,2% ori Bravo 500 SC = 0,2% ori Aliette 80WG= 0,2% ori Captadin 50 PU = 0,2% ori Champion 50 WP =0,3% sau Ridomil Gold MZ 68 wg = 0,25% sau Topsin 500 SC = 0,15% ori Teldor = 0,08% sau Verita = 0,25%. Se vor utiliza 15-20 litri suspensie/100 mp, la interval de 6-7 zile.

Cele mai bune rezultate se vor obţine dacă se amestecă un produs cu acţiune preventivă cu un altul cu acţiune curativă (la jumătate de doză pentru fiecare produs de contact). Produsele de protecţia plantelor vor fi alternate pentru a nu crea rezistenţă.

9. La apariţia focarelor de boală plantele bolnave se smulg şi se distrug, iar golurile se dezinfectează chimic (Previcur 0,2% sau Sulphur 80 WG = 0,3%).

10. Pentru stimularea răsadurilor de legume se recomandă unul dintre produsele: Atonik = 5ml/10 litri apă sau Stabilan 0,1% ori Cycogan 400 = 0,1%.

11. Alungirea exagerată a răsadurilor poate fi stagnată prin tratarea plantelor, după apariţia celei de-a 3 perechi de frunze adevărate, alternând cu produse pe bază de cupru.

12. La apariţia dăunătorilor se va efectua şi combaterea acestora:

– pentru combaterea diferiţilor dăunători din patul germinativ (viermi sârmă, nematozi) se va aplica Nemathorin 10 G = 1,5 g/mp cu încorporare la 8-10 cm adâncime;

– coropişniţa se combate cu produsul Mesurol 2 RB = 0,5-1 g/mp sau Corocid forte = 0,5-1 g/mp - la apariţia melcului fără cochilie, în special la răsadurile de ardei, varză şi salată, care sunt preferatele acestui dăunător, se intervine cu: Mesurol 2 RB =0,5-1 g/mp (sau 5 kg/ha) sau Optimol 4 G = 1,5 g/mp (produsul Optimol este repelent pentru şoareci şi cârtiţă) ori Agrosan B = 1,5 g/mp.

NOUTĂŢI: produse folosite ca dezinfectanţi ai solului complexe (atât pentru boli de sol cât şi dăunători) pot fi utilizate:

– Basamid granule (2) = 50 gr/mp, cu încorporare în sol cu 10 zile înainte de semănat, cu temperaturi în sol mai mari de 6°C; combate coropişniţa, nematodul galicol al rădăcinilor sau boli cu transmitere prin sol (mană de sol, fusarium, ofilire vasculară).

– Raisan 51 = 70 ml/mp – produs fumigant de sol cu activitate fungicidă, insecticidă, nematocidă şi erbicidă. Se utilizează la dezinfecţia solului înainte de plantare sau semănat; de la aplicare până la prelucrarea solului se face o pauză de 10 zile, iar până la plantat sau semănat alte 5 zile. Pentru a avea un efect erbicid eficient doza trebuie mărită până la 200 ml/mp, iar pentru evitarea pierderii de gaz, după aplicare, solul trebuie acoperit cu folie de plastic.

La depistarea afidelor, musculiţei albe de seră sau a acarienilor se vor efectua tratamente cu Karate zeon = 0,02%; Fastac 10EC = 0,02%; Confidor energy = 0,08%; Nissorun 10 WP = 0,04%; Envidor 240 SC = 0,04%; Apollo 50 SC = 0,04%.

Compartiment tehnic – prognoză şi avertizare

Ing. Ana - Letiţia BĂDILĂ

Difuzoarele feromonale, ideale în gestionarea integrală a dăunătorilor din livezi

Metoda de confuzie sexuală constă în perturbarea recunoaşterii mascul/femelă prin difuzia permanentă de analogi de sinteză a feromonului sexual în aerul din parcela cu pomi. Se prezintă sub diferite forme de difuzori celulozici, biodegradabili şi uşor de aşezat în pomi, pe ramuri. Ei saturează atmosfera livezii de feromoni, asemănător cu semnalele emise de femele, astfel încât masculii nu pot să mai localizeze femela, se împiedică împerecherea, nu mai rezultă ouă şi larve devastatoare, iar livezile sunt ocrotite fără a se mai recurge la tratamente chimice.

Principalul avantaj al utilizării acestor difuzoare este prin urmare diminuarea semnificativă şi chiar suprimarea pesticidelor clasice şi a reziduurilor care rămân pe fructe. În plus, se protejează prădătorii naturali care vor putea activa în favoarea limitării altor dăunători. Creşte considerabil procentul de fructe de calitate, dispar total fructele înţepate, creşte valorificarea de piaţă şi se pot accesa subvenţii folosind astfel de tehnici.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Petre EREMIA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS