Salata este cunoscută ca una dintre cele mai sănătoase și nutritive legume. În plus, salata este un „prieten“ de nădejde atunci când ne dorim să ținem cure de slăbire datorită aportului scăzut de calorii pe care îl are. De asemenea, fermierii susțin că salata poate fi una dintre legumele care aduc profit. Aceasta are 5 cicluri de producție, de aceea poate fi nelipsită de pe masa noastră pe tot parcursul anului. Fermierul Vlad Gheorghe, din comuna Jilava, București, cultivă salată de mai bine de 5 ani și este mai mult de cât mulțumit.

Solariile cu folii sunt mai avantajoase

Interlocutorul nostru susține că toți fermierii ar trebui să cultive salată. Fermierul a precizat: „Cultiv salată într-un solar de cca 2.200 mp. Cultura salatei a venit ca o completare a celorlalte culturi pe care le dețin. Este o cultură cu 5 cicluri de producție. La 50-55 de zile de la plantare se recoltează pentru că în spații protejate are asigurate toate condițiile necesare. Când spun spațiu protejat mă refer la solariile din țeavă în sistem clasic cu folie. Folosim și plasă anti insecte, o tehnologie mai modernă. Nu ne putem permite să facem solarii pe țeavă de galvan învelite cu sticle deoarece în timpul iernii dorim să economisim căldura și să o conservăm. Folosim folia chiar dacă sunt mai mari costurile cu încălzirea. Spațiile protejate sunt singurele alternative pentru schimbările climatice. Astfel, chiar dacă vine o furtună sau plouă cu grindină, culturile sunt în permanență ferite. În contextul temperaturilor mari ale verii, cred că salatele sunt indicate în aceste perioade deoarece conțin foarte multe vitamine. Când ne rezumăm la înființarea unei singure culturi, cum sunt tomatele, care este gata de recoltare în 155 de zile, este mai puțin rentabil. În cazul salatei, în acest timp avem 4 cicluri de producție“.

„Nu mai folosim îngrășăminte chimice într-o cantitate mare“

Chiar dacă în solarul lui Vlad Gheorghe nu găsim soiuri românești de salată, fertilitatea solului îi poate asigura o producție mare și pentru soiurile din țară. „Soiurile pe care le am sunt din Olanda, de diferite varietăți. Plantarea acestora se face în diferite etape pentru ca și recoltarea să se facă treptat sau să ajungă la maturitate toate odată“, a explicat fermierul.

De asemenea, salata nu necesită îngrășăminte chimice într-o cantitate mare și de aceea este o legumă sănătoasă și benefică pentru noi. Vlad Gheorghe spune că nu folosește o cantitate mare de chimicale pentru această cultură deoarece este și foarte costisitoare această investiție. „Atunci când udăm substanțele coboară în adâncime, planta are rădăcina la 10-15 cm adâncime în sol, nu are o rădăcină similară celei de pom astfel încât să consume integral substanțele depozitate în sol. La administrarea apei substanțele chimice coboară sub adâncimea la care are salata rădăcinile. Dacă udăm de două ori s-a spălat și pământul de substanțele chimice. În plus, dacă unei plante nu îi dai gramajul corespunzător asimilează foarte puțin. Tocmai de aceea nu mai folosim îngrășăminte chimice, ci bălegar. În spațiile protejate există un microclimat aranjat, apă, căldură.“

Profitul pentru anul 2022

Salata din ferma lui Vlad Gheorghe merge către depozite și supermarket-uri, se vinde la bucată, iar fermierul estimează că va valorifica anul acesta aproximativ 30.000 de fire din 45.000 de fire. Dăunătorii culturii sunt însă problema. „Imaginați-vă că, în cazul celor 30.000 de plante, costurile sunt de aproximativ 60-70 de bani. Practic, îți rămân cca 30 bani la fiecare salată. Nu știm exact ce ne va aștepta anul acesta deoarece energia electrică a devenit costisitoare, iar noi depindem de electricitate. Cu toate acestea, consumatorii pot fi liniștiți că produsele nu vor dispărea în totalitate de pe piață și nu vor fi mari sincope sub nicio formă în România“, a conchis legumicultorul Vlad Gheorghe.

Liliana POSTICA

Într-o lume în continuă transformare, dezvoltarea tehnologiei, concomitent cu utilizarea responsabilă a resurselor, reprezintă una dintre prioritățile celor care lucrează în producția de hrană. Permanent se creează noi soiuri și hibrizi, dar și produse pentru protecția plantelor și se dezvoltă noi sisteme de cultură prin care se urmărește nu doar creșterea productivității, ci și economia de resurse. Unul dintre cele mai noi sisteme de cultură este cultivarea legumelor în sistem hidroponic pe film nutritiv NFT – Nutrient Film Technology. Pentru a înțelege ce presupune acest sistem, am vizitat Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, acolo unde se realizează cercetări și se testează diverse legume.

Avantajele sistemului

Culturile hidroponice sunt din ce în ce mai apreciate și utilizate în întreaga lume, iar sistemul NFT este tot mai aplicat în cultivarea legumelor de talie mică: salată, ceapă, ridichi, plante aromatice, diferite tipuri de spanac ori de muștar ș.a.m.d. Sistemul NFT se bazează pe circulația soluției nutritive într-un traseu închis și presupune existența unor mese de cultură pe care se recirculă soluția nutritivă sub forma unui film fin, care ajunge la rădăcina plantei în permanență, iar jgheaburile ori rigolele prin care trece această soluție sunt de mici dimensiuni.

Practic, la unul dintre capetele rigolei intră soluția nutritivă, iar la celălalt iese și ajunge într-un bazin unde se omogenizează și se oxigenează, după care reintră în circuit. Se consideră a fi un sistem economic deoarece consumul de apă și substanță nutritivă este redus, iar plantele se dezvoltă într-un număr mai mic de zile față de culturile clasice. Mai mult decât atât, acest sistem poate fi amplasat fie pe verticală, fie pe orizontală, așadar spațiul de cultură poate fi valorificat la maximum.

În cadrul vizitei în serele moderne ale USAMV București, am observat în compartimentul NFT o colecție de soiuri de salată, inclusiv soiuri aduse din Cambodgia de unul dintre doctoranzii doamnei Elena Drăghici, specialist în bioingineria sistemelor hortiviticole din cadrul USAMV București, cea care ne-a fost și gazdă în cadrul acestei incursiuni.

„Cele mai comune soiuri pe care le avem sunt cele de tip Lollo Bionda; vorbim aici de foarte multe soiuri. Am vrut să observăm cum se comportă acestea în condițiile țării noastre, dar în acest tip de cultură. Astfel am ajuns la concluzia că plantele sunt sănătoase, iar timpul pentru obținerea părții comestibile este foarte redus, pentru că în cca. 20 zile, partea comestibilă ajunge la o masă cuprinsă între 180-200 grame. Avem în studiu și mai multe tipuri de salată Lollo Rossa, deci vorbim de salată cu frunza roșie, iar aici, în unele cazuri, am observat că există diferențe în ceea ce privește colorarea sau pigmentarea frunzelor. De aceea ne-am decis să testăm aceste soiuri și în condiții de vară, toamnă și iarnă pentru că expresia culorii poate fi dată și de variația de lumină; nu este vorba și despre variațiile de temperatură pentru că într-o astfel de seră aceasta poate fi reglată“, a precizat prof. univ. dr. Elena Drăghici, specialist în bioingineria sistemelor hortiviticole USAMV București.

Tot de la doamna Drăghici am aflat faptul că în acest tip de cultură, indiferent de specie, nu se efectuează tratamente fitosanitare deoarece nu există riscul de a predispune plantele la apariția de boli și dăunători. Practic, în acest tip de cultură rădăcinile sunt foarte frumoase și sănătoase, iar dezvoltarea plantelor este mult mai rapidă comparativ cu plantele cultivate în sol ori în substrat nutritiv, unde timpul de cultivare poate ajunge și la 35 de zile.

Cercetare și rezultate

Soiul de salată din Cambodgia este de tipul frunză de stejar și încă de la prima experiență au fost observate diferențe în ceea ce privește comportamentul plantei în condițiile țării noastre. De fapt, tot de la doamna Drăghici am aflat faptul că, odată cu cercetarea unor astfel de noi soiuri, se urmărește și introducerea lor în cultură, iar pentru ca acest lucru să fie posibil contează foarte mult opinia consumatorilor.

„Alegem să cercetăm mai multe soiuri pentru că vrem să aflăm și ce place consumatorilor din țara noastră. Avem avantajul că, în cazul lucrărilor practice, îi putem pune pe studenți să guste pentru că, într-o singură ocazie, aflăm opinia a cel puțin 30 de persoane și ne putem face o impresie cu privire la caracteristicile soiurilor și care dintre ele este mai apreciată“, a mai punctat dumneaei.

În ceea ce privește alegerea rețetei nutritive, am aflat faptul că ea diferă în funcție de fiecare experiment în parte și de fiecare specie. În cadrul experimentului din acest an, pe baza analizei apei, s-a folosit o singură rețetă nutritivă, însă concentrația de elemente nutritive este diferită odată cu creștere vegetativă, însă pH-ul soluției rămâne constant, respectiv 6.

Un alt avantaj al acestui tip de cultură este dat de faptul că, odată cu defrișarea culturii, jgheaburile pot fi curățate și dezinfectate mult mai ușor și rapid față de suprafețele clasice, deci nu există riscul apariției bolilor și dăunătorilor.

Dacă vă întrebați care este comportamentul soiurilor românești de salată și dacă se pretează la o astfel de cultură, iată ce s-a observat în cadrul cercetărilor: „Am avut, într-un singur an, soiuri de salată de la SCDL Buzău și am observat că acestea s-au dezvoltat un pic mai greu față de celelalte soiuri. Cred că de fapt nu am reușit noi să ajungem la parametrii de care aveau nevoie plantele. Nu avem încă o concluzie pe care o putem spune, însă în viitoarele cercetări vom analiza mult mai aprofundat comportamentul soiurilor românești“, a răspuns doamna profesor.

Pe lângă diferitele soiuri de salată, am putut observa în cadrul acestui compartiment și varză kale, spanac bengalez, dar și muștar pentru frunze și amaranthus, ultimele două fiind aduse tot din Cambodgia.

Larissa DINU

Salata (de căpățână, marula și de foi) provine din specia sălbatică Lactuca scariola, care crește spontan în partea centrală a Rusiei, în Europa Centrală și de Sud, Asia Mică, Asia de Sud-Vest, Insulele Canare etc. Planta a fost utilizată culinar de egipteni, greci și romani. În prezent, se cultivă pe tot globul, cele mai mari suprafețe întâlnindu-se în Europa (cu Polonia, cel mai mare producător), SUA și Japonia. În România, se cultivă de asemenea în toate zonele, cu precădere în jurul marilor orașe.

Salata este apreciată și căutată pentru aportul ridicat de vitamine, săruri minerale și substanțe hrănitoare. Astfel, după Marin Voinea și Nicolae Gherman (Cultura legumelor pentru frunze), 100 de grame de frunze de salată conțin 43 mg calciu, 32 mg fosfor, 0,3 mg fier, 15 mg vitamina C, 4,2 mg vitamia A, 0,07 mg vitamina A1, 0,08 vitamina B2 etc. Adevărul este că salata este atât de larg consumată și se cunosc atât de bine beneficiile încât e inutil să mai insistăm asupra acestui aspect.

Particularități botanice și biologice

Lactuca sativa este o plantă anuală, cu o perioadă de vegetație de 45-50 zile până la consum și de aproximativ 120 de zile până la recoltarea semințelor. O descriere sumară ar arăta astfel:

• rădăcina pivotantă pătrunde în sol la 60-70 cm, iar în lateral dezvoltă o masă de rădăcini laterale, pe o rază de 10-15 cm (la cultura prin răsad, sistemul radicular este superficial);
• frunzele sunt scurt pețiolate, gofrate, margini netede sau dințate, verde de diferite nuanțe. Acestea formează apoi o căpățână de forme, mărime și culoare diferită, în funcție de soi;
• tulpina florală apare la 50-65 de zile de la semănat, atingând înălțimea de până la 1-1,20 m, puternic ramificată la vârf;
• florile hermafrodite sunt mici, galbene, tubulare sau ligulare, grupate în capitule ovoidal-cilindrice;
• fructul este o pseudoachenă mică, alb-argintie, cafenie sau neagră; într-un gram intră 900-1.000 de semințe, cu o facultate germinativă de 65-85%, care se păstrează 3-4 ani.

Cerințe față de factorii de mediu

Temperatura: salata este puțin pretențioasă față de căldură. Semințele răsar la 2-3°C, iar la 5-10°C germinează, răsărind în 6-10 zile de la semănat. La peste 25°C sunt soiuri ale căror semințe nu mai răsar. În faza de rozetă (5-6 frunze) suportă minime de -5°C până la -6°C, dar la formarea căpățânilor sau a tulpinilor florare, valorile de -2 sau -3°C sunt dăunătoare. Temperatura optimă de creștere și formare a căpățânilor se situează în jurul valorii de 16°C, iar tulpinile florare și florile se dezvoltă la 20-22°C. La temperaturi mai ridicate de 25°C și lumină insuficientă frunzele se etiolează, fără a mai forma căpățâna. Sau, dacă o formează, rămâne afânată.

Lumina: în condiții de zi lungă, salata are o perioadă scurtă de vegetație, formând tulpini florale înainte de formarea căpățânii; în condiții de zi scurtă, formează aparat foliar bogat, cu căpățâni mari, iar tulpina florală întârzie să apară. Specialiștii au creat însă soiuri care rămân neutre față de lungimea zilei. Pentru creșterea vegetativă, planta are nevoie de 4 sau 5 mii de lucși.

Umiditate: salata este pretențioasă față de umiditate, cu precădere în timpul înfrunzirii și formării căpățânilor, nivelul optim fiind de 70-80% din capacitatea de câmp. Insuficiența apei, asociată cu temperaturi ridicate, duce la apariția din vreme a tulpinilor florale și în general a producțiilor reduse. Nici excesul de apă nu este bun, fiindcă provoacă îmbolnăvirea și putrezirea plantelor.

Sol: preferă soluri mijlocii, bogate în humus, cu pH de 6-7,2.

Soiuri

În catalogul ISIS sunt autorizate următoarele soiuri: Amiella, Asaf, Corisa, Cosiri, Dăriuca, de Arad, Doinița, Grația, Helmut, Ileana, Incidia, Morales, Odagiu, Riana, serata, Silișteana, Simona, Tiralessia 50, Dena și Silvia.

Pe piața de semințe sunt comercializate însă soiuri străine precum Baby Leaf, Winter Marvel, Ice Queen, Maravilla de Verano, Ileana, American Brown, Attraction, Karganer Summer, Bionda di Parigi, Great Lakes etc.

SCDL Buzău a creat și promovat în ultimii ani două soiuri, certificate ISIS:

Riana – cu căpățână compactă, 250-350 g/bucată, frunze foarte fine, verde mediu, pretabil pentru sere, solarii și câmp;

Grația – semitimpuriu, pentru câmp, sere și solarii, ce se remarcă prin mărimea și finețea căpățânii, prin coloritul verde deschis al frunzelor și avantajul că se păstrează pentru o perioadă lungă de timp calitățile de consum.

Tehnologie de cultură

Cultura în câmp

• loc în culturile succesive: înaintea tomatelor, vinetelor, ardeilor, țelinei și după cartofi, varză, conopidă, mazăre, fasole, castraveți.
• pregătirea terenului: înlăturarea resturilor vegetale, mobilizarea superficială a solului (8-10 cm), nivelarea, fertilizarea de bază cu gunoi de grajd și îngrășăminte chimice cu fosfor și potasiu, arătura adâncă (28-30 cm), mărunțire sol, erbicidarea cu 10-12 zile înainte de semănat/plantat, modelarea (toamna sau primăvara, în funcție de cultură).
• înființare cultură prin răsad: se face eșalonat, în epoci diferite, în funcție de perioada de înființare a culturii și soi, care poate fi 15-20 februarie, 1-15 martie, 20 martie-10 aprilie (pentru recoltare în mai-iulie), 1-25 iulie (pentru recoltare în septembrie-octombrie). Distanțe de plantare: 40 cm între benzi, 20 cm între rânduri pe bandă și 14-18 cm între plante pe rând.
• înființare cultură prin semănat direct în câmp: se seamănă în perioade diferite, 15 august-10 septembrie, pentru recoltare în luna mai și 15-30 iulie sau 1-15 august pentru recoltare în lunile septembrie-octombrie. Distanțele sunt aceleași, cu precizarea că adâncimea de semănat este de 1-2 cm, folosindu-se 2,5 kg semințe/ha.
• lucrări de îngrijire: completare goluri la cultura prin răsad, rărit la prima prașilă (12-10 cm între plante), în cazul culturilor semănate direct în câmp, 2-3 prașile mecanice și 1 manuală, pe rând, irigare de 2-3 ori, fertilizare cu azot când plantele au rozetă cu 8-10 frunze, prevenirea și combatere boli și dăunători.

Cultura în solarii

• loc în culturile succesive: înaintea culturilor principale de ardei gras, vinete și castraveți.
• pregătirea terenului: dezinfecție, fertilizarea de bază, afânarea, mărunțirea, nivelarea, modelarea substratului.
• plantarea: epoca se stabilește ținând cont de faptul că, până la venirea înghețului, plantele trebuie să înrădăcineze, de regulă aceasta se situează între 1 și 10 octombrie. Imediat la plantare se udă cu apă la temperatura din interiorul solarului.
• lucrări de îngrijire: o prașilă la 5-6 cm toamna, o irigare de aprovizionare dacă timpul este frumos, mulcirea în zona coletului (înainte de venirea iernii), adunarea materialului de mulcire primăvara foarte devreme sau în februarie, fertilizare cu azot în amestec cu mraniță, prașilă pentru încorporarea îngrășămintelor, 1-2 până la 3-4 udări, combaterea bolilor și dăunătorilor.

Maria BOGDAN

Brassica juncea sau salata picantă este un rod al naturii care pare să stârnescă tot mai mult interes în rândul fermierilor. Planta este folosită în producţia de ulei şi de muştar, poate fi utilizată ca îngrăşământ în grădină, elimină metalele grele din sol şi reprezintă un deliciu în preparatele culinare. Dacă vă tentează să cultivaţi aşa ceva în propriile exploataţii, aflaţi că tehnologia sa nu este deloc complicată şi nici costisitoare.

Brassica juncea este cea mai nouă specie de salată aclimatizată la SCDL Buzău. Planta îşi are originea în Asia, unde este cultivată pe suprafeţe mari în China, Coreea şi India. În Europa specia este foarte puţin cunoscută. Spre exemplu, în România a fost luată în studiu la SCDL Buzău începând cu anul 2010, însă primele rezultate concrete au apărut după anul 2015. Denumirea populară atribuită acestei specii în România este de salata iute.

Cercetările au debutat cu procurarea de material biologic valoros din zona de origine. Au fost procurate mai multe genotipuri din Coreea, China şi Siria. Acestea au fost supuse programului de aclimatizare şi s-a constatat că planta vegetează şi fructifică foarte bine în condiţiile ţării noastre, atât în spaţii protejate cât şi în câmp.

Seamănă cu salata...

„Genotipurile care s-au adaptat la condiţiile pedoclimatice ale ţării noastre au fost cele provenite din Coreea şi Siria. După aclimatizare, cercetările au continuat cu ameliorarea speciei. Până în prezent s-a reușit obţinerea unui număr mare de genotipuri cu caracteristici fenotipice distincte în special în ceea ce priveşte forma şi culoarea frunzei, precum şi gustul acestora. Dintre acestea, două genotipuri au demonstrat stabilitate genetică în descendenţă, motiv pentru care unul dintre acestea, linia 3, a fost înscris la ISTIS Bucureşti în vederea omologării începând cu anul 2018 sub denumirea provizorie de AROMA“, declară dr. ing. Costel Vînătoru, SCDL Buzău.

Planta este asemănătoare cu salata tradiţională românească, doar că marginea frunzelor este ondulată, uşor serată, iar gustul este picant, caracteristică ce se accentuează pe măsură ce planta creşte.

Varietățile din specia Brasica juncea sunt cultivate atât pentru consumul de frunze verzi cât și pentru producția de ulei. Seminţele conţin 25-30% ulei ce poate fi folosit în producţia de muştar.

De asemenea, frunzele pot fi consumate în stare proaspătă sau preparate, fiind un condiment cu aromă foarte plăcută preferat de ţările orientale.

Brassica juncea este utilizată și pentru eliminarea metalelor grele din sol, cum ar fi plumbul, în locurile cu deșeuri periculoase, deoarece are o toleranță mai mare pentru aceste substanțe și stochează metalele grele în celulele sale.

Producătorii de legume folosesc planta ca îngrășământ verde. Scopul acesteia este de a acționa ca un mulci, acoperind solul pentru a suprima buruienile din culturi.

Cultura nu necesită lucrări special

Tehnologia de cultură este asemănătoare cu cea a salatei, se poate înfiinţa prin răsad sau prin semănat direct, suportă mai multe scheme tehnologice de înfiinţare, însă în sistem intensiv. Pe parcursul perioadei de vegetaţie cultura nu necesită lucrări speciale de îngrijire, însă trebuie menţinută curată de buruieni prin aplicarea praşilelor manuale şi mecanice şi aprovizionarea cu apă la timp.

„În ceea ce priveşte bolile şi dăunătorii s-a constatat că, în condiţiile ţării noastre, aceasta poate fi cultivată şi în regim bio deoarece pagubele înregistrate de agenţii patogeni sunt mult reduse. În cazul în care apare excesul de umiditate, unele genotipuri au manifestat sensibilitate la făinare“, a declarat dr. ing. Costel Vînătoru.

Cercetările vor continua cu extinderea în cultură a soiurilor nou obţinute. Studiile întreprinse până în prezent au demonstrat că această specie poate îmbogăţi cu succes sortimentul legumelor şi verdeţurilor cultivate în România. Interesul pentru aceste noi creaţii din partea consumatorilor şi cultivatorilor a crescut semnificativ de la an la an.

Ruxandra HĂBEANU

Salata (Lactuca sativa) este cunoscută și cultivată încă de pe timpul vechilor greci. Planta este originară din Europa Centrală și de Sud și din Rusia, fiind larg consumată în stare proaspătă pentru aportul său de vitamine și săruri minerale. Nu are pretenții deosebite de căldură, lumină și temperatură (se dezvoltă optim la 16°C și rezistă la înghețuri ușoare), dar este dependentă de umiditate (80%). Ca soluri le preferă pe cele bogate în humus, cu pH cuprins între 6-7,2.

Obținerea răsadului

Răsadul de salată poate fi obținut în răsadnițe calde sau solarii. Ca substrat este utilizat gunoiul de grajd nefermentat, combinat cu pământul de țelină. În ultima vreme sunt tot mai folosite cuburile nutritive pentru care amestecul ideal este 60% turbă, 10% mraniță și 20% pământ de țelină.

Semănatul se face eșalonat, în 2-3 serii, la intervale de 15 zile, la 2-3 cm adâncime. Pentru un metru pătrat sunt suficiente 2-3 grame de semințe. Atenție, acestea trebuie să fie tratate. Dacă în perioada de vegetație se semnalează apariția făinării sau a putregaiului cenușiu se aplică un tratament cu Dithane, în concentrație de 0,25%.

Pregătirea solului și plantarea

În spații protejate, având o durată redusă de vegetație, salata poate fi plasată în sistemul de culturi succesive (înaintea tomatelor, ardeilor sau vinetelor), culturi combinate (cu ceapă și usturoi verde, ridichii) ori în sistem normal (cultură unică). Terenul se pregătește prin aplicarea gunoiului de grajd, arătură la 30 cm adâncime, mărunțirea, nivelarea și bilonarea (sau terase înălțate). Când răsadurile sunt scoase, se udă și se tratează cu Captan (0,2%). Plantarea (toamna, astfel încât la venirea înghețurilor plăntuța să fie bine înrădăcinată) se realizează când răsadurile au 5-6 frunze, la distanța de 20 cm între rânduri și 15-18 cm între plante pe rând. Ca lucrări amintim: udarea, completarea golurilor la 10 zile de la plantare, fertilizarea cu azotat de amoniu, când plantele au 8-10 frunze formate (n.n. – recomandăm totuși evitarea îngrășămintelor chimice, salata putându-și lua elementele nutritive de care are nevoie doar din gunoiul de grajd), fertilizarea foliară, prașile, eliminarea plantelor bolnave și incomplet dezvoltate. În timpul vegetației, în afară de irigarea după plantare, se mai aplică udări (prin picurare) la formarea căpățânilor și când acestea încep să crească. Dat fiind faptul că salata nu poate suporta soarele puternic, în zilele senine și mai calde folia se umbrește prin stropire cu humă. Recoltarea se face prin tăierea căpățânilor, eșalonat.

Tratamente împotriva bolilor și a dăunătorilor

– căderea plăntuțelor (atac specific răsadurilor): eliminarea plantelor atacate și dezinfectarea solului, evitarea udării în exces;

– mozaicul salatei: utilizarea semințelor tratate, distrugerea buruienilor;

– mana salatei: distrugerea resturilor vegetale, rărirea plantelor, tratamente cu Acrobat MZ 90-600 WP, Polyram DF, Equation Pro, Ridomil Gold MZ 68 WG;

– făinarea: distrugerea resturilor vegetale de la cultura precedentă, folosirea unor soiuri rezistente, tratamente cu Topas 100 EC, Kumulus DF, Ortiva 250 SC, Thiovit Jet 80 WG, Systhane Plus 24 E;

– septorioza: folosirea semințelor tratate; tratamente chimice cu Topas 100 EC, Kumulus DF, Ortiva 250 SC, Thiovit Jet 80 WG, Systhane Plus 24 E;

– fuzarioza: eliminarea plantelor bolnave din cultură, tratamente chimice cu Topsin 500 SC, Topsin 70 WDG;

– putregaiul alb: strângerea și distrugerea resturilor vegetale, eliminarea plantelor afectate, tratamente cu Topsin, Ortiva 250 SC, Switch 625 WG, Rovral 500 SC, Orius 25 EW;

– putregaiul cenușiu: tratamente chimice cu Rovral 500 SC, Folpan 80 WDG, Teldor 500 SC, Switch 62.5 WG;

– antracnoza: rotația culturilor, tratamente chimice cu Dithane M45, Merpan 50 WP, Captan 80 WDG, Melody Compact 48 WG, Champ 77WG;

– limax: tratamente cu Optimol sau Agrosan;

– afidele: tratamente cu Decis Mega 50 EC (0.2 l/ha), Confidor Energy (0.6 l/ha), Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 12 l apa), Actara 25 WG;

– musculița albă: Decis Mega 50 EC (0.25 l/ha), Actara 25 WG ( 0.2 kg/ha), Confidor Energy (1.3 l/ha), Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 6 l apa).

Maria BOGDAN