Originar din Asia Mică, năutul a ajuns și la noi prin secolul al XVII-lea. Într-o vreme, prin anii '80, s-a cultivat pe suprafețe însemnate, iar mai apoi agricultorii, fermierii au început să uite de el. Astăzi, cercetarea agricolă ni-l recomandă ca pe o valoroasă plantă de cultură, mai ales în condițiile încălzirii globale și ale schimbărilor climatice. Acestea, tot mai evidente în ultimii ani, impun o nouă abordare în structura de culturi, în special în sudul României... Iar anul acesta, cu certitudine, se pune în evidență faptul că această cultură de nișă, năutul, ar fi fost o soluție, dacă suprafețele ar fi fost ceva mai mari, având în vedere că este o cultură leguminoasă, care ajută și îmbunătățește fertilitatea naturală a solului.

O alternativă viabilă

Despre năut se afirmă, în general, că este o cultură cu o tehnologie simplă, dar simplu nu înseamnă doar să nu uiți să semeni.

Sunt elemente tehnologice care, dacă nu ești atent și nu le aplici corespunzător, pot duce la compromiterea acestei culturi. A apărut o serie întreagă de boli și mai ales de dăunători, cu deosebire speciile de helicoverpa, care sunt polifage și atacă foarte mult cultura. Dacă nu se execută tratamentele de protecție, categoric producția este compromisă.

Stațiunea de cercetare agricolă Teleorman, din județul cu același nume, deține singurele soiuri românești de năut, RODIN și BURNAS, bine adaptate condițiilor din țara noastră, cu însușiri de calitate, mult peste ceea ce înseamnă soiurile create din alte zone.

Pentru fermierii din sudul țării, unde este zonată cultura, extinderea acesteia ar fi benefică. Dacă luăm în calcul un preț mediu pe tonă de produs de 600,650 de dolari, iată că și din acest punct de vedere nu este o alegere greșită, este chiar una oportună. Producția medie pe hectar este de 1.800-2.000 de kilograme. Deci un venit net pe hectar de peste 1.000 de dolari. Care cultură mai este așa de profitabilă?

Mai este oportună extinderea culturii năutului pentru că, în perioada următoare, de voie de nevoie, din cauza schimbărilor climatice structura de culturi în agricultura României trebuie să sufere modificări esențiale.

Prin tradiție, românul știe să cultive grâu, orz, porumb, floarea-soarelui etc.

Din păcate, nu ne mai putem descurca numai cu aceste culturi. De ce năutul în locul unora dintre aceste culturi? Pentru că el se seamănă primăvara, când încă mai găsește în sol umiditatea necesară ca să răsară. Apoi, când a scos capul la lumină, îi prinde foarte bine căldura de la soare. Desigur, toate plantele se bucură de lumina și căldura de la soare, dar năutul se simte cel mai bine în anii secetoși, atunci dă cele mai bune producții.

Mai mult, cerințele acestei plante se pliază foarte bine pe ceea ce înseamnă evoluția condițiilor climatice în etapa actuală, când înregistrăm precipitații inegal repartizate, punctiform căzute, cu o zonalitate pronunțată și a introduce în structura de culturi și unele specii care nu au pretenții deosebite față de apă este o chestiune care nu-i de neglijat.

Beneficii neașteptate

Năutul are cerințe moderate față de apă pe toată durata perioadei de vegetație, mai puțin răsărirea. Deci, în condițiile în care se pregătește din toamnă terenul, se execută lucrările indicate și practicate de către fiecare fermă, iar în primăvară se trece direct la lucrarea de semănat. Atunci are nevoie de apă ca să răsară, iar după aceea umiditatea relativă, lipsa precipitațiilor, alternanța temperaturii nu-i dăunează.

Chiar și în aceste condiții producția este în jur de 2 tone la hectar... Mai mult decât atât, la cultura pe care o veți semăna după năut o să obțineți fără nicio cheltuială câteva sute de kilograme în plus pe unitatea de suprafață. Cum așa?

Pentru că năutul îmbogățește solul cu o cantitate importantă de azot, 90 până la 110 kilograme pe hectar substanță activă, azot simbiotic, structurează practic solul, mărește gradul de fertilitate și de aerare efectiv și ar fi indicat să țineți seama și de aceste lucruri.

Ce-ar mai fi de spus: la ora actuală cererea este mult mai mare decât oferta. Năutul este căutat în special de țările arabe, unde, transformat în principal în humus, reprezintă hrana pentru milioane de oameni, în timpul Ramadanului, în special, și nu numai.

În ultimii ani a crescut cererea de năut și din Europa, pentru că cercetări recente au scos în evidență calitățile extrem de benefice ale acestei plante pentru sănătatea omului.

Năutul se mai bucură și de o subvenție generoasă de la UE deoarece el face parte din familia proteaginoaselor, iar Europa dorește să-și asigure singură necesarul de proteină, renunțând total la importul acesteia din afara spațiului comunitar.

Acestea fiind zise, decizia vă aparține. Mai mult și mai multe puteți afla de la Stațiunea Agricolă Teleorman.

Marian EFTIMIE

Cultura de năut este, la ora actuală, aproape uitată în România. După ce în anii comunismului era practicată pe suprafețe destul de întinse, existând o cerere destul de mare, acum este aproape uitată. La ora actuală, doar puțin peste 3.000 de hectare mai sunt utilizate pentru producția năutului. „Ce faci, mă? Tu vrei să te întorci în timpul lui Ceaușescu?“, m-au întrebat câțiva cunoscuți când au auzit că am cultivat năut, povestește unul dintre puținii fermieri care se mai ocupă cu creșterea acestei plante. „Pe atunci se folosea în cantități mari pentru a fi amestecat cu cafeaua. În primii ani se folosea 10% năut și 90% cafea, apoi procentul a crescut treptat, până s-a ajuns la aproape 90% năut“, mai povestește Dan Zăviceanu, agronomul care se ocupă de aproximativ jumătate din suprafața cultivată cu năut la nivel național.

O cultură cu cerere în creștere

Deși în România este mai puțin solicitat, statis­ticile indică o creștere constantă a cererii la nivel european în ultimii ani. Produse precum tofu și altele asemenea sunt din ce în ce mai apreciate de consumatori. De asemenea, uleiul de năut a pătruns și el în bucătăria europeană. Ca urmare, analiștii apreciază că în următorii cinci ani suprafața cultivată în Europa va crește de la 300.000 ha, cât este în prezent, la 500.000 ha. La un consum mediu de 2 kg de năut pe an, la o populație de 512 milioane locuitori, cât numără UE, este necesar peste un milion de tone de boabe de năut. În consecință, dacă e să ne ghidăm după cifre, este o bună variantă pentru viitor.

Așa cum am spus, există deja fermieri care au încercat această cultură și au fost mulțumiți de rezultate, astfel încât sunt dispuși să repete experiența. Dan Zăviceanu este unul dintre agronomii care au făcut încercarea și care a împărtășit experiențele sale. „Năutul este o plantă cu creștere nedeterminată. Aceasta face cultura sa un pic diferită de a altor plante, mai ales în ceea ce privește momentul recoltării“, spune specialistul. Creșterea nedeterminată înseamnă că planta, atunci când are condiții prielnice, dezvoltă noi etaje, pe care înflorește și fructifică. Fructele mai bătrâne, de pe etajele inferioare, se usucă și se scutură. Dar, fiind vorba despre o cultură în câmp, desigur că nu poate fi lăsată să se dezvolte la nesfârșit, spre deosebire de roșii sau ardei, de exemplu, care se culeg pe măsură ce se coc. De aceea momentul recoltării trebuie ales atunci când se poate obține un randament optim. Dar mai bine să o luăm cu începutul!

O plantă care suportă bine seceta

Năutul este o plantă din familia leguminoaselor. Cultura sa aduce numeroase beneficii solurilor pe care este cultivat. De altfel, cele mai bune premergătoare sunt cerealele. Este totuși recomandat să nu se cultive imediat după alte leguminoase.

Preferă solurile mijlocii spre ușoare, cu un pH cuprins între 6,8 și 8. Germinația are loc atunci când temperatura în sol ajunge la 3-4°C. În primele faze de vegetație suportă fără niciun fel de probleme temperaturi de până la -6°C. Pe măsură ce ajunge în stadii mai avansate de vegetație are nevoie de căldură. Pe de altă parte, suportă foarte bine seceta. Acesta este un avantaj, dacă e să ținem cont de tendințele schimbărilor climatice, mai ales în sudul și estul României. În schimb, precipitațiile abundente creează probleme. Excesul de umiditate favorizează apariția bolilor și chiar înflorirea repetată.

Helicoverpa armigera, cel mai mare inamic

La ferma Agrototal, unde lucrează Dan Zăviceanu, tehnologia culturii a început cu o arătură de toamnă, urmată de o discuire, tot în toamnă. În primăvară s-a făcut o tăvălugire. A fost făcută și o fertilizare cu NPK, 150 kg/ha, în toamnă.

Perioada optimă de semănat este prima decadă a lui martie. Însă, date fiind condițiile din primăvara lui 2018, s-a semănat mai târziu cu o lună, în prima decadă a lui aprilie. Norma de semănat a fost de 45-50 boabe/m.p. Distanța între rânduri a fost cuprinsă între 30 și 70 cm, în funcție de soi. Pentru plantele erecte a fost păstrată o distanță mai mare, în timp ce pentru celelalte distanța a fost mai mică, pentru ca ele să se poată susține una pe cealaltă.

Pentru a împărți cât mai mult riscurile, dar și pentru a putea face comparații au fost folosite mai multe soiuri: Burnas, Hakan, Jumbo, Macarena, Rodin și Pascia.

Momentul recoltării a fost ales atunci când 70% dintre boabe se îngălbeniseră, astfel încât să aibă și o rezistență bună la scuturare. Productivitatea a fost cuprinsă între 2.000 și 2.500 kg boabe/ha, în condițiile în care pragul de rentabilitate este de cca 1.200 kg boabe/ha. Dar cu un an înainte, în 2017, producția a fost de peste 2.600 kg/ha!

Un alt fapt care trebuie avut în vedere, spune agronomul, este că anul 2018 a fost unul ciudat și total nefavorabil acestei culturi. „Așa cum se știe, primăvara a fost foarte secetoasă, apoi a urmat o vară cu precipitații abundente. Umezeala excesivă a determinat un atac masiv de Helicoverpa armigera (omida fructelor), care a produs pagube destul de însemnate. În aceste condiții am obținut rezultatele despre care am vorbit. Altfel, ele ar fi fost mult mai bune!“

După evaluarea specialiștilor, pagubele produse de acest fluture nocturn, care atacă peste 200 de specii de plante, au urcat până la 70% din producție, pe unele sole.

Argumente forte pentru năut

Una dintre problemele existente este lipsa unor pesticide și erbicide omologate în România pentru această cultură. Astfel, combaterea buruienilor a fost făcută printr-o prașilă mecanică, la 70 cm. De asemenea, nu există nici pesticide omologate pentru năut. Ca atare, există oarecare riscuri ce trebuie asumate.

Pe de altă parte, mai spune directorul Agrototal, toamna aceasta a făcut ca, din cca 700.000 ha semănate cu rapiță, în jur de 500.000 să fi fost întoarse. „Ce facem la primăvară, în această situație?“, întreabă el. „Părerea mea este că leguminoasele, năutul, sunt și ele de luat în seamă, astfel încât să împărțiți riscurile. Practic, este un contrabalans pentru floarea-soarelui. Un an și cu năut bun și cu floarea-soarelui cu rezultate bune nu se poate. În schimb, este posibil un an cu rezultate medii spre bune la amândouă.“

Prețul mediu al unui hectar cultivat cu năut este de aproxi­mativ 2.200-2.400 lei. Producția se poate vinde cu 2-3 lei/kg. „La o productivitate medie de 2.400 de kg/ha se poate obține un profit demn de luat în seamă“, este concluzia specialistului. „În plus, se adaugă beneficiile pe care le aduce solului. Anul acesta, acolo unde am avut năut am semănat rapiță și grâu. Modul în care au răsărit este spectaculos. Așa că iată încă un motiv în plus pentru a cultiva năut“, a încheiat Dan Zăviceanu.

Alexandru GRIGORIEV

Pentru menţinerea şi sporirea fertilităţii solului este necesar un asolament raţional întocmit din care să nu lipsească culturile leguminoase anuale sau sola „săritoare“ care cuprinde leguminoase perene sau amestec de graminee şi leguminoase perene.

Dintre leguminoasele anuale cea mai valoroasă ar fi soia, însă este pretenţioasă la umiditate şi, în condiţiile când seceta este tot mai frecventă, iar irigaţiile lipsesc, se apelează la mazăre. Aceasta se însămânţează timpuriu, în mustul zăpezii, şi vegetează în perioada mai răcoroasă folosind apa acumulată în sol în perioada de iarnă şi ajunge la maturitate înainte de apariţia secetei şi arşiţei puternice.

În zonele cu secetă frecventă, cea mai rezistentă dintre leguminoasele anuale este năutul. El are capacitatea ca în perioadele cu stres hidric să-şi înceteze activitatea pe care o reia când apar condiţii favorabile, fără ca prin aceasta să se influenţeze semnificativ nivelul producţiei.

Năutul face parte din familia leguminoase şi se cultivă specia Cicer arietinum.

Boabele de năut care conţin 18-28% proteină, 46-48% amidon şi 6-7% grăsimi se folosesc în alimentaţie – fireşte, prăjite – ca surogat cafea, precum şi în furajarea animalelor.

Se poate cultiva în condiţiile cele mai puţin prielnice pentru alte culturi, pe soluri uşoare şi chiar pe sărături. Are coacere uniformă, nu se scutură la maturitate, tulpinile sunt erecte, uşor de recoltat cu combina.

Năutul are rădăcini viguroase şi profunde, cu mare capacitate de solvire a substanţelor greu solubile din sol.

Tulpina este ramificată, prevăzută cu pori ca şi frunzele şi păstăile, perozitate care îi asigură rezistenţa la secetă.

Perioada de vegetaţie este relativ scurtă, de 90-100 zile, putând valorifica umiditatea acumulată în perioada de iarnă şi maturizându-se înainte de apariţia arşiţelor puternice. Excesul de umiditate este dăunător năutului deoarece se înmulţesc bolile. De aceea nu se irigă, chiar dacă are condiţii nefavorabile de dezvoltare.

Eliberând terenul devreme şi lăsându-l bogat în azot, este o foarte bună premergătoare pentru cerealele de toamnă. El se cultivă după cereale păioase sau prăşitoare.

Lucrările solului constau dintr-o arătură la 20-22 cm care să intre în iarnă bine mărunţită şi nivelată, condiţie necesară însămânţării năutului primăvara devreme.

Pregătirea patului germinativ se efectuează cu combinatorul la adâncimea de însămânţare de 5-6 cm.  Fertilizarea constă în aplicarea a 40-60 kg/ha P2O5 care se încorporează sub brazdă şi, în cazul când este foarte secetă şi bacterizarea seminţei cu nitragin nu dă rezultate, se aplică 30-50 kg/ha de azot în timpul vegetaţiei, la prăşit.

Semănatul se execută primăvara devreme, când în sol se realizează 3-4°C, şi nu trebuie întârziat de teamă că vor apărea temperaturi negative deoarece, în faza tânără, năutul rezistă la -6°C.

Se însămânţează cu maşina pentru prăşitoare, la 50 cm între rânduri, sau în benzi de câte 3 rânduri la 45 cm, iar între benzi la 70 cm pentru urmele roţilor tractorului.

Se vor asigura 40-45 de boabe germinabile/mp, la 46 cm adâncime, folosind 80-120 kg/ha de sămânţă.

Lucrările de întreţinere urmăresc combaterea buruienilor, a bolilor şi dăunătorilor. Buruienile se combat prin 2-3 praşile, iar, dacă gradul de îmburuienare este ridicat, se aplică şi erbicide.

Pentru combaterea bolilor (antragnoza şi fuzarioza) şi a dăunătorilor (musca minieră a năutului, care are 3-4 generaţii pe an) este necesar să se respecte rotaţia culturilor, să se trateze sămânţa şi în cele din urmă să se aplice insectofungicidele specifice. Recoltarea se execută când majoritatea păstăilor s-au îngălbenit şi boabele sunt tari, folosind combina, iar dacă cultura s-a îmburuienat, se recoltează în două faze. În condiţii de tehnologie corespunzătoare se pot obţine producţii de 2.000-3.000 kg/ha de boabe. Rezultă deci că în orice condiţii există o leguminoasă valabilă în asolament.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU