reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Sep 2019

Tratamente la ceapă

Se recomandă tratament la ceapă – pentru a combate musca cepei (generația a II-a) și bolile foliare astfel:

  • tratamentul 1 – se va efectua în perioada 31 mai 2019 – 06 iunie 2019;
  • tratamentul 2 – la un interval de 7-15 zile față de tratamentul anterior, în funcție de regimul de precipitații.

NOVOZIR MN 80 – 0,2% sau VONDOZEB – 0,2% sau CURZATE MANOX – 0,25% + DECIS 25 WG 0,003% sau CALYPSO 480 SC – 0,02%. + ARACET – 0,12%.

La toate rețetele de tratament se poate adăuga îngrășământ foliar în concentrațiile recomandate de producător.

Alte Recomandări importante:

Luați măsurile ce se impun pentru protecția mediului înconjurător!

- produsele se solubilizează separat, se omogenizează și apoi se pulverizează;

- resturile de soluții sau apa rezultată în urma spălării echipamentelor de stropit nu trebuie sa ajungă în apropierea apelor de suprafață, șanțuri etc.

- executarea tratamentului, pe timp liniștit, fără vânt. Nu aplicați tratamentul dacă viteza vântului este mai mare de 4-5 m/s.

- citiți cu atenție eticheta produsului pe care îl folosiți;

- la realizarea amestecurilor se verifică compatibilitatea pesticidelor, fizică și chimică.

- Se vor utiliza doar produse de protecția plantelor recomandate de CODEX-PEST EXPERT, pentru testele avertizate, omologate de către ,,COMISIA INTERMINISTERIALĂ DE OMOLOGARE A PRODUSELOR DE UZ FITOSANITAR“, avizate pentru a fi folosite pe teritoriul ROMÂNIEI.

- Respectați cu strictețe normele de lucru cu produse de uz fitosanitar, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor și a animalelor!, conform ORDINULUI COMUN (Ord. 45/1991 al MAA; 68/05.02.1992 Min. Mediului; 15b/3404/1991 al Dep. Pentru Admin. Locală și 127/1991 al ACA din România, 1786/TB/1991 al Minist. Transporturilor).

Produsele fitosanitare trebuie să fie utilizate în mod corespunzător.

Utilizarea lor corectă include aplicarea principiilor bunelor practici fito­sanitare si îndeplinirea condițiilor stabilite în conformitate cu articolul 31 și specificate pe etichetă. Aceasta respectă, de asemenea, dispozițiile Directivei 2009/128/CE și, în special, principiile generale de combatere integrată a dăunătorilor prevăzute la articolul 14 și în anexa III la respectiva directivă.

În vederea protejării sănătății oamenilor și a animalelor, protecției albinelor și a mediului înconjurător, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care utilizează pe terenurile pe care le dețin produse de uz fitosanitar din grupele a III-a și a IV-a de toxicitate, au obligația să le depoziteze, să le manipuleze și să le utilizeze în conformitate cu instrucțiunile tehnice care le însoțesc, aprobate potrivit legii.

Sursa: Oficiul Fitosanitar Bistrița-Năsăud

Tratamente și lucrări de mai pentru culturi sensibile

Luna mai reprezintă un vârf al activității în agricultură. În această lună încep să se coacă primele fructe autohtone, căpșunele, să se recolteze florile unor plante medicinale sau aromatice ori să se manifeste o sumedenie de boli sau dăunători. Toate acestea cer atenție și eforturi din partea fermierilor.

Căpșunele sunt foarte sensibile la secetă

Căpșunele sunt primele fructe care se coc în mediu neprotejat în condițiile din țara noastră. În luna mai deja primele fructe încep să ajungă la piață. Dar, pentru ca acestea să aibă o calitate corespunzătoare, trebuie întrunite o sumedenie de condiții.

Un element specific al căpșunului este că are dimensiuni reduse și un sistem radicular destul de slab dezvoltat. Din acest motiv este deosebit de sensibil la lipsa de nutrienți și la secetă. Specialiștii spun că există patru fenofaze în care lipsa de apă suficientă, chiar și pe o perioadă foarte scurtă, are un impact devastator asupra culturilor, putând să le distrugă în proporție de până la 80%. Acestea sunt formarea inflorescențelor, formarea și creșterea fructelor, maturarea fructelor și perioada de după recoltare. Așa după cum se poate lesne observa, două sau chiar trei dintre aceste etape se parcurg în timpul lunii mai.

În concluzie, imediat ce se observă semnele lipsei de apă, trebuie aplicate irigații. În general, pe perioada de la înflorire și până la recoltare, căpșunii au nevoie de patru-cinci reprize de udare, fiecare dintre ele cu o normã de 400 m.c/ha, adică 40 litri/m².

Mai puțin azot și mai mult calciu

În ceea ce privește necesarul de nutrienți, în această perioadă, pentru o producție bogată și de calitate sunt recomandate fertilizările foliare. În prima fază, de formare a fructelor, este foarte importantă asigurarea unui echilibru judicios între azot, fosfor și potasiu. Pe măsură ce fructele se măresc, scade necesarul de azot, în schimb crește cel de fosfor și potasiu. Foarte important este și calciul, a cărui absență determină o sensibilitate la mucegaiuri și o capacitate redusă de păstrare.

În perioada de coacere a fructelor se renunță complet la fertilizarea cu azot, în schimb se administrează calciu la șapte-zece zile.

La căpșuni se aplică în cursul lunii mai cel puțin două tratamente fitosanitare. Scopul acestora este combaterea putregaiului cenușiu, cel mai mare dușman al căpșunilor, care poate compromite până la 80% din recoltă, a pătării albe a frunzelor și a făinării. Împotriva acestora se folosesc fungicide sistemice și de contact pe bază de tiofanat-metil, fenhaxamid, clorotalonil sau alte substanțe specifice.

Pentru combaterea paraziților, precum afide sau păduchi de plante, păianjenul roșu, cărăbușul de mai, viermi albi, viermii sârmă, trips, viespea neagră, gărgărița neagră, gândacul păros, nematozii galicoli, limaxul cenușiu și păduchele negru, se folosesc insecticidele sistemice în fazele mai timpurii de dezvoltare și de contact în perioada apropiată recoltării.

Ceapa și usturoiul, aliați ai căpșunilor

Pentru cei care doresc o cultură de căpșuni bio există și soluția combaterii dăunătorilor folosind metoda culturilor intercalate. Între rândurile de căpșuni se cultivă usturoi și ceapă de arpagic. Prezența acestor două plante are proprietatea de a îndepărta cea mai mare parte dintre acești dăunători.

O altă tehnică pentru a reduce semnificativ riscul apariției putregaiului cenușiu este mulcirea. În siste­mele de culturi intensive și/sau comerciale, aceasta se face cu folie neagră. Dar aplicarea foliei negre presu­pune și existența unui sistem de irigații cu picătura. Atât folia de mulci cât și sistemul de irigații trebuie instalate înainte de răsădirea căpșunilor. În culturile de mici dimensiuni sau în cele deja existente, mulcirea se poate face foarte bine cu paie de grâu. Condiția este ca acestea să fi fost bine uscate și să nu fie mucegăite. Avantajele mulcirii sunt multiple. În primul rând nu permit contactul direct al căpșunelor cu pământul, ceea ce face ca ele să rămână curate. Riscul apariției Botrydis (putregaiului cenușiu) este redus semnificativ. De asemenea, apariția și dezvoltarea buruienilor sunt semnificativ reduse.

În fine, foarte important pentru a avea o cultură de căpșuni sănătoasă și productivă este ca terenul să fie păstrat curat. Acest lucru se realizează prin prașila manuală sau mecanizată. Cu aceeași ocazie se realizează și tăierea stolonilor care apar. Deși unii îi privesc ca pe o metodă de întinerire a culturii, adevărul este că nu fac decât să scadă performanțele și productivitatea. Practica a demonstrat că noi culturi, realizate din stoloni provenite de la culturile de bază, alăturate, nu au dat producții mai mari de 4-5 t/ha, față de 20-22 tone, cât au produs culturile-mamă.

Raționalizarea apei – cheia unor arome puternice

Mai este luna de start a producției și pentru culturile de plante cu frunze aromatice. Și acestea au o tehnologie mai aparte datorată specificului lor. Pentru că partea consumată o reprezintă frunzele, care rețin cea mai mare parte a substanțelor provenite din sol și din tratamente, nu trebuie utilizate substanțe de sinteză. Nici fertilizarea cu produse organice nu este recomandată în perioadele de vegetație a plantei. În situații speciale se pot utiliza fertilizanți foliari organici, în special din categoria celor cu aminoacizi. De asemenea, pentru ca aromele specifice să fie pregnante este important să fie acoperit necesarul de microelemente al plantelor.

Pe de altă parte, o chestiune sensibilă este și cantitatea de apă pe care culturile o au la dispoziție. În mod excepțional, la astfel de plante cel mai bine este să fie udate aproape de minimul necesar. Prea multă apă face ca aroma să se „dilueze“, în timp ce prea puțină determină o dezvoltare lentă și un randament scăzut.

Prașila este și ea o operațiune importantă în cultura plantelor aromatice. Buruienile trebuie îndepărtate încă de la apariție, astfel încât plantele să poată beneficia atât de substanțele hrănitoare din sol, cât și de lumină și aer.

Potasiul, calciul și microelementele, esența principiilor active

O altă categorie de culturi ale cărei rezultate se concretizează în luna mai sunt anumite plante medicinale, de la care se recoltează florile. E de la sine înțeles că la astfel de plante orice fertilizare cu substanțe de sinteză este exclusă. Nici fertilizarea organică nu își are locul, cu excepția celei de toamnă. Ceea ce este impor­tant pentru astfel de culturi este îndepărtarea buruienilor, pentru a permite ca plantele să absoarbă cât mai mult dintre principiile active existente în sol.

La fel de important este ca pe o plantă să existe mai puține flori care să concentreze principiile active. Acest lucru se realizează păstrând o concentrație de azot mai apropiată de limita inferioară. Dacă există mai mult azot, atunci se vor forma mai mulți muguri, dar florile vor fi de calitate inferioară. În schimb, potasiul, calciul și microelementele sunt cele ce asigură un conținut ridicat de principii active în floare!

Alexandru GRIGORIEV

Ceapa batun, o cultură productivă la Goșmani

Proprietăţile curative şi antiseptice ale bulbilor de ceapă au fost folosite din vremurile străvechi în medicina neconvenţională pentru combaterea multor boli. Considerată timp îndelungat un mijloc universal de protecţie şi remediu curativ, „verdeaţa şarpelui“ sau „iarba şarpelui“ este cunoscută în special pentru gustul său iute. Cu toate că în lume sunt cunoscute peste 400 de specii de ceapă, din această diversitate în calitate de culturi legumicole sunt cultivate doar 6 specii, dintre care cea mai răspândită este ceapa comună. În condiţiile noastre se cultivă ceapa pentru salată (ceapa-batun, ceapa-eşalot, ceapa-verde etc.), iar legumicultorii amatori cultivă pe suprafețe mici și ceapa-şinit, ceapa mirositoare și alte specii de ceapă decorativă. În schimb, dintre aceste specii, un tânăr curajos din satul Goșmani, comuna Români din județul Neamț, a lăsat culturile clasice din ferma părinților și a început să cultive o suprafață semnificativă cu ceapă batun.

Ceapa batun: plantă perenă, fără bulbi

Andrei Andrei este curajosul cultivator care vede în aceasta o cultură de calitate, valoroasă doar în sistemul clasic: „Ceapa batun sau ceapa de iarnă este o plantă perenă, fără bulbi. În primul an de vegetaţie la plante apar frunze tubulare mari, de culoare verde-închisă, iar în anii ulteriori plantele formează tulpini florifere. De altfel, pe un singur loc ceapa batun creşte 4-6 ani. Printre altele, o calitate valoroasă a acestei cepe este că ea poate da frunze verzi primăvara devreme, atunci când pe masa consumatorilor lipsesc legumele proaspete. Este o cultură pe care o poți cultiva mai ușor datorită tehnologiei de cultivare. Totodată, am introdus-o în asolament pentru a putea beneficia de un proiect european. Momentan este o cultură nouă pentru mine și până îi învăț secretele trebuie depusă multă muncă. Datorită faptului este o cultură destul de scumpă am început să o cultiv doar pe o suprafață de un hectar, dar voi mări suprafața în anii următori! Anul trecut am avut o producție de 12 t/ha, iar anul acesta estimez o producție de 8 t/ha datorită unei sole unde am întâmpinat probleme tehnologice, întârziind plantatul, în cele din urmă. Deocamdată am în cultură ceapa (plata) din arpagic și urmează ca anul acesta să cultiv și ceapa din sămânță.“

ceapa batun 3

Tehnologie clasică și rezultate pe măsură

Un alt motiv pentru care Andrei a ales această cultură este faptul că este rezistentă la frig, suportând îngheţuri de până la -25°C, iar tehnologia de cultivare este una simplă: „Frunzele ei încep să crească la temperatura de 1°C, când se topeşte zăpada. Două-trei plante se pot despărţi de tufă şi se pot planta în sol la o distanţă de 15 cm. Pentru menținerea unei umidități optime (75-80%) recomand să se facă 5-6 udări cu norma de 300 m3 de apă la hectar. În schimb, în al doilea an, primăvara devreme, câmpul se boronește cu grape ușoare, în scopul înlăturării de pe plante a frunzelor uscate și distrugerii crustei de la suprafața solului. Pe suprafațe mici acest procedeu se face în mod natural cu ajutorul greblei. Tunsul frunzelor verzi începe în luna aprilie, această operație fiind repetată de 2-3 ori, pe măsura creșterii din nou a acestora. Termenul când au fost tăiate ultima oară frunzele are o mare influență asupra recoltei și a faptului cât de repede vor crește acestea în anul viitor, precum și asupra rezistenței plantelor la frig. De aceea ultimul tăiat trebuie făcut nu mai târziu de luna septembrie. După fiecare tuns al frunzelor de batun este necesar să se aplice fertilizări suplimentare ale plantelor. Concomitent se udă.“

Dintre celelalte procedee agrotehnice sunt necesare afânările intervalelor dintre rânduri și plivitul buruienilor pe rând. Plantele de doi și trei ani ale cepei batun pot fi folosite în calitate de material săditor la cultura forțată a cepei verzi în teren adăpostit. La pregătirea materialului pentru plantarea în acest scop, înainte ca plantele să fie săpate din pământ, frunzele se taie la o jumătate din lungime, iar bulbii se scot și se păstrează la o temperatură de 0-1°C. După aceasta ei se plantează prin metoda „de pod“, ca și la cultura forțată a cepei obișnuite. Prețul de cost al batunului este de 2-3 ori mai mic în comparație cu cultura forțată a cepei obișnuite pentru cozi.  Pentru obținerea semințelor, în cel de-al treilea an frunzele nu se taie; astfel plantele formează tulpini florifere, înfloresc și produc semințe. Recoltarea se face în câteva etape, pe măsura maturizării inflorescențelor. Treieratul și curățirea semințelor de batun sunt la fel ca și la ceapa obișnuită.

ceapa batun 2

Beneficiile asupra organismului

În conformitate cu normele ştiinţific argumentate, un adult trebuie să consume anual nu mai puțin de 12 kg de ceapă, din care 3 kg sub formă de frunze verzi. Conform studiilor, componenţa biochimică a bulbilor şi frunzelor verzi diferă de la soi la soi. Conţinutul substanţei uscate în soiurile iuţi constituie 14-21%, în soiurile semiiuţi – 9-13%, a zahărului în bulbi – de la 4,5 până la 11,7%, iar în frunze acesta variază de la 0,3 până la 1,7%. Un conţinut sporit de acid ascorbic se atestă în frunzele verzi (27-32 mg/100 g), în bulbi fiind considerabil mai mic (4,1-0,4 mg/100 g). Pentru a satisface necesităţile organismului în vitamina C este suficient un consum de 50-70 g frunze de ceapă sau 30-50 g de bulbi. Ceapa conţine, de asemenea, 2,8-4,5% de substanţe azotate, 0,05-0,12 mg/100 g de vitamina B1, 0,02-0,07 mg/100 g de vitamina B2, iar conţinutul acidului nicotinic şi pantotenic variază între 0,2-0,6, respectiv 0,08 mg/100g.

Gustul specific amărui, iuţimea şi mirosul cepei se datorează prezenţei uleiurilor eterice, al căror conţinut variază, în funcţie de soi, de la 20 până la 90 mg/100 g de masă verde. Soiurile de ceapă dulce dețin acest gust nu pentru că au un conţinut sporit de zahăr, ci din cauza conţinutului scăzut de uleiuri eterice. Soiurile iuţi au un conţinut mai mare de zahăr, care este însoţit de cantităţi sporite de uleiuri eterice.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cultura ecologică a cepei de arpagic

Pentru cultura ecologică, soiurile de ceapă trebuie să răspundă câtorva cerințe: să aibă rezistență ridicată la viroze, bacterioze și micoze; să prezinte adaptabilitate la condițiile de mediu; să ofere capacitate mare de producție; să nu aparțină organismelor modificate genetic; să aibă rezistență la transport, păstrare și manevrare.

Pregătirea solului și înființarea culturii

Toamna se desființează resturile culturii anterioare prin discuire și se execută o arătură la 28-30 cm, iar primăvara terenul va fi afânat superficial și modelat în straturi înălțate, cu coronament de 104 cm (solul nu este obligatoriu să fie modelat în brazde). În gospodărie toate aceste lucrări se fac manual, iar brazdele vor avea dimensiunea dorită (de la 0,50 la 1,00 m). Înainte de plantare, pentru prevenirea atacului de mană, arpagicul se tratează termic, prin menținerea, timp de 8 ore, la temperatura de 30-35 grade Celsius.

  • Plantarea se efectuează primăvara cât mai devreme, în luna martie (prima decadă în sudul țării, ultima decadă, în nord), la următoarele distanțe:
    • pe teren modelat, 4 rânduri pe brazdă, la distanța de 28 cm între rânduri și 6-8 cm între plante pe rând, cu zone de protecție la rigole de 10 cm; în benzi de câte 2 rânduri, la 34 cm distanța între benzi, 25 cm între rânduri pe bandă și 7 cm între plante pe rând;
    • pe teren nemodelat, în benzi de câte 5 rânduri, la distanța de 25 cm și 7-8 cm între plante pe rând sau în rânduri (fără benzi), la 25 cm între rânduri și 8-10 cm între plante pe rând.

Adâncimea de plantare este de 4-5 cm pe solurile ușoare și de 2-3 cm pe solurile compacte (vârful trebuie să rămână afară). Pentru un hectar se folosesc 500-600 kg de arpagic.

Lucrări de îngrijire: prășitul se execută ori de câte ori este nevoie, prin afânarea solului la 6-8 cm, irigarea, în caz de secetă, fertilizarea fazială cu produse din gama F231, Cropmax, Bionat.

Combaterea bolilor și dăunătorilor

Bolile cele mai întâlnite la cultura de ceapă sunt putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă, mana cepei, alternarioza, putregaiul alb, putregaiul cenușiu, iar ca dăunători, nematodul bulbilor, tripsul cepei și gândacul roșu.

Pentru combaterea bolilor culturii cepei ecologice se pot utiliza următoarele metode:

  • biologice, folosind Trichodex 25 WP și Trichosemin 25 PTS pentru combaterea putregaiului;
  • biochimice, cu preparate minerale precum hidroxid de cupru (Champion 50 WP, Funguran OH 50 WP, Kocide 101), în concentrație de 0,4 %, pentru combaterea manei ori oxiclorura de cupru (Turdacupral 50 PU, Oxicig 50 PU), în concentrație de 0,4-0,6 %, pentru mană;
  • fungicide minerale: decoctul de coada-calului, purinul de urzică vie, infuzia de mușețel și macerat de usturoi. Ceapa în sine conține substanțe care o feresc de anumite boli.

Pentru combaterea dăunătorilor sunt utilizate mai multe măsuri, printre care:

  • metoda biologică – plante contra insecte, bazată pe însușirea unor plante de a secreta substanțe repelente sau distrugătoare pentru dăunători (pelin, muștar negru, fenicol, levănțică, busuioc, ricin, urzică vie etc., se cultivă printre rândurile de ceapă, din loc în loc);
  • metode biochimice, prin folosirea insecticidelor minerale precum Alaun (pitră acră), făina de bazalt, săpun de potasiu, sulfat de aluminiu sau prin utilizarea unor insecticide vegetale obținute din urzica vie, ferigă, pelin, leurdă, usturoi etc.

Maria BOGDAN

Abonează-te la acest feed RSS