reclama youtube lumeasatuluitv
update 22 Oct 2019

Totul despre cultivarea spanacului urcător

O nouă cultură agricolă se pregăteşte să „cucerească“ exploataţiile din România. Este o premieră şi, cu siguranţă, promite să aducă ceva nou în alimentația noastră. Este vorba despre spanacul urcător, Basella rubra. Deşi nu este introdusă de mult timp în România, interesul pentru această plantă este mare, mai ales că poate fi cultivată cu succes şi în sistem gospodăresc.

Pentru cei care nu au aflat încă, Spanacul de Malabar – Basella rubra – provine din zona Asiei şi face parte din familia Basellaceae. Această specie de spanac este o plantă de zi scurtă, suculentă, cu tulpina netedă și cu o multitudine de lăstari lungi de câțiva metri. Tulpinile pot fi de culoare verde sau purpurie. Frunzele sunt cărnoase, ovate sau sub formă de inimă, cu o lungime cuprinsa între 5-12 cm. De asemenea, fructul este cărnos, ovoid sau sferic, cu o lungime de 5-6 mm și capătă culoare mov la maturitate. „În prezent, la SCDL Buzău a fost aclimatizat un genotip cu caracteristici distincte, ce poate fi cultivat pe tot teritoriul ţării noastre în sistem palisat. Cultura se poate înfiinţa primăvara devreme prin semănat direct sau prin răsad. Semănatul direct se poate realiza în zonele mai calde, după data de 1 aprilie, iar pentru producerea de răsad semănatul se realizează în palete alveolare, în prima decadă a lunii martie. Plantatul în câmp se face după data de 15 aprilie în zonele mai calde, iar în zonele mai reci în jurul datei de 1 mai. Lucrările de îngrijire sunt cele specifice spanacului comun, cu precizarea că acesta trebuie palisat (legat pe arac, boltă). Până în prezent nu s-au depistat boli şi dăunători care să aducă pagube majore culturii“, declară dr. ing. Costel Vînătoru, SCDL Buzău.

Tehnologia de cultură

spanacul urcator 3

Planta preferă solurile expuse la soare, climatul umed și altitudini de până la 500 m. La temperaturi scăzute, planta are vigoare redusă și producția este foarte slabă. Înflorirea este indusă de lunile cu zile scurte. Specia preferă solurile nisipoase, lutoase și bogate în materie organică cu pH-ul de 5.5-8. Înființarea culturii se poate face prin răsad sau semănat direct. De precizat că are o rezistență mai mică la temperaturi scăzute față de spanacul comun și nu suportă înghețul. Poate fi cultivat pe tot teritoriul țării noastre, atât în spații protejate cât și în câmp, în sistem palisat. Această sensibilitate la temperaturi scăzute împiedică germinarea optimă a semințelor, însă suportă foarte bine temperaturile ridicate, chiar și arșița din timpul verii. Producerea răsadului se poate face ca și pentru celelalte plante legumicole, pentru câmp.

Semănatul se realizează în prima decadă a lunii martie, iar plantatul în câmp se face după 15 aprilie, atunci când temperatura s-a stabilizat. Pentru spații protejate reci semănatul se aplică în prima decadă a lunii februarie, iar plantatul în prima parte a lunii aprilie. În spații protejate încălzite poate fi cultivat pe toată perioada anului. O atenție deosebită trebuie acordată spațiului de nutriție și asigurării spațiului de creștere și dezvoltare a plantei, avându-se în vedere că aceasta are aspect de liană și se dezvoltă puternic pe verticală. În câmp, distanța de plantare între rânduri variază de la 70-120 cm și 35-40 cm între plante/rând, cu mențiunea că trebuie asigurat un sistem de susținere pentru palisare. În spații protejate, distanța de plantare între rânduri trebuie să fie de minimum 120-250 cm. Rezultate bune s-au obținut la SCDL Buzău atunci când cultura a fost înființată în spații protejate în benzi la 70 cm între rânduri și 2 m între benzi și 40 cm între plante/rând. Frunzele se pot recolta pe toată perioada de vegetație a plantei, în mod eșalonat începând de primăvara devreme până la venirea înghețului.

De precizat că această specie rezistă foarte bine la temperaturi ridicate, poate fi cultivată cu succes pe toata perioada verii, asigurând frunze proaspete și de calitate, spre deosebire de spanacul comun care nu poate fi cultivat la temperaturi ridicate deoarece emite cu rapiditate tije florale, iar cantitatea și calitatea producției scad semnificativ. De asemenea, se recomandă recoltarea eșalonată a frunzelor pentru a stimula planta să producă noi lăstari. Lucrările de îngrijire sunt cele curente, menținerea curată a culturii de buruieni prin efectuarea la nevoie a prașilelor mecanice și manuale și aprovizionarea ritmică cu apă. O atenție deosebită trebuie acordată lucrării de palisat. Sfoara care se leagă la baza tulpinii trebuie să aibă ochiul larg pentru a nu strangula planta, iar spanacul trebuie dirijat pe sfoară asemenea castraveților sau fasolei urcătoare deoarece pe lângă tulpina centrală emite și numeroși lăstari laterali.

Planta poate fi cultivată cu succes în sistem ecologic

spanacul urcator 1

Potențialul de producție al acestei specii este foarte mare, putându-se realiza peste 10 recoltări pe ciclu. De precizat că recoltarea la spanacul comun atinge producția de 10-15 t/ha pe toată perioada de vegetație, pe când spanacul de Malabar depășește această producție doar la o singură recoltare.

Planta este rezistentă la atacul agenților patogeni. În România, până în prezent, nu s-au înregistrat pagube majore provocate de aceștia, motiv pentru care planta poate fi cultivată cu succes în sistem ecologic. „Cercetările întreprinse până în prezent la SCDL Buzău au scos la iveală că această plantă are multiple întrebuinţări: alimentare, medicinale şi ornamentale. Frunzele şi lăstarii cruzi pot fi preparaţi asemenea spanacului tradiţional. Menţionez că, în condiţiile pedoclimatice ale ţării noastre, noua specie de spanac poate fi cultivată de primăvara devreme până la venirea îngheţului. În timpul verii, atunci când temperaturile sunt ridicate, pot fi recoltate frunze şi lăstari proaspeţi de la această plantă, spre deosebire de spanacul comun care poate fi cultivat doar primăvara şi toamna. Proprietăţile alimentare ale spanacului malabar sunt aproximativ identice cu cele ale spanacului comun. Din punct de vedere medicinal, planta aduce un aport substanţial în menţinerea şi tratarea multor afecţiuni“, mai adaugă Vînătoru. Ca plantă ornamentală, spanacul urcător poate fi cultivat în sistem palisat sau pe boltă datorită foliajului bogat, lăstarilor şi florilor frumos colorate.

„În ultima perioadă, fermierii au început să solicite din ce în ce mai mult cercetării plante de nişă. Deşi este recent introdusă în România, interesul pentru această plantă este mare, mai ales că poate fi cultivată cu succes în sistem gospodăresc, iar în prezent staţiunea nu poate onora toate solicitările venite de la cultivatori. Pe măsură ce soiul va fi omologat şi brevetat, potenţialul de producere a seminţelor va creşte şi în scurt timp va fi extins pe scară largă în cultură“, conchide cercetătorul.

Ruxandra HĂBEANU

Abonează-te la acest feed RSS