reclama youtube lumeasatuluitv
update 27 Jun 2022

Măsuri de prevenire a fenomenului de deșertificare

Fenomenul general al schimbărilor climatice se manifestă din plin și pe teritoriul țării noastre. Se apreciază că, dintr-un climat temperat-continental existent în România, s-a transformat în climat subtropical, cu toate consecințele provocate de această schimbare.

Sunt studii care menționează că 1/3 din teritoriul României (7 mil. ha) și 40% din suprafața agricolă prezintă risc de deșertificare. Deja se pierd anual cca 1.000 ha din cauza acestui fenomen. Cele mai expuse teritorii sunt zonele de stepă formate din sudul Munteniei, Dobrogea și sudul Moldovei.

Dar trebuie protejate și zonele de silvostepă care cuprind Câmpia Bărăganului, Câmpia Burnasului, Câmpia Olteniei și Centrul Moldovei.

Evoluția nedorită și care trebuie stopată are loc după schema:

Pădure-defrișare-teren arabil-eroziune-aridizare-deșertificare

Condițiile pedoclimatice în zonele expuse deșertificării se caracterizează prin:

tabel1

Se constată că toate aceste zone au deficit de apă și în anii normali, nu mai vorbim de perioadele de secetă care au devenit tot mai frecvente.

Dacă ne referim numai la Bărăganul de Nord, aici se înregistrează deficit de umiditate de 100-150 mm în anii umezi, 250 mm în anii moderați și 300-350 mm în anii uscați.

Deșertificarea reprezintă degradarea terenurilor din zonele aride, semiaride și sub umede din cauza diverșilor factori, printre care schimbările climatice și activitățile umane, unde raportul anual dintre precipitații și evapotranspirația (ETM) potențială este cuprins între 0,05-0,65.

Calculând Indicele hidrotermic pe anumite teritorii, el are următoarele valori:

indice precipitatii

  irigat neirigat

O unitate indicată hidrotermic asigură producții de 1,0-1,5 t/ha porumb boabe, 0,8-1,0 t/ha cereale păioase, 0,4-0,5 t/ha floarea-soarelui, rapiță soia 10,0 t/ha sfeclă de zahar.

Ca măsuri generale pentru prevenirea fenomenului de deșertificare se recomandă:

1. Creșterea suprafețelor împădurite care în țara noastră reprezintă 26% față de media Europei de 29,3%.

Pe zone, suprafețele ocupate cu păduri sunt de 6,8% în Câmpia Transilvaniei, 5,8% în Câmpia Olteniei, 4,1% în Câmpia Moldovei, 3,5% în Câmpia Bărăganului și 3,2% în Câmpia de Vest.

În principalele județe agricole suprafețele ocupate cu păduri sunt de 10,6 % în Giurgiu, 9,6% în Galați, 9% în Tulcea, 5,8% în Ialomița, 5,1 în Teleorman și 4,4% în Călărași. Sunt recomandate fâșii de pădure de-a lungul Dunării, pe traseul Turnu Severin-Giurgiu, București-Galați și în Dobrogea.

2. Crearea perdelelor forestiere de protecție pentru 7 mil. ha în Dobrogea, Câmpia Română și S-E Moldovei.

Încă din secolul trecut, acad. Traian Săvulescu spunea că: „Agricultura de viitor a României este agricultura la adăpostul perdelelor forestiere de protecție.“ În zonele protejate de perdele evaporarea apei din sol este mai mică cu 25-30% iar transpirația plantelor cu 30%. Pentru fermele mici sunt recomandate perdele de hotar cu plantații de arbuști.

Pentru eficiența maximă a perdelelor forestiere de protecție este necesar un sistem național de perdele în rețele rectangulare cu 300-400 m între perdelele principale, 500-1000 m între cele secundare și sub un anumit unghi față de direcția vântului dominant.

3. Amenajarea pentru irigat a suprafețelor cu deficit de umiditate menționate mai sus.

Ca măsuri curente care pot evita riscul de deșertificare menționăm:

  • Asolamente cu o diversitate de culturi, corect eșalonate, cu 20% leguminoase și cu solă săritoare de ierburi perene.
  • Extinderea sistemului de agricultură conservativă.
  • Menținerea terenului permanent verde prin culturi duble, culturi verzi.
  • Creșterea cantității de materie organică din sol și 30% din resturile vegetale menținute la suprafață.
  • Executarea lucrărilor de afânare a solului pe verticală fără întoarcerea brazdei.
  • Reducerea fenomenului de tasare-compactare prin reducerea trecerilor și executarea lucrărilor numai la umiditatea optimă.
  • Reducerea fenomenului de eroziune prin asigurarea afânării și acoperirii cu vegetație.

Este de datoria lucrătorilor din agricultură și a tuturor specialiștilor agronomi să acționeze permanent pentru prevenirea oricărui fenomen de degradare a solului prin dehumificare, destructurare, compactare, acidifiere, salinizare, eroziune, înmlăștinire și, bineînțeles deșertificare.

Condițiile pedoclimatice influențează producțiile agricole

Fiecare zonă geografică din țara noastră are un anumit potențial agricol determinat de caracteristicile solului, de nivelul precipitațiilor și de regimul termic.

Din aceste motive trebuie respectată zonarea culturilor agricole.

Dacă analizăm datele din tabelul 1 constatăm că pe fiecare zonă diferă atât tipurile de sol cât, mai ales, regimul pluviometric și termic (tabelul 1). Astfel, se observă variații de la 380-460 mm precipitații în Dobrogea la 540-750 mm în Piemontul Getic și de la 8-9,5°C temperatura medie anuală în Câmpia Transilvaniei la 10-11,5°C în Câmpia Română.

Acestea determină și numărul zilelor fără îngheț, care poate fi de 165 zile în Câmpia Transilvaniei și de 200 zile în Dobrogea, adică cu peste o lună de zile mai mult fără grija înghețului.

Tabelul 1 – Zone agricole

Zona

Tipul de sol

Temperatura °C

Zile fără îngheț

T>10°C

Precipitații

mm

Indice hidrotermic

Neirigat

Irigat

Câmpia Română de Est și Sud

cernoziom

10,5-11,5

180-225

1.400-1.800

470-560

5,3

8,4-10,5

Câmpia Centrală și de Vest

cernoziom

brun-roșcat

10,5-11,5

195-220

1.600-1.700

520-560

5,7

8,6-10,8

Câmpia de Vest

cernoziom

Lăcoviște

10,5-11,5

185-195

1.400-1.500

570-630

6,8

8,1-8,7

Dobrogea

cernoziom

Balan

10,5-11,5

200-230

1.500-1.650

380-460

3,9

8,3-8,8

Piemontul Getic

brun-roșcat

Podzol

10-10,5

180-200

1.300-1.500

540-750

6,4

_

Piem. Vestice

Brun-roșcat

Podzol

9,5-11,5

171-190

1.150-1.400

650-760

7,0

_

Câmpia Transilvaniei

cernoziom argilos

8,0-9,5

105-190

1.000-1.250

540-610

5,0

5,6-6,0

Totodată, plantele au o anumită constantă termică (tabelul 2), adică un anumit număr de grade de temperatură utilă (mai mare de 0°C) pentru a ajunge la maturitate.

Tabelul 2 – Constanța termică

Suma gradelor de temperatură utilă (mai mari de 0°C) la:

Grâu de toamnă - 2.000-2.100 (2.300)

Secară - 1.700-2.126

Ovăz - 1.900-2.310

Porumb - 1.200-2.300 (2.800-3.000)

Sorg - 2.500-5.000

Mazăre - 1.352-1.900

Soia - 2.000-3.000

Floarea-soarelui  - 1.700-2.500

Sfeclă 2.400-2.700 (1.940-2.030)

În paranteză – rezultate de la diverși autori

Astfel, grâul de toamnă necesită 2.000-2.100 (2.300)°C, porumbul 1.200-2.300 (2.800-3.000)°C depinzând de soi (hibrid), cât este de timpuriu sau tardiv.

Dacă ne referim la cultura porumbului (tabelul 3) întâlnim hibrizi extratimpurii din grupa FAO 150-250 care au nevoie de 1.100-1.200°C, dar sunt și hibrizi tardivi din grupa FAO mai mari de 460 care pretind peste 1.700°C pentru a ajunge la maturitate.

Tabelul 3

Pioneer – pentru porumb precizează:

Suma unităților termice utile (SUTU)

SUTU = Tmax + Tmin/2 – T biologic activă (peste 10°C)

Porumb extratimpuriu — FAO 150-250

SUTU 1.000-1.200°C

Porumb timpuriu  — FAO 260-340

SUTU 1.200-1.500°C

Porumb semitimpuriu — FAO 350-390

SUTU 1.500-1.600°C

Porumb semitardiv — FAO 400-450

SUTU 1.600-1.700°C

Porumb tardiv  — FAO > 460 SUTU > 1.700°C

Este important să calculăm indicele hidrotermic (Iht) pentru fiecare zonă pentru a putea stabili potențialul de producție la diferite culturi.

Iht = Pmm x  T / 1000

P = precipitații medii anuale

T = temperatura medie anuală

Valoarea Iht este diferită în condiții de irigare față de neirigat și ea poate varia între 3,9 și 7 la neirigat și 5,6 și 10,8 la irigat.

Potențialul de producție la fiecare unitate Iht exprimat în tone/ha este: 1,0-1,5 t porumb, 0,0-1,0 t cereale păioase, 0,4-0,5 t floarea-soarelui, soia și rapiță, 10 t sfeclă-de-zahăr.

Dacă ne referim la Câmpia Română, la cultura porumbului se pot obține:

– la neirigat 1,5 t x 5,7 = 8.550 kg/ha;

– iar la irigat 1,5 t x 10,8 = 16.20-0 kg/ha.

În aceeași zonă, la floarea-soarelui:

– neirigat 0,5 x 5,7 = 2.850 kg/ha;

– irigat 0,5 x 10,8 = 5.400 kg/ha.

Desigur, nivelurile de producție rezultate din calcul sunt orientative pentru că intervine în plus sau în minus nivelul tehnologiei de cultură aplicată.

Pentru o mai bună orientare a fermierilor, prezentăm în tabelul 4 principalii parametri calitativi ai solului.

Tabelul 4 – Parametrii calitativi al solului (valori optime)

Procent argilă %  - 12-32

Densitatea aparentă g/cm3 - 1,25-1,45

Porozitatea totală % -  44-53

Porozitatea de aerație % - 15-30

Permeabilitatea mm/h - 2-4

pH-ul  6,7-7,2

humus % - 4-8

IN - 3-6

Pppm 36-72

Kppm 132-200

Elementele prezentate mai sus constituie criteriile de bază în stabilirea nivelurilor de producție la diferitele culturi, în funcție de zonă și corelat cu aceasta, inputurile pentru un anumit nivel de tehnologie de cultură aplicată.

Se înțelege că nu se justifică să cheltuim foarte mult pentru a aplica o tehnologie superioară într-o zonă al cărei potențial de producție este limitat.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU