Adama 04 mai 2020
update 29 May 2020

Plantaţie de coacăze negre pe dealurile din Aghireșu

În urmă cu patru ani, Ioana Danciu s-a întors în satul natal Aghireşu, județul Cluj, unde a plantat trei hectare cu patru soiuri poloneze de coacăze negre doar din fonduri proprii. De atunci transformă coacăzele în siropuri, dulcețuri, vin sau oțet. Pe lângă coacăze, adaugă în siropuri și dulcețuri fructe de pădure din flora spontană, culese de oamenii din satele din zonă. Apoi, le fierbe domol, pe foc de lemne, într-un atelier artizanal în care munca manuală este la mare preț. Pe viitor, aceasta îşi doreşte o unitate de procesare bine echipată şi să comercializeze produse procesate şi certificate în străinătate.

Reporter: Care este povestea acestei culturi şi de ce aţi ales coacăzele negre?

Ioana Danciu: În anul 2015 nu știam nimic despre coacăze. Dar mă întorsesem în ţară şi știam foarte clar că vreau să fac ceva în satul meu. Am sondat dealurile din Aghireșu și am primit dovada de laborator că pământul lor este roditor. Am ales să-l lucrez pentru că am încrederea că hărnicia poate scoate din țărâna curată, românească, recolte cu gust, după care Occidentul doar tânjește. Și mai cred că merităm și noi să ne hrănim curat și ales, aşa cum au făcut-o bunicii noştri. M-am oprit la cultura de coacăz pentru că fructele adaugă gustului inconfundabil și o sumedenie de proprietăți curative care le apropie mult de leac. În plus, este cel mai puțin pretențios arbust fructifer, deci poate fi lăsat în pace, fără să intervenim prea mult în viaţa lui. Așa că în urmă cu patru ani am fost chiar eu în Polonia, țară care face de mult timp cercetare temeinică în cultura coacăzului negru, și am adus patru soiuri de coacăz. Le-am ales astfel încât să se coacă unele după altele – ca să avem răgaz să culegem toate cele trei hectare de cultură, și ca să fie atât soiuri cu boabe mici și concentrat aromate pentru prelucrare, cât și din cele cu boabe mari, pentru consum.

coacaze negre

Rep.: Ce puteţi să ne spuneţi despre tehnologia de cultivare pe care o folosiţi?

I.D.: Toată munca se face manual, doar cositul între rânduri se face cu tractorul, iar între tufe mergem cu sapa. Recoltarea are loc tot manual.

Rep.: Ce soiuri folosiţi şi ce producţie aţi avut?

I.D.: Avem soiurile poloneze Ruben, Gofert, Tiben şi Tisel. Dar, nu am o cifră exactă în ceea ce priveşte producţia deoarece a fost diferită de la an la an, ca urmare a vârstei culturii și a condițiilor climatice concrete.

flori coacaz

Rep.: Ce tratamente fitosanitare folosiţi, dacă folosiţi, şi unde aţi întâmpinat cele mai multe probleme?

I.D.: Avem o schemă de tratament bio pe care o aplicăm preventiv deoarece suntem în primul an de certificare ecologică. Coacăzul negru are un singur dăunător care face stricăciuni destul de serioase, sfredelitorul tulpinii. Tufa se reface, în fiecare an apar drajoni noi, dar producţia scade considerabil în zonele afectate.

Rep.: Cum se face distribuţia producţiei şi cât a costat un kilogram de coacăze anul acesta?

I.D.: Distribuţia o facem direct din plantaţie sau la domiciliu, la persoane fizice şi hipermarketuri, iar preţul mediu anul acesta a fost 10 lei/kg.

supertractorasul shenile la puterea x

Rep.: Ce perspective de viitor aveţi privind această cultură?

I.D.: Ne dorim o unitate de procesare bine echipată ca să obţinem certificarea bio şi să comercializăm produse procesate şi certificate în străinătate.

Rep.: Ce recomandaţi celor care vor să îşi facă o plantaţie de acest fel?

I.D.: Să aibă o bună strategie de marketing. Cultura nu este pretenţioasă, dar produsul neprocesat este slab vandabil. Experienţa noastră ne-a demonstrat că nevoia de coacăz negru a pieţei de la momentul înfiinţării culturii nu a mai fost de actualitate când am intrat efectiv pe producţie şi a trebuit să căutăm alte moduri de valorificare a fructelor. În condiţiile în care nu sunt asociaţii de producători locali pentru a înlesni comercializarea sau a ne ajuta cu instalaţii frigorifice, iar fructele importate sunt la jumătate de preţ faţă de cele autohtone, nu avem un produs competitiv din punctul de vedere al preţului. Tehnologia rudimentară şi lipsa forţei de muncă afectează productivitatea și se ajunge la un preţ de cost prea ridicat.

Beatrice Alexandra MODIGA

Coacăzul negru (Ribes nigrum L), tăieri de fructificare și reîntinerire

Coacăzul negru poate fi considerat un arbust eminamente european. Peste 85% din producția mondială provine din țările din centrul și nordul bătrânului continent. Fructul este considerat, dincolo de valențele sale alimentare, un întreg „laborator“ medical. Conține vitamina C (de trei ori mai mult decât portocalele), provitamina A, complexul B (B1, B2, B6), PP, zaharuri, antocianine, carotenoizi, flavonoizi, acizi organici, proteine, pectine, taninuri, săruri minerale cu potasiu, calciu, magneziu, fier, sodiu, fosfor, zinc. Frunzele, utilizate și ele în industria farmaceutică, sunt bogate în vitamina C, taninuri, ulei esențial, săruri de potasiu, iar semințele sunt valorificate pentru conținutul de acizi din gama linoleic. Consumul de fructe în stare proaspăte sau sub formă de gemuri, dulcețuri, sucuri, siropuri ori utilizarea produselor farmaceutice pe bază de frunze ar preveni, spun specialiștii, o mulțime de maladii: boli cardio­vasculare, respiratorii și pulmonare, renale, afecțiuni ale aparatului digestiv, reumatismale ori ale sistemului nervos.

În România, coacăzul negru dă rezultate foarte bune în nordul Transilvaniei și Moldovei, dar el este cultivat și în regiunile deluroase din restul zonelor țării. Este un arbust cu creștere de 1-2 m, cu tulpini erecte, viguroase, dezvoltate în tufă, lujeri cenușii-gălbui, pubescenți, frunze cordiforme, cu 3-5 lobi triunghiulari, flori așezate în raceme și fruct (bace) sferic, negru, care se coace în iunie-iulie. Rezistă bine la ger și îngheț, manifestă pretenții ridicate față de umiditate, îi place lumina, dar dă rezultate și la semiumbră, preferă solurile bogate în materie organică, profunde, cu bună capacitate de reținere a apei, aerate și un pH de 5,5-7. În Catalogul oficial de plante de cultură din România pentru anul 2018 este recomandat soiul Poli 51, creat la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni. Tot aici însă au mai fost omologate soiurile Abanos, Deea, Ronix, Geo, Padina. În pepinierele din țară (Mureș, Sălaj, Călărași) se găsesc și soiurile Tsema, Tiben, Bogatâr, Tinker, Tenam.

Tăieri de formare, fructificare și regenerare

Despre înființarea plantației și lucrările de îngrijire nu vom vorbi astăzi. Reținem doar că arbustul intră pe rod în al treilea an de la plantare. Ne vom axa pe tăierile de formare și de fructificare, esențiale pentru producție, așa cum le-a recomandat unul dintre specialiștii de marcă de la ICDP Mărăcineni, dr. ing. Gheorghe Mladin, în Tehnologia de cultură a coacăzului roșu și negru: „Formarea tufei are loc etapizat. În anul al 2-lea, o plantă are 3-4 tulpini primare și pe fiecare cel puțin 2 ramuri secundare, în total, 4-5 ramuri de ordinul II. Toate se scurtează la 3-4 muguri, iar celelalte creșteri se taie de la punctul de inserție. În primăvara anului al 3-lea de la plantare, pe ramurile de ordinul II se vor găsi cel puțin 12 creșteri de ordinul III și mulți lăstari apăruți din zona coletului. Ramurile de prelungire și cele laterale se scurtează la 1/5 din lungime și la fel se procedează cu creșterile din zona tulpinii. Până în toamnă tufa este complet formată, iar prin tăierile din anul al 4-lea se aleg 18-20 de tulpini de vârste diferite, iar cele de prisos se înlătură de la nivelul solului. După anul patru de cultură se fac tăieri de fructificare care constau în eliminarea creșterilor mici, slabe, debile și înlocuirea lor cu tulpini de un an pornite de la baza tulpinii. Se elimină toate ramurile rupte, bolnave și cele bătrâne (de 4 ani), precum și cele care aglomerează centrul tulpinei și împiedică efectuarea lucrărilor de întreținere în plantație. Tăierile de reîntinerire pentru prelungirea capacității de producție, care survin după 8-9 ani de la plantare, se fac prin îndepărtatea tuturor tulpinilor cu vârsta mai mare de un an. În anul următor se rețin în tufă 12-16 tulpini care se scurtează la 1/3 din lungime, pentru a provoca ramificarea. Începând cu anul al treilea, plantele reintră în procesul de fructificare, iar tăierile de aici înainte sunt cele recomandate anterior“. O plantație reîntinerită poate să producă economic 14-16 ani (calculați de la înființare), după care aceasta se defrișează.

Maria BOGDAN

Coacăzele negre de la Izvoarele

Bârsan Cristian s-a născut în Constanța și a studiat la Academia Navală „Mircea cel Bătrân“. Este navigator, mai precis căpitan pe nave port container, și lucrează la o firmă nemțească. Dar vraja Bucureștiului l-a ținut ceva vreme în capitala țării, începând cu anul 2012, după ce soția sa a terminat ASE-ul. Visul de a începe o carieră în Micul Paris s-a spulberat de îndată ce aceștia și-au dat seama că aici trebuie să lucrezi mult, cum spun ei, precum sclavul pe plantație. Viața printre betoane nu i-a încântat deloc și astfel au ajuns doi ani mai târziu în Bacău, la Izvoarele, și au început să planteze coacăze și zmeură.

Libertatea de a alege… și de a construi cu multă dragoste

– Care este povestea acestei culturi? Când ați prins drag de ea și cum ați ajuns să cultivați coacăze negre?

– În anul 2014, când ni s-a născut primul copil, ne-am dat seama că nu prea avem ce libertate să îi oferim în București, iar mai târziu când a crescut a fost și mai greu; îl duceam pe Radu, băiatul nostru, la plimbare printre mașini și betoane. Părculețul din Militari Residence, unde aveam noi apartamentul, era infim pentru câți copii trăiau în blocurile din împrejurimi. Așa că ne-am decis să ne mutăm la Bacău, având posibilitatea de a cumpăra o casă și un teren aici. Astfel ne-am dezlănțuit și am plantat pe terenul nostru 6.000 mp coacăze, 4.000 mp în toamna lui 2015, iar în toamna lui 2017, pe o suprafață de 1.800 mp, zmeură.

Datorită faptului că citisem atâtea despre cultura de coacăze pe Internet ne-am dat seama că este un fruct pe care ni-l dorim atât pentru noi, cât și pentru a-l vinde altora. Întotdeauna am visat să putem ajuta oamenii, să schimbăm ceva în lumea asta și prin plantația asta cred că acest lucru este începutul de a oferi celor care au nevoie fructe sănătoase ce previn cancerul, anemia, diabetul, adică exact bolile de care suferă majoritatea populației.

coacaze c

Așa că am plantat pe 4.000 mp doar coacăze negre, pentru că au mai mulți tanini, ca și coacăzele roșii, și sunt puternic antioxidante. Lumea se uită de multe ori la aspect și aleg coacăzele roșii sau în special fructele dulci, dar noi am învățat că nu contează aspectul sau gustul, ci calitatea și sănătatea. Multă lume, când se gândește la coacăze negre, spune că sunt acre, că așa au fost cândva, pe vremea lui Ceaușescu. Nu este adevărat, coacăzele negre, când sunt coapte cu adevărat, sunt dulcege, seamănă la gust cu afinele.

Terenul a fost cumpărat de la o cunoștință apro­piată, nu este de cea mai buna calitate, însă trebuie să ne mulăm după posibilități. Astfel, am citit diferite studii și ne-am informat cu privire la tehnologia de plantare, respectiv ce soiuri merg în zona noastră, distanța de plantare, precum și tăierea coacăzilor. A trebuit să montăm și un sistem de irigație prin picurare cu pix capilar; am considerat că este cel mai eficient în timp, chiar dacă a fost destul de scump de achiziționat.

– Pentru a înființa această plantație ați accesat fonduri europene sau ați avut fonduri proprii?

– Nu am reușit să accesăm fonduri europene, dar ne-am interesat și am renunțat la acest gând după ce am aflat cerințele; ni s-au părut imposibil de respectat. Cel mai bine este când faci cu banii tăi, nimeni nu-i cere  înapoi. Noi am plantat așa cum am știut, cum ne-am informat din cărți și ne-am descurcat de minune.

Soiuri poloneze eficiente

– Ce soiuri folosiți și ce producție aveți?

– Folosim soiurile Tisel și Tiben, produse în Polonia. Sunt destul de eficiente și mai ales rezistente la ger și boli. Anul trecut, când a nins la sfârșitul lunii aprilie, am crezut că am pierdut toată recolta, mai ales că erau și în floare, dar am reușit să scoatem o recoltă cât de cât bună pentru anul doi de la plantare. Recunosc că zmeura abia dacă reușim să o vedem la culoare anul acesta, însă din coacăzele de anul trecut, în anul doi de la plantare, am reușit să obținem 500 kg. Sperăm anul acesta la mai bine deoarece încă suntem la cules...

– Ce tratamente fitosanitare folosiți, dacă folosiți și când?

– Coacăzul este rezistent la boli și dăunători, până acum nu a fost nevoie de tratamente fitosanitare. În afară de NPK, pe care a trebuit să îl punem la început de fiecare an, din cauza calității solului, de alte tratamente nu a fost nevoie.

– Unde ați întâmpinat cele mai multe probleme la această cultură?

– Piața de desfacere este una slabă, cumpărătorul nu este îndeajuns de informat despre beneficiile coacăzelor și preferă să cumpere din lanțurile de magazine afine sau zmeură aduse din străinătate cu 40-50 de lei/kg, stropite cu tot felul de substanțe chimice, în loc să cumpere produse naturale autohtone și, cel mai important, sănătoase. Sperăm ca oamenii să se reorienteze către produsele românești, care sunt naturale, au gust și ajută la sănătate, în loc să ne îmbolnăvească mai mult.

Valorificare prin prelucrare

– Cum se face distribuția și cât costă un kilogram de coacăze negre?

– Distribuția se face către prieteni, cunoștințe, rar am mai vândut la cofetari. Noi am vândut anul acesta cu 13 lei/kg de coacăze. Am mizat și mizăm pe calitate și pe faptul că le producem natural, chiar dacă plantația se află aproape de oraș.

– Ce perspective de viitor aveți?

– Sperăm în anii următori la o producție cât mai mare. Însă preferăm să folosim coacăzele la gemuri, dulcețuri, iar anul acesta vom încerca să facem și vin din ele. Am încercat să facem și sucuri… sunt extraordinare, făcute cu puțină miere… sunt un boost de energie și vitamine. Vom ieși și pe piață cu ele, însă tare mă tem că lumea nu le va aprecia deoarece preferă să cumpere alte sucuri acidulate și pline de substanțe chimice decât ceva sănătos. Însă noi ne vom face datoria!

– Ce recomandați celor care vor să își facă o plantație de acest fel?

– Le recomand să se informeze foarte bine înainte de a o demara o astfel de investiție. Cu toate că noi avem o suprafață mică, ne-am sacrificat multe zile și, în loc să fim alături de copiii noștri dragi, am dat cu motosăpătoarea, am smuls buruienile și am instalat sistemul de irigație. O altă problemă este cea a culesului! Greu găsești oameni serioși pe care să îi aduci la muncă și să fii mulțumit de ei. Aș spune că este aproape imposibil!

Beatrice Alexandra MODIGA

Abonează-te la acest feed RSS