1957. An de reper în istoria cercetării agricole românești, când s-a înființat Institutul de Cercetare și Dezvoltare Agricolă de la Fundulea, unitate care la vremea aceea avea preocupări legate de ameliorarea pe criterii științifice a porumbului. Mai târziu, tematica de cercetare a cuprins și alte culturi. Institutul s-a unificat apoi cu unele departamente din fostul ICAR și astfel a luat ființă Institutul pentru Cercetări Cereale și Plante Tehnice care a devenit recunoscut atât pe plan național, cât și internațional. După 60 de ani de existență, la Ziua Grâului și a Orzului, organizată sub cupola institutului pe 12 iunie, ICDA Fundulea a fost numit „institut-fanion“ și „templu al grâului“. O umilă recunoaștere a meritelor pe care le au cercetătorii de aici.

Dir. general Pompiliu Mustățea

„După Revoluție ne-a fost foarte greu să ne menținem pentru că finanțarea de la stat s-a redus în fiecare an, ajungând la un moment dat să fie sistată. Atunci s-a trecut la mobilizare, dacă pot spune așa. Am creat soiuri și hibrizi competitivi și ulterior din fermele de producție pe care le avem s-au vândut cantități importante de sămânță de floarea-soarelui, porumb, grâu care au asigurat finanțarea activității de cercetare din institut. Fără această ramură de producție și comercializare a semințelor, institutul ar fi avut aceeași soartă ca alte instituții și stațiuni de cercetare dispărute. După aceea, Ministerele Agriculturii și Educației Naționale au scos la licitație proiecte pe diferite domenii. Accesând aceste proiecte în număr mare, am reușit să supraviețuim și chiar să avem un profit anual. Ne-am menținut și pentru că încă mai avem ceva teren arabil în folosință, 1.864 ha din 7.000 ha, cât aveam în 1988. Încercăm să ne menținem și să creștem din punct de vedere științific. Până acum am fost raportați la cercetări de top efectuate de alte centre de ameliorare cu o putere financiară mult mai mare. Dacă în 2010 aveam doar un specialist în cercetare fundamentală, la Novi Sad existau 18. Acum avem și noi patru tineri cercetători.“

Acad. prof. dr. Gheorghe Sin

„Evenimentul de astăzi are două semnificații. Pe de o parte se face această marcare de zeci de ani de existență a institutului, dar sunt prezentate fermierilor și informații cu privire la ultimele realizări. Ziua Grâului și Orzului este o acțiune care are loc în fiecare an, benefică pentru ambele părți pentru că, practic, soiurile institutului sunt cultivate pe 80% din suprafața arabilă a țării și în momentul de față există o varietate mare de culturi pe care le are încă în studiu. Aș vrea să remarc câteva aspecte, și anume că activitatea institutului se desfășoară în continuare cu toate dificultățile întâmpinate din cauza unei subfinanțări și a presiunii făcute asupra fondului funciar pe care îl mai are. Institutul are preocupări cu privire la ce se întâmplă pe plan mondial, motiv pentru care își îmbunătățește metodele de cercetare atât în domeniul ameliorării plantelor, respectiv al creării de noi soiuri, cât și al verigilor tehnologice potrivite pentru a evidenția potențialul productiv.“

Acad. prof. dr. Valeriu Tabără

„Institutul de la Fundulea este un templu pentru că aici nu s-a crezut în importuri, ci în forțe proprii și s-au creat materiale biologice de o excepțională valoare. La Institutul de la Fundulea s-a făcut pionierat în hibridarea florii-soarelui, s-au obținut rezultate excepționale la soia, la inul de ulei și fuior. De aici s-a pornit. Chiar dacă în ultimii ani nu s-a mai acordat atenția cuvenită cercetării, ameliorarea grâului a continuat. Și, vă spun, este foarte greu ca România să fie bătută la acest capitol, indiferent de soiurile care se aduc din afară. Soiurile create aici au o calitate excepțională, sunt panificabile, au o capacitate mare de producție și adaptabilitate la condițiile noastre climatice. Soiurile aduse din străinătate nu au acest avantaj și asta este o altă caracteristică de templu. Se știe că zeii de import nu au avut niciodată trăinicie. Cei locali au dat elementele de viață și evoluție ulterioară. Cam același lucru este și astăzi la grâu. Ce vedem aici la Fundulea este rezultatul unor cercetări excepționale și al unei gândiri în perspectivă.“

Șeful Laboratorului Plante Autogame, Gheorghe Ittu

„De la mijlocul anilor '70 până în prezent institutul a reușit să ocupe cu soiurile sale cca 80% din suprafața cultivată. Asta pentru că soiurile create au fost apreciate de fermieri. În continuare preocuparea noastră este să menținem competitivitatea. Când vorbim despre realizările ultimilor zece ani trebuie să menționăm soiul cu ponderea cea mai mare în producție. Glossa este un soi cu adaptabilitate bună, calitate pentru panificație, rezistent la arșiță și secetă. Avem și soiuri noi care se extind în teritoriu. Spre exemplu Pitar, un soi înregistrat anul trecut și pentru care anul acesta am rezervat 33 de hectare unde s-au aplicat diferite verigi tehnologice. Pitar este un soi de excepție pentru panificație, are un conținut mai mare de proteină decât celelalte soiuri, însă fără să scadă semnificativ producția. De regulă, această corelație proteină-producție este negativă. Acest soi face excepție de la regulă și astfel oferim fermierilor un soi de foarte bună calitate.“

În ultimii ani politica managerială a institutului s-a axat pe menținerea pe piață prin crearea unor soiuri competitive. Un alt obiectiv a fost „cucerirea“ altor state. O reușită confirmată de faptul că o parte dintre soiurile create la Fundulea au fost înregistrate și în Canada, Ungaria, Turcia, Republica Kirchiză și Argentina.

Directorul general al institutului spune că unitatea a „pierdut“ cumva piața semințelor de porumb și floarea-soarelui. În cazul porumbului marca ICDA Fundulea, la maturitate hibrizii încă pierd apa rapid și ăsta a fost un dezavantaj care s-a văzut pe piață. Însă, prin cercetările recente ale institutului, s-a reușit îmbunătățirea acestui caracter deficitar și există șanse ca în anii următori ICDA Fundulea să se extindă pe piața porumbului.

Institutul de la Fundulea a fost primul care a introdus fenomenul heterozis la floarea-soarelui. România a fost prima țară din lume care a obținut acest succes. Totuși în piață institutul a înregistrat o scădere drastică la floarea-soarelui. Consecință a faptului că hibrizii creați la ICDA Fundulea nu aveau rezistență la erbicide, fermierii s-au îndreptat spre firmele concurente. Însă directorul general, Pompiliu Mustățea, spune că anul acesta și anul viitor vor avea primii hibrizi cu rezistență la ierbicide și este posibilă revenirea pe piața semințelor de floarea-soarelui.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 10-11

Anul înregistrării: 2017

Soiul de triticale Tulnic a fost creat prin selecție individuală repetată anual din combinația hibridă POLONIA7/HAIDUC în cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea.

Caracteristici morfologice

Soiul Tulnic are paiul elastic și gâtul spicului prezintă o perozitate pronunțată pe o porțiune de cca 3-3,5 cm. Înălțimea medie a plantei, în condiții normale de cultură, este de 110-118, fiind în medie cu 5-8 cm mai mică decât talia soiului Stil. În faza de înfrățire, tufa plantei este semiprostată. Frunza steag are portul semierect, cu lungimea și lățimea de dimensiuni medii și prezintă o cerozirare puternică după înflorit. Spicul este mare, de culoare albă mată, aristat, semidens, de formă piramidală, cu cerozitate pronunțată și cu poziția nutantă la maturitate. Aristele sunt lungi, fiind distribuite uniform pe toată lungimea spicului. Boabele sunt mari, de formă alungită, având culoarea roșie deschisă și realizează, în condiții optime de cultură, o masă a 1.000 de boabe de 45-58 g și o masă hectolitrică de 73-75 kg/hl.

Utilizarea producției

Acest soi are caracteristici bune de calitate pentru a fi folosit în nutriția animalelor ca furaj concentrat, siloz sau masă verde. De asemenea, se poate utiliza și în nutriția umană sub formă de pâine (numai în amestec de 1:1 cu făină de grâu), fulgi, diferite produse de patiserie, dar și în extragerea alcoolului de calitate utilizat în prepararea băuturilor spirtoase sau a bioetanolului.

Caracteristici fiziologice

Soiul Tulnic are aceeași precocitate la înspicat ca a soiului martor datorită unei mai bune înrădăcinări și paiului mai elastic. Are o capacitate bună de înfrățire, iar frații sunt egali ca talie și dezvoltare. Soiul Tulnic este rezistent la rugina brună și făinare și mijlociu rezistent la rugina galbenă. Totodată, are nivel superior de rezistență la încolțirea în spic, comparativ cu actualele soiuri înregistrate în România, rezistență bună la fuzarioza spicului, septorioză și la virusul piticirii și îngălbenirii orzului, este tolerant la toxicitatea ionilor de aluminiu.

Capacitatea de producție

Testările multianuale, efectuate în rețeaua de stațiuni a INCDA Fundulea, precum și testările oficiale din rețeaua ISTIS au evidențiat că soiul Tulnic are un potențial și o stabilitate ridicate ale producției. Producția medie a acestui soi în perioada 2014-2016, în 27 de experiențe din 11 localități, a fost de 6.600 kg/ha, depășind soiul martor Stil cu un spor mediu de 500 kg/ha. Producțiile maxime realizate în experiențe au fost de peste 9t/ha, fiind înregistrate la Fundulea și Turda.

Zona de cultură

Este recomandat a se cultiva în toate zonele de cultură destinate speciei triticale, pe solurile podzolice cu fertilitate scăzută din zona colinară subcarpatică din Transilvania, nord-vestul țării, nordul Munteniei, Olteniei și Moldovei și, de asemenea, datorită rezistenței bune la cădere, se poate cultiva cu succes și pe solurile fertile din câmpia din sudul și vestul țării.

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 16

PRO AGRO își manifestă îngrijorarea referitor la modul în care prețurile la cereale scad continuu în bazinul Mării Negre, fără să existe vreo justificare, cu implicații majore asupra prețurilor pentru recolta nouă din România 2017.

În această situație și ținând cont de estimările privind o calitate bună și foarte bună a noii recolte de cereale, PRO AGRO susține ferm, pentru toți fermierii, aplicarea unei strategii de preț bazată în mod agresiv pe calitatea produselor furnizate.

Profitând și de faptul că fermierii au susținut introducerea conținutului de proteină în noul plan de gradare la grâu, PRO AGRO recomandă cu insistență ofertarea prețului pentru grâul livrat de fermieri în funcție de gradul alocat, în principal în funcție de conținutul de proteină.

Este, în sfârșit, momentul în care prețurile ofertate și oferite pe piața să fie diferențiate în funcție de calitatea produselor, iar contractele propuse fermierilor să cuprindă nu doar clauze de scădere de preț, calculate față de parametrii standard de calitate solicitați, ci și, FOARTE IMPORTANT ( !!!), BONUS-URI DE PREȚ atunci când calitatea este superioară față de parametrii respectivi.

Motivația că unii parteneri externi (importatori) nu plătesc bonus de calitate (ex. Egipt) nu se susține pentru că întotdeauna, UN COMERCIANT PROFESIONIST CUNOAȘTE TEHNICILE DE AMESTEC (BLENDING) AL UNUI GRÂU DE CALITATE SUPERIOARĂ CU CEL DE CALITATATE INFERIOARĂ (care îl cumpără la prețuri scăzute), astfel încât să obțină o calitate conformă cu cerințele de export.

În contractele pe care comercianții le impun fermierilor sunt introduse numai clauze penalizatoare fără a exista și bonusări atunci când marfa comercializată are calități net superioare față de stas.

În sensul celor menționate, PRO AGRO solicită ferm organizațiilor interprofesionale recunoscute, adoptarea Acordurilor interprofesionale pe filierele de produs, care să includă, în mod expres, în contractele-cadru asociate, condițiile de comercializare, care să impună în mod obligatoriu prețuri în funcție de calitatea produselor livrate și instrumentarea acestora în regim de urgență prin acte normative emise de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Aceste acorduri urmând a fi legiferate, cu condiția obligatorie, conformă cu prevederile existente în legislația Uniunii Europene, de opozabilitate față de toți operatorii care sunt sau care nu sunt membri OIPA.

Întrebat dacă s-a gândit la o strategie prin care să se ajungă la o valorificare superioară a producției fermelor de cultură mare, dl Petre Daea a răspuns în exclusivitate pentru „Lumea Satului“: „Da! Carnea de porc, porcul din România. Prin acest program doresc creșterea efectivelor de animale. Crescând efectivele de animale, crește consumul de furaje. Noi, la ora actuală, avem porcul și hectarul, ceea ce este anacronic pentru că la zece tone de porumb, dați-vă seama câți porci ar trebui să fie pe hectarul respectiv. Dar așa oamenii, care neavând valorificare se duc pe randamente scăzute, încep să se gândească: „N-are rost să fac eu opt tone, că ș-așa nu am unde să le duc!“ Ș-atunci zootehnia este soluția de a crește capacitatea de producție.“

Declarația a fost făcută cu ocazia Adunării Generale a Asociației Generale a Crescătorilor de Taurine din România, care a avut loc la începutul acestei luni la sediul IBNA Balotești. Prezent la această adunare, ministrul Agriculturii a ținut să precizeze: „Am venit să vă ascult. Consider aceasta o întâlnire de lucru și o tratez ca atare!“ Și, într-adevăr, așa s-au petrecut lucrurile.

AGCTR vrea o nouă rasă autohtonă

Președintele AGCTR, dl Teodor Neață Împăratu, a prezentat raportul de activitate al organizației. Printre cele mai importante rezultate obținute pot fi considerate cele îndreptate spre crearea și impunerea unei rase de vite autohtone, și anume Bălțata Românească Neagră. În acest scop Asociația a inițiat și păstrează un Registru Genealogic și, de asemenea, efectuează și Controlul Oficial al Performanțelor la lapte/carne (COP). Controlorii acreditați ai asociației își desfășoară activitatea în întreaga țară. În ceea ce privește plata lor, lucrurile stau destul de prost, după cum s-au plâns membrii organizației, prezenți la întâlnire. Pentru serviciile lor sunt plătiți cu doar 900 lei/lună. Din acești bani, trebuie să suporte și cheltuielile de deplasare la ferme, spun ei.

Cu toate acestea, s-a reușit încă de acum doi ani selecționarea a trei tăurași considerați a fi nucleu al rasei. Alți cinci tăurași, selecționați anul trecut, se află în testare la Craiova. „Acesta este un rezultat deosebit, atâta vreme cât în România materialul biologic, materialul seminal se aduc din import. Și desigur că nimeni nu va vinde altor țări materialul biologic cu cea mai înaltă valoare! Și cum am putea avea o rasă autohtonă, atâta vreme cât genetica vine din afară?“, a reiterat importanța acestei realizări președintele AGCTR.

ANSVSA „se împunge“ cu fermierii

Alt aspect care creează disfuncționalități în activitatea crescătorilor de taurine îl constituie, după propriile lor declarații, colaborarea cu medicii veterinari. Legislația insuficient de precisă uneori, greșită alteori duce la situații aberante. Spre exemplu, la fătare, eliberarea unui pașaport pentru vițel costă 5 lei. Însă, dacă din greșeală sau din necunoaștere veterinarul trece în mod eronat rasa vițelului, modificarea costă 25 de lei, sumă pe care tot fermierul trebuie s-o achite. Alte probleme sunt generate de prevederile privind înlocuirea crotaliilor. Animalele trebuie să aibă în mod obligatoriu câte două. În situația pierderii uneia, frecvent întâlnită, procedura înlocuirii este greoaie și costisitoare. Nerezolvarea ei duce până la pierderea subvenției pentru vita în cauză.

Aceste disfuncționalități vin să se adauge la cadrul deja existent, creat de prețul scăzut plătit de procesatori pentru lapte și de alte disfuncționalități în mecanismul stabilirii și plății subvențiilor, au mai spus fermierii.

Una dintre solicitările de fond ale crescătorilor de taurine a fost și revenirea ANSVSA în subordinea MADR. Astfel, consideră ei, s-ar rezolva multe dintre problemele sesizate. „La ora actuală ANSVSA este stat în stat, își face propriile reguli. Revenind în subordinea Ministerului, ar trebui să respecte cadrul deja existent“, a apreciat unul dintre cei prezenți la adunare.

O altă cerere adresată în numele tuturor membrilor de către președintele Neață Împăratu a fost aceea de a se excepta subvențiile de la impozitare. „Este o situație absurdă! Deși de mai mulți ani am tot ridicat această problemă, încă a rămas nerezolvată“, a subliniat domnia sa.

„Dacă avem sprijin, de ce nu-l folosim?“

Surpriza adunării, deși ar fi putut fi intuită, a venit tot din partea ministrului Agriculturii. Încă din timpul adunării acesta a intervenit, discret dar eficient, prin telefon, pentru rezolvarea unor probleme punctuale ce i-au fost aduse la cunoștință. Nu mică a fost mirarea fermierilor care și-au prezentat problemele când, la sfârșitul adunării, dl Daea le-a comunicat soluționarea situațiilor respective. „Eu nu am făcut niciodată promisiuni; eu nu am căutat vinovați, ci soluții. La fel am procedat și acum.“

„Cei care doresc să lucreze au în mine omul care lucrează, dar nu și în locul lor. Sarcina mea este să dau sprijinul la timp, pentru ca ei să își poată desfășura activitatea. Mâine, în ședința de Guvern, se vor aproba sumele pentru subvenții și, în câteva zile, vor ajunge în conturi. Luați-le și folosiți-le! Dar nu uitați că am lucrat în producție și cunosc procesul, așa că voi verifica cum le folosiți!“, a îndemnat Petre Daea. În completare, a mai adăugat: „N-avem material biologic și material seminal. De ce să n-avem, când avem sprijin de la Stat pentru Registrul Genealogic și pentru COP? Avem o subvenție de 732 euro/an/cap de vacă. Dacă avem acest sprijin, de ce să nu-l folosim? 732 euro/vacă e o susținere corectă. Nu zic că e mult, nu zic că e puțin. Eu m-am străduit să fie și să fie la timp. Nu trebuie să vină Ministerul ca dumneavoastră să vă înțelegeți cu ANSVSA și ANZ.“

În încheiere, ministrul Agriculturii a mai transmis un mesaj clar și important tuturor fermierilor români care doresc să beneficieze de subvenții: „Anul trecut au avut loc consfătuiri și s-a ajuns la o procedură privind acordarea acestora. S-a ajuns în situația inadmisibilă, incorectă și total neproductivă de a face controale în teren în luna ianuarie, după procedurile pe care le-ți stabilit împreună. Am dat un ordin prin care s-a renunțat la această procedură. Am rezolvat problema. Acum trebuie să facem ordine, iar regulile pe care le stabilim împreună trebuie să fie respectate de toți. În acest context, atrag încă o dată atenția: termenele trebuie respectate. Cine nu respectă termenele, acela nu va avea subvenție!“

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 10-11

Statele membre ale Uniunii Europene au produs în 2015 o cantitate de aproximativ 317 milioane de tone de cereale, iar Franța a fost responsabilă pentru aproape un sfert din cantitatea totală (23% sau 72,6 milioane tone), urmată de Germania (15%), Polonia (9%), Marea Britanie, Spania și România, cu o cantitate de 19,2 milioane tone sau 6% din producția totală a UE, arată datele publicate joi de Eurostat.

Aproape jumătate din producția totală de cereale a UE a fost compusă din grâu și porumb. Franța și Germania au fost responsabile pentru 44% din producția de grâu a UE, urmate de Marea Britanie, Polonia și România (7,9 milioane tone sau 5% din producția UE). Franța a fost, de asemenea, cel mai mare producător de porumb din UE, fiind responsabilă pentru 23,3% din producția totală, urmată de România (15,3%) și Italia (12%).

Doar opt state membre UE, printre care se numără și România, au produs orez în 2015. Aproape jumătate din producția totală de orez a UE a fost raportată în Italia, urmată de Spania cu 28,8%. Pe ultimul loc între aceste state este România, cu o producție de 49.800 de tone, adică mai puțin de 2% din producția totală a UE.

De asemenea, UE a fost în 2015 cel mai mare producător mondial de sfeclă de zahăr (cu aproape 102 milioane tone sau 48,5% din producția mondială) iar Franța (32,9%) și Germania (22,2%) au fost responsabile pentru mai mult de jumătate din producția UE. Alți importanți producători de sfeclă de zahăr au fost Polonia (9,2% din producția UE) și Marea Britanie (6,1%). Cu o producție de aproape un milion de tone de sfeclă de zahăr, România a fost responsabilă pentru mai puțin de 1% din producția UE. Cu toate acestea, România este țara cu cea mai mare creștere procentuală (20,3%) a volumului producției de sfeclă de zahăr între anii 2007 și 2015.

Sursa: AGERPRES

Alacul (Triticum monococcum), o rudă îndepărtată a grâului, ținută nejustificat de mult în conul de umbră al uitării, ar putea deveni o cultură de nișă prețioasă, pentru că prețul de valorificare sfidează de departe mult iubitul grâu comun.

La finele anului trecut, un fermier teleormănean, care se consideră dac până în cea mai intimă fibră a ființei lui, mi-a pus în palmă câteva semințe de alac. Suficient cât să îmi stârnească interesul pentru a vorbi pe această temă. Discuția despre planta a cărei istorie se pierde în timp a prins repede contur. Costică I. Gheorghe, căci despre el este vorba, spunea că Triticum monococcum, o combinație între grâul spelta și cel obișnuit, este o specie cultivată din timpuri preistorice, iar descoperirile de la Schela Cladovei, județul Mehedinți, i-au demonstrat prezența pe teritoriul României încă de acum 10.000 de ani. Legendele spun că valoarea acestei plante a fost unul dintre motivele pentru care romanii au venit în Dacia. Să fi fost așa, nu știm. Însă interesul cu care pământul românesc și roadele sale sunt vânate chiar și în zilele noastre mă face să cred că nimic nu s-a schimbat.

Deși este o cereală păioasă care face parte din familia gramineelor, la fel ca și grâul comun (Triticum vulgare), alacul se deosebește de ruda sa prin faptul că are un singur bob în spiculeț, învelit strâns în palee. Boabele sale rămân în acest înveliș chiar și după treierat, ceea ce face ca făina să fie mai bogată în carotenoizi și să aibă o culoare galben închis. Totuși, conținutul scăzut de gluten și aportul mare de elemente nutritive nu l-au adus în atenția marilor fermieri. Într-o industrie axată pe producție, recolta unei plante străvechi, cum este alacul (circa 2.000 kg/ha), ar părea rușinoasă în fața soiurilor de grâu care ating chiar și 16 t/ha. Așadar, cantitatea oferită pare să fie punctul slab, dar contrabalansează prin calitate, rezistență la boli și schimbările de temperatură. „Alacul are un pai foarte robust, nu se culcă și lasă terenul curat, fără buruieni.

În plus, se spune că acolo unde l-ai cultivat nu vei avea parte de grindină, fiind considerată o plantă protectoare și pentru culturile din jurul ei. Să ne gândim că această plantă a fost adusă de îngeri, după cum se spune în popor“, își începea discuția foarte convingător Costică I. Gheorghe. Un alt argument care dă valoare acestei plante este prețul cu care este valorificată. Un kilogram de făină din alac se vinde pe Internet cu 36 lei, un preț fabulos, față de 2 lei/kg, cât se obține pe făina albă de grâu.

Îl ascultam cât vorbea, dar uitându-mă atent la semințele care se rostogoleau în palma mea. Obiceiul de a dărui semințe celor cu care Costică I. Gheorghe se întâlnea m-a uimit. Dar am primit și o justificare. „Eu le dau gratuit, pentru că asta este legea nescrisă a pământului – pui un hectar, 50 ari îți ajung ție și familiei tale, restul îl dai prietenilor. Ofer gratuit oamenilor această sămânță în cantități mici, nu cât ați primit dumneavoastră, ci pentru 1.000 mp, ca fiecare să cultive această plantă și să o înmulțească.“

Tipul de agricultură pe care o practică și filosofia de viață a acestui fermier parcă nu rezonează deloc cu lumea modernă în care trăim. Dar, l-am ascultat în continuare, pentru că esența spuselor lui vin din bunul simț al românului de altădată. „An de an, pe cei 5.000 mp pe care îi am, cultiv cartofi și alte legume necesare consumului familial. Nu cumpăr nimic de la piață. Uleiul, de in, de nucă, de dovleac, mi-l fac singur, cu ajutorul unui prieten care are presă la rece. Îmi produc singur semințele de legume și când strâng producția toată lumea se miră ce gust deosebit au. Surplusul care îmi rămâne din producție îl valorific în Alexandria. În perioada de vară, zilnic vând de 800-1.000 de lei. Am învățat să îmi tratez legumele împotriva dăunătorilor folosind remedii naturale. Varza o tratez împotriva musculiței cu infuzie de pelin sau copili de roșii. Dacă solul nu mai este bombardat cu îngrășăminte chimice, începe să fie sănătos și apar râmele. Pe 1.000 mp râmele înlocuiesc munca a trei grădinari timp de un an. Să nu uităm că tot solul trece prin stomacul râmelor. O râmă lasă 600 g de humus/mp“, explică fermierul.

Cu o asemenea viziune despre agricultură și viață, în general, nu am ezitat să-l întreb cum vede totuși viitorul sectorului pe care îl iubește atât de mult. Iată și răspunsul, scurt și la obiect: „Agricultura românească va fi din ce în ce mai căutată. Aleșii poporului ar trebui să facă alte legi, să nu mai fie ca până acum. Să fie conștienți de valoarea pământului românesc care ar putea să ne aducă în rândul țărilor bogate.“

• „În mod normal semințele de alac se plantează până pe 10 decembrie, nu se folosesc îngrășăminte, ierbicide, niciun fel de tratament, iar producția ajunge la 2 t/ha. Densitatea la însămânțare este de 170-200 kg/ha și se poate face mecanizat sau pe suprafețe mici, manual, așa cum fac și eu. Recoltarea se face la 25 iulie. Făina obținută din alac se vinde la un preț foarte bun, deci se pot face bani. Vă dați seama ce înseamnă acest preț față de cât se obține pe grâul obișnuit. Mi-aș dori să se înființeze mai multe cooperative, iar oamenii să nu mai cultive un hectar de grâu pe care să primească 50 de bani/kg sau 700 kg de grâu dacă au pământul dat în arendă, ci pe suprafața de 10.000 mp să cultive 25 ari cu alac (atât cât consumă o familie), iar restul să îl poată cultiva cu alte plante“, își prezenta fermierul pledoaria pentru această cultură.

• Fără prea multe studii atestate, fermierul dac, autodidact, spune că în 49 de ani a acumulat destul de multă experiență cât să poată trăi fără să stea la mâna altora pentru subvenții și ajutoare. „Am terminat 10 clase și pe diploma mea scrie că sunt strungar, dar am virat spre agricultură, pentru că sapa nu mi-o ia nimeni din mână. Mulți spun: „Băi, ești nebun, stai în câmp toată ziua.“ Da, dar cu mine faci ceva, dar cu 10 proști ce faci? Stau 11 luni pe an în câmp și sunt foarte fericit, mă simt minunat. Eu am o vorbă: solul sănătos este mai valoros decât aurul. Și veți vedea că va veni criza alimentară și cine va avea hrană va deține puterea. Am învățat multe de la un profesor agronom. Acum 26 de ani, când eram în armată, făceam răsaduri pentru legume, de atunci am simțit dragostea asta pentru plante. Este o simbioză“, mai spunea Costică I. Gheorghe.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 26-27

Majoritatea fermierilor apreciază că anul acesta producția de grâu este mai mică decât cea de anul trecut. Cu rare excepții, ei consideră că și din punct de vedere calitativ grâul din 2015 a fost mai bun. Cu toate acestea, producătorii sunt de acord că nu se poate spune că, în ceea ce privește producția de grâu, anul 2016 este un an prost. Cel mult despre prețuri putem spune că sunt într-adevăr foarte scăzute: „Un kilogram de grâu e mai ieftin decât o țigară“, cum spunea unul dintre ei.

Domnul Dimitrie Muscă, unul dintre marii fermieri ai României, a avut destule necazuri cu grâul anul acesta. 1.252 de hectare cultivate cu grâu au fost calamitate de grindină în procente variind între 10 și 25%.

Conform estimărilor domniei sale, producția nu va mai atinge 8 tone/ha, ca în anii trecuți. „Asta în condițiile în care i-am dat grâului absolut tot ce i-a trebuit și l-am îngrijit așa cum se cuvine. Dar, față de ceea ce am văzut în județul Timiș, unde grâul era sub apă, e bine. L-aș mânia pe Dumnezeu să spun altceva!“, apreciază fermierul.

Principala cauză a problemelor pare să fie ploaia în exces. Până la data când am avut discuția, 4 iulie, cantitatea de precipitații înregistrată anul acesta a fost de 487 litri/mp. Media zonei este de 650-700 l/mp/an. Din această cauză, cea mai mare parte a grâului este culcat la pământ. Din acest motiv, viteza de recoltare a scăzut foarte mult. Am pierdut 70-80 ha/zi din viteza de recoltare. Ca să putem face față, a trebuit să cumpăr încă o combină. Am avut noroc și am avut colaboratori de nădejde care au putut să-mi livreze acum, în plină campanie, un Claas Lexion 780 cu șenile. Din câte știu este una dintre cele mai performante combine la ora actuală“, povestește Dimitrie Muscă. „Suntem cu sufletul la gură să încheiem lucrările fără să apară alte probleme“, a conchis fermierul.

Bărăganul a dat cu 25% mai puțin decât anul trecut

În Bărăgan, Gheorghe Alexandru, la rândul său un fermier cu mare experiență, aprecia că producția din anul acesta este cu aproximativ 25% mai mică decât cea de anul trecut. Și din punct de vedere calitativ, consideră fermierul, producția e mai slabă. Furtunile de la jumătatea lunii iunie au culcat masiv grâul. Temperaturile ridicate l-au făcut să fie mai șiștav.

„Cu toate acestea, nu aș dori să se înțeleagă că e rău. Nu este ca anul trecut, dar nu e unul dintre cei mai proști ani. Rapița a dat o producție de cca 4t/ha, cam cu 10% mai puțin decât anul trecut. Pe de altă parte, floarea-soarelui este foarte frumoasă, acum fiind la sfârșit de înflorire. Porumbul e și el foarte frumos, dar e la limită. Ar avea nevoie de o ploaie în cel mult o săptămână. Trebuie să spunem că în zona noastră (Slobozia, judeţul Ialomița – n. red.) e o secetă cruntă. De o lună n-a mai plouat deloc“, afirmă domnia sa.

Alexandru Culina, vechi agricultor, cu ferma în aceeași zonă, întărește cele spuse de vecinul său: „Așa cum am spus, încă din primăvară producția de grâu anul acesta este mai slabă decât cea din anul trecut, atât în ceea ce privește cantitatea, cât și calitatea. Asta nu înseamnă că rezultatele sunt proaste. Nu poți spune asta când ai între 6.000 și 6.500 kg de grâu la hectar. Furtunile ne-au încurcat și ele puțin, dar, față de ceea ce am auzit că a fost prin alte părți, ne putem considera fericiți. După părerea mea, în ceea ce privește Bărăganul și zona noastră, cine se vaită se vaită degeaba. Rapița a fost bună, mazărea a fost și ea bună, culturile prășitoare arată și ele bine. Doar de ceva ploaie mai avem nevoie“, prezintă dl Culina situația.

În Moldova, un an „bunișor“

Dl Spiridon Plumbu, fermier din zona Iașilor, apreciază, la rândul său, că 2016 este un an „bunișor“ în ceea ce privește producția de grâu. „Sunt foarte mulțumit dacă obţin 5.000 kg/ha, pentru că anul acesta am avut probleme cu înghețul și grindina... În partea pe care am recoltat-o până acum am avut producții de 5.000 - 5.200 kg/ha, grâu bun, cu greutatea hectolitrică de 80. Altfel, mulțumesc lui Dumnezeu că furtunile ne-au ocolit! Pe de altă parte, avem nevoie de ploaie, pentru că sfecla s-a zburlit ca rața, floarea-soarelui a început să se usuce și nici porumbul nu e prea bine. Abia ieri (3 iulie – n.red.) a plouat, dar așa, mai mult ca să ne încurce treburile – trei litri/mp“.

Tot în Moldova, în judeţul Bacău, dl Laurențiu Baciu nu începuse încă recoltarea. „Noi suntem cam cu două săptămâni în urmă. După cum se arată, eu zic că grâul e bunișor. Dar, din experiența mea de vechi agricultor, pot să spun că ești sigur de grâu doar atunci când îl ai în magazie. Deocamdată n-am avut probleme din cauza furtunilor sau altor fenomene nefavorabile“, ne-a spus liderul LAPAR.

Recolte bune în Buzău și Călărași

În zona Buzăului, mai precis la Căldărăști, Ion Ion era mulțumit. „Mai prost e cu prețul, căci la grâu stăm bine“, ne-a spus fermierul.

„Am încheiat recoltarea și am obținut peste 6.500 kg/ha, cu o greutate hectolitrică de 82. Ne-a ferit Dumnezeu de furtuni și de alte nenorociri! Porumbul și floarea-soarelui sunt și ele frumoase. Jumătate dintre ele au avut parte și de niște ploi bune. Așa a fost să fie: peste aproximativ o jumătate din terenuri a venit ploaia, peste cealaltă jumătate nu. Oricum, e bine la noi!“, consideră Ion Ion.

Mai în sud, în județul Călărași, Mihalache Constantin ne-a spus că „e bine, dar se putea și mai bine. Producția era de peste 8 t/ha, de o calitate bună: greutate hectolitrică 80, iar conținutul de proteine 13%.“ Furtunile au ocolit ferma, astfel că nu au fost probleme, cu excepția câtorva parcele mici, care erau cultivate cu rapiță și mazăre. „Culturile prășitoare sunt și ele într-un stadiu foarte bun, dar, având în vedere prognozele meteo, care anunță caniculă, probabil că va începe să se manifeste stresul hidric, așa că ar fi bine să vină și ceva ploaie“, ne-a mai spus dl Constantin.

Prețul prost umbrește mulțumirea fermierilor

În zona Olteniei, la Corabia, Alexandru Bobonete era mulțumit. Furtunile au ocolit zona, iar producția de grâu era foarte bună pentru zona respectivă: 5,8-6 tone/ha. Asta după ce și rapița a dat producții foarte bune. Grija sa cea mai mare este seceta, care poate afecta porumbul și floarea-soarelui. „Sistemul de irigații e terminat. Sistemele de pompare din Dunăre sunt distruse. Degeaba am 20 de pivoți în câmp, nu-mi mai folosesc la nimic!“, se plânge domnia sa.

Nu departe, la Băilești, Florea Zdrafcu a obținut, la rândul său, o recoltă foarte bună. În ceea ce privește calitatea, acesta spune că un astfel de grâu nu s-a mai produs de cel puțin 15 ani în zonă. „Din nefericire, prețul este foarte prost. Banii de la UE nu i-am primit încă. Mă tem că vom fi obligați să vindem producția la prețurile astea, astfel încât n-o să câștigăm mai nimic. Și nu mi-ar părea rău dacă aș vedea că prețurile astea mici se reflectă în scăderea altor prețuri, de exemplu la carne. Mi-aș spune că am muncit pentru ca și alții să o ducă mai ușor. Dar traderii cumpără ieftin de la noi și vând scump crescătorilor de animale sau în altă parte. Pe de altă parte, prețurile la semințe cresc în fiecare an. A ajuns să coste în jur de 500 RON/ha numai sămânța. Ajungi ca după ce plătești toate cheltuielile și dai arenda proprietarului de teren să constați că ai făcut muncă patriotică!“, își spune oful care-i umbrește mulțumirea dl Zdrafcu.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2016 – pag. 10-12

Stocurile mondiale de grâu ar putea să depășească estimările, în condițiile în care China își reduce consumul iar Uniunea Europeană va înregistra o recoltă mai mare, se arată în ultimul raport dat publicității luni de Departamentul american al Agriculturii, transmite Bloomberg.

Potrivit USDA, stocurile mondiale de grâu ar putea ajunge în sezonul 2015/2016 la 239,26 milioane tone, depășind cea mai ridicată estimare a analiștilor intervievați de Bloomberg și cu 0,7% mai mult decât preconiza USDA luna trecută. Cantitatea de grâu utilizată de China, cel mai mare consumator mondial de grâu, va scădea la 112 milioane tone, cel mai mic nivel de după 2011, în timp ce producția de grâu a Uniunii Europene a fost estimată la 160 milioane tone, cu un procent mai mare decât prognozele de luna trecută.

De asemenea, USDA și-a îmbunătățit estimările referitoare la stocurile finale de porumb și soia până la 208,91 milioane tone respectiv 79,02 milioane tone, peste estimările analiștilor.

"Nu vom vedea prea curând o inflație mare datorată prețurilor la alimente", a apreciat Dale Durchholz, analist la AgriVisor LLC.

În pofida raportului USDA, la Bursa de la Chicago cotațiile futures la grâu cu livrare în luna mai au crescut cu 1,17% până la 4,525 dolari per bushel în timp ce cotațiile la porumb au crescut cu 1,68 dolari până la 3,6275 dolari per bushel.

AGERPRES

Am auzit de curând pe cineva spunând că „tălpile goale ale ţăranului au înnobilat pământul“.

Ce vorbe înţelepte! Au trecut secole de transformări peste agricultură, plugurile de lemn s-au prefăcut în „roboţi agricoli“, caii s-au transformat în cai-putere. Şi iată, totuşi, că ţăranul şi-a păstrat puterea şi prin truda lui este singurul care poate înnobila pământul.

De la opinca satului s-a ridicat şi unul dintre oamenii vrednici ai agriculturii de azi. Este recunoscut ca un lider al fermierilor, un manager de excepţie, un agricultor care a cucerit performanţa. Dincolo de toate aceste aprecieri, Nicolae Sitaru, vicepreşedintele LAPAR şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli de Cereale şi Plante Tehnice Ialomiţa, este un om de caracter, cu o modestie nativă. Poate această modestie l-a făcut la început reticent în a ne povesti despre viaţa şi realizările sale. A acceptat totuşi să ne vorbească şi astfel am pătruns în universul său restrâns din satul Orezu, comuna Ciochina din Ialomiţa. Acolo şi-a trăit primele clipe de viaţă, şi-a petrecut copilăria şi tot acolo a început dragostea lui pentru pământ, pentru agricultură. S-a născut într-o familie simplă, cu patru copii, el fiind cel mai mic dintre fraţi. Îşi aminteşte de zilele când, alături de alţi copii ai satului, pleca la păşunat cu oile şi vacile. În mod firesc, inocenţa copilăriei mai slăbea din corvoada de a avea grijă de animale şi uneori „programul de serviciu“ era întrerupt de plecări neprevăzute la scăldat. Dar munca a continuat să facă parte din educaţia lui, spune astăzi dl Sitaru.

De-a lungul anilor, chiar şi în calitate de manager al societăţii pe care a înfiinţat-o, a înţeles că nimic nu se câştigă gratuit, de aceea nu s-a dat niciodată înapoi de la muncă. Au fost zile când ajungea seara acasă şi uneori doar ochii nu îi erau acoperiţi de praf. A crescut cu credinţa că cine lucrează pământul şi creşte în gospodăria sa animale va avea tot timpul masa îmbogăţită de mâncare sănătoasă. Acest dicton l-a urmat mai apoi toată viaţa. Viaţa în sânul unei familii de mici agricultori i-a modelat aspiraţiile astfel încât niciodată nu s-a văzut altceva decât fermier. Parcursul profesional început la şcoala generală a satului şi continuat mai apoi la un liceu industrial din Piteşti a fost încheiat la Facultatea de Mecanică Agricolă. Studenţia a fost nu doar o perioadă de studiu, ci şi de maturizare. Pentru a se întreţine a muncit în aproape toate vacanţele pentru că a înţeles că era nevoie de un efort comun al său şi al familiei pentru a putea termina şcoala.

La primul loc de muncă, la o unitate agricolă, a rămas zece ani. Dar experienţa pe care a câştigat-o aici l-a împins la năzuinţe mai mari. A hotărât să pornească singur pe un drum la capătul căruia să întâlnească performanţa. Cu eforturi deosebite, într-o perioadă în care băncile ţi-ar fi luat şi ce nu aveai, a început să clădească un mic imperiu agricol în Ialomiţa. Nu a fost uşor, dar a reuşit şi astăzi se declară mulţumit cu faptul că a adunat în jurul lui oameni de valoare, o echipă trainică. Însă poate cea mai mare mulţumire este că din această echipă fac parte şi cei doi copii ai săi, moştenitorii care îi vor duce mai departe munca şi credinţa că „pământul este legătura noastră cu istoria, cu strămoşii care au trudit pe ogoarele ţării şi pe care le-au apărat cu preţul sângelui. Pământul este temeinicie şi stabilitate.“

Laura ZMARANDA

Tranzacţiile cu cereale prin portul Constanţa au crescut semnificativ în ultimii ani, ajungând de la 6,6 milioane de tone în 2008 la 15,2 milioane de tone în 2013. Pentru acest an, autorităţile locale se aşteaptă la un volum al tranzacţiilor mai ridicat cu circa 30% faţă de anul trecut, portul Constanţa devenind cel mai mare din Europa, în faţa celui din Rouen (Franţa), multă vreme principala poartă de ieşire pentru cereale din Europa.

România este un jucător important pe piaţa cerealelor, cel puţin în această parte a Europei. Dovadă sunt şi cantităţile tranzacţionate, tot mai mari de la an la an, şi vorbim nu doar de producţia internă, cât şi de cea a ţărilor din jur. De asemenea, investiţiile în port, în construcţia de terminale de cereale, sunt în creştere, fiind realizate în principal de traderi mari de cereale la nivel global, prezenţi pe piaţa locală. Principalele destinaţii externe sunt ţările din Orientul Mijlociu.

„Portul Constanţa este primul port din Europa din punctul de vedere al comerţului cu cereale, depăşind anul acesta portul Rouen din Franţa, care a fost ani de zile în topul comerţului cu cereale. În 2014 portul Constanţa are o creştere cu 30% (n. red. - în primele opt luni tranzacţiile cu cereale s-au ridicat la 9,5 milioane de tone) faţă de anul 2013 şi se pare că, până la sfârşitul anului, ceea ce s-a numit record în 2013, adică acea cantitate de 15,3 milioane de tone de cereale, va fi depăşită. Şi aici vorbim de producţiile care se exportă nu numai din România, ci şi din regiune – Ungaria, Serbia“, a declarat Daniel Constantin.

În primul semestru din acest an România a exportat 2,46 milioane t de grâu şi porumb, în creştere cu 37% faţă de aceeaşi perioadă din 2013. Este vorba de 1,35 milioane t de grâu şi de 1,074 milioane t de porumb. La opt luni, România înregistra un excedent comercial la exporturile de produse agroalimentare totalizând 3,27 de miliarde de euro, în creştere cu 11,4% faţă de aceeaşi perioadă din 2013.

„Dincolo de faptul că suntem pe plus, exporturile au ajuns la 3,274 miliarde de euro în primele opt luni, faţă de 2,938 de miliarde de euro, în aceeaşi perioadă a anului trecut, ceea ce arată o creştere cu 11,4%. În topul exporturilor au rămas grâul, porumbul, ţigaretele şi seminţele de rapiţă“, a declarat ministrul Agriculturii.

Producţia de grâu şi secară în acest an a fost de peste 7,37 milioane t de grâu, iar cea de orz şi orzoaică s-a mărit de la 1,51 de milioane de tone în 2013 la peste 1,74 de milioane t anul acesta. La porumb, producţia estimată se ridică la circa 11 milioane de tone.

Trafic mărfuri prin portul Constanţa (milioane tone)

                                                  2008             2009      2010           2011         2012           2013

Cereale                                    6,6               10,4         12               9,5           12,6            15,2

Îngrăşăminte naturale
şi chimice                                1,8                1,3         1,7                2             2,1              1,7

Sursa: Port Constanţa

Peste 7 milioane de tone tranzacţionate la Rouen

În campania 2013/2014, volumul tranzacţiilor derulate prin portul Rouen s-a ridicat la 7,45 milioane t, în creştere cu 12,4 % faţă de sezonul anterior. Oficialii de la Rouen spun că cele mai mari tranzacţii au avut loc în decembrie 2013 (840.000 t), doar în trei luni fiind consemnate tranzacţii mai mici de 600.000 de tone. Din cele 7,45 milioane t, grâul a reprezentat 6,5 milioane t, mai mut cu 22%, ceea ce înseamnă circa jumătate din exporturile franţuzeşti de grâu. Volumele expediate la extern s-au mărit şi la orz cu 37 până la 750.000 t, din care 575.000 t de orz furajer. Exporturile realizate prin acest port sunt direcţionate către 48 de ţări, principalele destinaţii fiind Algeria (3,5 milioane t), Maroc (1,37 milioane t), Arabia Saudită (282.000 t), Cuba (255.700 t) şi Senegal (206.000 t).

Ioana Guţe

Ne propunem, în această ediţie, să discutăm aproape totul despre grâu. Pentru aceasta, am vorbit cu un specialist care a avut succes chiar şi în anii mai puţin favorabili, dovedindu-se astfel că, dacă tehnologiile sunt corect aplicate, dacă soiurile alese sunt dintre cele cu potenţial ridicat de producţie, ştacheta se menţine ridicată. Vom vorbi despre toate acestea cu dl dr. ing. Dimitrie Muscă, directorul general al Combinatului Agroindustrial Curtici, Arad.

– Suntem la sfârşitul campaniei de vară, momentul bilanţului. Rezultatele sunt mulţumitoare?

– Într-adevăr, a sosit ora scadenţei şi tragem concluziile. În acest an, Curticiul a făcut poate cea mai mică producţie de grâu din ultimii opt ani – 6.548 kg la hectar. Nu pot spune că sunt mulţumit, dar cauzele sunt deosebit de importante. În iarna anului 2013-2014 am avut 5-6 nopţi în care temperatura a fost pe minus, cea mai scăzută fiind de -5°C. Am discutat şi cu dl prof. Săulescu de la ASAS, creatorul celor mai bune soiuri de grâu din ţară, inclusiv a celui pe care eu îl cultiv, şi dânsul spunea că iarovizarea, trecerea prin fenomenul de iarnă, trebuie să dureze obligatoriu cel puţin 30 de zile. Şi ne întrebăm de unde am făcut totuşi această producţie. Probabil că acea mică vernalizare, de 6 nopţi, şi-a spus cuvântul, deşi ne-a penalizat destul de mult.

– Ce suprafaţă cultivaţi?

– În două societăţi, la Curtici şi la Olari, cultiv 3.500 ha de grâu. Pe o suprafaţă de 1.200 ha, ne-au prins şi pe noi ploile şi a scăzut greutatea hectolitrică. Adică 1 litru de grâu, înainte de ploi, avea 830 g, după ploi avea 750 grame, aşadar a scăzut cu 10%, dar asta este, mergem mai departe. Oricum, chiar şi în acest an capricios soiurile româneşti s-au comportat bine.

– Dar calitatea de panificaţie?

– Grâul care a fost recoltat înainte de ploi este de calitate – 83% greutatea hectolitrică, glutenul 29-30-31, proteină 14,7. Şi asta cu soiuri de grâu de la Fundulea.

Sigur, noi nu ne vindem grâul acum, pentru că, spre marea mea surprindere, am înţeles că şi la ora actuală doar procentul grâului recoltat este de 64%, ceea ce înseamnă că preţurile vor fi foarte mari. Referitor la grâul pe care l-au prins ploile, în cantitate de 6.800 t, îl avem în partidă separată şi îl folosim la hrana animalelor, într-un procent de 30% din masa de furaj (30% grâu, 70% porumb). Deci nu avem probleme.

La ora actuală, noi avem 444 litri de apă căzută până la finele lunii iulie, media multianuală fiind de 575 litri. Este foarte mult. S-au dezvoltat în mod deosebit culturile de primăvară – porumb, floarea-soarelui, lucernă, furaje ş.a., dar pentru cele de toamnă umiditatea exagerată este destul de dăunătoare.

– Dar chiar şi în condiţiile unui an ca acesta, producţia realizată la dvs. este bună. Ce credeţi că v-a salvat? Mergeţi doar pe soiuri de la Fundulea sau pe mai multe?

– Pe două: Glossa şi Boema. Eu nu vreau să dau lecţii, dar am lansat ca idee ceea ce fac eu. Am mers pe densităţi foarte mari. Densitatea, la mine, nu este sub 780 boabe germinabile pe metru pătrat. Discutam cu directorul Verzea de la Staţiune că voi încerca şi cu mai mult. Ce se întâmplă? În condiţiile în care mergi pe o densitate mai mică, grâul, vrând-nevrând, produce fraţi. Aceştia consumă, pentru că emit, la rându-le, frunze şi spice fiecare cu 8-10 boabe. Asta înseamnă 25% dintr-un spic normal, provenit din planta-mamă. La acest spic din frate şi boabele sunt mai anemice. Dacă merg pe densitate mai mare, opresc înfrăţirea, pentru că grâul îşi autoreglează densitatea pe care o poate suporta. Neavând densitatea suficientă, grâul emite fraţi şi în toamnă, şi în primăvară. Fraţii din toamnă mai fac câteva boabe dar cei din primăvară, netrecând prin perioada de iarovizare, nu mai fac. Dar el consumă, ia din mâncare, din îngrăşământul pe care i-l dau.

– Am o curiozitate: dvs. aţi mărit densităţile şi tendinţa este de a le spori în continuare. Sunt susţinute aceste măsuri şi de fertilizări suplimentare?

– Nu putem merge haotic. Avem un consum specific şi ştim: o tonă de grâu consumă 25 kg de azot, 18 kg de fosfor, 23 kg de potasiu, luând elementele de bază, fără a vorbi de microelemente. Dacă nu dai îngrăşăminte, degeaba dai densitate foarte mare căci planta, neavând mâncare, piere, se autorăreşte, se elimină. Apoi trebuie intervenit cu tratamente în perioada de vegetaţie. La soiurile intensive, oriunde în lume veţi vedea că grâul are o densitate chiar mai mare decât la noi. Trebuie susţinut însă cu tratamente fito pentru a menţine aparatul foliar sănătos.

– Meteorologii au estimat că vom avea şi o toamnă atipică, cu zile foarte călduroase, întretăiate de ploi torenţiale. Ne pregătim de anul agricol 2015. Ce măsuri se impun a fi luate din acest moment, referindu-ne la grâu?

– Se pregăteşte terenul care a fost cultivat cu rapiţă. Este o cultură care lasă samulastră şi aceasta trebuie distrusă prin ierbicidare. Terenul se pregăteşte în septembrie, iar după 1 octombrie începem semănatul grâului. În rest, la mine cel puţin, grâul vine după cultura de porumb, de rapiţă, de porumb siloz, lucernă.

– Este importantă respectarea acestei rotaţii?

– Este obligatorie. În toată cariera mea n-am semănat grâu după grâu sau porumb după porumb. Mai ales la acesta din urmă, din cauza insectelor, a diabroticii americane este exclusă cultivarea în monocultură.

– Ce soiuri veţi folosi în anul agricol 2014-2015 şi câte hectare de grâu veţi cultiva?

– Am avut la grâu – în parcele, nu pe toată suprafaţa – producţii de până la 8.700 kg/ha. Dar vorbim de parcele de 150 ha. Aşadar, nu renunţ la grâul de la Fundulea şi voi rămâne la aceeaşi suprafaţă.

– Începe fiecare semănatul grâului în funcţie de condiţiile existente. Este importantă respectarea unui anumit interval şi până la ce dată trebuie finalizat?

– Cu data întârzierii nu-i problemă, ci cu data devansării semănatului. În condiţiile în care semănăm, cel puţin în zona noastră, înainte de 1 octombrie, este periculos, pentru că afidele sunt vectorii transportării unor virusuri, mai ales virusul piticirii grâului, ori a altor boli pe care le pot duce aceste mici insecte şi le transmit culturii următoare dacă au condiţii optime de zbor. Am făcut într-un an un test şi am semănat orz în intervalul 22-25 septembrie. A venit o ploaie, a răsărit în câteva zile şi vreau să vă spun că am avut probleme, indiferent ce i-am făcut. Odată infestat cu virusul piticirii, nu am putut scoate mai mult de 2.200 kg. S-a dovedit astfel că nu este bine. Mai bine mergem mai târziu, mărind doza de sămânţă la hectar, decât să semănăm mai devreme.

– Înţeleg că faceţi în acelaşi timp şi o fertilizare.

– Obligatoriu, cum omul nu poate trăi fără mâncare, nici planta nu poate. Unii se bazează pe faptul că în sol se generează în fiecare an o anumită cantitate de elemente nutritive – azot, fosfor, potasiu – din masa verde din paie, din coceni, din vrej de soia, de rapiţă; prin descompunere, acestea se transformă în humus, respectiv în elemente nutritive. Dar asta este puţin. De exemplu, se poate duce un azot până la 50 kg/ha, echivalentul a 2 t de grâu/ha, nimic mai mult. Mulţi folosesc îngrăşăminte pe bază de azot (azotat, uree etc.). Eu merg în exclusivitate pe un tip de îngrăşăminte: azot, fosfor, potasiu, îngrăşăminte complexe. Cu potasiu puţin, pentru că am 200 părţi/milion echivalent rezervă în sol şi atunci vin cu potasiu în cantitate mică, pe unele parcele, în rest, nu. Dar niciodată n-am semănat fără 500 kg de îngrăşăminte complexe pe hectar. În condiţiile acestui an, cu ploile care le-au spălat şi levigat în profunzime, vreau ca din toamnă să merg pe 550-600 kg îngrăşăminte la hectar.

Gheorghe VERMAN

Agricultorii îi acuză din nou pe marii traderi de cereale că manipulează preţul cerealelor şi oferă fermierilor preţuri ridicole, mult sub cele practicate pe bursele europene. Numai că, dacă anul trecut preţurile cerealelor au fost reduse peste noapte de către traderi, care şi-au atras criticile agricultorilor, acum se pare că aceştia apelează la politica paşilor mărunţi.

„Au fost discuţii anul trecut, ştiţi prea bine… Acum (n.r. traderii) au încercat o altă şmecherie. Noi suntem proşti şi ei sunt şmecheri. Au început deja. Nu mai scad preţul brusc ca anul trecut. Anul trecut a scăzut la grâu cu 60 de euro într-o noapte. Acum au început băieţii încet. Câte un euro, câte doi, câte trei pe zi… Până când începe să treiere, ajungi tot acolo“, a arătat la cea de-a treia ediţie a Conferinţelor AGROstandard Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR).

Laurenţiu Baciu: „O multinaţională transatlantică are profit mai mic decât mine“

Preşedintele LAPAR acuză statul roman de favorizarea marilor traderi de cereale, deşi aceştia fac evaziune fiscală. În schimb, fermierii români sunt controlaţi la sânge de către Ministerul de Finanţe.

„La mine de vreo lună de zile sunt finanţele în control. Acolo nu ştiu dacă cineva a făcut un control să vadă… l-ai cumpărat cu 70 de bani şi îl dai cu 1,20 bani. Unde e diferenţa? Păi este zero. Din păcate, mă uitam pe site-ul ministerului finanţelor la o multinaţională foarte mare, transatlantică, ca să vă daţi seama de cine e vorba. Avea profit mai mic decât mine, numai 2.000 de hectare. (…) Săptămâna trecută s-a achiziţionat grâu pentru Iordania. L-a luat la 76 de bani. Nu! Vorbesc prostii, mai puţin, l-a luat cu 140 de euro. Ştiţi cu cât l-a vândut?!… cu 228. Asta fac. A intervenit statul? Păi, dacă mă uit pe lanţul lui, profitul lui e aproape de zero. Acolo mă uit!“, a continuat preşedintele LAPAR.

Statul nu intervine când e vorba de abuzul marilor traderi

Baciu a criticat lipsa intervenţiei statului în situaţii clare de concurenţă neloială şi cvasimonopol. 

„Obligaţia este a guvernului să intervină pe piaţă. Tot timpul ni se bagă în faţă că, vezi domne’, sunt privaţi, e economie de piaţă. Fals. Numai la noi se întâmplă aşa ceva! Vecinii noştri, că tot ne uitam peste gard, îi condiţionează să respecte preţurile care sunt la bursă. Ori, în România nici unul n-a avut curaj să ia un credit până nu îţi dau autorizaţia de export sau licenţa. Nu ţi-o dau până nu faci dovada că respecţi preţurile care sunt în Franţa, în Germania, că de aia suntem în comunitate, de aia suntem pe aceeaşi piaţă. De ce ne bagă pe piaţa rusească? Noi avem treabă cu piaţa europeană. Noi cu ei ne batem“, a conchis preşedintele LAPAR.

Producătorii cred că deja este imposibil să mai primească un preţ corect pe piaţa românească pentru că traderii străini deja s-au organizat într-o structura care exercită o poziţie de monopol pe piaţă.

Lipsa silozurilor şi presiunea creditelor, vulnerabilităţile agricultorilor

Anul trecut fermierii au acuzat traderii de cereale că au manipulat grosolan piaţa cerealelor, profitând de o poziţie de monopol absolut, de controlul infrastructurii de depozitare, precum şi de lipsa silozurilor fermierilor. În aceste condiţii fermierii au fost nevoiţi să-şi vândă producţia direct din câmp, la preţuri mult mai mici decât cele practicate pe bursele europene. Iar asta într-un an cu producţii bune. În lipsa silozurilor şi presaţi de plata creditelor-furnizor, agricultorii au fost nevoiţi să accepte preţuri derizorii.

„Toate produsele noastre sunt plătite mult sub bursele din Europa sau Statele Unite. Până şi la bursa din Ungaria preţurile sunt semnificativ mai mari decât ceea ce ni se dă nouă. Nici n-a început bine recoltarea şi preţurile sunt la jumătate faţă de anul trecut. Acum primim 107-108 euro pe tona de grâu, la jumătate faţă de anul trecut, şi mult sub preţurile de pe bursele externe. Grâul se vinde cu 200 şi ceva de euro la bursa de la Milano şi cu 170 de euro la bursa din Ungaria. Preţurile au crescut pentru input-uri, cheltuielile cu producţia s-au majorat mult, iar acum, culmea, preţul produselor e la jumătate“, declara în vara anului trecut Marcel Cucu, vicepreşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli din Brăila(APAB).

Preţurile au scăzut anul trecut până la 45 de bani pe kilogram pentru grâul furajer şi până la 65 de bani pentru cel de panificaţie. Pragul de rentabilitate era, în 2013, potrivit LAPAR, de minim 70 de bani la grâu, 60 la porumb, 1,5 lei la floarea-soarelui şi 1,8 lei la rapiţă.

Printre marii traderi de cereale care operează în România se numără Cargill, Alfred C. Toepfer, Glencore, Bunge, Ameropa, Nidera. Fără excepţie, aceste companii au capital străin.

Potrivit datelor Asociaţiei Române a Comercianţilor de Produse Agricole (ARCPA), principalii traderi de cereale din România, care vând la export mai toată producţia destinată pieţelor externe, au avut în 2010 o cifră de afaceri cumulată de 1,1 miliarde de euro, faţă de 810 milioane de euro în 2009, pentru ca afacerile cumulate să ajungă la 1,3 miliarde de euro în 2011. Deşi au afaceri de miliarde de euro, primii cinci traderi din România abia dacă au împreună câteva sute de angajaţi.

De exemplu, traderul olandez Nidera. Biroul de la Bucureşti al companiei avea în 2010 doar 16 angajaţi, fiecare dintre aceştia aducând companiei nu mai puţin de 6 milioane de euro anual.

Marius Şerban

Producţia de cereale şi oleaginoase a Românei se apropie în acest an de 24 de milioane de tone, uşor peste nivelul anului 2011, când s-au recoltat în jur de 23,5 milioane de tone, dar cu aproape 70% mai mult decât în 2012, an în care seceta "a pârjolit" recoltele până la un nivel de numai 14 milioane de tone.

Anul 2013 se anunţă unul record pentru recolta de cereale păioase - grâu, porumb, orz, orzoaică - dar şi pentru oleaginoase precum floarea soarelui, soia sau rapiţă, chiar dacă, deocamdată, în câmp se mai lucrează pentru strângerea lor în hambare. 
Din primele estimări realizate pe baza preţurilor de vânzare pe piaţa locală reiese că valoarea producţiei de cereale şi oleaginoase a României nu va depăşi în acest an 4 miliarde de euro, profiturile agricultorilor fiind sub aşteptări, în pofida recoltei bogate, din cauza preţurilor mult mai scăzute decât cele înregistrate cu un an în urmă..

Dacă în iunie 2013, preţul unei tone de grâu în România era de 227 de euro, la începutul lunii septembrie, tona de grâu costa numai 140 de euro, în timp ce pe piaţa europeană preţul de achiziţie al unei tone de grâu nu coborâse sub 180-200 de euro. O situaţie asemănătoare se întâlneşte şi la porumb, unde, la nivelul lunii iunie, preţul local era de 208 euro pe tonă, iar în septembrie nu depăşea 119 euro. În prezent, în bazinul Mării Negre, tona de grâu se vinde cu circa 145 de euro, mult mai jos decât în Franţa, de pildă, unde depăşeşte 185-190 de euro, la acelaşi nivel de calitate.

Agricultorii români consideră că preţurile de 0,50 - 0,60 lei pe kilogramul de grâu şi porumb şi de un leu/kg la floarea soarelui sunt "o bătaie de joc", fiind total insuficiente pentru recuperarea investiţiilor şi reluarea ciclului agricol în toamna acestui an. 
Potrivit unor analize furnizate de Organizaţia Europeană a Producătorilor Agricoli COPA - COGECA, preţurile produselor agricole au scăzut în 2013 cu aproximativ 50% faţă de anul trecut, în timp ce producţia europeană nu a crescut cu mai mult de 13%. În anul 2013 au fost cultivate cu grâu la nivel european 23 de milioane hectare, în timp ce în 2012 suprafaţa cultivată a fost de 22 de milioane hectare. În ceea ce priveşte producţia medie, aceasta a fost de 5,8 tone la hectar în 2013, faţă de numai 5,4 tone anul trecut.

"În România, din cele nouă milioane tone de porumb care se produc în medie, numai jumătate intră în circuitul economic, restul cantităţii rămânând în gospodării pentru consumul populaţiei. Ca atare, numai aproximativ patru milioane tone de porumb trebuie luate în calcul pentru stabilirea impozitării, a plus - valorii şi a Taxei pe Valoarea Adăugată", consideră Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România /LAPAR/.

Estimările din câmp arată că producţia de porumb din acest an va sări de 10,5 milioane de tone, ceea ce înseamnă valoric în jur de 1,1 miliarde de euro, iar la seminţele de floarea soarelui vom fi campioni în rândul ţărilor UE, cu o producţie de peste două milioane de tone. În cea ce priveşte producţia de grâu obţinută în 2013 aceasta a ajuns la 7,296 milioane de tone, fiind cea mai mare din ultimii opt ani, iar la orz şi orzoaică recolta a depăşit 1,511 milioane tone. 

Motivul principal pentru scăderea bruscă a preţurilor la produsele agricole a fost legat mai ales de decapitalizarea producătorilor agricoli, dar şi de lipsa spaţiilor de depozitare. Traderii sunt singurii care dispun de spaţii de depozitare şi ajung astfel să impună preţul de achiziţie pe piaţa din România. După recoltare, grânele au fost cumpărate la preţuri de nimic de o mână de intermediari, care deţin silozuri, şi care îşi permit să le vândă mai târziu pe piaţa externă, când cotaţiile pe pieţele internaţionale sunt în creştere. Din această cauză, într-un an cu producţie record, agricultorii care nu au acces la astfel de spaţii de depozitare, nu pot să îşi acopere nici măcar costurile de producţie. 

Pe fir a intrat şi Consiliul Concurenţei în vederea eliminării disfuncţionalităţilor de pe piaţa cerealelor, investigaţia autorităţii de concurenţă vizând până în prezent 12 companii active pe piaţa comercializării cerealelor din Bucureşti şi din ţară. 
Apetitul jucătorilor din agricultura pentru investiţiile în silozuri s-a remarcat vizibil, în condiţiile în care, în ultimii patru ani, capacitatea de stocare totală a României a crescut cu circa 20%, până la 17,4 milioane de tone, numai că, din păcate, acestea sunt controlate într-o mică măsură de agriculturi. Dacă luăm în calcul doar producţia de cereale din acest an, fără să mai punem la socoteală recoltele de legume şi fructe, se poate vedea cu ochiul liber că sunt insuficiente capacităţile locale de stocare.
Pe de altă parte, autorităţile îşi pun mari speranţe în producţia agricolă din acest an, considerând că poate "să ofere acea creştere economică importantă de care avem nevoie", afirmă ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin.

"Mi-e greu să estimez în acest moment, dar anul acesta agricultura poate să salveze indicatorii macroeconomici ai României şi poate să ofere acea creştere economică importantă de care avem nevoie. Anul trecut ne bazam pe o creştere de 1,5 -1,7% la nivel naţional. Pentru că a fost un an secetos am avut o creştere de doar 0,7%. Agricultura a schimbat semnificativ aceşti indicatori. Anul acesta, dacă ne dorim o creştere economică aproape de 2%, cred că se poate realiza, în special, cu sprijinul agriculturii", ne-a precizat recent şeful de la Agricultură.

De asemenea, aprecierile din primăvară ale consilierului guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, arătau că PIB-ul României poate creşte, în condiţiile "unei veri bune, cu recolte bune", cu până la două miliarde de lei. În luna iulie, Fondul Monetar Internaţional (FMI) a revizuit în sus prognoza de creştere economică a României pentru acest an la 2%, datorită exporturilor "mai puternice" în prima jumătate a acestui an, dar şi producţiei agricole.

Exporturile de cereale au devenit în ultimii ani tot mai profitabile pentru România, grâul şi porumbul românesc continuând să fie printre cele mai căutate produse agricole pe piaţa externă. Numai anul trecut "au plecat" către Egipt, Arabia Saudită, Iran dar şi către Italia sau Spania aproape 5 milioane de tone de cereale, în special grâu şi porumb.

Datele Ministerului Agriculturii arată că, în 2012, cele mai mari încasări au fost obţinute din exporturile de porumb şi grâu, respectiv 1,4 miliarde de euro. Circa 596,5 milioane euro au fost aduse de 2,27 milioane de tone de porumb, iar o sumă de 544 milioane de euro pentru 2,31 milioane tone de grâu, acestea reprezentând o pondere cumulată de 29% din totalul încasărilor de 3,914 miliarde euro realizate de România din comerţul cu produse agroalimentare.

Anul trecut, Uniunea Europeană a plasat România pe primul loc în rândul statelor membre în ceea ce priveşte suprafaţa cultivată cu porumb, deşi la producţie a fost doar pe poziţia a treia, după Franţa şi Italia, din cauza unui randament inferior, iar la floarea soarelui, una dintre culturile cu tradiţie în România, din punct de vedere al suprafeţei cultivate, ţara noastră a ocupat prima poziţie. Producţia realizată în anul 2012 a clasat ţara noastră pe locul doi după Franţa, ca urmare a randamentului mai mic cu 18,1% faţă de media din UE, dar în mod sigur în acest an, cu o producţie estimată de două milioane de tone de seminţe de floarea soarelui, România va ocupa prima poziţie.

România, cu circa 15 milioane de hectare de teren agricol şi 10 milioane de hectare de terenuri arabile şi cultivate la această dată, are toate şansele să devină un jucător important pe piaţa cerealelor nu numai din bazinul Mării Negre ci şi din Europa, dacă îşi va îmbunătăţi randamentul de producţie, va creşte capacitatea de stocare, va reduce dependenţa de condiţiile de mediu, iar producţia agricolă va fi folosită pentru consolidarea poziţiei în zonă, nu doar pentru rotunjirea conturilor bancare. AGERPRES

Medien Conferences organizează cea de-a V-a ediție a Romanian Agribusiness Conference, eveniment dedicat agriculturii românești ce va avea loc pe data de 19 septembrie 2013, la Hotel InterContinental, Sala Rapsodia.

Evenimentul îşi propune să dezbată noile modificari de Politică Agricolă Comună 2014-2020, strategia de dezvoltare a agriculturii româneşti pe termen mediu și lung, oportunitățile de dezvoltare a comerțului cu cereale, evoluția preţurilor alimentelor în 2013-2014, oportunitățile de finanțare a agriculturii, sursele de finanţare şi cofinanţare în sectorul agricol, măsurile pentru sprijinirea agricultorilor în contextul politicilor europene, situația accesării fondurilor europene, aspectele fiscale și legislative specifice agriculturii.

Evenimentul constituie un prilej de analiză şi dezbatere a agriculturii româneşti, reunind într-un mediu dinamic reprezentanţi de marcă din: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, asociaţii şi agenţii, producători de cereale, erbicide, pesticide și produse agro-chimice, asociaţii patronale, companii FMCG şi distribuitori, furnizori de soluţii, echipamente şi servicii specifice industriei, experţi, investitori, bănci, companii de consultanţă şi case de avocatură.

Printre temele de discutie ce vor fi abordate de invitaţi se află :

• Modificările Politicii Agricole Comune 2014-2020 și implicațiile acestora în agricultura românească
• Importanța absorbției fondurilor europene pentru agricultură
• Strategia de dezvoltare a agriculturii românești pe termen mediu și lung; ce trebuie facut pentru ca România să redevină un jucător puternic în agricultură la Marea Neagră?
• Evolutia preţulului terenurilor agricole; cât costă un hectar de teren, cine cumpără şi cine vinde
• Unde şi cum se poate investi în agricultură în România?
• Oportunități de dezvoltare a comerțului cu cereale
• Perspectivele de dezvoltare a zootehniei româneşti
• Secretele reuşitei în ceea ce priveşte producţia agricolă vegetală (cultura mare, viticultură, legumicultură, pomicultură, protecţia plantelor)
• Oportunităţi de finanţare si cofinantare în sectorul agricol; modul în care se obţin finanţările pentru investiţiile în agricultură
• Credite pentru silozuri și sisteme de irigaţii
• Posibilităţi de garantare a creditelor
• Soluţii de protecţie a investiţiilor agricole.

Evenimentul este susţinut de: România liberă, Academia Cațavencu, Calendar Evenimente, Ziare.com, Business 24, Eco Ferma, Agrias, Revisa Ferma, Lumea Satului, Promo Afaceri și Efin.ro

Romanian Agribusiness Conference are loc pe 19 septembrie 2013, la Hotel InterContinental București.

Despre Medien Conferences

Medien Conferences este divizia de evenimente business a grupului Medien Holding. Evenimentele Medien Conferences oferă mediului romanesc de business o platformă dinamică de dezbateri și networking.

Medien Conferences organizează evenimente dedicate mediului de afaceri din diverse domenii precum: energie, infrastructură & transporturi, FMCG & retail, asigurări, financiar-bancar, agricultură, IT & telecom, home&deco.

Portofoliul Medien Holding include cotidianul România liberă, site-ul www.romanialibera.ro, săptămânalul de satiră Academia Cațavencu și site-ul www.acadaemiacatavencu.info, Hiparion Publishers (revistele Hiparion - „Căminul", „Casa Mea", „Domus" și „Planul Casei Mele", revista de B2B „Unelte și echipamente", site-ul www.casamea.ro, ), tipografia United Print, agenția de comunicare branding și corporate media Corporate Media Publishing, divizia de evenimente business Medien Conferences.

Pentru detalii, vă rugăm să ne contactați la: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., telefon 40 372 125 239 sau să accesați www.mhconferences.ro

Aflată la cea de-a patra ediţie, seria evenimentelor Agroconnect organizate de compania BASF a continuat şi în acest an. Astfel, în perioada mai – iunie, fermierii din judeţele Tulcea, Brăila, Ialomiţa, Slobozia, Giurgiu, Bihor, Cluj şi Neamţ au putut vizita loturile demonstrative organizate de compania BASF în colaborare cu fermierii locali pentru culturile de câmp: rapiţă, floarea-soarelui, cereale păioase şi porumb.

Sloganul evenimentelor -  Inovaţii pe metru pătrat, - vorbeşte despre povestea companiei BASF – povestea unui deschizător de drumuri, care de-a lungul timpului a descoperit, a inovat şi a schimbat. Paşii pe terenul inovaţiei au fost făcuţi pentru ca partenerii noştri, fermierii, să poată obţine rezultate mai bune, pentru ca, împreună, să putem contribui la dezvoltarea unei agriculturi durabile.

În acest an, compania BASF a avut alături o serie de parteneri: compania New Holland, cu o gamă completă de maşini şi utilaje agricole, compania Bancpost, cu soluţii de finanţare pentru domeniul agricol şi, evident, companiile de seminţe care au oferit hibrizii pentru înfiinţarea culturilor.

Caracterul “internaţional” al evenimentelor s-a păstrat şi în acest an în cadrul evenimentului de la Diosig – Bihor, la care 100 de fermieri sârbi au interacţionat cu fermierii români pentru a face schimb de experienţă în domeniul celor mai eficiente soluţii de protecţie a plantelor.

În cadrul unui tur al suprafeţelor cultivate cu floarea-soarelui, rapiţă, porumb sau cereale, au fost prezentate rezultatele comparative obţinute cu  tehnologii diverse, în contrapunct cu rezultatele obţinute pe loturile martor.  Loturile demonstrative nu au fost organizate pe suprafeţe mici, atent îngrijite, aşa cum se procedează de obicei, ci pe  suprafaţe mari, de zeci de hectare, în condiţii reale de producţie, aşa cum lucrează agricultorii în propriile ferme.

Pe tot parcursul prezentării tehnice, reprezentanţii BASF au explicat în detaliu tehnologiile de protecţie a plantelor pentru fiecare tip de cultură în parte, precum şi avantajele utilizării produselor BASF în cadrul tehnologiei intensive de exploatare a terenurilor agricole. Pe suprafeţele cultivate cu floarea - soarelui, au fost prezentate rezultatele comparative obţinute cu tehnologia Clearfield aplicată pe diferite tipuri de hibrizi ai companiilor de seminţe.  A fost prezentată în premieră tehnologia Clearfield Plus, noua generaţie a sistemului de producţie Clearfield. Sistemul de producţie Clearfield Plus aduce fermierii cu un pas mai aproape de profituri excelente la cultura de floarea-soarelui datorită beneficiilor sale: toleranţă crescută la erbicid, eficacitate mai mare în combaterea buruienilor, producţie mai mare de ulei, recolte mai mari. Efectele noului erbicid al tehnologiei Clearfield Plus au putut fi observate concret, în câmp.

În cadrul culturii de rapiţă a fost prezentat sistemul Clearfield, lansat în toamna anului trecut, fiind evidenţiate beneficiile acestuia: o singură aplicare cu eficacitate excelentă în combaterea buruienilor mono şi dicotiledonate (inclusiv a buruienilor dificile) din cultura de rapiţă, flexibilitate excelentă în aplicare şi faptul că funcţionează foarte bine, indiferent de condiţiile de umiditate şi de sistemul de cultivare. A fost prezentată şi aici colecţia de hibrizi ai companiilor de seminţe, precum şi modul în care a acţionat erbicidul Cleranda.

Reprezentanţii BASF au subliniat importanţa aplicării unor fungicide precum Caramba Turbo sau Pictor pentru obţinerea unor recolte maxime pe suprafeţele cultivate cu rapiţă. Pe lângă efectul fungicid, aceste produse îmbunătăţesc stabilitatea tulpinii, previn căderea, asigură o inflorescenţă omogenă şi stimulează efectele fiziologice ale plantei de rapiţă pentru o absorbţie îmbunătăţită a apei şi nutrienţilor, protejarea plantelor de stres şi prevenirea coacerii premature. În plus, produsul Caramba Turbo este esenţial pentru îmbunătăţirea rezistenţei la iernare a plantelor de rapiţă, crescând în mod exponenţial şansele de supravieţuire a culturii de rapiţă peste iarnă.

La cereale a fost prezentată tehnologia BASF de combatere a bolilor în diferite variante şi combinaţii. Specialiştii BASF recomandă tehnologia intensivă, cu 2 sau 3 tratamente pe sezon, pentru prevenirea apariţiei bolilor şi menţinerea unor culturi sănătoase, productive. A fost evidenţiat în mod deosebit produsul Capalo, un fungicid performant, cu formulare inovatoare de tip “stick and stay”, flexibil în utilizare. Cele trei substanţe active (epoxiconazol, fenpropimorf şi metrafenonă) garantează o eficacitate foarte bună împotriva bolilor (şi în mod special asupra făinării), fapt ce asigură o protecţie deosebită încă de la început. Eficacitatea produsului securizează dezvoltarea culturii şi producţia.

Produsul Opera rămâne pilonul de rezistenţă al tehnologiei BASF pentru protecţia culturii de porumb atunci când se urmăreşte obţinerea unor sporuri de producţie considerabile prin stimularea efectelor fiziologice ale plantelor pentru protecţia împotriva factorilor de stres. Parte integrantă a tehnologiei AgCelence, produsul Opera permite hibrizilor de porumb să îşi exprime întregul potenţial genetic şi asigură producţii şi profituri ridicate. O importanţă deosebită a fost acordată erbicidului Frontier Forte, un erbicid cu aplicare în preemergenţă pentru combaterea buruienilor graminee anuale şi a unor buruieni dicotiledonate importante, o soluţie demnă de luat în calcul în condiţiile interzicerii utilizării acetoclorului.

Agroconnect nu a însemnat, însă, doar vizitarea unor loturi demonstrative, ci şi implicarea efectivă a fermierilor, conectarea  lor cu produsele BASF. Beneficiile produselor BASF au fost prezentate într-un mod creativ, interactiv şi amuzant, oferind fermierilor şi un strop de distracţie. Şi pentru că şi-a dorit să recompenseze răbdarea şi perseverenţa fermierilor de a parcurge acest traseu al inovaţiilor, pentru fiecare interacţiune a lor cu  produsele BASF, fermierii au fost recompensaţi cu Agrodolari, bancnotele oficiale Agroconect, ce au putut fi preschimbate la final în premii!

 “Suntem în plin sezon agricol şi sperăm că vom avea un an bun. Aş vrea să mulţumim fermierilor că au fost  alături de noi până acum, ca au utilizat produsele noastre şi  să îi asigurăm de sprijinul nostru total până la finalul sezonului. Prin produsele BASF pe care le oferim, prin tehnologiile BASF de protecţie a culturilor pe care le promovăm, încercăm să ajutăm fermierii  să prevină problemele dificile ce ar putea apărea în procesul agricol pe care îl derulează, oferindu-le totodată soluţii şi sprijin pentru depăşirea momentelor complicate cu care s-ar putea confrunta la un moment dat”, a declarat Tiberiu Dima, Country Manager Crop Protection Romania.

Despre divizia BASF de protecție a plantelor

Cu vânzări de circa 4,7 miliarde EUR în 2012, divizia BASF pentru protecţia plantelor oferă soluțiiinovatoare de protecție a plantelor de cultură, gazonului și plantelor ornamentale, pentru controlul dăunătorilor și sănătate publică. Portofoliul său cuprinde tehnologii de tratare a semințelor și control biologic precum și soluții de management al apei, nutrienților și factorilor de stres ai plantelor. Divizia BASF de protecție a plantelor este un inovator de vârf care sprijină cultivatorii să-și optimizeze producția agricolă, să-și îmbunătățească eficiența economică și calitatea vieții, pentru populația mondială aflată în continuă creștere. Informații suplimentare pot fi obținute pe web la adresa www.agro.basf.com sau accesând conturile noastre de pe reţelele de socializare.

BASF - The Chemical Company

BASF este lider mondial în industria chimică: The Chemical Company. Portofoliul său include o gamă largă de produse, de la substanţe chimice de bază, produse pentru industria materialelor plastice, produse performante și produse pentru protecția plantelor, până la petrol și gaze. Combinăm succesul economic cu protecția mediului și responsabilitatea socială. Cu ajutorul ştiinţei şi al inovaţiei, ne ajutăm clienţii din aproape toate industriile să facă faţă cerinţelor curente şi viitoare ale societăţii. Produsele și sistemele noastre de soluții contribuie la conservarea resurselor, asigurarea unei nutriţii sănătoase și îmbunătățirea calității vieții. Am rezumat această contribuţie în obiectivul nostru global: Creăm chimie pentru un viitor sustenabil. În 2012 BASF a realizat vânzări de 72,1 miliarde euro  și peste 110.000 angajați la sfârșitul anului. Informații suplimentare despre BASF sunt disponibile pe Internet la adresa www.basf.com.

După seceta din 2012, agricultorii par să aibă ceva mai mult noroc în acest an. La momentul actual, cel puţin, starea de vegetaţie a culturilor este bună şi chiar foarte bună în unele locuri. Ceva probleme ar putea totuşi să apară acolo unde nu s-au făcut fertilizările, după cum susţin agricultorii.

Grâul se prezintă bine în Gorj şi Vrancea

La începutul lunii aprilie, grâul se prezenta foarte bine faţă de alţi ani în Gorj, estimările privind producţia ridicându-se undeva la peste 4 t/ha, cu condiţia să se aplice tehnologia, după cum susţine Traian Ghinoiu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli Gorj. El spune că, în anii buni, producţia ajunge şi la 5 t/ha în zonă, chiar dacă nu se irigă.

„Dacă anul trecut ne-a afectat seceta, acum stăm destul de bine, mai ales că a şi plouat în ultima vreme, iar înfrăţirea este bună. La fel se întâmplă şi la rapiţă“, adaugă Ghinoiu.

Şi în Vrancea culturile de păioase şi chiar rapiţa arată bine. Constantin Bazon, preşedintele Asociaţiei de Cereale şi Plante Tehnice Vrancea, susţine că precipitaţiile din ultima perioadă (zăpezi şi ploi) au redus deficitul de apă din sol. Problemele sunt legate însă de faptul că nu au fost efectuate peste tot fertilizările la timp, dar şi de apariţia pe unele terenuri a unor luciuri de apă care au dus la dispariţia plantelor. Fenomenul afectează până la 5% din suprafeţele cultivate în judeţ, după cum susţine Bazon.

În ceea ce priveşte estimările de producţie pentru 2013, fermierul din Vrancea spune că la grâu se vor depăşi 5 tone/ha acolo unde s-a respectat tehnologia, în caz contrar nivelul prognozat fiind de 2,5-3 tone la hectar. Cheltuieli pentru un hectar de grâu se ridică la 2.900-3.000 de lei, ceea ce înseamnă că, pentru a obţine profit, agricultorii trebuie să aibă producţii de cel puţin 4 tone /ha.

Prognoze bune pentru cereale la Călăraşi

Ion Ciulinaru, preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice Călăraşi, afirmă că starea de vegetaţie a culturilor înfiinţate în toamnă este foarte bună faţă de alţi ani, în condiţiile în care rezerva de apă din sol este suficientă. Ciulinaru susţine că, cel puţin la culturile păioase şi rapiţă, agricultorii n-ar trebui să-şi facă griji în acest an din cauza secetei. Însă, la culturile de toamnă, nu este exclus să apară ceva probleme, mai ales că Administraţia Naţională de Meteorologie a anunţat că seceta se va manifesta în lunile iulie şi august.

În Călăraşi, producţia la grâu poate atinge şi 5-6 t/ha unde se practică o agricultură performantă, spre deosebire de fermele de subzistenţă, cu producţii medii de 2-2,5 t/ha. „Dacă am avea un sistem de irigaţii bine pus la punct, am putea avea şi noi producţii mari precum în Danemarca, de exemplu, unde media la hectar trece de 7 t“, adaugă agricultorul.

Diferenţe mari de producţie de la o zonă la alta

Producţiile medii, la grâu cel puţin, diferă semnificativ de la o regiune la alta. În Timiş, producţia medie a fost anul trecut de 3.800 kg/ha, însă au fost fermieri care au obţinut şi peste 5 t/ha, după cum susţine Viorel Matei, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Cereale şi Plante Tehnice Timiş. În această parte a ţării a fost marcat şi recordul la grâu anul trecut, Dimitrie Muscă – CAI Curtici, obţinând peste 7 t/ha atât la grâu, cât şi la porumb.

În Constanţa producţia medie pe judeţ se situează între 2.800-3.000 kg de grâu la hectar, în timp ce în Călăraşi media este de circa 3.500 kg/ha. Media este mai mică la Cluj – 3.000 kg/ha la grâu, cu aproape 1.000 kg faţă de Bacău, unde se atinge în general o producţie de 4.000 kg la hectar.

Cum stăm în clasamentele UE

La nivelul Uniunii Europene, în anul 2012 s-a remarcat o scădere atât a suprafeţelor cultivate, cât şi a producţiilor şi randamentelor la unele culturi agricole de bază. România s-a situat pe locul cinci în rândul statelor membre, atât din punctul de vedere al suprafeţei cultivate, cât şi al producţiei obţinute la grâu comun şi pe ultimul loc în ceea ce priveşte al randamentului (la sub jumătate faţă de randamentul UE, adică 2.624 kg/ha, faţă de 5.434 kg/ha). Cel mai mare randament la producţia de grâu comun a fost obţinut de Danemarca, cu nu mai puţin de 7.460 kg/ha, de aproape trei ori mai mare decât în România. Cea mai mare producţie de grâu din UE a fost obţinută însă de Franţa, cu aproape 38 milioane de tone.

Pragul de rentabilitate la grâu şi porumb

Cultura grâului este nerentabilă dacă nu se obţin măcar 4.000 kg/ha, susţin fermierii din Gorj. La porumb, pragul de rentabilitate este situat la 6.000 kg/ha, însă, din fericire pentru fermieri, preţurile la această cultură sunt pe un trend ascendent.

„Dacă la grâu obţii sub 4.000 kg/ha nu ai niciun profit. Îl semeni degeaba. La porumb, sub 6.000 kg/ha e nerentabil. Cultura de grâu a devenit nerentabilă. Cheltuielile sunt foarte mari, iar producţia foarte mică. Pe noi porumbul ne scoate din impas în ultima vreme şi preţul porumbului tot urcă, pentru că s-a mărit numărul consumatorilor. Dacă până acum porumbul mergea către producătorii de furaje, zootehnie şi producţia de biodisel, de ceva vreme au început să cumpere mult şi ţăranii, care au câteva animale pe lângă casă, dar n-au avut recoltă bună“, susţine Traian Ghinoi.

El apreciază că pragul minim de rentabilitate creşte an de an, odată cu majorarea accelerată a preţurilor îngrăşămintelor, pesticidelor şi erbicidelor şi, mai ales, al motorinei.

În plus, pe fondul restanţelor acumulate până acum, furnizorii de seminţe, de îngrăşăminte şi pesticide acceptă tot mai greu să vândă fermierilor prin credit-furnizor. Din acest motiv, consideră agricultorii din Gorj, suprafeţele care vor rămâne nelucrate se vor înmulţi de la an la an pentru că fermierilor le va fi tot mai greu să ajungă la acest prag minim de rentabilitate şi să facă faţă creşterii costurilor input-urilor.

Mihai POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2013

Evaziunea fiscală va înflori în România dacă nu va fi prelungită taxarea inversă la cereale şi plante oleaginoase de la 1 iunie 2013, a declarat, luni, preşedintele Patronatului Român din Industria de Morărit, Panificaţie şi Produse Făinoase - ROMPAN, Aurel Popescu, la o dezbatere privind siguranţa alimentară.

"Eu nu cred că ni se va interzice taxarea inversă la cereale de la 1 iunie 2013. Am primit de la Comisia Europeană un prim răspuns prin care nu se prelungeşte măsura taxării inverse la cereale şi plante oleaginoase, însă Ministerul Finanţelor a făcut o revenire. Acum aşteptăm răspunsul, iar dacă va fi negativ va fi un lucru greu pentru ţară, deoarece taxarea inversă a demonstrat că au crescut încasările bugetare în ultimii doi ani din comerţul cu cereale şi plante oleaginoase. Dacă se întâmplă să se reintroducă TVA de 24% la cereale, sigur evaziunea fiscală va înflori şi pe această zonă pentru că România este prinsă ca un cleşte între două ţări, respectiv Bulgaria şi Ungaria, care vor avea taxare inversă de la 1 iulie 2013", a spus Popescu.
Acesta este optimist în privinţa introducerii TVA de 9% pe tot lanţul de producere a pâinii, începând cu 1 iulie 2013, un proiect susţinut de Guvernul României şi care urmează să fie prezentat şi organismelor internaţionale.

"Sper însă ca de la 1 iulie să avem pe tot lanţul: grâu, făină şi pâine, aşa cum este programul pilot privind TVA redusă"', adăugat Popescu.

Potrivit sursei citate, industria de morărit şi panificaţie respectă toate normele europene şi naţionale, sectorul investind peste 800 de milioane de euro înainte de aderare la Uniunea Europeană.

"Înaintea aderării la UE, industria alimentară românească a făcut investiţii enorme, numai în morărit şi panificaţie acestea au depăşit 800 de milioane de euro. Noi, din punct de vedere sanitar, stăm foarte bine pentru că asociaţiile de profil au făcut ghiduri de bune practici pe care le aplică toţi operatorii din domeniu, iar noile investiţii sunt făcute conform normelor europene. Am văzut multe fabrici din alte state europene, care nu respectă ceea ce respectăm noi", a adăugat preşedintele ROMPAN.
La rândul său, şeful Romalimenta, Sorin Minea, a reiterat importanţa menţinerii taxării inverse la cereale, considerând că o decizie negativă din partea CE "ar fi un dezastru pentru agricultura românească, pentru industria de panificaţie".

"Dacă nu se va lua această măsura va fi o greşeala fantastică. România va plăti TVA şi acela nu va apărea niciodată în ţară. Ne vom trezi şi cu evaziune în ţara şi cu TVA falsă. Ar fi un dezastru pentru agricultura românească şi pentru industria de panificaţie, pentru că şi 5% este tentat pentru evazionişti", a adăugat Sorin Minea.

Secretarul de stat în Ministerul de Finanţe, Dan Manolescu, a declarat la începutul lunii aprilie că modul în care se va face aplicarea TVA de 9% la pâine, respectiv pe tot lanţul de producţie sau doar la o parte, depinde de menţinerea sau nu a sistemului de taxare inversă după data de 1 iunie.

"Aceste evaluări ţin cont de TVA-ul din tot lanţul de aplicare a cotei. Dacă există în continuare această măsură de aplicare a taxării inverse, nu ar exista o necesitate de a aplica cota de 9% pentru tot circuitul grâu-pâine, pentru că evaziunea în domeniul cerealelor ar fi combătută de această măsură de taxare inversă. Dacă începând cu 1 iunie această măsură nu ar mai fi aplicată, atunci cota de 9%, pentru a restrânge evaziunea, ar trebui aplicată la tot circuitul grâu-pâine, ceea ce ar conduce la un impact mai mare în buget. De aceea, impactul în sine este calculat în funcţie de diverse ipoteze, impactul mai mic se referă doar la circuitul ulterior, făină-pâine", a declarat Dan Manolescu, prezent la o conferinţă despre sistemul fiscal în 2013.
Manolescu a declarat că toţi jucătorii din piaţă îşi doresc să se menţină măsura de taxare inversă pentru că s-a dovedit utilă în combaterea evaziunii fiscale.

"Sper să convingem Comisia Europeană să menţină această măsură, cred că vom avea răspunsul până la sfârşitul lunii. Dacă nu rămâne măsura, rămâne să luăm o decizie dacă vom aplica cota de 9% pe întreg lanţul sau doar la pâine. Acea adresă a fost semnată de mine, calculele nu le-am făcut personal. Adresa avea în vedere această situaţie concretă din lege pe baza căreia, de la 1 iunie, România ar trebui să renunţe la taxarea inversă la grâu, ceea ce ar conduce automat la aplicarea cotei de 24% pentru cereale şi automat impactul din diferenţa de cotă pe tot circuitul grâu-pâine ar fi majorat' a mai spus Dan Manolescu.

Taxarea inversă la cereale şi plante tehnice a fost introdusă începând cu 1 iunie 2011 pentru o perioadă de doi ani.

Sursa AGERPRES

Criza economică prin care trece Grecia de peste cinci ani i-a făcut pe consumatori să opteze pentru alimente precum orezul, cartofii şi legumele, în detrimentul cărnii şi al peştelui, relatează, vineri, EFE.

Potrivit unui sondaj de opinie realizat de asociaţia consumatorilor EKPIZO cu ocazia Zilei internaţionale a consumatorului, mai bine de jumătate dintre familiile elene (55,1 %) au înregistrat o reducere a veniturilor.
Studiul, intitulat 'Nutriţie şi criză economică', arată că 44 % dintre familii nu au suficiente venituri pentru satisfacerea nevoilor nutriţionale zilnice.

Din această cauză, grecii au redus consumul alimentelor mai scumpe precum carnea (63,7 %), peştele (60,5 %), dulciurile (51,2 %) şi alcoolul (48,8 %).

Alimentele care apar cel mai des în coşul zilnic sunt orezul, cartofii şi legumele, preferate de 70,8 % dintre greci, urmate de pâine (50,2 %) şi verdeţuri (46,9 %).

Aproape toţi grecii, 93 %, recunosc că şi-au redus ieşirile la restaurant şi taverne din cauza crizei.

Sursa AGERPRES

Cotaţiile cerealelor au urcat ieri, la Bursa din Chicago, după ce guvernul SUA a informat că stocurile americane de profil s-au redus în urma secetei.

Conform Departamentului pentru Agricultură din SUA (USDA), stocurile de porumb erau de 8,03 miliarde buşeli la 1 decembrie 2012, cu 17% mai mici decât la aceeaşi dată din 2011, când însumau 9,647miliarde buşeli. Analiştii anticipau un nivel de 8,219 miliarde buşeli pentru stocurile de porumb.

În condiţiile date, preţul porumbului cu livrare în martie a urcat cu 2,3% la ora 10.05, la Chicago Board of Trade, ajungând la 7,2525 dolari/buşel (un buşel de porumb = 25,4 kilograme). Nivelul este cel mai ridicat din 18 decembrie până la momentul actual.

Cotaţia porumbului a crescut şase sesiuni bursiere consecutive, aceasta fiind cea mai lungă perioadă de avans din 29 februarie 2012 până în prezent.
Potrivit USDA, stocurile de porumb din SUA vor continua să scadă, fiind posibil să ajungă la 602 milioane de buşeli înaintea recoltei din 2013. Nivelul ar fi cel mai redus din 1996 până în prezent.

Oficialii SUA mai anticipează că rezervele de grâu vor fi, la data de 31 mai, înainte de recolta din 2013, de 716 milioane de buşeli, în vreme ce analiştii estimează 741 de milioane de buşeli.

Preţul grâului cu livrare în martie a crescut cu 2,2% ieri, la ora 10.05, ajungând la 7,7175 dolari/buşel (un buşel de grâu = 27,22 kilograme). Anterior, cotaţia acestei materii prime a atins 7,75 dolari buşelul, cel mai ridicat nivel din 2 ianuarie până în prezent.

La NYSE Liffe din Paris, cotaţia grâului pentru morărit, cu livrare în martie, a câştigat 1,5%, atingând 248,50 euro (331,45 dolari) tona.
Preţul boabelor de soia cu livrare în martie a crescut cu 2,1% ieri, la Chicago, ajungând la 14,0225 dolari/buşel, cel mai ridicat nivel de după 4 ianuarie (un buşel de soia = 27,22 kilograme).

Conform USDA, stocurile de soia din SUA erau, la 1 decembrie, de 1,966 miliarde buşeli - cel mai redus nivel consemnat după 2003.

Sursa: Bursa

La ora actuală speculanţii se folosesc de toate mijloacele posibile pentru a mări preţul la cereale. În tot acest timp ţăranii sunt obligaţi să-şi vândă agoniseala de peste an pe un preţ de nimic.

Speculanţii s-au obişnuit să cumpere vara producţia agricultorilor la preţuri mici şi să o vândă iarna sau primavara cu un preţ de două trei ori mai mare. Reprezentanţii Consiliului Judeţean Olt speră că această situaţie va înceta imediat ce va începe să funcţioneze bursa de cerealelor de la Corabia.

Prin acest proiect finanţat cu fonduri europene producătorii vor fi ajutaţi să obţină profit astfel încât aceştia îşi vor putea fixa singuri preţul corect la cereale. Presaţi de neajunsuri şi de datoriile pe care le au la banci, dar şi de lipsa spaţiilor de depozitare, agricultorii olteni dau profitul intermediarilor, care profită la maxim de situaţia creată.

Dan Băragăn, şeful Direcţiei Agricole, cunoaşte situaţia în care se află producătorii şi cere ca o ultimă soluţie salvatoare intervenţia statului pentru a stabili preţul corect al grâului.

Salvarea agricultorilor va veni cu siguranţă odată ce Bursa de cereale de la Corabia va deveni funcţională. Acolo se vor desfăşura tranzacţii pentru cereale şi se va stabili un preţ real al acestora. O dată cu Bursa, în zona Dunării vor fi construite şi silozuri pentru depozitarea grânelor. Proiectul Bursei de cereale este într-un stadiu avansat de implementare. Firma de construcţii a început deja lucrările şi a promis că le va finaliza până la anului.

Sursa: Gazeta Oltului