cemrom iulie 2018
update 15 Jul 2018

Semănatul cerealelor, la al doilea moment apoteotic

La începutul secolului al XVIII-lea Anglia se afla în zorile revoluţiei tehnice care a cuprins activităţile vitale, iar agricultura trebuia să satisfacă nevoile uriaşe de cereale. Semănatul se făcea manual, cu producţii foarte mici. Se inventează astfel prima semănătoare care aduce practic dublarea producţiei la nivelul timpului.

Răspândirea semănătorilor cuprinde astfel întreaga lume, cu efectul magnific de care puţine inovări s-au bucurat – potolirea foamei în ţările continentului; tocmai de aceea merită să fie numit „moment apoteotic“.

De la apariţia primei semănători şi folosirea acesteia la semănatul cerealelor acoperirea seminţelor s-a făcut prin nivelare timp de 300 de ani.

Al doilea moment APOTEOTIC îl trăim astăzi, la început de secol XXI, când a devenit clară necesitatea folosirii tasării pe rând, un progres tehnologic EPOCAL, care în scurt timp s-a cuplat cu o invenţie recentă: semănatul simultan cu pregătire şi care a îmbunătăţit substanţial răsărirea, cu efecte pozitive clare. Dar... neştiinţa şi lăcomia vitezei şterg prin nivelare un spor de recoltă binecuvântat.

Îmblânzirea impactului atmosferic de la negativ la pozitiv este „misiunea“ momentului APOTEOTIC II:

  • caracterizată prin reducerea drastică a eroziunii eoliene şi parţial de apă, realizează fertilizarea pe rând, prin spălarea versanţilor, a nutrienţilor naturali şi chimici;
  • realizează, în anumite momente, cca 10 grade diferenţa de temperatură faţă de neted; în ferestrele iernii, confort termic pentru plante.
  • bilanţ mărit al apei din precipitaţii, iar atenuarea curenţilor de aer face posibilă protejarea plantelor la îngheţ.

În 1993, pe 9 octombrie, la IAS CASTELU am încercat semănatul orzului pe 2,5 ha, cu tasare pe rând. A urmat o răsărire normală, iar la 19 noiembrie apare un ger timpuriu care compromite peste 1.000 ha de orz, iar cele 2,5 ha rămân neatinse de ger (după 6 săptămâni de la semănat). Marea surpriză este confirmarea acestui fapt după 10 ani, pe 27 februarie 2003 (la 4 luni de la semănat), când au fost condiţii noi, optime: 17,5 cm între rânduri, versanţi rezistenţi la colmatare.

A fost necesară o discuţie colegială privind noutatea interesantă ce va deveni generalizată în timp. Este bine să cunoaştem din timp urmele de tasare şi cea mai favorabilă urmă. Avem nevoie de ajutorul cercetării în acest sens.

Am soliciat ajutorul ASAS care a răspuns promt. Astfel s-au aliniat forţele după nevoile din cercetare:

  • 4 cercetători din 2 institute;
  • 5 cercetători din 3 staţiuni de cercetări;
  • 5 specialişti din producţie.

Au participat trei IAS-uri şi 4 directori cu ţinută profesională de excepţie.

O altă mare încurajare a venit de la un academician din Moscova. Ne-a jurizat o invenţie din temă la Salonul Internațional Iaşi octombrie ’95 şi ne-a acordat medalia de aur, iar în noiembrie ’95, la Bruxelles, 2 medalii de argint, la Salonul Jubiliar ’96 de la Budapesta, o „Medalie Jubiliară“, totalizând cinci invenţii în tema cercetată şi cinci medalii obţinute.

Ultima merită să fie numită: „Evaporimetru Combinat şi Direcţionat“ în 2002, la Geneva, primeşte medalie de argint, invenţia fiind verificată experimental pe Platforma METEO Fundulea de ing. R. Gărgăiţa.

Cercetarea a durat 7 ani, între anii 1995-2002, iar verificarea în producţie zece ani, 1996-2006, la ferma dr. ing. Dumitru Manole în Amzacea (câmp vizitat de preşedintele ASAS acad. C. Hera cu o delegaţie din Bulgaria).

Producţiile experienţelor comparative sunt publicate în broşura „Să ocrotim pământul care ne hrăneşte“ din 2013, avizată de preşedintele ASAS și Ministerul Agriculturii. A fost distribuită prin poştă de ing. Eugen Florea în 21 de judeţe la sediile a 500 ferme cu peste 1.000 ha, iar 50 de broşuri au fost difuzate la minister de doamna director general dr. Elena Tatomir.

Am încercat să trezesc interesul cu câteva articole din datele cercetărilor pe fondul cunoştinţelor mele profesionale de-o viaţă (90 de ani). Am întâlnit: sol epuizat după 5.000 de ani de folosire (în China în ’72) şi caroiajul minunat al perdelelor de protecţie văzute din avion (Cuban zona Krasnodar ’76), iar la sol am observat vălul de praf erozional gros de cca 6-8 cm şi lat de cca 80 cm în perdele la 1,6 m şi unde se identificau clar particule de humus.

Acest fap mă îngrozeşte astăzi conştientizând ce ravagii fac agregatele agresive şi nivelările inutile, totul petrecându-se în mare viteză, din necunoaştere şi lăcomie.

Echipa mixtă de cercetare, în peste 7 ani, a adunat suportul documentar tehnologic pe care l-am folosit şi la redactarea articolelor comunicate de redacţia revistei Lumea Satului, căreia îi mulţumesc din suflet pentru ajutorul dat la cunoaşterea unui adevăr necunoscut.

Ing. Eugen FLOREA, coordonatorul cercetării

Zona de cereale din UE este stabilă, însă producătorii sunt afectați de prețurile scăzute și costurile ridicate

Estimările inițiale ale Copa și Cogeca din UE-28, publicate astăzi, arată că suprafața cerealelor va fi stabilă în acest an, dar producătorii sunt afectați de evenimente meteorologice extreme, prețuri scăzute și costuri de producție ridicate, creând incertitudini cu privire la cifrele finale.

Președintele Grupului de lucru pentru cereale, Max Schulman, a declarat: "Suprafața cultivata cu cereale în 2018 se așteaptă să scadă cu 1,4% față de nivelul de anul trecut, ajungând la 54,9 milioane hectare, cu o scădere a producției de 2%. Europa a fost afectată de condițiile meteorologice nefavorabile, de la secetă severă în Portugalia și Spania până la inundații din unele părți ale Europei de Nord ".

"Oferta depășește cu mult cererea pentru al șaselea an consecutiv, determinând prețurile pieței să fie sub costurile de producție. Costurile trebuie reduse și taxele pentru importurile de îngrășăminte eliminate", a adăugat Schulman.

Vicepreședintele grupului de lucru Copa & Cogeca, Mike Hambly, a spus că zona din acest an a UE-28 rămâne relativ stabilă, înregistrând o scădere de 0,2%, ajungând la 11,78 milioane de hectare, dar prețurile sunt scăzute, iar stocurile mari. El a cerut Comisiei să acționeze cât mai curând posibil și să înregistreze importurile de biodiesel din Argentina și să pună în aplicare taxe compensatorii pentru importurile de biodiesel originare din aceasta tara.

"Suprafața cultivată cu plante proteaginoase este, de asemenea, destul de stabilă la 1,1 milioane de hectare, în scădere cu 0,4%, dar în unele țări s-au înregistrat reduceri în ceea ce privește interzicerea produselor fitosanitare pe zonele de interes ecologic", a adăugat Hambly. În ceea ce privește deficitul de proteaginoase, UE a sprijinit inițiativa Comisiei Europene de a prezenta un raport privind strategia UE privind culturile proteice până la sfârșitul anului, subliniind beneficiile lor ecologice clare în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră dar si  îmbunătățirea calității solului.

APPR alături de partenerii CEPM si COPA-COGECA vor susține din nou în fața organizațiilor de mediu la Grupul de Dialog Civil pentru Plăți Directe și înverzire din 9 martie cât de importante sunt culturile fixatoare de azot si faptul ca interzicerea produselor de protectia plantelor va avea un efect direct asupra scăderii suprafețelor cu aceste culturi în Uniunea Europeană.

Sursa info : Comunicare CEPM- Copa Cogeca

Asociația Producătorilor de Porumb din România

Producție de cereale foarte bună în Prahova

Și pentru Prahova, cel puțin la cultura cerealelor, a leguminoaselor și plantelor tehnice, anul 2017 a fost, ca mai în toată țara, unul foarte bun. Direcția Județeană pentru Agricultură Prahova (director executiv ing. Mita Enache) a luat bunul obicei să întocmească, pentru fiecare cultură în parte, un top al celor mai mari 5 sau 10  producții. Potrivit acestor date, Prahova se află pe primele locuri la nivel național în clasamentele recoltelor realizate de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Regionale.

Suprafața agricolă a județului Prahova este de 268.993 ha, din care arabil 142.872 ha, pășuni naturale – 69.167 ha, fânețe naturale – 39.464 ha, vii – 8.175 ha și livezi – 9.315 ha. Terenul arabil a fost cultivat cu cereale de toamnă (grâu, orz, orzoaică, rapiță) – 83.350 ha, cereale prășitoare și plante tehnice (porumb, floarea-soarelui, mazăre, soia) și plante perene (lucernă) – 8.300 ha.

Top 5 recolte la principalele culturi agricole

În marile ferme (și sunt 10 cu suprafața cuprinsă între 1.400 și 3.000 ha) recoltele au fost unele foarte bune în acest an. La grâu, recordul a fost unul neobișnuit pentru țara noastră, de 9,2 t/ha, iar la porumb boabe producția a urcat la 14 t/ha! Atenție, acest lucru s-a produs în condițiile în care în Prahova suprafața irigată este puțin peste 1.000 ha (o singură societate comercială are sistem de irigații și apă la îndemână). Directorul DAJ Prahova ne-a pus la dispoziție clasamentul recoltelor:

Mazăre: Agronatura Geco Urlați – 7 t/ha (producție realizată pe 10 ha); Grano Agro Balta Doamnei – 4,2 t/ha (109 ha); Gavsem International Valea Călugărească – 4,2 t/ha (11 ha); Cedagro Plant Drăgănești – 4,1 t/ha (19 ha); Pris Bărcănești – 4,088 t/ha (307 ha).

Rapiță: Agronatura Geco Urlați – 5,7 t/ha (100 ha), Spuma Serv Tinosu – 5 t/ha (15 ha), Senax Prod Gornet Cricov – 4,9 t/ha (50 ha), Pajo Agriculture Mizil – 4,7 t/ha (89 ha), Iodra Agro Puchenii Mari – 4,4 t/ha (26 ha).

Grâu, secară, triticale: Pajo Agriculture Mizil – 9,2 t/ha (22 ha), Agronatura Geco Urlați – 9 t/ha (65 ha), Cedagro Plant Drăgănești – 9 t/ha (5 ha), Gavsem International Valea Călugărească – 8,6 t/ha (14 ha), Grano Agro Balta Doamnei – 8 t/ha (56 ha).

Orz: Afiliu Trans Mizil – 7,5 t/ha (94 ha), Agrinvest Plant Bărăitaru – 6,5 t/ha (43 ha), Koplax Gorgota – 6,3 t/ha (10 ha), Gegerelul Băicoi – 5,2 t/ha (5 ha), Agricola Rahtivani Aricești – 4,5 t/ha (52 ha).

Floarea-soarelui: Dum Ganea Drăgănești – 4,68 t/ha (26 ha), Iodra Agro Pucheni – 4,2 t/ha (45 ha), Boeru Râfov – 4,1 t/ha (25 ha), Agrinvest Land Albești – 3,8 t/ha (40 ha), Aligrig Agro Drăgănești – 3,8 t/ha (25 ha). Producții de peste 3,5 t/ha au mai obținut Pris, Gavsem International, Jim Agro Dumbrava, Agricola Rahtivani și Agrorali Poienarii Burchii

Porumb boabe: Cedagro Plant – 14 t/ha (20 ha), Boeru, Râfov – 13,8 t/ha (10 ha), Spuma Serv (Șirna) – 13,5 t/ha (15 ha), Pajo Holding Baba Ana – 12 t/ha (50 ha), Agrianca Prodserv Dumbrava – 11,5 t/ha (143 ha). Peste 10 t boabe la hectar au mai realizat și alte cinci firme – Gavsem International, Afiliu Trans, Covalex Agro, Aligrig Agro, Agrinvest.

18 tone de struguri la hectar

Pentru vița-de-vie, în schimb, anul a fost unul slab. Dar chiar și în aceste condiții, în anumite areale și anumite firme recolta a fost excelentă: PFA Cernahoschi Aurel, Urlați – 18,3 t/ha (această medie a fost înregistrată pe 55 ha), Amfiteatru Vitis, Gura Vadului – 17,26 t/ha (3,28 ha), PFA Gavril Mihai, Valea Călugărească – 15,68 t/ha (1,7 ha), Astra Vest, Gura Vadului – 14 t/ha (11,98 ha), Via Regia, Ceptura – 13,2 t/ha (2,7 ha).

Maria BOGDAN

Egiptul ar putea respinge 63.000 de tone de grâu din România

Egiptul, cel mai mare importator mondial de grâu, analizează o posibilă respingere a unei livrări de 63.000 de tone de grâu din România care a ajuns în portul Safaga de la Marea Roșie, au declarat luni pentru Reuters mai multe surse din apropierea acestui dosar.

Potrivit surselor, Autoritatea sanitar veterinară din Egipt a identificat semințe de mac în grâul din România, achiziționat de Autoritatea Generală pentru Aprovizionare (GASC) din Egipt, entitatea responsabilă pentru achizițiile strategice de grâu în numele statului egiptean.

Dacă va fi re-exportată, aceasta va fi prima livrare de grâu achiziționată de GASC căreia îi va fi refuzat accesul într-un port egiptean după refuzarea unei livrări de grâu din Franța în anul 2015 pe motivul conținutului ridicat de cornul secarei (o ciupercă care parazitează diferite cereale — n. r.)., refuz care a provocat o dispută care s-a întins pe durata unui an cu privire la cerințele care trebuie respectate de grâul importat de Egipt.

O altă sursă a precizat pentru Reuters că o decizie finală cu privire la grâul românesc va fi luată marți. "Unele tipuri de semințe de mac nu pot fi eliminate prin cernere așa că grâul va trebui să fie respins", a declarat sursa.

Anul trecut, în urma boicotării licitațiilor sale de către traderii de cereale, autoritățile egiptene au trebuit să renunțe la cerințele conform căruia grâul importat trebuia să aibă un conținut zero de cornul secarei, standard pe care traderii îl consideră imposibil. În plus, autoritățile egiptene nu mai trimit inspectori guvernamentali peste hotare să aprobe grâul care urmează să ajungă în Egipt. Cu toate acestea, în luna iunie a acestui an acest sistem de inspecție a fost pus sub semnul întrebării după ce un tribunal egiptean a decis să îl suspende, chiar dacă guvernul de la Cairo nu a implementat încă decizia tribunalului și are timp să facă recurs la decizia curții.

Sursa: AGERPRES

În Câmpia Bărăganului miroase a pâine scumpă. Cultivatorii de grâu cu un ochi râd și cu celălalt plâng

Secerișul grâului în Câmpia Bărăganului s-a încheiat. În județele Brăila, Călărași și Ialomița, unde suprafețele cultivate sunt din cele mai importante, producătorii, în loc să se bucure de recoltele obținute, își manifestă nemulțumirea față de prețurile practicate de marii achizitori de cereale.

Sunt nemulțumiți și cultivatorii de mari suprafețe de ordinul sutelor de hectare, precum şi micii fermieri asociați, care declară fățiș că în anii cu recolte slabe prețurile la tona de grâu erau mult mai atrăgătoare pentru producător.

De altfel, prețurile stabilite de marii achizitori, printr-o înțelegere tacită, sunt mult mai mici decât se așteptau fermierii.

Fără să fie constituiți într-un cartel, cei patru mari achizitori de cereale au fixat un preț astfel încât beneficiile cultivatorilor, celor care au muncit să obțină recolte bune, să le revină mai puțin decât comercianților. Ei pleacă de la premisa: recolte bune, oferte mari. Prețurile sunt la mâna lor, acolo unde sunt banii. Ei dictează, au ultimul cuvânt în orice tranzacție.

În documentările făcute în județele Brăila, Călărași și Ialomița și din discuțiile purtate cu fermieri și administratori de mari societăți agricole și producători asociați, cu suprafețe cu grâu între 50 și 100 de hectare, am reținut: agricultura a fost tratată ca un copil vitreg al economiei naționale, subvențiile destinate culturilor ajungând cu mari întârzieri, generând mari pierderi agricultorilor. În 2016 ministrul Agriculturii din acea perioadă nu a întreprins nimic pentru ca subvențiile primite de la Uniunea Europeană să ajungă la timp, nu cu întârzieri de trei până la cinci luni.

Majoritatea producătorilor agricoli au fost obligați de perioadele în care se fac lucrări specifice fiecărei culturi să se împrumute la băncile care în majoritatea lor de mult nu mai sunt românești și ca atare practică dobânzi deloc prietenoase.

Pentru recolta din acest an, ca să se înființeze culturile în perioada optimă, toată suflarea agricultorilor s-a împrumutat.

Pentru 2017 noul guvern s-a zbătut ca să dea subvențiile la timp. Eforturile specialiștilor din cadrul APIA din Ministerul Agriculturii și cele din județe au înseninat cât de cât cerul agricultorilor.

De când grâul era „iarbă verde‟, marii achizitori de cereale și plante tehnice, prin „purtătorii lor de vorbe‟ din toată media, au luat busuiocul într-o mână și cădelnița în alta și „dă-i, nene, vrăjeli‟ din cele mai păguboase: că grâul este grozav, că se anunță producții de excepție și tot așa și în iunie.

La recoltat au luat câteva societăți agricole cu producții la nivelul Europei Occidentale, care într-adevăr au realizat 7.500-8.000 kg/ha, și dă-i cu goarna că România a redevenit grânarul Europei și gata! Cu articolele publicitare achizitorii au băgat prețul grâului la apă și pe țăran în faliment.

Cei care practică asemenea jocuri o fac pe niznaiul, că adică nu știu că la un hectar cultivat cu grâu, pentru a produce peste 7.000 kg/ha, cheltuielile sunt duble: începând cu pregătirea terenului, administrarea îngrășămintelor, sămânța elită, să ai 800-900 de boabe la metrul pătrat, iar în primăvară să-i asiguri fertilizările, combaterea dăunătorilor și până îl vezi în spațiile de depozitare, dacă le ai, stai cu ochii pe cer să nu vină grindina, vreo furtună să-l culce la pământ sau alte calamități.

Așa că, domnilor achizitori, mai lăsați și pe alții să trăiască. Nu din „surse‟ de presă, ci din discuții concrete, vă aduc la cunoștință că, prin politica prețurilor pe care ați bătut-o în cuie, nu faceți altceva decât să micșorați suprafața cultivată cu grâu din anul viitor.

În acest an, dar și în anii trecuți, majoritatea producătorilor importanți de grâu și-au făcut propriile silozuri, magazii cu sisteme de aerare și își vor vinde recolta în primăvara următoare, când prețul va fi cu 30-40% mai mare.

Pe spinarea agricultorilor realizează mari beneficii nu numai achizitorii, ci și procesatorii (brutarii, patiserii, producătorii de paste făinoase), ale căror produse se apropie ca preţ de cel al pâinii.

Și cum noi, românii, mâncăm multă pâine, am să mai dau un exemplu: dintr-un kg de grâu, după măcinare, rezultă 620 g de făină și 380 de tărâțe. Din 620 g de făină se produc patru franzeluțe de 250 g care se vând cu un leu bucata.

Dar și mai direct: ca să cumpere un covrig de 120 g pentru un nepot, țăranul trebuie să vândă două kg de grâu.

Mihai VIȘOIU

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 24-26

Copilul de suflet - soiul CRIȘANA

Interviu în exclusivitate cu domnul dr. ing. Bunta Gheorghe – cercetător principal grad I la Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă LOVRIN

– Dle Bunta, de când sunteţi la Lovrin şi cu ce noutăţi aţi venit?

– De 3 ani sunt aici. Înainte am activat la staţiunea din Oradea. Din cauza situaţiei financiare de la Oradea am găsit soluţia de a-mi continua activitatea la Lovrin, cu punct de lucru la acolo. Activez în ameliorare de la absolvirea facultăţii, pe care am terminat-o la Timişoara. Din anul 1980, prin repartiţie, am ajuns la staţiunea Oradea, unde am intrat direct în ameliorare. În urma activităţii mele de ani şi ani de zile, am reuşit după 17 ani să înregistrez primul soi creat de mine – soiul de grâu de toamnă Crișana în anul 2004, iar în 2008 l-am şi brevetat. Este un soi protejat printr-un brevet de invenţie şi este înscris în Catalogul Oficial al Uniunii Europene. A fost testat în Cehia – privind testul DUS (Distinctivitate, Uniformitate, Stabilitate), când încă în România nu se făceau acest gen de teste. Acest soi corespunde din toate punctele de vedere standardelor europene. Soiul a fost creat în principal pentru zona colinară şi de deal, nu numai pentru vestul ţării, ci pe întreg teritoriul României în asemenea zone unde predomină solurile adice cu pH scăzut.

– Care sunt calităţile acestui soi?

soiul crisana 2– Aici nu ne referim doar la calitatea de panificaţie, unde este încadrat în grupa A2, considerând că un soi ameliorator în amestec cu soiuri de calitate inferioară le ridică calitatea acestora prin cupajare. Astfel, grânele de calitate inferioară, dacă sunt cupajate cu soiul Crişana, devin panificabile. Sunt grâne care sunt foarte productive, dar au o calitate inferioară – aşa-numitele grâne furajere. 2016 a fost un an favorabil şi din punct de vedere climatic, când s-a depăşit 34% gluten net, iar proteină realizată până în 15%.

O altă calitate a acestui soi de grâu este capacitatea lui de a tolera ph-ul scăzut din sol şi toxicitatea ionilor de aluminiu prezenţi în solurile acide. Este deocamdată singurul soi românesc care are aceste însuşiri. Din acest motiv este recomandat pentru solurile de deal cu probleme, cum ar fi ph-ul scăzut, blocarea fosforului de către aluminiu şi astfel el devine, chiar dacă se aplică o cantitate mare de fosfor, blocat şi inaccesibil plantelor. Soiul Crișana are capacitatea de a prelua fosforul din zonele greu solubile, după aceea are un sistem radicular foarte bine dezvoltat, profund tocmai pentru a explora solurile sărace. Explorează un volum mare de sol în căutarea elementelor nutritive, are frunza, spicul şi teaca acoperite cu pruină, intens acoperite, ceea ce dă şi o rezistenţă la arşiţă, la seceta atmosferică. Ca deficiență este talia relativ înaltă, unde trebuie folosiţi stabilizatori de creştere, mai ales când se aplică cantităţi mai mari de îngrăşăminte sau pe agrofonduri bogate – în ideea de a-i reduce talia şi de a nu cădea. O altă lipsă ar fi o anumită sensibilitate la fuzarioză, cum am menţionat mai devreme, alături de condi­ţiile optime pentru apariţia înfloritului, deci sunt două minusuri ale soiului.

Procesul de ameliorare este o activitate continuă. În prezent am o altă linie în testare la ISTIS, în anul doi de testare, derivată din linia Crişana, la care am reuşit să-i îmbunătăţesc anumite însuşiri, cum este cea legată de talie – i-am redus talia şi precocizarea cu 4-5 zile. Crișana fiind şi un soi semitardiv, s-au păstrat calităţile de panificaţie, deci tot intra în grupa genotipurilor superioare calitativ şi, în plus, este şi mai timpuriu, rezistă şi din acest punct de vedere la secetă, care se instalează începând de pe la mijlocul lunii iunie în partea de vest, cu un potenţial productiv mai mare.

– În ce zone ale ţării se poate cultiva soiul Crişana?

– În toate zonele colinare şi de deal unde există această problemă a solurilor acide. Constatăm în ultimii 10-20 de ani chiar 30 o acidifiere treptată, crescândă a solului datorită aplicării unilaterale a îngrăşământului pe bază de azot, fără a se aplica amendamente în compensare – calcar. Din această cauză ponderea solurilor acide în România a crescut foarte mult la nivel naţional. Nu doar solurile din zona de deal şi colinare au această problemă, chiar şi în unele zone de câmpie solurile au devenit acide, cu ph-ul chiar sub 6. Motivul – fertilizarea unilaterală cu azot fără o aplicaţie de fosfor şi o mare carență de calcar. Calcarul este cel care echilibrează nivelul ph-ului. Începând din toamna anului trecut, am adus producerea de sămânţă a soiului Crişana la staţiunea Lovrin, unde am modificat calitatea de menţinător al soiului de la staţiunea Oradea care este într-o situaţie imposibil de descris, fiind incapabilă să-şi mai menţină financiar activitatea.

– Din ce cauză se întâmplă acest lucru?

– Pentru că cercetarea şi activitatea de cercetare nu au fost susţinute de stat, în primul rând. În plus, tocmai statul este acel care, în final, a venit şi a executat şi vândut utilajele staţiunii, staţia de seminţe etc. ANAF-ul a fost cel care a lichidat ce a mai rămas din staţiune, în ideea de a recupera ceva sume de acolo şi s-a ajuns în această situaţie. Şi atunci am găsit soluţia aceasta. Ce a mai rămas din cercetarea agricolă de la Oradea... doar clădirile. Terenul s-a pierdut prin „revendicări“ (aşa-zise revendicări). Necazul a fost că terenurile staţiunii nu au fost niciodată intabulate. S-au făcut ca pe vremea lui Ceauşescu, din comasări etc., fără a se intabula. Din toată suprafaţa de teren a staţiunii, doar 50 ha au fost intabulate strict pentru cercetare, restul terenurilor s-au pierdut prin… revendicări!!! Am început să produc sămânţă şi aici la Lovrin, pentru că nu o poţi produce dacă nu ai staţie de condiţionare, nu ai posibilităţi de menţinerea purităţii, de recoltare etc. şi linia pe care o am înaintată spre testare este lansată tot în numele staţiunii Lovrin. Această linie are şanse mari de a fi înregistrată ca soi nou şi am demarat deja producerea de sămânţă în ideea că, în momentul în care se va omologa ca soi, să dispun de primele cantităţi de sămânţă pentru câteva hectare. Soiul nu are încă o denumire, ci doar un număr de cod şi când se face omologarea atunci i se atribuie un nume.

– Ce calităţi are noul soi şi cum aţi reuşit să-l obţineţi?

– Soiul Crişana l-am obţinut prin încrucişarea unui soi românesc (Fundulea 4), care la momentul respectiv era foarte bine adaptat României şi părţii de vest a ţării cu potenţial productiv, dar avea calităţi inferioare şi sensibilitate la aciditatea solului. L-am încrucişat cu un soi american (Atlas 66), foarte vechi, extensiv, cu talie înaltă şi cu o sumedenie de dificiențe, dar care avea această calitate de a tolera ionii de aluminiu din sol şi calităţi de panificaţie superioare. Din combinarea celor două soiuri a rezultat soiul Crișana – tolerant la ionii de aluminiu, productiv, pe tipul lui Fundulea 4 ca aspect fiziologic, dar şi cu diverse calităţi superioare. În ideea de a-l îmbunătăţi, am încrucişat mai departe soiul Crişana cu alte soiuri româneşti, prin care am reuşit să reduc talia cu 10 cm (nu mai există problema sensibilităţii la cădere), l-am făcut mai precoce cu 4-5 zile faţă de Crișana, ce-i conferă încă o rezistenţă suplimentară la secetă de vară, iar calitatea de panificaţie a rămas aproximativ aceeaşi. În plus, are potenţial productiv net superior (cam 15-20% mai mult decât soiul Crişana). În testele care s-au executat în reţeaua ISTIS în anii precedenți a dat sporuri de producţie cu peste 10% faţă de martorii folosiţi în testare în reţea. Sunt şanse reale de a se omologa. O calitate a soiului Crișana şi a soiului derivat din el este mărimea bobului de peste cca 50 g masa a 1.000 de boabe, bob mare plin, dar sămânţa este deficientă pentru că se aplică o cantitate mai mare de sămânţă faţă de alte soiuri cu bobul mărunt. Şi atunci se aplică undeva la 300-350 kg de boabe/ha pentru a se asigura o densitate de 550 plante/mp. Oricum, soiul nu suportă densităţi mai mari tocmai prin faptul că este un soi robust, cu spic mare, compact, cu foliaj bogat. Nu este destinat unei culturi superintensive, ci solurilor sărace şi unei agriculturi de subzistenţă spre agricultură medie. Producţia maximă/ hectar – 9.064 kg, realizată pe undeva în zona Satu Mare, aproape de potenţialul biologic al soiului. Consider că potenţialul biologic al soiului este undeva între 9.000-9.500 kg/ha.

Există soiurile Alex şi Ciprian create la Lovrin, dar sunt soiuri vechi, soiul Crişana este adus de mine de la Oradea şi acum este în patrimoniul staţiunii Lovrin. Am linia care e dată la testare la ISTIS pentru omologare, alte linii sunt în curs de testare şi mai am multe altele, dar toate pe ameliorarea grâului. Materialul vine din urmă, este în proces continuu.

Text și poze Clement LUPU

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 22-23-24

A fost aprobat Manualul de gradare pentru semințele de consum

În Monitorul Oficial al României nr. 537 din 10 iulie 2017 a fost publicat Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 228/2017 privind aprobarea Manualului de gradare pentru semințele de consum.

Manualul de gradare are rolul de a servi drept instrument de lucru pentru gradatori și cuprinde informații ce oferă posibilitatea stabilirii calității reale a semințelor de consum depozitate.

Aplicarea sistemului de gradare este o garanție a faptului că producătorii agricoli vor primi un preț corect pentru produsul lor în funcție de calitatea acestuia. În același timp, sistemul de gradare permite atât asigurarea unei calități constante a semințelor de consum depozitate, încurajand tranzacțiile comerciale și îmbunătățind raportul dintre costul de producție și prețul semințelor de consum.

Potrivit Manualului de gradare pentru semințele de consum, la grâu sunt alocate 3 grade, după cum urmează:

Factori de gradare

Grad 1

Grad 2

Grad 3

1. Caracteristici organoleptice şi sanitare

Specifice produsului sănătos

2. Masa hectolitrică, kg/hl min.

77,0

75,0

72,0

3. Impurităţi, % max., compuse din:

6,0

10,0

12,0

3.1 Boabe sparte, % max.

3,0

3,0

5,0

3.2 Boabe cu defecte, % max., din care:

3,0

5,0

7,0

3.2.1 Boabe șiștave, % max.

3,0

5,0

*)

3.2.2 Alte cereale, % max.

1,0

2,0

3,0

3.2.3 Atacate de dăunători, % max.

1,0

2,0

*)

3.2.4 Boabe cu tegumentul de culoare modificată (arse), % max.

0,5

0,5

*)

3.3 Boabe încolțite, % max.

0,5

1,0

2,0

3.4 Impurități diverse, % max., din care:

2,0

3,0

3,0

3.4.1 Semințele altor plante de cultură, cu excepția altor cereale și semințe de buruieni, % max., din care:

     

3.4.1.1 Semințe toxice, % max.

0,1

0,1

0,1

3.4.2 Boabe alterate, inclusiv atacate de Fusarium, % max., din care:

0,5

1,0

1,0

3.4.2.1 Boabe arse-încinse, % max.

0

0,05

0,05

3.4.2.2 Boabe atacate de Fusarium, % max.

0,3

0,5

1,0

3.4.3 Corpuri străine, % max.

1,0

2,0

2,0

3.4.4 Cornul secarei, % max.

0,05

0,05

0,05

3.4.5 Boabe cu mălură, % max.

0

0,1

0,1

4. Conținut de proteină, % min.

12

11

*)

*) Nu se normează.

Notă: Categoriile de factori de gradare au fost stabilite folosind ca document de referinţă SR 13548 Grâu comun (Triticum aestivum L.). Specificaţii."

Neaplicarea operațiunilor de gradare face ca amestecarea unei cantități mici de produs de calitate inferioară cu un lot de calitate superioară să deprecieze calitatea finală a amestecului.

România, an de an, cultivă circa 2 milioane ha de grâu, principalele specii cultivate fiind Triticum aestivumsubspeciile vulgare și spelta, Triticum durum. Condițiile specifice țării noastre, precum și soiurile de grâu cultivate în România, oferă calități deosebite pentru grâul a cărei destinație o constituie panificația. Nu există grâu furajer, destinația produsului fiind dictată de interesele beneficiarului.

Sursa: madr.ro

Stadiul recoltării cerealelor la nivel național până la data de 3 iulie

Conform datelor centralizate la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, până la data de 3 iulie 2017 a fost recoltată 74,05% din suprafața însămânțată cu orz la nivel național, în județele Arad, Argeș, Buzău, Călărași, Dâmbovița, Dolj, Ialomița, Mehedinți, Olt și Timiș campania de recoltare a orzului fiind încheiată, iar în Gorj, Teleorman și Tulcea, aceasta apropiindu-se de final.

La orzoaica de toamnă, recoltarea s-a efectuat pe mai mult de jumătate din suprafața însămânțată, aceasta fiind încheiată în Arad, Buzău, Călărași, Mehedinți și Teleorman, aflându-se în stadii avansate în Dâmbovița, Neamț și Prahova.

Campania de recoltare a grâului s-a extins și a continuat în ritm susținut în județele Olt, Dolj, Mehedinți, iar în Teleorman s-a adunat recolta de pe 53,01% din suprafața însămânțată.

Rapița pentru ulei a fost strânsă de pe 27,28% din suprafață, Mehedinți și Timiș raportând finalizarea recoltatului. Mazărea boabe a fost recoltată de pe un sfert din suprafața însămânțată, județele Hunedoara, Ilfov și Giurgiu încheind deja operațiunea.

MADR atrage atenția comercianților de cereale că aceia care fac efectiv această producție pe care o dau astăzi spre comercializare sunt fermierii, cei care au cheltuit mult și au depus eforturi uriașe pentru obținerea acestor producții prin dotări corespunzătoare și aplicarea de tehnologii moderne pentru a obține producții de calitate superioară.

Fermierii au așteptat un an pentru realizarea acestora în condiții grele de muncă și cu riscuri enorme: "Agricultura se desfășoară sub zodia riscului, tot timpul trebuie să cauți decizia cea mai bună. În același loc ai grâu supracopt și trebuie să-l recoltezi cât mai repede, iar alături ai culturi suferinde de porumb sau floarea soarelui care așteaptă ploaia", a afirmat ministrul Petre Daea.

Deși ministrul Agriculturii a afirmat în nenumărate rânduri că piața este singura care trebuie să stabilească prețul produselor agricole, domnia sa se declară a fi întotdeauna alături de fermieri în această privință.

Institutul de la Fundulea - „Templul grâului“, după 60 de ani de existență

  1. An de reper în istoria cercetării agricole românești, când s-a înființat Institutul de Cercetare și Dezvoltare Agricolă de la Fundulea, unitate care la vremea aceea avea preocupări legate de ameliorarea pe criterii științifice a porumbului. Mai târziu, tematica de cercetare a cuprins și alte culturi. Institutul s-a unificat apoi cu unele departamente din fostul ICAR și astfel a luat ființă Institutul pentru Cercetări Cereale și Plante Tehnice care a devenit recunoscut atât pe plan național, cât și internațional. După 60 de ani de existență, la Ziua Grâului și a Orzului, organizată sub cupola institutului pe 12 iunie, ICDA Fundulea a fost numit „institut-fanion“ și „templu al grâului“. O umilă recunoaștere a meritelor pe care le au cercetătorii de aici.

Dir. general Pompiliu Mustățea

„După Revoluție ne-a fost foarte greu să ne menținem pentru că finanțarea de la stat s-a redus în fiecare an, ajungând la un moment dat să fie sistată. Atunci s-a trecut la mobilizare, dacă pot spune așa. Am creat soiuri și hibrizi competitivi și ulterior din fermele de producție pe care le avem s-au vândut cantități importante de sămânță de floarea-soarelui, porumb, grâu care au asigurat finanțarea activității de cercetare din institut. Fără această ramură de producție și comercializare a semințelor, institutul ar fi avut aceeași soartă ca alte instituții și stațiuni de cercetare dispărute. După aceea, Ministerele Agriculturii și Educației Naționale au scos la licitație proiecte pe diferite domenii. Accesând aceste proiecte în număr mare, am reușit să supraviețuim și chiar să avem un profit anual. Ne-am menținut și pentru că încă mai avem ceva teren arabil în folosință, 1.864 ha din 7.000 ha, cât aveam în 1988. Încercăm să ne menținem și să creștem din punct de vedere științific. Până acum am fost raportați la cercetări de top efectuate de alte centre de ameliorare cu o putere financiară mult mai mare. Dacă în 2010 aveam doar un specialist în cercetare fundamentală, la Novi Sad existau 18. Acum avem și noi patru tineri cercetători.“

Acad. prof. dr. Gheorghe Sin

„Evenimentul de astăzi are două semnificații. Pe de o parte se face această marcare de zeci de ani de existență a institutului, dar sunt prezentate fermierilor și informații cu privire la ultimele realizări. Ziua Grâului și Orzului este o acțiune care are loc în fiecare an, benefică pentru ambele părți pentru că, practic, soiurile institutului sunt cultivate pe 80% din suprafața arabilă a țării și în momentul de față există o varietate mare de culturi pe care le are încă în studiu. Aș vrea să remarc câteva aspecte, și anume că activitatea institutului se desfășoară în continuare cu toate dificultățile întâmpinate din cauza unei subfinanțări și a presiunii făcute asupra fondului funciar pe care îl mai are. Institutul are preocupări cu privire la ce se întâmplă pe plan mondial, motiv pentru care își îmbunătățește metodele de cercetare atât în domeniul ameliorării plantelor, respectiv al creării de noi soiuri, cât și al verigilor tehnologice potrivite pentru a evidenția potențialul productiv.“

Acad. prof. dr. Valeriu Tabără

„Institutul de la Fundulea este un templu pentru că aici nu s-a crezut în importuri, ci în forțe proprii și s-au creat materiale biologice de o excepțională valoare. La Institutul de la Fundulea s-a făcut pionierat în hibridarea florii-soarelui, s-au obținut rezultate excepționale la soia, la inul de ulei și fuior. De aici s-a pornit. Chiar dacă în ultimii ani nu s-a mai acordat atenția cuvenită cercetării, ameliorarea grâului a continuat. Și, vă spun, este foarte greu ca România să fie bătută la acest capitol, indiferent de soiurile care se aduc din afară. Soiurile create aici au o calitate excepțională, sunt panificabile, au o capacitate mare de producție și adaptabilitate la condițiile noastre climatice. Soiurile aduse din străinătate nu au acest avantaj și asta este o altă caracteristică de templu. Se știe că zeii de import nu au avut niciodată trăinicie. Cei locali au dat elementele de viață și evoluție ulterioară. Cam același lucru este și astăzi la grâu. Ce vedem aici la Fundulea este rezultatul unor cercetări excepționale și al unei gândiri în perspectivă.“

Șeful Laboratorului Plante Autogame, Gheorghe Ittu

„De la mijlocul anilor '70 până în prezent institutul a reușit să ocupe cu soiurile sale cca 80% din suprafața cultivată. Asta pentru că soiurile create au fost apreciate de fermieri. În continuare preocuparea noastră este să menținem competitivitatea. Când vorbim despre realizările ultimilor zece ani trebuie să menționăm soiul cu ponderea cea mai mare în producție. Glossa este un soi cu adaptabilitate bună, calitate pentru panificație, rezistent la arșiță și secetă. Avem și soiuri noi care se extind în teritoriu. Spre exemplu Pitar, un soi înregistrat anul trecut și pentru care anul acesta am rezervat 33 de hectare unde s-au aplicat diferite verigi tehnologice. Pitar este un soi de excepție pentru panificație, are un conținut mai mare de proteină decât celelalte soiuri, însă fără să scadă semnificativ producția. De regulă, această corelație proteină-producție este negativă. Acest soi face excepție de la regulă și astfel oferim fermierilor un soi de foarte bună calitate.“

În ultimii ani politica managerială a institutului s-a axat pe menținerea pe piață prin crearea unor soiuri competitive. Un alt obiectiv a fost „cucerirea“ altor state. O reușită confirmată de faptul că o parte dintre soiurile create la Fundulea au fost înregistrate și în Canada, Ungaria, Turcia, Republica Kirchiză și Argentina.

Directorul general al institutului spune că unitatea a „pierdut“ cumva piața semințelor de porumb și floarea-soarelui. În cazul porumbului marca ICDA Fundulea, la maturitate hibrizii încă pierd apa rapid și ăsta a fost un dezavantaj care s-a văzut pe piață. Însă, prin cercetările recente ale institutului, s-a reușit îmbunătățirea acestui caracter deficitar și există șanse ca în anii următori ICDA Fundulea să se extindă pe piața porumbului.

Institutul de la Fundulea a fost primul care a introdus fenomenul heterozis la floarea-soarelui. România a fost prima țară din lume care a obținut acest succes. Totuși în piață institutul a înregistrat o scădere drastică la floarea-soarelui. Consecință a faptului că hibrizii creați la ICDA Fundulea nu aveau rezistență la erbicide, fermierii s-au îndreptat spre firmele concurente. Însă directorul general, Pompiliu Mustățea, spune că anul acesta și anul viitor vor avea primii hibrizi cu rezistență la ierbicide și este posibilă revenirea pe piața semințelor de floarea-soarelui.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 10-11

Soiul de triticale Tulnic

Anul înregistrării: 2017

Soiul de triticale Tulnic a fost creat prin selecție individuală repetată anual din combinația hibridă POLONIA7/HAIDUC în cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea.

Caracteristici morfologice

Soiul Tulnic are paiul elastic și gâtul spicului prezintă o perozitate pronunțată pe o porțiune de cca 3-3,5 cm. Înălțimea medie a plantei, în condiții normale de cultură, este de 110-118, fiind în medie cu 5-8 cm mai mică decât talia soiului Stil. În faza de înfrățire, tufa plantei este semiprostată. Frunza steag are portul semierect, cu lungimea și lățimea de dimensiuni medii și prezintă o cerozirare puternică după înflorit. Spicul este mare, de culoare albă mată, aristat, semidens, de formă piramidală, cu cerozitate pronunțată și cu poziția nutantă la maturitate. Aristele sunt lungi, fiind distribuite uniform pe toată lungimea spicului. Boabele sunt mari, de formă alungită, având culoarea roșie deschisă și realizează, în condiții optime de cultură, o masă a 1.000 de boabe de 45-58 g și o masă hectolitrică de 73-75 kg/hl.

Utilizarea producției

Acest soi are caracteristici bune de calitate pentru a fi folosit în nutriția animalelor ca furaj concentrat, siloz sau masă verde. De asemenea, se poate utiliza și în nutriția umană sub formă de pâine (numai în amestec de 1:1 cu făină de grâu), fulgi, diferite produse de patiserie, dar și în extragerea alcoolului de calitate utilizat în prepararea băuturilor spirtoase sau a bioetanolului.

Caracteristici fiziologice

Soiul Tulnic are aceeași precocitate la înspicat ca a soiului martor datorită unei mai bune înrădăcinări și paiului mai elastic. Are o capacitate bună de înfrățire, iar frații sunt egali ca talie și dezvoltare. Soiul Tulnic este rezistent la rugina brună și făinare și mijlociu rezistent la rugina galbenă. Totodată, are nivel superior de rezistență la încolțirea în spic, comparativ cu actualele soiuri înregistrate în România, rezistență bună la fuzarioza spicului, septorioză și la virusul piticirii și îngălbenirii orzului, este tolerant la toxicitatea ionilor de aluminiu.

Capacitatea de producție

Testările multianuale, efectuate în rețeaua de stațiuni a INCDA Fundulea, precum și testările oficiale din rețeaua ISTIS au evidențiat că soiul Tulnic are un potențial și o stabilitate ridicate ale producției. Producția medie a acestui soi în perioada 2014-2016, în 27 de experiențe din 11 localități, a fost de 6.600 kg/ha, depășind soiul martor Stil cu un spor mediu de 500 kg/ha. Producțiile maxime realizate în experiențe au fost de peste 9t/ha, fiind înregistrate la Fundulea și Turda.

Zona de cultură

Este recomandat a se cultiva în toate zonele de cultură destinate speciei triticale, pe solurile podzolice cu fertilitate scăzută din zona colinară subcarpatică din Transilvania, nord-vestul țării, nordul Munteniei, Olteniei și Moldovei și, de asemenea, datorită rezistenței bune la cădere, se poate cultiva cu succes și pe solurile fertile din câmpia din sudul și vestul țării.

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 16

Abonează-te la acest feed RSS