reclama youtube lumeasatuluitv
update 18 Oct 2019

Cartoful de Lungulețu a intrat sub zodia masterului

Producătorul de cartofi și legume Aurel Mirică, din localitatea Lungulețu, județul Dâmbovița, are acum și consoarta dar și băiatul conectați la masterul în agronomie. E minunat să vezi o discuție între cei trei despre cum și cu ce să trateze ogorul, despre ce sămânță să folosească și ce avantaje sau impedimente are fiecare, despre planul de cultură și fiecare abordare tehnologică. O adevărată familie de fermieri ai viitorului, dar care păstrează seva tradițională a deja brandului de cultivator de cartof din Lungulețu.

Primii cartofi din piață erau cei de Lungulețu

Și, într-un anume fel, așa a și rămas. Deși au apărut și cartofari de solar care îndrăznesc să penetreze piața în momente favorabile. Dar înainte de apariția cartofilor din Lungulețu nu se putea vorbi totuși de cartofi noi românești.

Aurel Mirică a crescut printre tufele de cartof. La început cu bunicul, apoi alături de tatăl său. Acum lucrează peste 40 ha, împreună cu cei doi ingineri agronomi, dintre care 35 ha cu cartofi. Au redus suprafața alocată cartofului la 35 ha după experiența negativă de anul trecut, 2014, când prețul de vânzare al cartofilor a fost sub costurile de producție. S-a vândut cu o medie de 38 de bani/kg, în condițiile în care cel mai mic cost de producție este undeva la 45 bani/kg. Asta fără a mai adăuga cheltuielile de ambalare și depozitare. În plus, au reluat cultivarea cartofilor pentru chipsuri, cultură care le oferă o anumită garanție a desfacerii, dar și a unui preț constant. Anul acesta au avut 20 ha cu acest soi de cartof. Pe lângă cartofi, au avut și 3 ha cu morcovi, deși anul trecut au fost probleme și cu recoltatul (din pricina ploilor), dar și cu desfacerea. „Anul acesta a fost pentru morcov excelent față de anul trecut (a vândut cu o medie de 1,5 lei /kg), din toate punctele de vedere“, remarca Aurel Mirică. Dacă anul trecut a semănat multă ceapă, primăvara aceasta a făcut imposibil semănatul acesteia. Așa că a completat cu pepeni olandezi, din sămânță, în așa fel încât producția să înceapă atunci când în marile bazine de pepeni, în special Dăbulenii, se termină marfa. Pot depune mărturie că pepenii de aici sunt grozavi, pentru că m-am întâlnit cu familia Mirică la Ziua Cartofului Agrico și i-am încercat.

Familia Mirică, nelipsită de la întâlnirile cartofarilor

Forumuri, zile ale cartofului și tot felul de târguri specifice cum ar fi Agriplanta, IndAgra. Peste tot unde pot afla noutăți, dar și unde pot face schimb de idei cu alți cultivatori. Sunt membri în Federația Națională Cartoful din România. De altfel, pe Aurel și Georgeta Mirică i-am cunoscut la Ziua Verde a Cartofului în 2014. Abia apoi pe băiatul lor, Cosmin, care a fost ales Fermierul Anului la prima ediție organizată de MADR. L-am întrebat atunci dacă este neam cu Aurel Mirică și a răspuns zâmbind că este fiul acestuia. Cosmin a mai preluat și din terenul tatălui, dar a mai și achiziționat teren, astfel că se îndreaptă spre 60 ha pe care cultivă tot cartof și legume. În Lungulețu e foarte greu de adunat teren, iar în ceea ce privește comasarea e aproape imposibil. La APIA sunt înregistrați oficial 703 fermieri în Lungulețu. De altfel, familia Mirică este strâns implicată în afacerea juniorului care este masterand în horticultură. Un tânăr frumos și de ispravă pe care l-au cunoscut și în costum, dar și în salopeta de fermier.

Anul acesta mai zâmbesc și cartofarii

E adevărat că acest fapt se întâmplă parcă din ce în ce mai rar. Și, chiar dacă lumea cartofului pare mult mai „adunată“ decât alte ramuri ale agricultorilor, totuși în ceea ce privește o „cartelare“ pe filiera cartofului nici nu poate fi vorba. Micile dar și marile interese nu converg aproape niciodată. E totuși important că în ultima vreme vocea lor a căpătat consistență și iată că așa au apărut și primele măsuri pozitive în politica agricolă, în special pe segmentul seminței de cartof.

La Lungulețu seceta a fost destul de aprigă, însă familia Mirică a investit în instalații de irigat. Astă-vară i-am surprins când mutau conductele de 6 m lungime cu un cărucior special. Tractorul era pus în viteza 1 pe greu, iar Aurel Mirică, împreună cu fiul său, descărcau și mutau din mers conductele. Problema e că loturile sunt depărtate între ele și toată ziua trebuie să mute la instalații. Pe solele mai mari au instalații cu tambur. Folosesc soiul Riviera, poate cel mai timpuriu soi, pentru cartofi de consum. Dar spuneam că, în ciuda secetei, cartofarii zâmbesc pentru că prețul e mai mult decât dublu față de anul trecut, o medie de 90 bani/kg. E adevărat că au investit mai mult, ținând cont de costurile irigării, dar pe partea cealaltă atacul de mană a fost mult redus față de anul trecut. Așa că la final a fost ok!

Condiționarea, etichetarea și depozitarea, următorii pași

Asta pentru a avea o centură de siguranță pentru anii cu supraproducție, dar și pentru a putea livra marfa direct în supermarket. Se înțelege că viitorul fermierilor fără asociere s-ar putea să fie din ce în ce mai sumbru, însă și la Lungulețu reticența în ceea ce privește asocierea este principala hibă în calea inițiativelor gen cooperativă sau Dor de Gust. În plus, spune fermierul, primul pas va fi acela de a-și crea propriile sale spații de depozitare, condiționare și etichetare pentru a putea avea altă putere de negociere în relația cu retailerii. Are în vedere o procesare minimă, gen cartofi feliați congelați, care nu presupune o investiție foarte mare. Și, „din dorința de a cultiva și produce cât mai sănătos, dar și de a satisface piața“, Cosmin Mirică alături de părinții săi se află în perioada de conversie cu o suprafață de 4 ha de un an. Pe cele 4 ha aflate în primul an de conversie s-au cultivat morcovi, ceapă și pepeni.

Au investit foarte mulți bani în utilaje „ultimul răcnet“ pentru a eficientiza, atât cât permite situația locală, activitatea. Acum culeg varza și conopida (pe doar o jumătate de hectar), dar mai au și morcovi de scos și depozitat. Aproape tot anul au de muncă. Anul acesta au avut și loturi experimentale împreună cu Pepsico, iar o parte din teren a fost cultivată cu sămânță de cartof. Sunt așa multe de spus, dar cel mai frumos ar fi să puteți asista la discuțiile dintre băiat și tată mediate de specialistul cu diplomă de master în horticultură, Georgeta Mirică.

Tudor CALOTESCU

Cartofii dulci coreeni prind rădăcini în România

În fiecare ediție alegem să vorbim despre câte o cultură pentru a da idei celor care vor să investească în agricultură. De data aceasta vă supun atenției cartoful dulce. Având în vedere că ani la rând seceta a făcut ravagii în culturile de cartof comun, iar oamenii de știință văd România în viitor ca o țară cu climă exotică, cred că merită să luăm seama la noile tendințe.

La inițiativa unei companii coreene, cercetarea românească, prin Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri (SCDCPN) Dăbuleni, ia avânt în acest sens. De trei ani aceștia sunt cu ochii pe cartofii dulci coreeni care au prins rădăcini în terenurile nisipoase de la Dăbuleni și aduc producții importante. Un semnal că și fermierii români ar trebui să fie atenți la schimbările aduse de vreme și de vremuri.

Compania coreeană a încheiat acum 3 ani un parteneriat cu Academia de Științe Agricole și Silvice din București, continuat cu o colaborare foarte strânsă și fructuoasă cu Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni care a început să cultive experimental cartoful dulce. Timp de 3 ani consecutivi la Dăbuleni au fost cultivate experimental două soiuri care s-au aclimatizat perfect și și-au dovedit potențialul productiv promis de producători. Doar anul acesta de pe cele 2 ha cultivate experimental s-au obținut 25-30 de tone la hectar. Dat fiind că lucrurile merg atât de bine, din această toamnă compania coreană, alături de grupul de cercetători de la Dăbuleni, intenționează introducerea a trei soiuri noi ce pot atinge o producție de 50 de tone la hectar. Partenerii coreeni specializați pe această cultură spun că acest cartof dulce nu este o noutate pentru consumatorii de supermarketuri, însă cel obținut la Dăbuleni este de departe cel mai gustos, cel mai dulce și pun acest lucru pe seama terenului nisipos din sudul țării.

Să nu uităm că această plantă, exotică până acum, era o delicatesă aflată doar la îndemâna celor cu venituri peste medie. De acum însă viitorul sună bine pentru cei pasionați de gustul dulce al acestui cartof. Dacă în mod obișnuit acesta se găsește în magazine la 10-12 lei/kg, scopul producătorilor este de a-l face mult mai accesibil, oferindu-l publicului larg la un preț mult mai mic.

Pe lângă rețetele care pun în prim-plan cartoful dulce gătit ca atare, coreenii vând sucuri, cipsuri, cartofi deshidratați, tăiței transparenți, totul obținut din tuberculul de cartof dulce. Ceea ce este interesant de știut este că la această plantă se valorifică nu doar tuberculii, ci și tulpina în salate și frunzele pentru ceai.

După experimentele realizate la Dăbuleni specialiștii coreeni spun că acest soi de cartof s-a dovedit mult mai rezistent la boli și dăunători față de cartoful comun, dar mai important, extrem de tolerant la secetă. Chiar și numărul lucrărilor de înființare și întreținere este mai mic față de cartoful obișnuit.

„Cartofii dulci nu erau o recoltă foarte comună în Europa. Am crescut prima cultură de testare în România și s-a dovedit a fi un real succes. După această recoltă, am obținut certificare din partea Uniunii Europene pentru a crește, importa și exporta cartofi dulci în Europa. În prezent, Love of Soil are permisiunea de a importa și crește diverse specii de cartofi dulci în toate cele 28 de țări ale Uniunii Europene“, a declarat Byung-Chan Lee, președintele companiei Love of Soil Machinery CO. LTD din Republica Coreea, furnizorul de material săditor pentru cei de la Dăbuleni.

Întrebați cât costă înființarea unui hectar de cartof dulce, specialiștii coreeni spun că diferă în funcție de materialul săditor, lucrările aplicate etc., însă ne-au asigurat că acestea este mult mai rentabil dacă se cultivă pe o perioadă mai mare de timp și nu doar experimental un singur an. Cei care au avut curajul să dea o șansă cartofului dulce pe terenul lor spun că însămânțarea unui hectar de cartof dulce echivalează cu unul de pepeni, iar profitul este de 3-4 ori mai mare. În plus, străinii, dar mai nou și românii orientați spre un stil de viață sănătos, caută leguma datorită proprietăților ei nutritive. „Conține zaharuri care sunt foarte bine asimilate de organism și este recomandat și diabeticilor, reglează rezistența la insulină, reglează hipertensiunea arterială“, o laudă Aurelia Diaconu, directorul SCDCPN Dăbuleni.

O dovadă că tuberculul corean cu rădăcini românești, miez galben sau portocaliu și gust de desert este apreciat o reprezintă chiar cele 40 de tone livrate anul trecut în Austria la prețul de 5 lei/kilogram, față de cartofii dulci americani vânduți în magazine la preț dublu.

În concluzie, piața de desfacere pentru cartoful dulce există, să vedem cine îl va produce. Așadar, o provocare mai ales pentru fermierii din zona de sud a țării.

Cartoful dulce originar din America Centrală este o bombă nutritivă. O porție de doar 200 g conține 65% din cantitatea minim necesară de vitamina C și 700% din doza zilnic recomandată pentru vitamina A. Consumat zilnic, acesta ar ține departe boli precum Parkinson, Alzheimer sau cancer grație elementelor nutritive prezente în miezul portocaliu.

În acest context, ce ați zice de un cartof dulce copt în cuptor, cu șuncă, brânză puțin sărată, roșii cherry, sare și piper? Ați avea o porție de sănătate și un răsfăț culinar potrivit în orice moment al zilei.

Patricia Alexandra POP

Prima combinaţie între roşie şi cartof

Producătorul de seminţe britanic Thompson and Morgan a lansat săptămâna trecută un nou soi de plantă care îmbină roşia cu cartoful şi care se numeşte TomTato, scrie Fastcoexist. Deşi noua invenţie pare ruptă din coşmarul cu OMG-uri, leguma cu două capete nu se bazează deloc pe ingineria genetică.

Potrivit dezvoltatorului plantei, Michael Perry, TomTato şi-ar fi fixat rădăcinile acum mai bine de 100 de ani în grădinile britanice. Îmbinarea roşiei cu cartoful are în spate un proces foarte răspândit numit altoire, prin care ţesu­tul unei plante este tăiat şi ataşat altei plante. Grădinarii care au mult timp la dispoziţie să experimenteze, spune Perry, pot face combinaţia cu ipsos sau bandă izolantă. Cu toate acestea, pentru TomTato au fost nece­sari 15 ani de experimente, una dintre probleme fiind găsirea soiurilor potrivite de roşie şi cartof.

Tulpina cartofului poate fi destul de groasă, în timp ce a roşiei este mai fragilă. În actuala sa formulă, însă, TomTato combină o roşie de la mijlocul sezonului cu un cartof de la sfârşitul sezonului şi poate produce până la 500 de roşii cherry, dulci, per plantă. Michael Perry spune că noua plantă economiseşte spaţiu, cei care o cultivă neavând nevoie de un lot de pământ. O pot planta pe verandă.

Prima Convenţie a Cartofului. Scăderea TVA, vitală pentru cultivatori

Poiana Braşov a găzduit, în perioada 3-4 martie, prima ediţie a Convenţiei Naţionale a Cartofului la care au fost prezenţi aproape 200 de participanţi din ţară, dar şi din străinătate. Cele mai multe luări de cuvânt au avut un caracter tehnic, cu referiri la bolile şi dăunătorii culturilor de cartofi, dar şi la prevederile din cadrul noului PNDR, pentru perioada 2015-2020. Dar, tot aici fermierii şi-au exprimat şi nemulţumirile cu privire la sectorul în care activează. În principal este vorba de piaţa neagră a cartofului, dar şi de faptul că autorităţile nu consideră cartoful ca făcând parte din categoria „legumelor“, deci nu va beneficia de scăderea TVA prevăzută în Noul Cod Fiscal.

Piaţa neagră, „legată“ de TVA

Când va intra în vigoare Noul Cod Fiscal, cel mai probabil în următoarea lună, TVA-ul la legume şi fructe va scădea de la 24% la 19%, cu o singură excepţie – cartoful. Şi asta pentru că „a doua pâine a românilor“ nu ar face parte, cel puţin în opinia autorităţilor, din categoria „legumelor“, ci din cea a „culturilor de câmp“. „Nu ne vine să credem că noul Cod Fiscal nu prevede un TVA redus pentru cartof. Este inadmisibil! Recent am făcut un memoriu la Ministerul de Finanţe şi la Ministerul Agriculturii în care explicăm că este absolut necesar ca şi cartoful să se regăsească pe lista legumelor ce vor beneficia de scăderea TVA. 

Dorim foarte mult acest lucru pentru că evaziunea fiscală care se întâmplă şi este vizibilă va fi descurajată. Menţionez că 80% din piaţa cartofului este deţinută de piaţa neagră, unde samsarii dictează! De aceea actualul TVA de 24% este copleşitor şi imposibil de suportat. Sunt fermieri care vor să renunţe la această cultură sau să-şi reducă substanţial suprafeţele şi ar fi păcat să se întâmple acest lucru“ a declarat Gheorghe Boţoman, preşedintele Federaţiei Naţionale a Cartofului din România. În prezent, piaţa neagră a cartofului a făcut ca preţul obţinut de fermieri să fie sub cel de producţie, aceştia fiind obligaţi să vândă cu 0,35-0,40 de bani un kilogram, în condiţiile în care preţul de producţie este de 0,55 de bani. Ce se află în spatele acestei situaţii ne-o spune un fermier, sub protecţia anonimatului: „De fapt, se doreşte ca la cartof TVA-ul să rămână mărit. De ce? Pentru că, dacă taxele ar scădea, s-ar prăbuşi şi piaţa neagră a cartofului din România. Mai trist este că am constatat că mare parte din cartofii introduşi fraudulos în piaţă provin din ţări ale UE, care, mai ales după embargoul impus Rusiei, efectiv nu mai au ce să facă cu marfa şi o «scapă» pe piaţa de la noi“, ne-a declarat fermierul. Cartoful a intrat în categoria „culturilor de câmp“ ca urmare a armonizării legislaţiei după aderarea României la UE.

Totuşi, se pare că există şi o veste bună. Din 2016, autorităţile iau un calcul o scăderea a TVA la cartofi. „Avem în vedere ca de la anul şi cartoful să beneficieze de o scădere a TVA-ului. Dar acum este doar la nivel de intenţie. Nu avem nicio garanţie că acest lucru se va întâmpla cu certitudine, dar noi, la nivel de minister, ne dorim acest lucru“, ne-a declarat Romulus Duică, director adjunct în Ministerul Agriculturii.

Bogdan Panţuru

Cartofii din import falimentează producătorii autohtoni

Producţia bună de anul trecut, dar mai ales importurile de cartofi la preţuri de dumping în contextul embargoului rusesc au adus producătorii români la sapă de lemn. Aceştia se plâng că vând cartofii cu preţuri pornind de la 35 de bani pe kilogram (plus TVA), cu mult sub costurile de producţie, în condiţiile în care piaţa românească este invadată de cartofi de calitatea a doua din Vest, achiziţionaţi cu 15-20 de euro pe tonă.

În timp ce anul trecut cartofii se vindeau în luna ianuarie la un preţ de 80-90 de bani pe kilogram, plus TVA, acum preţul este de doar 35 de bani pe kilogram, plus TVA, afirmă Romulus Oprea, un producător de cartofi din Covasna, care este şi vicepreşedintele Federaţiei Naţionale a Cartofului din România. 

Acesta susţine că de vină nu este doar faptul că s-a redus consumul intern, ci şi preţurile ridicol de mici cu care sunt achiziţionaţi din ţările vestice cartofii de calitatea a doua care au invadat pieţele din România.

„În Europa preţul este de 80 -100 de euro tona, un preţ rezonabil, numai că la noi se aduc cartofii de calitatea a doua, care nu se cumpără acolo. Europenii îi vând cu 15-20 de euro pe tonă, pentru că sunt cartofi pentru industrializare. În Vest nu se consumă cartofi mai mari de 80 mm diametru – în Germania, de exemplu, se cumpără la 65 mm diametru –, pe când la noi lumea se uită în general să fie cât mai mari“, a precizat Oprea.

Importurile de cartofi vin din ţări precum Germania, Polonia, Austria, Franţa sau Belgia. Deşi 2014 a fost un an normal pentru producătorii locali din punctul de vedere al producţiei, în prezent s-a ajuns ca în toate pieţele ţărăneşti să se vândă cartofi din Franţa şi Olanda, prezentaţi ca fiind autohtoni. Faţă de cartofii româneşti care au încolţit, cei din străinătate nu doar că sunt mai mari, ci arată şi bine pentru că sunt trataţi cu substanţe, motiv pentru care se vând mai bine, adaugă Oprea.

Şi în Covasna situaţia este asemănătoare. Din cauza recoltei mari din 2014, dar şi a embargoului impus de Rusia care a determinat producătorii din Polonia sau Belgia să intre pe piaţa românească, preţul cartofului se situează la un nivel foarte scăzut, de 40-45 de bani pe kilogram, a declarat pentru AGERPRES direc­torul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Harghita, Torok Jeno.

„La cartof suntem pe muchie de cuţit, preţul nu urcă de 40-45 bani pe kilogram(...) Şi dacă nu a urcat în decembrie, înainte de Sărbători, acum urmează o perioadă fără vânzare bună şi există pericolul ca producătorii să intre în panică pentru că vine primăvara şi asta poate să prăbuşească şi mai rău preţul“, a afirmat Torok Jeno, care adaugă că în aceste condiţii producătorii de cartofi nu vor scoate niciun profit în urma recoltei de anul trecut, iar mulţi vor ieşi în pierdere.

La rândul lui, Dumitru Dumitrean, un producător de cartofi din localitatea Brezoaiele, judeţul Dâmboviţa, care în general vinde cartofii în piaţa en-gros Pucheni, situată la capătul cartierului bucureştean Rahova, spune că în luna ianuarie aici erau doar cartofi din import care se vindeau cu 50 de bani pe kilogram.

„Cartofii sunt în general din străinătate, pentru că ai noştri nu se caută. Tot timpul este preţul aşa de jos deoarece îl fac marii jucători. Cartofii sunt aduşi din Germania şi Polonia la preţuri mai mici pentru că sunt mari şi acolo nu se caută“, a mai adăugat Dumitrean.

În ceea ce îl priveşte, 2014 a fost un an prost, pentru că a pierdut foarte mulţi bani. În vară, de exemplu, la recoltare a vândut cartofii chiar şi cu 20-25 de bani kilogramul, pentru că nu are capacităţi mari de depozitare. În această perioadă nici nu a ieşit la piaţă, pentru că preţul este foarte mic, preferă să ţină cartofii în depozite mici şi în pivniţă, în aşteptarea unui preţ mai bun. Pentru că nu poate să trăiască de pe urma celor 5 ha de cartofi pe care le cultivă, Dumitrean a fost nevoit să-şi ia serviciu în Bucureşti ca să-şi poată asigura banii pentru traiul de zi cu zi.

Suprafeţe tot mai mici

Romulus Oprea spune că, în ultimii ani, suprafeţele cultivate cu cartofi s-au redus semnificativ, interesul pentru această cultură fiind în scădere din cauza veniturilor mici, majoritatea producătorilor înregistrând pierderi. Dacă la APIA sunt înregistrate 45.000 de ha de cartofi, datele oficiale de la Ministerul Agriculturii arată că România dispune de 250.000 ha - 275.000 ha, o suprafaţă cu care Romulus Oprea nu este de acord, deoarece i se pare prea mare faţă de datele de la APIA.

În ceea ce priveşte costurile de producţie, Oprea afirmă că preţul de cost pentru un kilogram de cartofi este de 52-58 de bani, plus TVA.

Pe de altă parte, Dumitru Dumitrean spune că, pentru a-şi acoperi costurile, ar trebui să obţină în jur de 80 de bani pe kilogramul de cartofi. Nu de alta, dar are cheltuieli de aproximativ 10.000 de lei la hectar, la o producţie de 20 de tone la aceeaşi suprafaţă. Din această sumă, 4.000 de lei costă numai sămânţa şi gunoiul de grajd, la care se adaugă tratamentele şi lucrările agricole.

„2014 a fost un an foarte prost, am pierdut foarte mulţi bani şi, dacă nu aveam a doua cultură, varza, nu merita să cultiv cartofi“, mărturiseşte Dumitrean, care cultivă în fiecare an mai multe hectare cu cartofi.

Ioana Guţe

Micii producători de cartofi, afectaţi de mană şi putregai

Dacă la grâu şi secară prognozele sunt bune, culturile de cartof din Suceava, unde nu s-au aplicat tehnologiile şi tratamentele corespunzătoare, sunt sub ameninţarea manei şi putregaiului.

Suprafaţa totală cultivată cu cartofi în judeţul Suceava este de 21.000 de hectare. În condiţiile din acest an, cu multe precipitaţii, tuberculii sunt bine dezvoltaţi, având deja dimensiuni mai mari decât în mod obişnuit, o parte dintre culturi fiind însă sub ameninţarea a două boli periculoase, respectiv putregaiul şi mana.

„După ploile prelungite, a părut soarele puternic, favorizând apariţia manei. Probleme sunt doar la micii cultivatori şi în gospodării. Marii cultivatori de cartofi au făcut tratamentele necesare, iar culturile arată foarte bine. Lujerii sunt încă verzi, cartofii se dezvoltă în continuare, până când demarează recoltarea. Este foarte importantă maturizarea din această perioadă“, ne-a spus Constantin Acostoaie.

Fermierii care nu au aplicat la timp tratamentele obligatorii se confruntă cu atacul putregaiului, o boală destul de periculoasă, pentru că poate afecta tuberculii în proporţii însemnate. Culturile depreciate de putregai îi vor afecta pe micii producători, care, de regulă, îşi asigură sămânţa pentru anul viitor din recolta proprie. Marii cultivatori nu vor avea de suferit din acest punct de vedere, întrucât ei îşi înfiinţează loturi semincere sau se aprovizionează de la producători sau furnizori autorizaţi. Specialiştii Direcţiei Agricole Suceava nu au făcut o estimare o producţiei medii la hectar, dar spun că sunt premise pentru o recoltă bună din punct de vedere cantitativ.

Silviu BUCULEI

Culturi compromise din neglijenţă

Vizitele din ultimele două zile făcute la fermierii din zona de sud şi sud-est a ţării au derulat prin faţa mea multe probleme cu care se confruntă agricultorii noştri mari sau mici.

Rememorând câmpurile pe care le-am vizitat, mi-am dat seama de multitudinea accidentelor care apar din cauza necunoaşterii sau neglijării unor mici amănunte tehnice la aplicarea tratamentelor fitosanitare în culturi.

Mă voi referi doar la cultura de rapiţă, deşi accidente asemănătoare am întâlnit la toate culturile: grâu, porumb, cartof, floarea-soarelui.

Spre exemplu, aşa cum este recomandat, un fermier a avizat prepararea soluţiei de tratament pentru prevenirea şi combaterea atacului de boli şi dăunători pentru cultura rapiţei din fermă. Dar a gândit un amestec compus dintr-un fungicid, două insecticide şi un îngrăşământ foliar complex, fără să ţină cont că unele substanţe active din produsele amestecate nu au fost compatibile chimic sau biologic, chiar dacă fizic nu au creat probleme de amestecare. După 7-8 zile de la aplicarea tratamentului, rezultatul a început să fie vizibil şi silicvele de rapiţă deja formate au căpătat o culoare violacee, iar galbenul petalelor de la florile încă existente au devenit aproape albe. Astfel, din necunoaştere, fermierul a fost nevoit să întoarcă o cultură reuşită de rapiţă ce se întindea pe zeci de hectare şi care ar fi putut aduce un venit bun în fermă.

La câţiva zeci de kilometri distanţă, în acelaşi judeţ, am găsit o altă problemă. Imaginile sunt grăitoare. După terminarea unor tratamente fitosanitare la cultura de grâu, un mecanizator clăteşte aparatul de stropit cu două ape şi încheie o zi grea de muncă. A neglijat însă o mică indicaţie tehnică care recomandă folosirea unui detergent la spălarea utilajului după terminarea lucrului şi apoi clătirea cu două ape curate. Două zile mai târziu efectuează cu acelaşi aparat de stropit un tratament fitosanitar la rapiţă. După mai bine de o săptămână rezultatul devine vizibil, iar silicvele de rapiţă încep să cadă şi florile încep să se usuce. Mai bine de 10 hectare de rapiţă care în urmă cu o săptămână promiteau o producţie de aproximativ 4 tone la hectar au necesitat întoarcerea şi reînsămânţarea cu altă cultură. Pierderile se cuantifică în cifre cu multe zerouri şi niciun fermier nu doreşte să se întâmple astfel de evenimente în ferma sa.

În ultimii doi ani am văzut în sudul României culturi care, însumate, dau multe sute de hectare ce au necesitat întoarceri ca urmare a unor mici amănunte tehnice care au fost neglijate sau care nu au fost cunoscute de fermieri şi mecanizatori.

Să nu uităm că, în urma cu peste 25 de ani, la Băneasa funcţiona un Institut pentru Protecţia Plantelor, care furniza agricultorilor din acea vreme informaţii tehnice despre compatibilitatea fizică, chimică şi biologică a diferite amestecuri de produse fitosanitare pentru ca fermierii să poată aplica la o singură trecere două sau trei produse, realizând economie de combustibil şi cheltuieli de producţie reduse.

Mai este astăzi posibilă o astfel de performanţă?

Mai doresc cei care conduc astăzi destinele agriculturii româneşti acest lucru?

Ne poate întinde o mână Comunitatea Europeană?

Sunt întrebări la care toţi fermierii din România aşteaptă un răspuns!

Ing. Octavian GROZA

Cartoful ca furaj

Cartoful (Solanum tuberosum) face parte din grupa tuberculiferelor şi este indispensabil în hrana omului datorită însuşirilor nutritive, dar reprezintă şi un valoros furaj folosit în alimentaţia tuturor animalelor şi păsărilor.

Cartofii conţin în medie 23-24% substanţă uscată, din care 75% îl reprezintă amidonul, dar şi un conţinut ridicat de glucide uşor hidrolizabile, ce le asigură calităţi gustative. Ei conţin aproape toate vitaminele şi mai ales vitamina C care se păstrează într-o anumită cantitate şi atunci când sunt fierţi în coajă. Valoarea nutritivă de 0,2-0,3 u.n. variază în funcţie de soi şi modul de preparare, iar proteina, 12-14 g/kg, include un spectru larg de aminoacizi esenţiali, dintre care cei mai importanţi sunt triptofanul, lizina şi izoleucina.

În hrana animalelor se folosesc numai cartofii maturi în stare crudă, opăriţi sau fierţi. Înainte de folosire în hrana animalelor trebuie mai întâi spălaţi pentru înlăturarea pământului şi a nisipului aderent, dar în timp cât mai scurt, pentru a evita pierderea de substanţe nutritive prin lavare.

Precauții

Unul dintre aspectele negative de care trebuie să ţinem seama atunci când sunt folosiţi în alimentaţia animalelor este conţinutul cartofilor în solanină, un glicozid toxic, în proporţie de 0,01%, concentraţie ce poate creşte până la 0,5% în cartofii expuşi la soare sau cei încolţiţi. Evitarea efectului toxic al solaninei se poate face prin ruperea colţilor şi înlăturarea apei în care au fiert. Intoxicaţiile cu cartofi survin în urma consumului în exces a cartofilor cruzi, a celor stricaţi şi a celor încolţiţi, dar şi în urma folosirii apei în care au fiert. Simptomele intoxicaţiei depind de cantitatea de solanină ingerată şi se manifestă prin: tulburări digestive, paralizii zonale sau ale trenului posterior, tulburări ale respiraţiei şi ale circulaţiei sanguine, erupţii sau eczeme la baza cozii, pe membre, în jurul sfârcurilor şi adesea survine moartea.

În caz de intoxicaţie, se vor scoate cartofii din raţie şi vor fi înlocuiţi cu fibroase sau concentrate, se vor administra vomitive şi purgative uleioase, spălături stomacale cu soluţii ce conţin tanin, apelând în acelaşi timp la sprijinul competent al medicului veterinar. Cei mai sensibili la intoxicaţii sunt caii, la care o alimentaţie îndelungată cu cartofi cruzi poate provoca tulburări digestive, nefiind recomandată administrarea mai mare de 8 kg cartofi/zi, spălaţi, tocaţi şi amestecaţi cu pleavă sau paie tocate. Dacă se administrează cantităţi mai mari, caii transpiră şi obosesc repede în timpul muncilor grele.

În hrana vacilor de lapte se administrează cruzi, sub formă tocată, în cantităţi de 10-15 kg/zi, înainte de muls, pentru a nu imprima laptelui gustul specific. Taurinelor puse la îngrăşat se pot da până la 30 kg/zi în amestec cu uruieli (cel mai indicat fiind bobul).

Tot în stare crudă sau opăriţi se folosesc în hrana oilor, mai ales a celor supuse îngrăşării, în cantităţi de 0,5-2 kg/zi, în amestec cu fânuri sau grosiere tocate.

Cartoful, un nutreţ excelent pentru îngrăşarea porcinelor

Porcinele reprezintă specia în hrana căreia cartofii se folosesc cel mai mult. Ei constituie un excelent nutreţ pentru porcii la îngrăşat, de la care se obţin carne şi slănină de bună calitate. Deoarece porcii nu-i consumă cu plăcere în stare crudă, cea mai eficientă valorificare se obţine în urma fierberii, procedeu ce duce la creşterea digestibilităţii şi, implicit, a valorii nutritive. Porcii preferă cartofii fierţi, administraţi proaspeţi, consumul acestora fiind cu 86% mai mare decât al cartofilor cruzi. Cartofii fierţi şi zdrobiţi se folosesc în amestec de concentrate uruite în proporţii variabile adăugate doar în momentul administrării zilnice, pentru a evita unele fermentaţii nedorite. De asemenea, adaosul de apă (dar nu a celei de fierbere, ce trebuie înlăturată) ce favorizează consumul se va face numai în momentul administrării. Amestecul preparat cu adaos de apă măreşte valorificarea raţiei datorită facilitării prehensiunii şi a deglutiţiei, ceea ce permite realizarea unui spor de creştere mai mare decât în cazul administrării cartofilor zdrobiţi, dar fără adaos de apă. Atunci când se folosesc utilaje pentru zdrobirea cartofilor fierţi, acestea trebuie curăţate şi spălate după fiecare folosire.

La o cantitate de 10 kg cartofi fierţi şi 1-1,5 kg nutreţ concentrat, ca raţie zilnică, se adaugă 30-35 g sare, cantităţi maxime recomandate în hrana porcilor.

Amestecul de cartofi fierţi terciuiţi, lapte degresat şi uruieli se foloseşte şi în hrana păsărilor, în cantităţi de 30-300 g/zi, în funcţie de specie.

Pentru iepurii crescuţi în sistem gospodăresc se recomandă de asemenea administrarea de cartofi fierţi şi zdrobiţi, în amestec cu concentrate.

Deoarece porumbul, orzul, sfecla şi cartoful fac parte din grupa furajelor uşor digestibile, cu rol în creştere, îngrăşare şi în producţia de lapte, se pot substitui între ele, luând ca bază de calcul echivalentul energetic. În acest caz, 1 kg cartofi cu 0,25 u.n./kg are echivalentul 4 (1 u.n./0,25 u.n.). Putem substitui, deci, 1 kg de po­rumb cu 4,8 kg de cartofi, iar 1 kg de orz cu 4,5 kg cartofi. La rândul său, cartoful poate fi substituit în totalitate cu sfeclă furajeră, folosind pentru 1 kg de cartofi 1,6 kg de sfeclă.

Pentru hrana animalelor în timpul iernii şi primăverii, în zonele unde cartoful se cultivă pe suprafeţe mari, cele mai bune rezultate se obţin prin folosirea cartofului din soiurile târzii, al căror conţinut de amidon este de peste 30%. Acest conţinut mare în amidon îi face însă sensibili la păstrare, ceea ce impune respectarea cu stricteţe a tehnologiei de conservare, fiind considerată ca optimă temperatura de 3-5°C în silozuri sau spaţii de depozitare.

Ing. Bogdan MACOVSCHI

La cartofi producţii mari, dar sub aşteptări

Aşa cum se ştie, Suceava este unul dintre judeţele mari cultivatoare de cartofi. Anul acesta condiţiile meteo au făcut ca producţia să fie ceva mai bună, cel puţin comparativ cu anul trecut dar, din spusele specialiştilor, se pare că aceasta nu s-a ridicat totuşi la nivelul aşteptărilor.

Producătorii se descurcă pe cont propriu

„Nu a fost suficient de bună, nu pe cât ne-am fi aşteptat. Noi am spus că obţinem peste 20 de tone la hectar din cele 21.695 hectare cultivate, dar din ceea ce s-a recoltat până acum – şi s-a reuşit recoltarea a peste jumătate din suprafaţă – producţia medie este de numai de 15 tone la hectar. Noi speram la mai mult. Unul dintre factorii care au determinat diminuarea producţiei a fost folosirea seminţei de proastă calitate. În plus, în perioada în care ar fi trebuit să se facă erbicidările şi tratamentele la cartof am avut un aport de ploi însemnat, motiv pentru care o parte din acestea nu s-au putut realiza. Sperăm însă să ajungem la o medie de 17-18 tone la hectar“, este de părere ing. Vasile Schipor, directorul Direcţiei Agricole Suceava.

Tot de la conducerea Direcţiei Agricole am aflat că nu vor fi probleme cu desfacerea producţiei de cartofi, pentru că aceasta în general este diminuată, iar suprafeţele cultivate sunt mai mici decât cele de anul trecut. „Suntem un judeţ în care cultura cartofilor se află pe primele locuri, pieţele abundă cu această legumă, ceea ce este un lucru bun mai ales că şi preţul este accesibil. Nu cred că vom avea probleme la valorificare, fiecare producător se descurcă pe cont propriu, până când vom avea o asociaţie mare, puternică, care să aibă depozite de capa­citate mare“, a mai spus Vasile Schipor.

În judeţul Suceava există o asociaţie a cultivatorilor de cartofi, dar care nu are încă un depozit unde să poată fi stocată producţia de cartofi disponibilă din judeţ astfel încât aceasta să poată pătrunde în marile magazine. „Intenţia noastră este de a intra pe piaţa reţelelor de supermarketuri şi hipermarketuri, dar trebuie să avem ritmicitate şi o sortare corectă pentru a asigura condiţiile de calitate. Neavând aceste dotări, marile magazine au reticenţe în a face contracte cu producătorii de cartofi dacă nu respectă standardele lor. Vin cartofi din Uniunea Europeană, din Polonia sau din Grecia, dar şi din afară, din Turcia, care sunt însăcuiţi, au toţi aceeaşi dimensiune, sunt de aceeaşi calitate“, mai spune directorul DADR.

Sămânţa de cartof autohtonă, aclimatizată şi fără boli

Pentru a-i face pe oameni să înţeleagă de ce este recomandată sămânţa autohtonă de cartof, specialiştii invocă aclimatizarea acesteia şi lipsa bolilor. „Dintr-un patriotism local aş face recomandarea să cumpărăm produsul local, cum aş recomanda strict profesional folosirea cartofului autohton pentru sămânţă, care este aclimatizat şi fără boli. Ştiţi ce probleme am avut cu cartofii aduşi din Polonia, cu o incidenţă foarte mare a clavibacterului, motiv pentru care a trebuit să închidem câteva ferme din cauza acestei boli. Recomand folosirea cartofului de sămânţă autohton. Deja lucrăm cu Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor Suceava pentru a sprijini fermierii mari să-şi producă sămânţa proprie pentru a intra pe piaţă cu un material săditor aclimatizat pentru judeţul Suceava“, arată Vasile Schipor.

Specialiştii spun că pentru a avea producţii bune şi sănătoase, dincolo de factorii climatici, producătorii trebuie să folosească sămânţă autohtonă de calitate, deşi cartoful nostru de sămânţă s-ar părea să aibă un preţ puţin mai mare. „De cele mai multe ori cartoful adus din Polonia este de consum şi se vinde ca şi cartof de sămânţă, având un preţ mai mic. Folosindu-l la înmulţire este evident că acesta nu răspunde aş­teptărilor la nivel de producţie. Hibrizii de primă generaţie sau înmulţirile din categorii biologice inferioare nu dau producţiile pe care noi le aşteptăm. Luând o sămânţă de calitate cu certificat şi cu atestat putem avea producţii mai bune“, spune directorul DADR Suceava.

Tot de la specialiştii din cadrul Direcţiei Agricole Suceava am aflat că instituţia a început o colaborare cu Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor, dar nu numai la cartof. S-au purtat discuţii cu firme producătoare de seminţe pentru a înfiinţa loturi semincere în judeţ, în special cu porumb dar şi cu grâu autohton astfel încât producătorii, pe care direcţia agricolă vrea să-i atragă în acest proiect, să beneficieze de soiuri bune, adaptate la condiţiile judeţului Suceava.

Silviu BUCULEI

Cartofii româneşti ajung în sfârşit la export

După un an 2012 „catastrofal“ pentru producătorii de cartofi din România, anul în curs se anunţă ceva mai bun pentru cei care activează în sector. Mai mult, producţia mică obţinută la nivel european a făcut ca după mulţi ani interesul pentru cartofii româneşti să fie tot mai mare. Nu numai că aceştia sunt căutaţi, ci sunt preluaţi chiar direct din câmp. Mai rămâne doar ca şi producătorii să câştige de pe urma acestei situaţii.

La nivel naţional vorbim de o medie de 15-16 tone la hectar, faţă de 9 tone anul trecut şi chiar 25-30 de tone la hectar în cazul societăţilor care folosesc sămânţă de calitate, după cum afirmă Romulus Oprea, vicepreşedinte al Federaţiei Naţionale Cartoful din România.

Producţiile au fost bune în Covasna, Harghita şi Braşov, în timp ce în Suceava au fost mici, spune şi Ioan Benea, preşedintele federaţiei. El adaugă că pentru „că cine a avut curaj să pună cartofi a fost un an bun“. Benea face referire la costurile ridicate pentru înfiinţarea unui hectar de cartofi (25.000-30.000 de lei), dar şi la faptul că în ultimii ani condiţiile meteo dificile, dar şi preţurile mici i-au determinat pe mulţi agricultori să renunţe la această cultură.

Suprafeţele s-au micşorat inclusiv în Harghita, una dintre regiunile importante pentru această cultură. Reducerea a fost determinată în principal de condiţiile dificile de piaţă, mai ales de importurile ieftine, care au adus în pragul falimentului agricultorii din zonă nevoiţi să renunţe la cultura cartofului şi să se reorienteze din mers spre alte culturi. În ultimii zece ani, în Harghita suprafeţele s-au redus cu aproape 5.000 de hectare, ajungând la mai puţin de 10.000 ha în acest an.

Producţii mai mari decât în 2012

În Braşov, una dintre zonele renumite pentru cartofi, producţia din acest an a fost considerabil mai ridicată decât cea de anul trecut, când condiţiile meteo nefavorabile şi-au spus cuvântul. Suprafeţele cultivate au atins în 2013 circa 13.400 de hectare, estimările privind producţia la hectar ridicându-se la aproximativ 23 de tone, comparativ cu 9,8 tone, în 2012.

„Putem spune că este o producţie normală pentru zona Braşovului. Producţia medie care se obţine într-un an agricol bun poate ajunge şi la 25 de tone la ha, iar la marii producători care aplică toată tehnologia necesară pentru obţinerea unei producţii mari se poate ajunge şi la peste 30 de tone la ha“, a declarat Mihai Gyero, director în cadrul Direcţiei Agricole Braşov.

În Harghita producţia a fost ceva mai mică, estimările iniţiale ale oficialilor de la Direcţia Agricolă şi pentru Dezvoltare Rurală (DADR) Harghita – cu câteva săptămâni înainte de finalizarea recoltatului – ridicându-se la circa 16 tone la hectar în medie, în timp ce în Covasna estimările erau de peste 20 tone/ha.

Interes scăzut pentru cartofii de sămânţă

Suprafeţele cu loturi semincere s-au redus dramatic în ultimii ani şi se pare că vor continua să scadă şi în viitor. Cultivatorii spun că s-a ajuns la această situaţie din cauza lipsei apei.

„2013 a fost un an slab pentru cartoful de sămânţă pentru că nu a plouat. Din luna mai nu a mai căzut nicio ploaie şi s-a instalat seceta. A fost un an prost, la fel ca şi 2012. Fără irigaţii nu se poate face producţie“, spune Emil Turdean, un producător de cartofi din Turda, judeţul Cluj care a recoltat în acest an doar vreo 60 de tone de cartofi de sămânţă de pe 15 ha. El susţine că este pe cale să renunţe la loturile semincere, pentru că nu poate să facă faţă secetei.

Nici la cartofii de consum lucrurile n-au stat deloc mai bine în zona Clujului, pentru că nici aceştia n-au crescut din cauza lipsei apei, povesteşte Turdean.

Potenţial de export

Spre deosebire de alţi ani, în care producătorii locali se plângeau de faptul că piaţa românească este invadată de importuri, la preţuri de dumping, din Polonia în mod special, în acest an situaţia s-a schimbat radical. Pe fondul producţiei mici la nivel european, este cerere mare pentru cartofii româneşti, care sunt preluaţi direct din câmp, după cum spune Ioan Benea.

„Producţia s-a vândut direct din câmp la greci, bulgari, unguri sau polonezi. Importatorii vin direct cu tirul în câmp, îl încarcă, dau banii producătorului şi pleacă. Producătorii sunt mulţumiţi, chiar dacă iau pe un kg 1 leu – 1,5 lei, dar au fost eliminaţi intermediarii, iar faptul că primesc banii imediat este un mare ajutor pentru ei. Cererile sunt destul de mari, de la 5.000 de tone până la 100.000 de tone de cartofi“, a spus Ioan Benea, preşedintele Federaţiei Naţionale „Cartoful“ din România.

Pe piaţa internaţională cererea continuă să crească ca urmare a producţiei reduse din Europa în acest an. Aşa se şi explică preţul actual de 1,5-2 euro pe kilogram la extern, comparativ cu 1 euro pe kilogram cu un an în urmă, spune Benea.

Şi producătorii din Harghita speră să profite de pe urma acestei conjuncturi.

„Preţul este mult mai bun decât anul trecut şi avem speranţe că va mai creşte. (...) Este o producţie mai slabă şi în Germania, nordul Italiei, Slovacia sau Cehia şi de aceea creşte preţul. Vestea bună este că se cer cartofi atât pe piaţa internă, cât şi la export, în Grecia, Italia sau Ungaria şi avem producători pregătiţi pentru export“, a afirmat Torok Jeno, directorul Direcţiei Agricole şi pentru Dezvoltare Rurală (DADR) Harghita.

Acesta susţine că pe piaţa internă preţul la producător este de 1 leu pe kilogram, comparativ cu 65 de bani, anul trecut.

Cât despre evoluţia viitoare a pre­ţului, Romulus Oprea susţine că acesta va mai creşte mult în acest an pentru că nu e marfă nicăieri şi să nu ne mire dacă peste câteva luni vom găsi în piaţă cartofii la 3 lei kilogramul.

Suprafeţele cultivate cu cartofi în 2013 la nivel naţional se ridică la circa 41.000 de ha, potrivit datelor APIA, comparativ cu 250.000 ha, în 1989. Cât despre loturile semincere, în prezent mai avem doar 103 ha, faţă de 13.000 ha în anul 1990.

Ioana GUŢE

Cartofii s-au ieftinit în iulie cu 8,11%, iar fructele prospete cu 12,35%

Cartofii s-au ieftinit, în august, cu 8,11%, faţă de luna anterioară, iar fructele proaspete cu 12,35%, în timp ce ouăle au înregistrat cea mai mare creştere de preţ la categoria produselor alimentare, respectiv 2,64%, potrivit datelor publicate, miercuri, de Institutul Naţional de Statistică.

Fructele proaspete s-au ieftinit atât faţă de iulie 2013, cu 12,35%, cât şi faţă de iulie 2012, cu 2,98%, în timp ce preţurile la conservele din fructe au crescut în august cu 0,14% comparativ cu luna precedentă şi cu 1,39% raportat la finele anului trecut.

Scăderi de preţuri s-au înregistrat şi la categoria ''alte legume şi conserve de legume", cu 7,49%, acestea înregistrând o ieftinire cu 17,12% faţă de decembrie 2012.

Pe ansamblu, produsele alimentare s-au ieftinit cu 0,81% în august, faţă de luna anterioară, şi cu 0,93% de la începutul anului, dar au crescut cu 2,38% faţă de august 2012.

În cazul mărfurilor nealimentare, încălţămintea din piele s-a ieftinit, în august, faţă de luna anterioară, cu 0,01%, în timp ce la tutun şi ţigări preţurile au crescut cu 0,34%.

La servicii, scăderea cea mai amplă a fost consemnată de categoria ''alte servicii'', de 0,17%, în timp ce serviciile de apă, canal şi salubritate s-au scumpit cu 1,24%. AGERPRES

Suceava - cartofii, ameninţaţi din nou de bolile de carantină

Şi în acest an culturile de cartof din judeţul Suceava sunt ameninţate de două boli periculoase, după ce de-a lungul timpului câteva sute de hectare de culturi de cartof din judeţ au fost afectate de acestea, motiv pentru care pe suprafeţele infestate a fost instaurată carantina. Un raport de analiză înaintat de Direcţia Agricolă Suceava arată că în judeţ se înregistrează probleme generate de importurile de cartofi proveniţi din Polonia care, cu toate că erau destinaţi consumului, au fost utilizaţi ca sămânţă în campania de primăvară, provocând contaminarea unor importante suprafeţe agricole. Conform raportului Direcţiei Agricole Suceava, „mulţi fermieri din gospodăriile individuale şi-au asigurat necesarul de seminţe de la comercianţi neautorizaţi care au vândut aceste produse în pieţe şi oboare, existând incertitudini asupra calităţii acestora“.

Culturile dar şi cartofii de consum, atent monitorizaţi

Unitatea Fitosanitară, în colaborare cu Laboratorul central de carantină fitosanitară, monitorizează în prezent atât culturile cât şi cartofii comercializaţi în pieţe sau supermarketuri pentru a preveni apariţia contaminării acestora cu bacteriile Clavibacter michiganensi (putregaiul inelar) şi Ralstonia solanacearum (putregaiul brun) ori intrarea pe piaţă a cartofilor proveniţi din circulaţia intracomunitară contaminaţi cu aceste bacterii.

Aşa cum am aflat de la ing. Aurica Bodea, consilier superior în cadrul Unităţii Fitosanitare Suceava, la controalele efectuate până în prezent în marile lanţuri de magazine din Suceava nu s-au depistat cartofi contaminaţi, în general aceştia fiind importaţi din Olanda şi Egipt, având acte şi etichetare corectă.

În schimb, în ceea ce priveşte culturile de cartofi, încă din 2005 au apărut suprafeţe contaminate cu Clavibacter, iar în ultimii ani, conform directivelor Uniunii Europene, se iau măsuri şi asupra suprafeţelor „probabil contaminate“. Din 2005 şi până în 2012, în judeţul Suceava au fost contaminate cu Clavibacter 281,14 ha de cartof sămânţă, 154,57 ha de cartof consum şi alte 229,40 ha au fost „probabil contaminate“. Cu Ralstonia, care a fost introdusă în ţară undeva prin 2010, au fost contaminate până în prezent 45 ha de cartof sămânţă, 30,10 ha de cartof consum şi 87,6 ha au fost „probabil contaminate“.

Cartofii de sămânţă, insuficienţi

Asigurarea necesarului de cartofi de sămânţă a fost deficitară la nivelul judeţului în această primăvară ca urmare a reducerii de către cultivatorii autorizaţi a suprafeţelor lucrate, din cauza preţului mic al cartofului în anii precedenţi şi a lipsei susţinerii financiare prin subvenţii. 

„În acest an suprafaţa cultivată cu cartofi s-a redus drastic, mai avem doar 4 mari cultivatori de cartofi de sămânţă cu o suprafaţă totală de doar 25 de hectare. Catastrofal de mică“, ne-a spus ing. Aurica Bodea. Printre motivele acestui declin se numără şi instaurarea pe unele suprafeţe a carantinei fitosanitare.

„Am avut foarte multe cazuri în care producătorii aduceau în primăvară cartofi de sămânţă din Germania, Olanda, respectau cerinţele fitosanitare pentru că doreau să obţină producţii bune şi în toamnă le apărea un caz de Clavibacter sau de Ralstonia. La alţii, în schimb, explicaţia a fost că au avut aceste bacterii şi în anii anteriori şi au folosit şi sămânţă proprie amestecată cu cea din import“, ne-a spus ing. Aurica Bodea.

Suprafeţele contaminate se află în carantină

Reprezentanţii Unităţii fitosanitare Suceava nu au dorit să facă publice zonele din judeţ unde sunt cartofi contaminaţi „pentru a nu se produce o discriminare în rândul producătorilor“, asigurându-ne că suprafeţele unde au fost semnalate cele două bacterii rămân în carantină. La Clavibacter carantina este între 3 şi 4 ani, iar la Ralstonia între 4 şi 5 ani. Nu se cultivă în această perioadă cartofi, terenul putând fi folosit pentru culti­varea de cereale.

„Ralstonia este o bacterie periculoasă care se poate transmite atât prin apa utilizată la irigaţii, dar şi prin alte plante-gazdă, în special varză, conopidă, ardei, tomate. În perioada de carantină nu se cultivă aceste plante. Nu există tratamente, iar dacă apare bacteria în vegetaţie trebuie distrusă cultura respectivă. Problema este însă că aceste bacterii pot ajunge foarte uşor de pe roţile tractorului sau de pe utilaje de pe o parcelă pe alta“, a precizat Aurica Bodea.

La Clavibacter rareori se întâmplă ca simptomele apariţiei bacteriilor să fie observate pe teren, ele putând fi mascate şi de alte boli sau de vătămări mecanice. Cel mai simplu boala este identificată pe tubercul. Cele două bacterii nu sunt periculoase pentru om, dar duc la scăderea producţiei, cartoful nu se mai poate păstra şi nu se dezvoltă cum trebuie.

Deşi legislaţia obligă la folosirea de sămânţă certificată, chiar şi în aceste condiţii mulţi cultivatori folosesc încă sămânţa lor proprie.

Silviu BUCULEI
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013

Dincolo de prejudecăţi, cartofii sunt un aliment sănătos

Mulţi oameni se feresc să mănânce cartofi pe motiv că îngraşă sau că nu sunt un aliment sănătos. Mai mult, consumatorii sunt reticenţi atunci când apar soiuri noi. În realitate, sunt foarte buni pentru consum. Nu o spunem noi, ci oamenii de ştiinţă!

Carmen Bădărău, secretar ştiin­ţific la Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr (INCDCSZ) Braşov, ne-a spus că, în ultimii ani, pe piaţa europeană au apărut soiuri de cartof care uimesc prin aspectul lor inedit şi, mai ales, prin culoare. Astfel, unele soiuri au culoarea pulpei intens galbenă (soiuri bogate în pigmenţi carotenoidici), alte soiuri sunt de culoare roşie, brună, albastră sau chiar violet (culoarea în cazul acestor varietăţi datorându-se conţinutului ridicat de antociani).

Foarte important este, în opinia sa, că tuberculii de cartof conţin antioxidanţi. Aceştia sunt substanţe capabile să stopeze procesele oxidative care se produc în diferite sisteme sub acţiunea oxigenului molecular sau a speciilor reactive ale acestuia. Este vorba de reacţii cauzate de radicalii liberi, substanţe care ne invadează, ne agresează permanent, provenind din diferite surse: mediu – fum ţigară, noxe, gaze, alimente – aditivi alimentari –, cosmetice etc.

Printre antioxidanţii mai importanţi identificaţi în tuberculii de cartofi (în special la cei cu coaja/pulpa de culoare roşie sau albastră) se numără: polifenolii (flavonoide, fla­vone, antocianii), acidul L ascorbic (vitamina C), carotenoidele, acidul lipoic şi seleniul. Se remarcă în special extractele de flavonoide şi flavone din anumite soiuri de cartofi care au activităţi antioxidante puternice, fiind veritabili „scavengers“ („măturători“ – termen preluat din engleză) pentru unii dintre cei mai periculoşi radicali liberi (superoxid, hidroxil).

„Aceste informaţii ar fi utile pentru procesatori, pentru cei care se ocupă de industrializare, dar şi pentru comercianţi şi, mai ales, pentru consumatori“ – a afirmat cercetătoarea.

Coloranţi din cartofi roşii

Conform interlocutoarei noastre, unele surse bibliografice nu recunosc cartoful ca sursă de antioxidanţi. Însă o analiză minuţioasă a variabilităţii genetice privind concentraţia de antociani, acizi fenolici, flavonoide şi carotenoide – pornind de la genotipuri care au la origine soiuri din centrul de origine a cartofului (America de Sud) – ne invită la o reanalizare a conceptului „cartoful – sursă de antioxidanţi naturali“. Câteva varietăţi sălbatice de cartof bogate în antioxidanţi – Christine Graves, 2001.

„Cartofii bogaţi în antioxidanţi pot fi utilizaţi în industrie pentru obţinerea unor coloranţi naturali datorită glucozidelor acilate ale pelargonidinei izolate din pulpa roşie a unor soiuri. Aprecierile privind potenţiala valoare comercială a derivaţilor de pelargonidină, izolaţi din cartofi cu pulpa roşie, sunt promiţătoare. Aceşti coloranţi au calităţi similare celor sintetici: stabilitate, atractivitate, intensitate satisfăcătoare a culorii roşii în produsele alimentare testate (Brown, 2005 – n.n.)“ – a declarat Carmen Bădărău.

Valoare terapeutică

Interlocutoarea noastră a adăugat că soiurile roşii şi albastre de cartofi au capacitate antioxidantă de 2-3 ori mai ridicată comparativ cu cele albe/galbene, iar aceste alimente ar putea contribui la suplimentarea dozelor zilnice necesare de antioxidanţi din dietă. Ca urmare, în ultimii ani s-au intensificat eforturile amelioratorilor pentru a obţine noi genotipuri de cartofi, în diferite variante: coaja şi pulpa albastre sau vişinii, coaja vişinie şi pulpa parţial vişinie, coaja roşie şi pulpa roşie sau coaja roşie şi pulpa parţial roşie. Printre soiurile intens pigmentate cele mai cunoscute amintim: Red Norland, All Blue, Red Pearl, Purple Peruvian, Russet Norkotah, Cranberry Red, Huckleburry, All Red, Red Thumb.

„Aşadar, cartofii bogaţi în antioxidanţi au valoare terapeurică. Dietele bogate în astfel de substanţe sunt indicate în prevenirea unor afecţiuni precum ateroscleroză, degenerare maculară, cataractă. Diverse surse bibliografice menţionează beneficiile pe care le aduce în dieta zilnică consumul de alimente bogate în polifenoli, efectul antimutagen, anticancerigen, hipoglicemiant, hipocolesterolemiant al acestor compuşi. Astfel, sunt recomandate dietele bogate în alimente naturale puternic colorate, pornind de la conţinutul, de regulă, ridicat în antioxidanţi al produselor alimentare puternic pigmentate. Autorii includ în lista celor mai sănătoase produse agroalimentare şi cartofii cu pulpă roşie, vişinie-purpurie, albastră şi intens galbenă“ – a menţionat Bădărău.

Loc fruntaş în topul alimentelor sănătoase

Potrivit cercetătoarei, efectul diferitelor moduri de preparare termică asupra antioxidanţilor din cartofi a fost cam neglijat, din păcate, în ciuda importanţei acestor aspecte. Rezultate preliminare apar timide în specificarea modului în care unele tipuri de antioxidanţi (antociani şi carotenoide) rezistă tratamentelor termice. Studiile realizate de Clevidence în anul 2000 remarcă faptul că, în majoritatea alimentelor testate, inclusiv cartofi, carotenoidele rezistă la tratamentele termice. În ceea ce priveşte vitamina C, pierderile constatate în urma tratamentelor termice ale cartofilor sunt diferite, în funcţie de modul de preparare şi temperatură.

Capacitatea antioxidantă a cartofilor, datorată acizilor fenolici, nu este modificată, indiferent de tratamentele aplicate.

Informaţiile referitoare la antioxidanţii din cartofi sunt relativ recente. În prezent, oficial, nu există recomandări privind limitele maxime admise pentru antioxidanţii din cartof. Studiile privind corelaţiile existente între biodisponibilitatea şi conţinutul/compoziţia antioxidanţilor din cartof, asociate cu funcţia de protecţie a acestor compuşi, contribuie la plasarea cartofului pe un loc fruntaş în topul alimentelor sănătoase din dieta zilnică.

Carmen Bădărău a mai spus că, de curând, s-au demarat cercetări privind identificarea şi cuantificarea compuşilor din cartof, care conferă activitate antioxidantă acestui aliment. Amelioratorii caută resurse, fenotipuri, chimiştii şi biochimiştii testează nivelul activităţii antioxidante, compoziţia antioxidanţilor, iar toxicologii se ocupă de aprecierea siguranţei alimentare.

Alăturându-se echipelor de cercetare din întreaga lume, şi cercetătorii români din domeniu vor acorda în viitor o atenţie deosebită obţinerii şi testării unor noi genotipuri de cartofi bogaţi în antioxidanţi, soiuri care, în ciuda aspectului lor „neobişnuit“, reprezintă o sursă inedită de sănătate în dieta omului modern.

Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.16, 16-31 AUGUST 2013

Cultura cartofului, un sector în cădere liberă

Ziua Verde a Cartofului, evenimentul care ar trebui să sărbătorească alimentul de bază al românilor, s-a transformat în ultimii ani într-un moment în care cei implicaţi în acest sector mai trag un semnal de alarmă, cu speranţa că cineva îi va auzi, atrăgând atenţia mai ales autorităţilor că suprafeţele cu cartof se diminuează, importurile cresc, iar concurenţa neloială scoate de pe piaţă producătorii români.

O radiografie a sectorului

Baza producţiei de cartofi o reprezintă materialul de plantat, adică sămânţa. Însă producerea ei este extrem de laborioasă, durează între 8 şi 12 ani, motiv pentru care doar institutele şi staţiunile de cercetare se ocupă de această procedură. Aceste instituţii erau până nu demult furnizorii principali de sămânţă în România. Dacă în 1999 loturile semincere ocupau o suprafaţă de 6.500 ha, în 2012 s-a ajuns la 415 ha, iar anul acesta la doar 315 ha. „Suntem într-o continuă scădere a suprafeţelor şi de aici apar problemele, pentru că trebuie să cumpărăm de afară. Acest lucru a fost determinat de dezinteresul treptat al producătorilor de cartofi de a mai cultiva această plantă, pentru că am fost în ultimii ani invadaţi de produse similare din UE. A intrat în România mult cartof străin, mai ales din Polonia, iar necazul este că a intrat printr-o concurenţă neloială, la preţuri nereale şi de multe ori cu probleme de boli şi dăunători de carantină“, a declarat Ioan Benea, preşedintele Federaţiei Naţionale a Cartofului din România (FNCR). Pe lângă concurenţa neloială, să spunem că natura a fost potrivnică celor care au cultivat cartofi. În lipsa irigaţiilor, în anii secetoşi culturile sunt compromise. Anul trecut aceasta a fost cea mai mare problemă. Cartoful are în compoziţie 80% apă, pe care în 2012 nu doar că nu a putut-o obţine din cauza secetei, dar a fost de-a dreptul pârjolit de temperaturile de 65°C înregistrate la sol. De aceea, producătorii s-au descurajat, iar suprafaţa de cartof pentru producţia comercială a scăzut în ultimii trei ani de la 240.000 ha la 150.000 ha şi la 60.000 ha anul trecut, ceea ce înseamnă că anual suprafeţele scad cu 20-30%. „În 2013, faţă de 2012 s-a plantat cu 40% mai puţin cartof la marii producători. Pe cei mici i-am şi pierdut din evidenţă, pentru că ei nu au mai avut sămânţă şi nu au mai avut cu ce să cultive cartof. În continuare Dumnezeu ştie ce se va mai întâmpla, că el ne dă, dar noi ne batem joc“, a conchis Ioan Benea.

Ţara cartofului îşi diminuează suprafeţele

Din păcate, judeţele etalon la cultura cartofului – Covasna, Braşov, Harghita – alocă spaţii din ce în ce mai mici acestei culturi. Spre exemplu, Covasna, gazda evenimentului Ziua Verde a Cartofului, suferă de aceeaşi problemă – diminuarea suprafeţelor. Dacă anul trecut cartoful se întindea pe 22.000 ha, anul acesta el ocupă 13.000 ha, în favoarea culturilor de porumb şi rapiţă. „Din nefericire, fermierii nu şi-au mai permis să rişte şi să înfiinţeze culturi de cartof, pentru că au pierdut enorm. Anul trecut pierderea pentru un hectar de cartof a ajuns la 16.000 lei. Ei au reuşit să supravieţuiască amânându-şi creditele de anul trecut, motiv pentru care sunt foarte supăraţi şi dezamăgiţi. Există teama că vor pierde şi anul acesta“, spune Luiza Mike, directorul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare a Cartofului Târgul Secuiesc. Totuşi vremea pare să fie mai prielnică pentru cartof anul acesta. A plouat, iar producţia de cartof la soiurile timpurii este bună. La soiurile târzii nu s-a acumulat destulă apă, pentru că seceta severă de anul trecut a lăsat mari carenţe în sol, iar zăpada din iarnă a fost puţină. „În Covasna cultura cartofului cunoaşte un declin, cartoful de sămânţă la fel, iar fermierii îşi certifică numai sămânţa necesară pentru reînfiinţarea culturilor din anul următor. Din păcate, soiurile care vin din afară sunt foarte sensibile la degenerare virotică, nu pot multiplica sămânţa pentru că nu îşi permit să aducă decât soiuri elită sau clasa A şi le înmulţesc un singur an, cu rezultate bune“, a explicat Luiza Mike. Producătorii care plantează soiuri clasă B pierd, iar afacerea este neprofitabilă.

Lupta pentru supravieţuire

În sectorul cartofului funcţionează perfect sintagma „suntem prea săraci ca să cumpărăm lucruri ieftine“. Cei care apelează la soiuri slabe calitativ riscă şi pierd. Iar pierderea nu este deloc de neglijat, dacă ne gândim că înfiinţarea unui hectar de cartof pentru sămânţă ajunge la 30.000 lei, iar pentru cel de consum costul este între 15.000 şi 20.000 lei, în funcţie de provenienţa materialului de plantat, achiziţionat din import sau produs în fermă. Aşadar, sume mari date nu doar de preţul seminţelor, dar şi de cel al inputurilor care a crescut cu 30% şi al motorinei (6 lei/litru) pe care fermierii o plătesc precum taximetriştii. În tot acest context sumbru creat de piaţă şi uneori de natură, statul consideră potrivit să plătească circa 100 euro/ha, cât reprezintă subvenţia primită pentru orice altă cultură.

Câştigul dat de preţul de valorificare este o loterie, spun mai-marii acestui sector. „Faci cultura, iar când recoltezi te baţi cu cei din Polonia, care vin cu marfă la 10 bani/kg, în timp ce cartoful românesc s-a vândut cu 60 de bani/kg. Sunt probleme care duc la concurenţă neloială. Dacă nu se vor lua măsuri vom ajunge să cumpărăm totul din străinătate, la peste 2 euro/kg de cartofi. Pentru că atunci când nu mai este concurenţă în România străinii vor veni să vândă marfa la fel cum o vând în alte ţări europene, doar că noi câştigăm 200 euro/lună, iar ei câştigă 2.000 euro/ lună“, atenţionează indignat Ioan Benea, preşedintele FNCR.

Cartoful românesc, mai sănătos decât cel importat

Avem peste 100 de soiuri pe piaţa românească, majoritatea provenind din UE. Vorbim de soi pentru că acesta reprezintă factorul esenţial în obţinerea de cartofi, iar rolul lui va continua să crească şi mai mult în condiţii de stres climatic. Cercetarea va trebui să creeze soiuri care nu doar să se adapteze la stresul termohidric, ci să utilizeze mult mai eficient cantitatea de apă şi îngrăşămintele.

Pentru a avea sămânţă românească, soiuri multiplicate în pământ românesc ar trebui susţinută cercetarea. Dar, să nu uităm cu cine concurăm pe piaţă. „Firmele puternice europene investesc anual câte 20 mil. euro în activitatea de ameliorare, o sumă care depăşeşte finanţarea pe care o primeşte Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice cu cele peste 60 de unităţi de cercetare“, a menţionat Sorin Chiru, directorul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov. Cu toate acestea, au fost create o serie de soiuri cu reale calităţi, problema este de ce nu ajung aceste soiuri să ocupe o suprafaţă mai mare în România. Specialiştii spun că acolo unde fermierii au cunoscut calitatea soiurilor româneşti şi au făcut corelaţia cu preţul merg în continuare pe această variantă. Ceilalţi mai trebuie convinşi, iar argumente există: „Pentru că sunt adaptate condiţiilor noastre de climă şi sol, sunt rezistente la degenerarea virotică, pentru că au fost create în spaţiu liber de presiune virotică, iar fermierul are avantajul că poate înmulţi aceste soiuri 3-4 ani în exploataţie, nu ca cele care vin din afară şi sunt sensibile la deprecierea virotică“, a afirmat Luiza Mike. Un alt argument este dat de Ioan Benea, care spune: „Indiferent de provenienţa seminţei, românii să consume cartof multiplicat, produs în pământ românesc, pentru că este de 10 ori mai bun decât cel din import. Nu ne permitem să aplicăm 2 tone de îngrăşăminte, cum fac străinii, avem cartofi cu încărcătură chimică reziduală mult mai mică, deci cartofi mai sănătoşi.“

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013

La Conţeşti, cartoful timpuriu se cultivă în solar

Comuna Conţeşti, din judeţul Teleorman, una dintre puţinele aşezări rurale din România care au în componenţă un singur sat, şi-a dus faima în ţară de localitate 100% legumicolă. Şi tot aici, de câţiva ani, fermierii au inventat cultura extratimpurie a cartofului în spaţii protejate, iar câţiva legumicultori exploatează la maximum solarul, mergând cu patru culturi succesive/an (ridiche – cartof – tomate - dovlecei sau spanac – tomate – dovlecei – ridichii). Circa 60 de familii au accesat Măsura 141 – Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă, cei mai mulţi beneficiari folosind banii pentru construirea solariilor, inclusiv în scopul producerii cartofilor extratimpurii.

La Conţeşti, de legumicultură se ocupă atât primarul Viorel Peţa, cât şi viceprimarul Teodor Răboj. De fapt, în accesarea programelor şi finanţărilor europene, cei doi au fost motorul, venind în ajutorul sătenilor sau ocupându-se, împreună cu structurile agricole teritoriale, de întreaga campanie de proiecte „da capo al fine“, vorba viceprimarului Răboj. La fiecare casă, din cele 1.300 din localitate, există cel puţin un solar. „85% dintre familii practică grădinăritul pentru consumul propriu şi mica vânzare în pieţele din Alexandria, iar 15% dintre legumicultori sunt trecuţi în categoria fermelor mari, care şi-au asigurat desfacerea în Bucureşti. Media suprafeţei de spaţii protejate este de 2.500-3.000 mp/gospodărie, existând un fermier cu 3 ha de solarii (a accesat Măsura 112 – Instalarea tânărului fermier) şi un altul cu un hectar de spaţii protejate“, ne spunea viceprimarul comunei.

Specialitatea localităţii: 3 recolte de cartof, din aprilie până în mai

Vorbind despre cartof, mai toată lumea produce cultura extratimpurie în solarii, cu plantarea în luna februarie şi recoltarea la sfârşitul lunii aprilie. În total, sunt cultivate în jur de 40-50 ha în toată comuna. Avantajul este reprezentat de preţul de vânzare foarte bun, de 4-5 lei/kg. Ca tehnologie, nu sunt foarte multe diferenţe faţă de cultura tradiţională (15 cm între plante pe rând şi 70 cm între rânduri, sămânţă certificată, tuberculi preîncolţiţi), în plus prezintă şi avantajul unui atac redus de boli şi dăunători, dată fiind timpurietatea culturii. În cazul unei ierni mai friguroase, planta este ajutată cu folie agril, care asigură un plus de temperatură de 4-5 grade Celsius. Din 1.000 mp rezultă o producţie de aproximativ 2.000 kg. Ritmicitatea (ori continuitatea) livrărilor este asigurată imediat, începând cu 1 mai, de recolta din câmp, cea protejată cu folie microporoasă tip agril, iar la sfârşitul lunii mai legumicultorii aduc pe piaţă producţia obţinută în cultura timpurie din câmp. La aceasta însă preţurile încep să fie neconvenabile (producătorii livrează kilogramul de cartof cu 1,5 lei, iar intermediarii se vând cu 5 lei).

Povestea finanţării din bani europeni

Cum spuneam, Conţeştiul şi-a dus faima şi prin faptul că a primit finanţare pentru 60 de proiecte. Viceprimarul Răboj ne spunea că nu toţi beneficiarii Măsurii 141 au folosit banii pentru confecţionarea ori achiziţionarea solariilor (n.n. doar fermele mari au solarii profesionale): „Din cele 60 de proiecte, majoritatea au vizat legumicultura, adică construirea sau cumpărarea solariilor, inclusiv în scopul producerii cartofului extratimpuriu, dar avem câteva cazuri în care oamenii au investit banii (câte 1.500 de euro/an, timp de cinci ani) în dezvoltarea fermelor vegetale sau în zootehnie.“ Nici vorbă ca fermierii să se oprească aici cu această performanţă: „Vor urma şi alte proiecte, fiindcă nu înseamnă că, dacă toţi lucrăm în legumicultură, avem şi bani mulţi. Destui agricultori sunt în această limită, a fermei de subzistenţă, iar 7.500 de euro sunt extrem de utili pentru cumpărarea utilajelor, pentru modernizarea spaţiilor de producţie.“

Maria Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2013

2013 porneşte cu stângul în cultura cartofului

În consumul anual al românilor, cartoful este trecut în rândul alimentelor de bază, alături de pâine, zahăr, ulei, făină şi carne de pui. În statisticile MADR, cultura tuberculilor nu este consemnată special, fiind înglobată la capitolul... „şi altele“. Pesemne şi acţiunile ori politicile statului legate de această cultură le vom găsi tot la rubrica „şi altele“. Despre situaţia actuală a cartofului şi cum începe acest an pentru cultivatori vorbim cu dr. ing. Luiza Mike, directorul Staţiunii de Cercetare–Dezvoltare a Cartofului Târgu-Secuiesc, unul dintre cei mai buni cunoscători ai problematicii cartofului din ţară.

– În ultimii ani, s-a vorbit în mod constant despre cultura cartofului la modul grav, în termeni fatidici. Care ar fi, din punctul dvs. de vedere, într-o enumerare sumară şi obiectivă, situaţia în prezent?

– Aş putea concentra totul într-o frază: în continuare, piaţa cartofului este una dintre cele mai dezorganizate din România, ca şi cultura în sine, de altfel. După desfiinţarea marilor unităţi agricole şi fărâmiţarea excesivă a suprafeţelor de teren, segmentul de producere a cartofului de sămânţă, de consum şi pentru industrializare a avut constant de suferit. Şi situaţia nu s-a remediat. Dimpotrivă, aş zice că n-am ieşit din declin. Ce câştigăm pe o parte pierdem pe altă parte.

În ultimii ani, cu eforturi supraomeneşti, fermierii au reuşit să facă lucruri bune chiar şi în condiţii vitrege: s-au dotat cu utilaje de ultimă generaţie specifice culturii cartofului, şi-au construit, din fonduri proprii şi din surse atrase, depozite moderne pentru păstrarea tuberculilor, dotate cu echipamente pentru menţinerea microclimatului şi pentru sortat, calibrat şi ambalat, s-au specializat în multiplicarea cartofului de sămânţă, la cartofii pentru consum au ajuns la producţii medii de peste 30 tone/ha. Dar aceste lucruri bune sunt parţial anulate, după cum foarte bine se cunoaşte, în segmentul de valorificare a producţiei, acolo unde sunt multe chestiuni nereglementate, care-l pun pe producătorul român în clară inferioritate faţă de fermierii din restul Europei. Sunt foarte multe aspecte nepuse la punct, nu erau nici acum 5 sau 10 ani, nu sunt nici astăzi.

România ar avea nevoie de 5.000 ha pentru sămânţă, dar cultivă doar 250 ha!

– Ca să ştim de unde plecăm cu restul discuţiei, care mai este suprafaţa de cartof cultivată în România?

– După evidenţele APIA, dar aici sunt trecute numai terenurile care primesc plăţi directe, în 2012 aveam  60.000 ha. Noi, cei care cultivăm cartof şi cunoaştem situaţia din ţară foarte bine, spunem că suprafaţa este de 150.000 ha. Ministerul Agriculturii şi Institutul Naţional de Statistică vorbesc despre 240.000 ha. Deci nu se ştie cu exactitate cât cartof se cultivă.

– Pe ce suprafaţă ar trebui să producem cartof de sămânţă pentru a acoperi necesarul pentru aceste 150.000 ha estimate?

– Ca să ne asigurăm cantitatea necesară de sămânţă ar trebui să producem pe aproximativ 5.000 ha. Ca să aveţi o imagine de ansamblu, vorbind doar despre materialul săditor, în 1987 România producea sămânţă certificată pe 30.000 ha, iar astăzi mai are doar 250 ha. Dacă legislaţia nu se îmbunătăţeşte şi nu se adaptează la condiţiilor din ţara noastră, cultura cartofului pentru sămânţă va dispărea.

– În aceste condiţii, de unde procură fermierii materialul săditor?

– Din producţia internă, până în 10%, că nu avem mai multă sămânţă certificată, din import – în jur de 5%, iar diferenţa de 85% este cartof mărunt, necertificat. De aceea şi producţia medie la nivel naţional este mică, de 12-14 tone, şi suntem aproape ultimii de pe continent, sub aspectul recoltei la unitatea de suprafaţă. Ca preţ, materialul autohton se vinde cu 1,5 lei/kg, iar cel din exterior, cu 4 lei/kg.

– Unde se produce puţinul material săditor certificat?

– În staţiuni şi la mai mulţi multiplicatori autorizaţi. Cu ceva vreme în urmă, în unităţile de cercetare se produceau 25% din necesarul de sămânţă, diferenţa provenind din ferme zonate în Braşov, Harghita, Covasna, Neamţ, Suceava, Botoşani şi Bacău. Noi, la Târgu-Secuiesc, avem 1.400 ha, la Miercurea-Ciuc erau 800 ha, iar la Braşov – 1.800 ha. Astăzi, după ce s-a retrocedat şi fărâmiţat terenul, noi mai avem capacitate să producem sămânţă cetificată pe 80 ha, Braşovul – pe 100 ha, iar Miercurea-Ciuc – pe 50 ha. În unităţile autorizate de multiplicare, fermierii obţin material săditor pentru uzul propriu, nu şi pentru valorificare, din cauză că nu au comenzi certe, iar ei nu-şi permit riscuri, adică să investească 30.000 lei/ha şi să nu aibă unde vinde sămânţa.

Clavibacter-ul bagă din nou sămânţa în groapă

– Pentru anul acesta, care ar fi problemele legate de materialul săditor?

– România are specialişti buni, care ştiu să producă material de calitate superioară. Problema este că noi nu mai avem condiţii propice – de legislaţie, financiare, zonare şi funciare. Realmente nu putem să creăm acele zone închise, în câmp; terenurile sunt, chiar şi în cazul staţiunilor, intercalate de suprafeţe proprietate privată, folosite pentru alte culturi şi este imposibil să asiguri condiţiile obligatorii impuse în cazul materialului certificat, de înaltă valoare biologică. Oricare alte ţări din Uniunea Europeană – şi nu numai – au laboratoare de multiplicare în spaţii protejate, element esenţial, care nouă ne lipseşte. Aşa că problemele noastre de bază sunt cele legate de dăunătorii şi bolile de carantină, cum ar fi Globodera, Dytilenchus, Ralstonia şi Clavibacter. De exemplu, la noi şi la Miercurea-Ciuc, anii trecuţi a fost declarată stare de carantină, din cauza infestării cu putregaiul inelar. Anul acesta, deşi iniţial am fost liberi de carantină, din nou s-a descoperit Clavibacter, aşa că nu am scos la comercializare nimic. Pur şi simplu trebuie să îngropăm toată sămânţa, fiindcă nu avem unde s-o distrugem, şi ne costă o groază de bani să facem această operaţiune, pe lângă pierderile cauzate cu înfiinţarea şi întreţinerea culturii. De aceea am spus şi spun că este obligatoriu ca, în privinţa cartofului de sămânţă, fie că este vorba de staţiuni, fie de multiplicatori autorizaţi, să avem politici clare de sprijin, de protecţie din partea statului pentru crearea de biotehnologii în vederea obţinerii materialului liber de agenţi patogeni, înfiinţarea unor laboratoare pentru obţinerea minituberculilor din soiurile valoroase, cerute de producători, o nouă redimensionare a zonelor închise pentru producerea seminţelor, crearea unor unităţi specializate pentru valorificarea materialului certificat etc. Altfel o să pierdem şi ceea ce mai avem!

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR.6, 16-31 MARTIE 2013

Încolţirea tuberculilor în vederea obţinerii cartofului timpuriu

După ce încă din toamnă au avut grijă să-şi procure sămânţa, cultivatorii de cartof din Lunguleţu – Dâmboviţa încep, din luna februarie, să pregătească materialul săditor în vederea plantării cartofului timpuriu. Lucrările constau în sortarea şi încolţirea tuberculilor de sămânţă, mai rar în secţionarea şi înrădăcinarea acestora. Agricultorii din Dâmboviţa recurg la preîncolţire deoarece folosesc cartoful în cultură dublă, deci au nevoie de o perioadă de cultură scurtă, dar şi pentru că preîncolţirea asigură sporuri de producţie. Despre lucrarea în sine ne-a vorbit George Duţă, unul dintre tinerii producători de cartof timpuriu din Luguleţu.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2013

Institutul Cartofului Braşov, 45 de ani de cercetare

La sfârşitul anului, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr (INCDCSZ) Braşov a organizat Sesiunea aniver­sară de comunicări ştiinţifice „45 de ani de cercetare-dezvoltare: tradiţie, continuitate şi viitor pentru agricultura României“.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Dr. Victor DONESCU,
director ştiinţific INCDCSZ Braşov

Importurile de cartofi, în scădere cu 18% în primele opt luni

Importurile de cartofi, în stare proaspătă sau refrigerată, au totalizat 63.975 tone, în primele opt luni din 2012, fiind în scădere cu aproape 18% faţă de cele realizate în aceeaşi perioadă din 2011 (77.652 tone), potrivit datelor furnizate AGERPRES de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) privind comerţul cu produse agroalimentare.

Valoarea acestor importuri realizate din ţările intra şi extra comunitare a atins 8,22 milioane de euro, în primele opt luni din din acest an, în scădere de aproape trei ori faţă de cele 22,54 milioane euro cheltuite în perioada similară din 2011.

Potrivit datelor MADR, pe pieţele externe au fost livrate în perioada menţionată numai 4.232 tone de cartofi, în valoare de 407.802 euro, în timp ce în perioada similară din 2011 încasările au fost de 2,13 milioane euro, însă pentru o cantitate dublă de cartofi, respectiv de 9.508,2 tone.

În această vară, arşiţa şi seceta prelungită au afectat aproape 80% din culturile de cartofi din zonele tradiţionale precum Covasna, Harghita şi Braşov.
Producţia de cartofi a României se cifrează anual între 3 şi 4 milioane de tone, cantitate suficientă pentru asigurarea consumului intern - de circa două milioane de tone anual - dar şi pentru sămânţă ( circa un milion de tone), procesare şi furaje (circa 40.000 de tone). România raportează anual o suprafaţă cultivată cu cartofi în jurul valorii de 240.000 hectare.

Românii consumă anual, în medie, 92 de kg/cartofi pe locuitor, situându-se pe locul 4 în Uniunea Europeană. Suntem depăşiţi doar de Portugalia cu 126,9 kg/locuitor/an, Irlanda - 118,7 kg/locuitor/an şi Marea Britanie cu 112,4 kg/locuitor/an.

Sursa AGERPRES

INS: Cartofii, mai scumpi cu 27% în septembrie

Cartofii, legumele şi conservele din legume s-au scumpit cel mai mult în luna septembrie 2012 cu 27,45%, respectiv cu 9,85%, faţă de luna anterioară, în timp ce berea este singurul produs care s-a ieftinit uşor cu 0,02%, conform datelor publicate, miercuri, de Institutul Naţional de Statistică (INS).

Datele statistice arată că fasolea boabe şi alte leguminoase s-au scumpit în septembrie cu 7,85%, iar alte produse alimentare precum ouăle şi uleiul comestibil au înregistrat creşteri ale preţurilor cu 7,23%, respectiv 6,04%.

De asemenea, au mai fost înregistrate scumpiri la alte legume şi conserve de legume cu 7,4%, la citrice şi alte fructe meridionale - 6,02%, mălai - 5,27%, fructe proaspete - 4,46%, făină - 2,5%.

În luna septembrie, preţurile produselor alimentare au fost în creştere cu 2,27% comparativ cu luna precedentă.

În ceea ce priveşte preţurile produselor nealimentare, acestea au crescut în septembrie cu 0,62%, fiind înregistrate scumpiri la gazele naturale - 2,83% şi la combustibili - 1,57%. Uşoare ieftiniri au fost semnalate la preţurile maşinilor de spălat cu 0,03%, la autoturisme şi piese de schimb - 0,07% şi la detergenţi - 0,01%.

Tarifele serviciilor au înregistrat, pe total, o creştere cu 0,41% în septembrie 2012, serviciile de apă canal şi salubritate fiind mai  scumpe cu 2,24%. De asemenea, uşoare majorări de tarife au fost înregistrate la transportul rutier - 0, 54%, la serviciile din restaurante, cafenele şi cantine - 0,63% şi la abonamentele auto - 0,32%. Serviciile de transport aerian şi de telefonie au înregistrat o ieftinire uşoară cu 0,34%, iar tarifele de cazare în unităţi hoteliere s-au diminuat cu 0,16 procente.

Rata anuală a inflaţiei a urcat la 5,33% în septembrie  2012, de la 3,88% nivel înregistrat în luna august 2012. În septembrie, preţurile au crescut cu 1,18% faţă de august.

Sursa AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS