Potrivit datelor Institutului Național de Statistică – INS, în anul 2018 consumul lunar de cartof în România era de 3,02 kg/persoană. România are o tradiție vastă în cultura cartofului, iar în ultimii ani în atenția producătorilor a intrat și cartoful mov, o cultură de nișă ce poate aduce venituri mai ridicate în ferme.

Beneficiile

Conform specialiștilor, consumul cartofului mov are o serie de proprietăți și beneficii pentru noi toți. În primul rând, acesta este bogat în vitamine și minerale, conține vitamina C, fier, potasiu și calciu. În al doilea rând, contribuie la creșterea sistemului imunitar ca urmare a conținutului bogat în antioxidanți. Totodată, pentru cei care țin cure de slăbire, cartoful mov poate fi o alternativă în alimentația zilnică deoarece, consumat în cantități potrivite, preparat la cuptor, la abur sau pur și simplu fiert, poate susține scăderea în greutate. Și cel mai important lucru este că, datorită aportului scăzut de grăsimi, cartoful mov ajută și la scăderea tensiunii arteriale. De asemenea, încetinește procesul de îmbătrânire și sprijină menținerea elasticității și strălucirii pielii.

Sămânța, mai scumpă decât cea a cartofilor clasici

Alexandru Colceriu din comuna Colibași, județul Giurgiu, este unul dintre producătorii de cartof din România care a optat și pentru cultura cartofului mov. În 2012 a înființat prima cultură de acest fel și de atunci a îndrăgit-o. „În 2012 eram doar 3 producători de cartof mov, însă în timp au mai apărut și alți fermieri care au văzut beneficiile acestuia. Culoarea mov a cartofului este dată de antocianine care se află și în fructele de pădure. De asemenea, aceștia conțin și mai puțin amidon față de cartofii obișnuiți. Nu există diferențe în ceea ce privește tehnologia de cultură a cartofilor albi și cei mov, însă producția de cartofi mov pe care o obținem este mai scăzută, respectiv o medie de 20 tone/ha. În prezent, produc cartof mov pe o suprafață de cca 4 hectare. Iar primul lucru care m-a motivat să încep o astfel de cultură a fost avantajul profitului. Cultivarea cartofului mov poate deveni o afacere avantajoasă, în special, dacă nu deții suprafețe mari de pământ. Un kg de cartofi mov poate fi vândut la un preț avantajos, care poate ajunge și la 6 lei/kg. În momentul în care produci cartof pentru sămânță, un alt avantaj este prețul pe care îl obții la comercializare deoarece sămânța de cartof mov este mai scumpă decât cea a cartofilor clasici“, a declarat Alexandru Colceriu.

De asemenea, fermierul ne mărturisește că există și solicitări din afara țării, o cantitate mare de cartofi mov exportând-o în Germania. Totodată, fermierii își pot promova produsele în mediul online, iar astfel își cresc mai ușor numărul de clienți.

Tehnologia de cultivare este simplă

Un alt fermier din Brașov, Adrian Moraru, care se ocupă, de asemenea, de cultivarea cartofilor mov, ne-a vorbit despre activitatea sa și i-a încurajat și pe alți fermieri să înceapă o astfel de afacere. „Am început să cultiv acest soi acum 4 ani. Pentru prima dată am cumpărat un kilogram de cartofi mov dintr-un supermarket și am rămas cucerit de aspectul și gustul acestora. Prin urmare, m-am interesat de sămânța aclimatizată la noi și am trecut la acțiune. De exemplu, dintr-un kilogram de sămânță se obțin cca 5 kg de cartofi. Datorită tehnologiei simple de cultivare, nu am întâmpinat impedimente în cultivarea acestora, altele în afară de cele legate de climă, care nu depind de mine. Dacă plouă la vremea potrivită, producția este mai mare. Prețul cartofilor mov este destul de rezonabil, poate începe de la 4-6 lei/kg, în funcție de soi și mărimea cartofului. De exemplu, eu cultiv soiul Blue congo (are marginea albă și miez mov) și soiul Double fun (este un mov mai închis cu pete albe pe interior). Chiar dacă afacerea pe care o dețin este mai mult un hobby, gestionez 5.000 m2, îmi aduce un profit. Produsele sunt promovate în mediul online, iar în timp s-a format și o clientelă care revine anual pentru comandă. În prezent, românii nu prea cunosc acest soi și beneficiile acestuia, însă cine încearcă o dată, cu siguranță mai dorește. De aceea, încurajez fermierii să-și înceapă o astfel de activitate deoarece le poate aduce un profit rezonabil. Chiar dacă circulă zvonuri că cartofii mov sunt mai mult un moft, oamenii trebuie să conștientizeze că aceștia sunt mult mai sănătoși care oricare alt soi de cartof, deosebindu-se prin nutrienții bogați pe care îi conține, vitaminele, fitochimicalele sănătoase și caloriile puține,“ ne-a povestit Adrian Moraru.

Cartoful a fost descoperit în vestul Americii de Sud, de spanioli, în jurul anului 1530. La început a fost considerat o legumă dăunătoare pentru sănătatea umană, iar în anul 1771 Academia de Medicină de la Paris a constatat că cartoful nu prezintă niciun risc pentru sănătatea noastră, ci din contră, are o serie de beneficii și se poate folosi în alimentație. Așa a început istoria cartofului...

De-a lungul timpului cultura și tehnologia de cultivare au întâmpinat o serie de schimbări. De asemenea, în continuare specialiștii cercetează această plantă pentru a putea include în meniul zilnic mai multe tipuri de cartof. La ora actuală, printre soiurile de cartofi adaptate în România, sunt Braşovia, Sarmis, Castrum, Roclas și altele. Fermierii care înființează culturi de cartofi pot alege soiuri pentru consum sau pentru sămânță, așa cum se întâmplă, de regulă în cazul majorității culturilor agricole.

Liliana Postica

Mi-a făcut o mare plăcere să o revăd pe doamna Aurelia Diaconu, directorul Staţiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni, judeţul Dolj, promovând soiurile de cartofi mov şi dulci la Bucureşti, în cadrul unui eveniment organizat la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS) ce sărbătorea 100 de ani de soiuri româneşti. Un moment prielnic pentru a o întreba de ce ar trebui să cultivăm, dar mai ales să consumăm aceşti cartofi de origine asiatică.

– Doamna Aurelia Diaconu, vă ocupaţi de ani buni de aceste soiuri de cartofi. Aţi elaborat deja o tehnologie de cultivare pentru fermierii interesaţi să încerce ceva nou. Ce i-ar putea motiva să adopte în structura de cultură aceste soiuri?

– Cartoful dulce este o altă specie, pe lângă cartoful timpuriu, de care ne ocupăm. În zona noastră, în urma unei colaborări pe care o avem cu instituții din Coreea de Sud, am introdus și am urmărit această cultură – cartoful dulce – pentru că, având în vedere schimbările climatice cărora trebuie să le facem față, această specie se comportă foarte bine, realizând producții importante. Să nu uităm că această cultură are nevoie de căldură, ceea ce noi avem din plin și nu este pretențioasă la apă, exact ce ne lipsește nouă în zonă.

– Așadar, este o alternativă pentru fermierii din zona de sud a țării...

– Sigur, pentru toți cei care cultivă cartof timpuriu, pepeni verzi și pepeni galbeni. Sunt convinsă că suprafețele cu acest gen de cartofi se vor extinde în viitor, pentru că fermierii au început să fie interesați în principal pentru consumul propriu, dar încet, încet și pentru piață.

– Din punct de vedere alimentar, ce am putea spune consumatorilor despre acești cartofi?

– Conțin mulți carbohidrați, zaharuri, dar și antioxidanți, betacaroten, aici vorbesc mai ales de soiul cu pulpă portocalie. Ei pot fi consumați direct, folosiți drept garnitură, dar și în compoziția unor creme. Cofetarii știu să facă tot felul de prăjituri cu acești cartofi, dar să nu uităm că la noi au început a fi consumați mai întâi de bebeluși, pentru că sunt considerați un aliment complex, un aliment medicament. Este recomandat în consumul diabeticilor.

– Pe ce suprafață se cultivă în acest moment?

– La noi în stațiune se cultivă experimental, pentru că avem un proiect în cadrul Programului Sectorial al Ministerului Agriculturii prin care ne-am propus și vom elabora la sfârșitul acestui an tehnologia de producere a răsadului (este o tehnologie diferită de cea a cartofului obișnuit), tehnologia de cultivare și de păstrare. Toate sunt diferite de tehnologia pe care o știam noi. Suprafața pe care o cultivăm este de 2-3 ha, suprafață de pe care reușim să valorificăm producția în supermarket-uri. Anul trecut am introdus, pentru prima oară în supermarket-uri cartof dulce produs în România și sper să facem acest lucru și în acest an.

– Știu că această realizare are la bază o colaborare cu specialiști din Coreea de  Sud. Cum se mai desfășoară aceasta?

– Avem 5 soiuri din Coreea de Sud și un soi, cel mov, din China, dar am sporit numărul varietăților pe care noi le cultivăm. Avem 9 varietăți cu soiuri, adică 4 varietăți și 5 soiuri.

– Știu că mai cultivați și arahide, există interes pentru această cultură?

– Da, avem 3 soiuri de arahide create la Dăbuleni – Viviana, De Dăbuleni și Viorica pe care le oferim fermierilor, dar din păcate în momentul de față nu se cultivă pe suprafețe mari, ci mai degrabă oamenii cumpără pentru grădina proprie. Totuși, vreau să le spun fermierilor că noi ne pregătim cu semințe certificate de arahide și nu numai. Putem vorbi și de fasoliță, care este o specie asemănătoare cu fasolea, dar mult mai rezistentă la secetă și la condițiile de ariditate din zona de sud. Dar, revenind la arahide, ele sunt originare din America de Sud, sunt iubitoare de căldură și pentru a obține producții mari trebuie să se țină cont de acest aspect. Ele s-ar cultiva foarte bine în zona de sud; pot fi cultivate și în alte zone ale țării, însă producția va fi mai mică.

– Se cultivă greu?

– Nu se cultivă greu, problema este că nu există gama de mașini și echipamente pentru a mecaniza această cultură. Noi ne propunem ca, prin proiectele pe care le accesăm în cadrul MADR și pentru care primim finanțare, să putem oferi fermierilor, pe lângă tehnologia cultivării arahidelor, și mecanizarea integrală a acestei culturi.

– Ce mesaj le-ați transmite fermierilor?

– Să valorificăm superior ceea ce avem. Am putea spune că zona de sud, zona solurilor nisipoase, este una vitregită și așa este încadrată, ca zonă defavorizată, dar ea are niște atuuri ale ei. Sunt solurile care se încălzesc primăvara devreme, este clima cu suma gradelor cea mai mare, ceea ce dă o savoare și o culoare deosebită legumelor și fructelor. Așa încât fermierii au în această parte de țară o resursă care trebuie valorificată cum trebuie, cu speciile și soiurile potrivite. Pentru că și soiul este o verigă extraordinar de importantă, cu un soi potrivit poți face o producție foarte mare sau nu poți face nimic.

– Spuneți-mi, vă rog, 3 obiective pe care le aveți pentru anul viitor.

– Aș vrea să văd că se ocupă cele 4 posturi de cercetător științific pe care le avem disponibile în cadrul unor proiecte complexe, aș vrea să continue finanțarea în cercetare și să reușim cu proiectele Orizont 2020 și altele, pe care le depunem pentru 2019.

Patricia Alexandra Pop

Florin Sandu, din Piatra-Neamţ, are o preocupare agrară un pic altfel: introduce şi aclimatizează în ţară sorturi de legume din diverse colţuri ale lumii, considerate delicatesuri şi cu proprietăţi nutritive suplimentare. Cartoful mov, de exemplu, este un aliment ridicat la rang de vedetă culinară în marile bucătării, e drept, la un preţ pe măsură, restaurantele de lux fiind dispuse să plătească 30 de lei/kg pentru a-l pune în farfuria clienţilor. Despre aventura sa, transformată, până la urmă, în afacere – dacă nu cumva lucrurile stau exact invers, adică s-a gândit întâi la afacere atacând această nişă culinară – am vorbit chiar acasă, în Neamţ, cu Florin Sandu.

– Din câte ştim sau am aflat, sunteţi singurul român care cultivă acest tip de cartof. De ce mov şi de unde v-a venit inspiraţia?

– Acum vreo şapte ani am văzut un documentar pe BBC despre cartoful mov. Mi-a trezit interesul, am început să caut mai multe informaţii şi aşa am aflat că este un produs tradiţional din Peru, care se cultivă undeva la peste 3.000 de metri altitudine, în zona lacului Titicaca (lacul frumos, în limba română, altitudinea 3.812 m). Am încercat (n.n. – domnia sa împreună cu familia) de atunci să îl aducem în ţară, dar în primul an nu am reuşit, apoi anul următor am intrat în posesia unei cantităţi mici, câteva kilograme practic, prin mijlocirea unui prieten.

În Peru se cultivă mai mult de zece soiuri, însă noi am adus cinci, dar numai două, unul mov şi altul mov cu alb, căruia i-am spus curcubeu, au dat rezultate, în sensul că s-au adaptat condiţiilor de climă şi sol de la noi. Dar adaptarea a fost una grea, ne-a luat ceva vreme să reuşim: în ţara de origine sunt cultivaţi la 3.000 de metri, la Piatra-Neamţ suntem doar la 350 m altitudine. Peru se află în zona tropicală (n.n. – cu manifestări climatice care diferă de la coastele Pacificului până la Anzi), iar climatul din România este temperat continental. Abia anul trecut am reuşit să obţinem o producţie echivalentă cartofului obişnuit, de 39 tone la hectar. La fiecare kilogram plantat deci am obţinut 11 kg recoltă, ceea ce ne motivează să spunem că suntem în limita acceptabilă a producţiei.

– Ce este aşa deosebit la cartoful mov, culoarea sau gustul?

– Gustul este mai intens ori cel puţin aşa mi se pare mie, dar mai important de-atât este că prezintă beneficii pentru sănătate, are un conţinut mare de antocieni, se spune că ar avea proprietăţi curative, combate cancerul de prostată şi multe boli ale inimii. Eu acum îi citez pe specialişti. Oricum, este una dintre legumele cele mai sănătoase.

– Cum se comportă în cultură?

– Are o foarte mare rezistenţă la mană şi la secetă, dar gândacul din Colorado îşi face de cap la fel. Se cultivă după aproximativ aceeaşi tehnologie a cartofului comun: se plantează când temperatura solului are peste 8 grade Celsius, într-un sol cu un pH între 5 şi 6, perioada de maturare fiind de 90 -100 de zile.

– Puteţi să detaliaţi?

– Sigur, dar fac precizarea că, în momentul în care vom începe să vindem sămânţă în ţară, iar acest lucru se va întâmpla în acest an, vom livra cumpărătorului şi un plan tehnologic, adică oferim consultanţă. Ca reguli generale, chiar dacă spuneam că este rezistent la secetă, dacă este ajutat cu apă producţia va creşte. Noi am aplicat 3-4 udări la secetă şi 1-2 în rest. Anul trecut, de exemplu, dacă am avut regim pluviometric şi termic bun, n-a fost nevoie de apă multă. Împotriva manei nu am aplicat niciun tratament şi cartoful s-a descurcat foarte bine, dar am combătut cu substanţe pesticide gândacul din Colorado. Am aplicat îngrăşăminte NPK, dar, atenţie, am utilizat cantităţile recomandate în cartare, deci este obligatorie analiza chimică a solului. Noi avem o formulă a noastră după care lucrăm, iar în această schemă nu sunt neglijate microelementele.

– Anul acesta ce suprafaţă aţi cultivat?

– Iniţial am programat 5.000 mp, dar pentru că ne-a rămas mai multă sămânţă am plantat 6.000 mp, suprafaţă de pe care sperăm să scoatem peste 20 de tone.

– Unde vindeţi producţia şi cu ce beneficii?

– Până acum am dat cartoful numai în Italia, pe de o parte pentru că am vrut să protejăm piaţa internă, pe de altă parte pentru că europenii sunt consumatori avizaţi.  Baza sunt restaurantele, supermarketurile, dar noi am vândut şi producătorilor ori angrosiştilor străini. În acest an, cum tocmai precizam, ieşim cu cartoful de sămânţă şi consum şi pe piaţa din România. Preţul nu este unul fix, dar o medie s-ar situa la 30 lei/kg.

– Se poate trăi din această afacere?

– O familie care are 3.000-4.500 mp poate obţine profit cât să trăiască fără emoţii materiale.

– Cum se consumă?

– Eu prefer cartoful piuré sau copt în coajă. Îşi păstrează culoarea mai bine.

Usturoiul negru

Tot la Florin Sandu am găsit încă o raritate, usturoiul negru, o legumă asiatică, adusă din Coreea de Sud, foarte puţin cunoscută şi folosită în Europa. Puţinele informaţii care circulă în mediul virtual vorbesc despre beneficii asupra sănătăţii: conţine o cantitate dublă de antioxindanţi faţă de usturoiul alb, este bogat în zaharuri naturale şi aminoacizi, se digeră uşor, organismul absorbind mult mai lesne nutrienţii din compoziţie. De fapt, să nu vă aşteptaţi să vedeţi de la bun început culoarea neagră: „Seamănă foarte mult cu usturoiul nostru. Iniţial căţelul are culoarea albă, dar se păstrează, imediat după ce a fost recoltat, într-o cameră specială, la o temperatură şi o umiditate constante, timp de 45 de zile, după care devine negru. Acest procedeu nu doar că schimbă culoarea, dar face ca toate proprietăţile să crească de opt-nouă ori. Ceea ce este fantastic e că mănânci usturoi, dar nu miroşi a usturoi, e un pic dulceag, cu o nuanţă balsamică.“ Florin Sandu a adus din Coreea 100 kg de usturoi: „l-am plantat în seră experimental, au răsărit după trei luni, iar procentul de răsărire a fost de numai 20%.“ Din acest motiv nici nu a pus în vânzarea vreo cantitate: „Nu livrăm nimic până nu avem rezultate bune, de fapt certitudinea unei producţii constante şi de calitate. Dacă anul acesta creştem cu 10%, în trei sau patru ani sperăm să-l transformăm în marcă de succes.“ O marcă de succes s-ar putea să fie şi pasta de usturoi: „Toţi căţeii care nu au aspect comercial pot fi utilizaţi pentru pasta de usturoi, obţinută prin presarea la rece, fără conservanţi ori alte ingrediente. Se păstrează la frigider, la temperatura de 4 grade, termenul de valabilitate fiind de doi ani.“ Pasta poate fi folosită în alimentaţie exact ca usturoiul.

Pagini realizate de Maria BOGDAN