reclama youtube lumeasatuluitv
update 6 Dec 2019

„Eco sfaturi“ pentru o grădină prietenoasă cu mediul

În ultima vreme se pune tot mai mult accent pe metodele de întreținere a grădinii ecologice. Chiar dacă pare un clișeu, folosirea în mod repetat a substanțelor pentru întreținerea și protejarea plantelor de dăunători poate distruge biodiversitatea din jurul nostru. Dacă vorbim strict de oaza de relaxare, aceasta poate fi tratată și îngrijită cu ușurință cu ajutorul unor trucuri venite direct de la Mama Natură.

„Ierbicide“ ecologice

Dacă dorim să împiedicăm creșterea buruienilor, dar în același timp să protejăm mediul putem aplica pe acestea apă fiartă, extracte pe bază de plante, decocturi, infuzii, plămădeli, sare de potasiu, ulei de parafină, sulf și alte substanțe agreate în sistemul ecologic. De asemenea, chiar dacă gazonul arată senzațional în grădini, acesta trebuie hrănit cu tot felul de substanțe neprietenoase cu mediul pentru a căpăta un aspect proaspăt și perfect. Din acest motiv, specialiștii în realizarea grădinilor ne recomandă un covor verde natural compus din iederă ori trifoi. Acestea sunt la fel de spectaculoase, veșnic verzi și nu necesită timp sau bani pentru întreținere.

gradina poza medie

Câteva metode ecologice de întreținere a grădinii

  • Compostați resturile vegetale și întrețineți solul cu îngrășământ natural
  • Îndepărtați părțile deteriorate ale speciilor atacate de boli și dăunători
  • Mențineți un covor vegetal permanent, format din iederă ori trifoi.
  • Apa de ploaie are un pH neutru, de aceea este indicat să o colectați și să o folosiți pentru udarea grădinii.
  • Pentru a înlătura insectele care se hrănesc cu seva plantelor, pulverizați pe frunze un amestec format din 500 ml de apă și ½ căpățână de usturoi
  • Uneori, chiar este indicat să lăsați găinile să umble în voia lor prin grădini. Acestea ajută la combaterea insectelor și au rol de erbicid natural pentru grădină și gazon.
  • Puteți ține la distanță dăunătorii cu ajutorul amplasării unor hrănitoare și căsuțe de păsări. Astfel veți atrage micile înaripate, inamicii numărul 1 al insectelor.
  • Pentru îndepărtarea anumitor dăunători, cum ar fi limacșii, folosiți metode ecologice precum cenușa de lemn, rumegușul sau acele de conifere. De asemenea, varul reprezintă un alt scut de protecție. Această metodă este deseori folosită în solarii.
  • Lucrarea de mulcire a solului poate fi realizată cu ajutorul paielor, scoarței de copac sau prin utilizarea frunzelor uscate.
  • Folosiți-vă imaginația și utilizați ghivece din pet-uri sau alte tipuri de ambalaje
  • În concluzie, o asemenea grădină are o contribuție benefică și plăcută atât asupra mediului înconjurător, cât și pentru cei care o privesc.

Ruxandra Hăbeanu

Măsuri privind combaterea ambroziei

În Ședința Guvernului din 5 septembrie 2018 au fost aprobate normele metodologice de aplicare a Legii nr. 62/2018 privind combaterea buruienii ambrozia. În acest fel se stabilesc instituțiile responsabile, precum și atribuțiile acestora în ceea ce privește prevenirea, combaterea și distrugerea buruienii ambrozia.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului și Ministerul Sănătății vor realiza anual campanii de informare și conștientizare împreună cu partenerii locali, stabilind măsurile ce se impun pentru limitarea ariei de extindere şi eradicarea acestei plante. Totodată, instituțiile menționate vor crea o pagină specială de prezentare a buruienii ambrozia pe site-urile proprii până la data de 30.10.2018.

Campania de informare, precum și stabilirea suprafețelor de teren infestate cu buruiana ambrozia vor fi realizate încă din anul 2018.

De asemenea, prezentul act normativ prevede:

  • autoritățile administrației publice locale vor identifica anual terenurile infestate cu buruiana ambrozia de pe raza teritorială a unităților administrativ teritoriale și vor soma proprietarii sau deținătorii acestora în vederea luării măsurilor necesare pentru evitarea instalării sau răspândirii acestei buruieni.

Verificarea şi constatarea nerespectării de către proprietarii sau deţinătorii de terenuri infestate cu buruiana ambrozia a dispoziţiilor din somație se realizează de către o comisie mixtă, constituită prin ordin al prefectului, formată din specialişti desemnaţi din cadrul direcţiilor pentru agricultură judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, comisariatelor judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu, direcţiilor judeţene de sănătate publică şi autorităţii publice locale pe a cărei rază teritorială se face controlul. Totodată, comisia mixtă are competența aplicării sancțiunilor prevăzute de Legea nr. 62/2018.

Implementarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 62/2018 privind combaterea buruienii ambrozia, aprobate prin proiectul de hotărâre va conduce la diminuarea focarelor infestate cu buruiana Ambrosia artemisiifolia, a cantității de polen eliberată în atmosferă și implicit la menținerea unui mediu sănătos pentru populație.

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Cercetările efectuate în unele state din Uniunea Europeană au condus la concluzia că speciile de plante care aparțin genului Ambrosia afectează în mod grav o parte semnificativă din populație, în special în țările din Europa centrală, prin alergiile pe care le produc. Dintre acestea, cea mai nocivă și mai răspândită este specia cunoscută sub denumirea științifică Ambrosia artemisiifolia, planta fiind nocivă prin efectul și cantitatea de polen pe care o răspândește în atmosferă cu ajutorul vântului, în lunile de vară.

Prezența acesteia este semnalată și în România pe raza mai multor județe din partea de vest a țării, fiind o specie invazivă cu răspândire în multe areale, iar cantitatea mare de polen eliberată a determinat o creștere masivă a numărului de persoane care au reacții astmatice sau care manifestă diferite forme alergice severe, cauzând boala numită ”febra de fân”.

Pentru evitarea instalării și răspândirii vegetației adventive invazive și eliminarea ei în cazul prezenței pe terenurile intravilane sau extravilane a fost adoptată Legea nr.62/2018 privind combaterea buruienii ambrozia.

Sursa: madr.ro

Ambrozia (Ambrosia artemisiifolia), o buruiană sub incidenţa legii

Ambrozia este o plantă cu origini nord-americane, a carei prezentă se face simțită în Europa ȋncă din anul 1860, remarcată ȋn primul rând prin alergiile cunoscute de catre majoritatea locuitorilor sub denumirea de “febra fânului”. Ȋn România, Ambrozia este prezentă pe terenurile abandonate, pe marginea drumurilor, pe campurile însorite și calde sau pe malurile râurilor de câmpie, fiind o expresie clară a denumirii populare de "iarba pârloagelor". Cu un potenţial enorm de răspândire, planta produce peste 3000 de seminţe anual, Ambrozia este o adevărată ameninţare pentru agricultură, mediu şi sănătate publică. Statistic 15% din populaţie este sensibilă la polenul acestei plante care determină ȋn fazele uşoare un strănut repetat şi ȋnroşirea ochiilor iar la persoanele hipersensibile poate provoca rinită alergică, astm şi chiar şoc anafilactic la o expunere prelungită. Analizând aria de răspândire a ambroziei (Figura 1) precum şi simularea distribuţiei polenului la nivel european (Figura 2) se poate concluziona ca ȋn România cotele de alertă privind controlul acestei buruieni sunt ridicate pe bună dreptate.

aria de raspandire ambrozie

Fig 1. Aria de răspândire pentru Ambrosia artemisiifolia *

 concentratie polen ambrozie.png

Fig 2. Concentrația de polen pentru Ambrosia artemisiifolia*

*sursa datelor: Allergo J Int. 2015; 24: 108–120.

Având ȋn vedere gradul mare de pericol determinat de răspândirea acestei plante, Senatul României ȋn şedinţa din 24 oct 2017 adoptă propunerea legisltativa privind combaterea ambroziei, practic un act legislativ major care introduce o plantă sub incidenţa legii şi care-şi propune să stabilească “măsurile ce se impun pentru limitarea ariei de extindere a acestei specii invazive şi eradicarea plantei”

Strategia de control şi combatere – a acestei buruieni trebuie să ȋnceapă de la cunoaşterea şi exploatarea unei slăbiciuni a plantei şi anume ȋnmulţirea numai prin seminţe. Prin urmare, poate fi formulată foarte uşor o strategie de combatere mecanică (dezrădăcinarea manuală a plantei, sapă manuală sau mecanică) ce va duce la ȋmpiedicarea plantei de-a produce seminţe, mai ales ȋn zonele noi invadate. Ȋn zonele ȋn care gradul de infestare cu ambrosia este foarte mare, singura metodă de combatere eficientă este erbicidarea cu produse specifice şi selective a culturilor ȋn care această buruiană este prezentă. Ȋn sprijinul strategiilor de control ale acestei buruieni, companiile Dow AgroSciences şi DuPont pun la dispoziţia autorităţilor şi fermierilor produse consacrate şi omologate pentru controlul buruienilor din principalele culturi agricole şi care au ȋn spectrul de combatere şi Ambrozia, cum ar fi:

CULTURA

PRODUS

DOZA

COMPANIE

Cereale paioase

Lancelot Super

33 g/ha

Dow AgroSciences

 

Mustang

0,4-0,6 l/ha

Dow AgroSciences

 

Lontrel 300

0,3-0,5 l/ha

Dow AgroSciences

Porumb

Principal plus

440 g/ha

DuPont

 

Titus plus

307 g/ha

DuPont

 

Arigo

330 g/ha

DuPont

 

Lancelot Super

33 g/ha

Dow AgroSciences

 

Mustang

0,4-0,6 l/ha

Dow AgroSciences

Sfecla de zahăr

Lontrel 300

0,3-0,5

Dow AgroSciences

Rapiță

Galera Super

0,25 l/ha

Dow AgroSciences

 

Lontrel 300

0,3-0,5 l/ha

Dow AgroSciences

O eficiență mai bună poate fi dată de folosirea unui adjuvant, precum și stadiul buruienii care trebuie să fie între 2 și 6 frunze la momentul erbicidării.

Ciprian Pacuraru

Category Manager herbicide Dow DuPont

Pagubele produse de îmburuienarea culturilor

Pe ansamblu, diminuarea producției agricole ca urmare a gradului ridicat de îmburuienare se situează între 20% și 60%.

Pe culturi însă, ca urmare a unei sensibilități diferite față de lupta cu buruienile, aceste diminuări de producție se prezintă astfel: 40-60% la grâu, 30-70% la porumb și floarea-soarelui, 20-80% la sfecla de zahăr și 30-90% la soia.

Pagubele provocate de buruieni se manifestă asupra nivelului producției, calității recoltelor și costurilor cu aplicarea tehnologiilor respective.

  1. Cauzele diminuării recoltelor
  • Buruienile răpesc apa, hrana, lumina și căldura plantelor agricole. Făcând o medie, buruienile consumă de 3 ori mai multă apă, de 2 ori mai mult azot, de 1,5 ori mai mult fosfor, de 3 ori mai mult potasiu și de 6 ori mai mult calciu, precum și diferite microelemente. Dar sunt așa numitele „buruieni problemă“ care sunt greu de combătut și sunt foarte rapace. Așa, de exemplu, pălămida (Cirsium arvense), comparative cu grâul, consumă de 3 ori mai mult azot, de 1,5 ori mai mult fosfor și de 5 ori mai mult potasiu. Ea are un sistem radicular foarte dezvoltat, epuizând un volum mare de sol. În anul I rădăcina pătrunde până la 3,5 m, în anul II la 5-5,5 m și în anul III la 7 m.

La Stațiunea Albota – Pitești costreiul (Echinochloa crusgalli) a provocat pierderi de recoltă de 3.100 kg/ha la porumb, 2.000 kg/ha la soia și 1.500 kg/ha la floarea-soarelui.

  • Buruienile au postul înalt și umbresc plantele de cultură care primesc mai puțină lumină, stânjenesc procesul de fotosinteză, plantele se etiolează și sunt predispuse la cădere.
  • Umbrirea terenului de către buruieni provoacă și o scădere a temperaturii solului cu 2-4°C, stânjenind buna funcționare a sistemului radicular și a microorganismelor din sol.
  • Unele buruieni sunt parazite (Cuscuta, Orobanche) și când invadează culturile provoacă mari diminuări de recoltă și chiar compromiterea culturilor respective.
  • Unele buruieni ca turița (Galium), Volbura (Convolvulus), hrișca (Polygonum), măzărichea (Vicia) ș.a. se înfășoară de plantele agricole cărora le stânjenesc creșterea și formează o pâslă care provoacă greutăți la recoltare.
  • Alte buruieni sunt gazde pentru boli și dăunători. De exemplu volbura pentru zabrus, zârna pentru gândacul din Colorado, căprița (Chenopodium) pentru nematozi, susaiul pentru rugini etc.
  1. Deprecierea calității recoltelor constă în:
  • diminuarea conținutului în proteină la cereale și leguminoase boabe;
  • scăderea conținutului în ulei la floarea-soarelui și alte oleaginoase;
  • diminuarea conținutului în zahăr la sfeclă și amidon la cartof;
  • scăderea rezistenței la fibrele de in, cânepă etc.

Desigur, acestea sunt scăderi cantitative, dar au loc și schimbări calitative privind compoziția chimică a acestor substanțe, greutăți în extragerea lor ș. a.

  • Anumite buruieni consumate de animale dau gust și miros diferit laptelui și preparatelor din lapte (pelinul, ceapa ciorii ș.a.). Soia îmburuienată cu zârnă la recoltare – fructele acestei buruieni se sfărmă și se lipesc de semințele de soia cărora le dă gust și miros respingător, le măresc umiditatea și concentrația de alcaloizi.

Muștarul și ridichea sălbatică dau gust iute făinii și pâinii. Punguța dă gust amar, iar obsiga înnegrește făina.

  • Anumite buruieni sunt otrăvitoare pentru animale – Eqvisetum, Ranunculus, Colchicum, Euphorbia ș.a.
  1. Prezența buruienilor, în număr mare, duce la creșterea costurilor lucrărilor la culturile îmburuienate. Totodată, crește uzura utilajelor folosite la lucrări cu 30%.

Pe suprafețele îmburuienate nu se poate aplica sistemul de lucrări minime sau semănatul direct, fără arătură deoarece pe asemenea suprafețe sunt necesare lucrări de combatere integrate din care nu lipsesc lucrările mecanice.

Sunt necesare mai mule prașile, plivit, aplicarea de erbicide care duc la creșterea cheltuielilor.

Culturile îmburuienate se recoltează greu și la grad de umiditate mai ridicat care necesită cheltuieli suplimentare pentru condiționarea și uscarea seminței.

Iată de ce trebuie luate măsuri radicale pentru reducerea gradului de îmburuienare din toate culturile agricole.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Țările europene au aprobat luni, folosirea glifosatului pentru combaterea buruienilor timp de încă cinci ani

Țările europene au reaprobat folosirea glifosatului pentru combaterea buruienilor timp de încă cinci ani, într-o întâlnire la mai puțin de trei săptămâni înainte de expirarea licenței actuale. Într-o mișcare surpriză, patru state membre ale UE și-au schimbat votul pentru a aproba pesticidul popular, dar controversat, într-o ședință a Comitetului pentru plante, animale, alimentație și hrană pentru sănătate luni. Toate cele patru țări s-au abținut de la votul din 9 noiembrie, care a blocat orice decizie. C

hiar și cu aprobarea de luni, țările UE sunt în continuare libere să interzică produsele chimice pe plan intern. Luni, au existat 18 voturi pentru aprobare, nouă voturi împotrivă și o abținere, potrivit surselor UE. Pentru a trece, 55% din țările care reprezintă 65% din populația UE trebuia să voteze da. Puțini așteptau ca comisia de apel să ajungă la un acord luni, deoarece prea multe tari s-au abținut în trecut.

Omisiunea de a ajunge la o decizie luni ar fi obligat colegiul european de comisari să facă această alegere. Guvernele naționale au folosit abțineri pentru a evita luarea deciziilor privind produsele sensibile, cum ar fi organismele modificate genetic, de cel puțin 17 ori în ultimii trei ani. Comisia a propus noi reguli pentru a evita acest tip de impas în viitor.

Sursa: LAPAR

Rolul rotaţiei culturilor în combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor

Se apreciază că pagubele aduse de boli, dăunători şi buruieni prin diminuarea producţiei şi deprecierea calităţii recoltelor la principalele culturi se prezintă astfel:

Diminuarea producţiei ca urmare a:

                                        bolilor  dăunătorilor  buruienilor

la grâu (%)                           9,1      5,0      9,8

la porumb (%)                     9,4      12,4    13,0

la oleaginoase (%)            10,2    11,2    10,8

la sfecla-de-zahăr (%)       16,5    16,5    12,2

Observaţii şi studii îndelungate au dus la concluzia că fiecare cultură determină o înmulţire a propriilor paraziţi, crescând deci riscul dacă se practică cultura repetată înainte ca echilibrul biologic să se fi restabilit.

La grâu, de exemplu, scade producţia în monocultură din cauza bolilor şi dăunătorilor care fac să se acumuleze în sol o floră bacteriană rizosferică ce, prin produsele ei vitale, dăunează creşterii şi funcţionării în bune condiţii a rădăcinilor grâului.

De asemenea, rotaţia porumb-grâu este necorespunzătoare, având mai mult de zece boli comune.

Au boli şi dăunători comuni culturi ca:

– fasolea, soia, rapiţa, floarea-soarelui – putregaiul alb;

– inul, cartoful, soia, fasolea, lucerna – putregaiul cenuşiu;

– tutunul şi cânepa – lupoaia;

– porumbul şi sfecla de zahăr – Tanymecus;

– sfecla-de-zahăr, ovăzul şi cruciferele – nematozi;

– lucerna, trifoiul şi alte plante perene – viermi sârmă.

Pentru aceasta, la întocmirea structurii şi rotaţiei culturilor şi a asolamentelor este necesar să se ţină seama de toate aceste aspecte.

În ceea ce priveşte combaterea bolilor trebuie să se urmărească alcătuirea rotaţiilor cu culturi care nu sunt atacate de aceleaşi boli.

În tabelul 2 (vezi tabel în revistă) se observă că la grâu, faţă de monocultură, în asolamentul de 3-5 ani atacul este de 2-3 ori mai mic.

La floarea-soarelui (tabelul 3) (vezi tabel în revistă) atacul de Sclerotinia (putregaiul alb) faţă de monocultură creşte în rotaţia cu soia, dar scade în asolamentul de 4 ani. Este importantă şi ponderea fiecărei culturi în asolament.

În tabelul 4 (vezi tabel în revistă) se constată că atacul de mană la floarea-soarelui este de 4,9% când are pondere de 18% şi ajunge la 37,5% în monocultură.

Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi la sfecla-de-zahăr – atacul de Cercosporioză creşte de la 7-13% în asolamentul de 5 ani şi la 60-85% în monocultură (tabelul 5) (vezi tabel în revistă).

Atacul de dăunători urmează aceeaşi linie, manifestându-se mai virulent în rotaţii scurte şi în monocultură decât în asolamente corect întocmite.

În tabelul 6 se constată că atacul gândacului ghebos (zabrus) la grâu este puţin evident în primul an de cultură şi creşte pe măsură ce cultura grâului se repetă, ajungând ca în al cincilea an să fie în totalitate compromisă cultura.

Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi la atacul de Tanymecus la sfecla-de-zahăr (tabelul 7) (vezi tabel în revistă), de la 0,6 dăunători/m2 în rotaţii de 4 ani la 39-42 dăunători m2, când sfecla urmează după porumb, care este atacat tot de Tanymecus.

Prezenţa buruienilor în culturi este cu atât mai mare cu cât se respectă mai puţin recomandările privind o corectă rotaţie a culturilor.

În tabelul 8 (vezi tabel în revistă) se constată că în rotaţia simplă, de 2 ani, s-au găsit 138,8 kg/ha substanţă uscată de buruieni, pe când în rotaţii de 4 ani 23,3 kg/ha s.u.

La Institutul Fundulea, în monocultura de grâu s-au găsit 815 buruieni/m2, pe când în asolamentul de 4 ani numai 32 buruieni/m2.

La Staţiunea Şimnic – Craiova rezerva de buruieni a fost de 100% în monocultură, de 81% în rotaţia de 2 ani şi de 13% în asolamentul de 4 ani.

Aspecte mai în detaliu se pot urmări în tabelele anexate care prezintă situaţia la diferite culturi, în diferite rotaţii şi în diferite zone.

Concluzia ce se desprinde, însă, este că în cadrul luptei integrate împotriva bolilor, dăunătorilor şi buruienilor un loc important îl ocupă alcătuirea de asolamente raţionale cu rotaţii de culturi corespunzătoare.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Floarea-soarelui, tolerantă la secetă, dar sensibilă la buruieni

Specialiştii consideră că floarea-soarelui – una dintre cele mai importante culturi pentru uleiul din seminţe – este foarte sensibilă la concurenţa buruienilor, în special în primele faze de creştere. În cazul în care buruienile nu sunt controlate efectiv în primele 6-8 săptămâni după apariţie, până la 50% din potenţialul de producţie poate fi pierdut. Cel mai bun control este realizat prin implementarea unui sistem integrat, care să folosească atât mijloace mecanice, cât şi chimice (erbicidarea).

Combaterea buruienilor

Specialiştii BASF, de pildă, susţin că, pentru combaterea buruienilor, se pune accent pe sistemul de producţie Clearfield, singura soluţie chimică pentru combaterea completă a buruienilor, inclusiv a tuturor raselor de Orobanche, printr-o singură aplicare. Totodată, combate Xanthium și Cirsium, pentru care nu există nicio soluție în culturile convenționale.

„Tehnologia Clearfield, dezvoltată de BASF, spunea cu prilejul unei prezentări Daniel Daia pentru floarea-soarelui, combină două elemente inseparabile. Este vorba de hibrizi performanți rezistenți la Pulsar 40 și de erbicidul propriu-zis. Pentru această tehnologie au fost deja creați peste 40 de hibrizi.

Daia recomandă utilizarea Pulsar 40 în doză de 1,2 l/ha, în postemergență timpurie, când planta de floarea-soarelui are 4-8 frunze adevărate, perioadă de vegetaţie în care poate fi combătută Orobanche. Erbicidul se absoarbe 70% prin frunzele buruienilor și 30% prin sol, combătând astfel și pe cele aflate în curs de răsărire.

În situația culturilor convenționale de floarea-soarelui, pentru combaterea buruienilor anuale mono și dicotiledonate, directorul regional a indicat erbicidul Frontier Forte (pe bază de dimetenamid-P), în preemergență, în doză de 0,8-1,4 l/ha, în funcție de structura de buruieni și cantitatea de humus existentă în sol. Astfel, doza omologată este de 0,8 l/ha pentru soluri ușoare cu sub 2% humus, 1,2 l/ha pentru soluri medii cu 2-3% humus și 1,4 l/ha pentru soluri bogate, cu peste 3% humus. Momentul optim al aplicării este în primele 3-4 zile, după semănat.

Un alt erbicid cu acțiune sistemică, cu aplicare în postemergență, absorbit prin părțile verzi ale buruienilor, este Stratos Ultra (substanță activă cicloxidim). Împotriva buruienilor graminee anuale și perene, inclusiv costreiului din rizomi, se recomandă 3-4 l/ha.

Doze în amestec cu adjuvantul Dash:

● 1 l/ha Stratos Ultra + 1 l/ha Dash împotriva gramineelor anuale până la înfrățit;

● 1,5 l/ha Stratos® Ultra + 1,5 l/ha Dash® după înfrățit;

● 2 l/ha Stratos Ultra + 2 l/ha Dash împotriva gramineelor perene.

Pentru combaterea gramineelor anuale și a costreiului din semințe, erbicidarea cu Stratos Ultra se face când buruienile au 3-4 frunze. Împotriva gramineelor perene (din rizomi), produsul se aplică atunci când buruienile au suficientă masă vegetativă, aproximativ 20 cm în înălțime. Este de preferat ca erbicidarea să aibă loc după ploaie sau după irigare, în orele târzii ale după-amiezii.

Gabriela Dumbrăveanu, manager de produs la Syngenta România, recomandă fermierilor utilizarea erbicidului preemergent Gardoprim Plus Gold la culturile convenţionale pentru a combate principalele buruieni problemă din cultura de floarea-soarelui. Este potrivit pentru toate tehnologiile de cultivare, indiferent dacă vorbim de convenţional, hibrid tolerant la imazamox sau hibrid tolerant la tribenuron metil. Totodată, prezintă selectivitate ridicată pentru cultură. Doza de aplicare este de 3,5-4 l/ha.

În postemergenţă, buruienile problemă sunt în special costreiul din rizomi şi pirul. Ambele trebuie combătute când au 10-15 cm. Cu cât sunt mai dezvoltate, cu atât devin mai greu de combătut. În postemergenţă, pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale şi perene din culturile cu frunza lată se propune erbicidul sistemic Fusilade Forte. Principalele monocotiledonate combătute sunt pirul târâtor, costreiul din rizomi, pirul gros, iarba bărboasă, mohor, iarba vântului și odos. Doza utilizată: 0,8-1,3 l/ha.

Combaterea bolilor

Potrivit specialiştilor BASF, pentru combaterea întregului spectru de boli sunt necesare cel mult trei tratamente pe sezon.

Tratamentul 1 se poate aplica la stadiul de 8-10 frunze ale florii-soarelui, până la începutul apariției butonului floral. Este eficace mai ales împotriva lui Phomopsis helianthi.

Tratamentul 2 are perioada optimă de la diferențierea completă a calatidiului până la apariția florilor ligulate. Acesta combate un spectru larg de boli, cum ar fi Phomopsis, Sclerotinina, Botrytis etc.

Tratamentul 3 se aplică la 10-15 zile după sfârșitul înfloritului. Acesta este obligatoriu în condiții favorabile de atac al unor boli, cum sunt Sclerotinia și/sau Botrytis.

Indiferent de tehnologie, pentru combaterea bolilor este recomandat produsul Pictor, un fungicid sistemic, translaminar, cu două substanțe active (dimoxistrobin și boscalid), cu acțiune sinergică. Doza: 0,5 l/ha. Momentul optim al aplicării este de la faza de diferențiere completă a calatidiului până la 10-15 zile după sfârșitul înfloritului, în funcție de echipamen­tele existente în fermă.

Principalele buruieni

- Abutilon theophrasti – teișor.

- Amaranthus retroflexus – știr sălbatic.

- Ambrosia trifida – ambrozie.

- Chenopodium album – lobodă porcească, spanac sălbatic.

- Cirsium arvense – pălămidă.

- Echinochloa crus-galli – iarbă bărboasă, mohor înalt.

- Orobanche spp. – lupoaie.

- Setaria viridis – mohor.

- Solanum nigrum – zârnă.

- Sorghum halepense – costrei, bălur.

- Xanthium strumarium – cornuți.

Principalele boli

- Alternaria helianthi – alternarioza florii-soarelui.

- Botrytis cinerea – putregaiul cenușiu.

- Phoma oleracea – pătarea neagră.

- Phomopsis (Diaporthe) helianthi – pătarea brună-cenușie a tulpinii.

- Plasmopara helianthi (halstedii) – mana florii-soarelui.

- Puccinia helianthi – rugina neagră.

- Sclerotinia sclerotiorum – putregaiul alb.

Traian DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2013

Un alt mod de abordare a problemei buruienilor

După cum se ştie, prin buruieni se înţelege toate plantele străine dintr-o cultură agricolă.

În agricultura ţării noastre gradul de îmburuienare este foarte ridicat, existând o bună parte din cele cca 30 mii specii de buruieni. Ele aduc pagube însemnate fermierilor, putând diminua potenţialul de producţie cu 20-60% sau pot chiar compromite culturile. Din aceste motive, buruienile constituie o problemă pentru toţi agricultorii.

Metoda de „combatere integrată“ are un sens mai profund şi mai larg, propunând măsuri orientate nu atât spre distingerea speciilor dăunătoare, cât, mai ales, spre controlul ecosistemelor.

Termenul de combatere, de distrugere a buruienilor nu este cel adecvat, mai potrivit fiind acela de „control al gradului de îmburuienare“.

Buruienile trebuie reduse până la pragul economic de dăunare (PED), adică atunci când ele nu mai pot influenţa semnificativ diminuarea producţiei.

În condiţiile de la noi, într-o primă etapă sunt necesare măsuri mai energice pentru a aduce terenul agricol într-o stare culturală normală.

Combaterea totală a buruienilor ar fi nedorită şi foarte costisitoare. Controlul gradului de îmburuienare trebuie apreciat astfel încât costul măsurilor suplimentare de combatere să nu depăşească valoarea diminuării producţiei. În etapa actuală este necesară o nouă orientare privind tratamentul egal al tuturor speciilor, inclusiv buruienilor, nu numai pentru biodiversitate, ci şi pentru foloasele pe care fiecare specie le poate aduce la supravieţuirea planetei.

În cadrul metodelor integrate, substanţele chimice se vor folosi numai după ce au fost epuizate toate celelalte metode, iar din produsele chimice se vor alege acelea care au cel mai mic impact în poluarea mediului. Prin urmare, nu trebuie urmărită distrugerea tuturor buruienilor.

Prezenţa buruienilor, în regim controlat, este utilă deoarece:

– prin proprietăţile rădăcinilor lor, măresc solubilitatea substanţelor greu solubile din sol;

– contribuie la îmbunătăţirea structurii solului;

– realizează o afânare a straturilor compactate din sol;

– pot încorpora nitraţii formaţi, evitând levigarea acestora;

– micşorează eroziunea solului, fixează nisipurile;

– protejează solul de acţiunea mecanică a precipitaţiilor;

– sunt favorabile pentru albine şi alte insecte folositoare;

– unele au însuşiri alelopatice, adică secretă în sol anumite substanţe chimice care inhibă dezvoltarea altor buruieni;

– pe timpul arşiţei realizează o umbrire a solului şi o temperatură cu 2-4°C mai mică, favorizând procesul de nitrificare, care la peste 40°C încetează;

– după încheierea vegetaţiei, buruienile existente, alături de resturile vegetale ale culturilor, constituie o bogată sursă de materie organică pentru refacerea fertilităţii solului;

– pe timp de secetă, unele buruieni sunt folosite în furajare;

– sunt buruieni care pot fi folosite şi în alimentaţia oamenilor, la prepararea de salate, supe, ciorbe etc., cum sunt de exemplu: Amaranthus, Chenopodium, Portulaca, Taraxacum ş.a.;

– peste 100 specii de buruieni au însuşiri medicinale, unele dintre ele fiind folosite şi în cosmetică.

Iată de ce, în stabilirea strategiilor privind reducerea gradului de îmburuienare, trebuie avute în vedere toate aceste probleme, precum şi multiplele foloase pe care le pot aduce buruienile în regim controlat.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS