Numit de indienii antici şi „aurul alb“, de mii de ani, bumbacul este considerat cea mai importantă fibră naturală și cea mai utilizată din lume.

Primăvara, când trece pericolul de îngheț, se trece la semănat

Plantele tinere sunt slabe și au nevoie de cât mai multă căldură și lumină pentru a crește. Fermierii cultivă bumbac pe soluri argiloase, închise la culoare – se încălzesc mai repede, medii și adânci. În condiții de irigare se poate cultiva și pe terenuri nisipoase sau luto-nisipoase. Solurile argiloase însă, datorită conținutului ridicat de carbonat de calciu, dau producții mai mari și de calitate superioară. Apa este foarte importantă pe toată perioada de vegetație. Pentru a asigura creștere și dezvoltare corespunzătoare este nevoie ca solul să fie umed mereu.

Polenul va face ca florile alb-crem să devină roz după ce au fost polenizate. În această perioadă, plantele vor începe să producă un boboc, care este un ghem de bumbac.

Dezvoltarea fibrelor de bumbac are loc după scuturarea florii. Până la 20 zile de la căderea petalelor se dezvoltă ovarul, devenind capsulă. În interiorul ei se formează semințele acoperite cu fibre de bumbac. De la 20 până la 60 de zile are loc maturizarea fibrei. La maturitate capsulele se deschid și bumbacul trebuie recoltat.

Bumbacul poate fi recoltat manual, mecanic sau pneumatic.

După recoltare este dus la stația de egrenare, unde are loc sortarea, ce constă în separarea în funcție de anumite caracteristici, curățirea primară care înseamnă eliminarea impurităților vizibile, egrenarea-separarea semințelor de fibre, lintersarea-separarea fibrelor foarte scurte numite linters, presarea și imbalotarea, când se presează în baloți de 150-200 kg, stare în care bumbacul se trimite spre filaturi unde sunt folosiți ca materie primă.

După egrenare, acesta conţine anumite procente de impurităţi sub formă de seminţe fărâmiţate, cojiţe, resturi de frunze, nisip, lemn etc., precum şi o serie de defecte sub formă de nopeuri, sforicele, fibre lucioase şi fibre necoapte.

În funcţie de conţinutul acestor impurităţi (de la 1% până al circa 20%) se determină încadrarea bumbacului în clase de calitate.

Fibrele de bumbac au culoarea albă sau alb-gălbuie. Cu cât fibra este mai lungă, cu atât se pot fila fire mai fine şi mai rezistente. Prin pieptănare se elimină fibrele scurte şi defectele, obţindu-se fire mai fine, netede şi uniforme.

Rezistenţa fibrelor de bumbac depinde de conţinutul de celuloză, de soiul bumbacului şi de gradul de maturitate. Fibra are afinitatea mare pentru apă, iar umiditatea are influenţă pozitivă asupra rezistenţei fibrei.

Bumbacul cu fibră groasă are un luciu mat, iar cel cu fibră fină este mai lucios.

Ce sunt nopeurile?

Nopeul reprezintă aglomerări de fibre ce apar în timpul recoltării, proceselor de egrenare, de curăţire şi de destrămare. Nopeurile sunt formate din fibrele de pe cojile de seminţe (seed coat neps) în timpul egrenării.

Bumbacul și produsele chimice

Fibrele bumbacului sunt distruse de acizii minerali concentrați. Spălarea se realizează cu detergenţi cu PH până la 9,5. De asemenea, soluţiile alcaline concentrate distrug fibrele. La o concentraţie de 26% hidroxid de sodiu (NaOH) are loc mercerizarea bumbacului, care constă în tratarea la rece 15-20%, timp scurt 1-2 minute, urmată de o întindere; prin mercerizare se îmbunătăţesc luciul, proprietăţile de absorbţie şi afinitatea faţă de coloranţi (se vopsesc mai uşor şi mai frumos). Ca efect secundar al mercerizării, crește și rezistența cu până la 20%. Soluţiile oxidante de concentraţie medie distrug pigmenţii naturali din fibră şi pe această proprietate se bazează albirea ţesăturilor. Dacă concentraţia crește, rezistenţa fibrei este afectată.

Bumbacul organic

Potrivit unui raport preliminar al organizaţiei internaţionale Organic Exchange, vânzările globale de produse din bumbac organic în reţeaua de retail au depășit de mult două miliarde de dolari. Unele dintre motivele ce au determinat expansiunea pieţei bumbacului bio au fost cererea mare a consumatorilor pentru îmbrăcăminte, diverse „textile“ pentru uz casnic (prosoape, perne, pilote, saltele), dar şi pentru produse de îngrijire personală care conţin fibre organice (dischete demachiante, absorbante). Îmbrăcămintea din bumbac bio reprezintă aproximativ 85% din totalul cererii de pe piaţă, produsele textile pentru uz caznic circa 10%, iar produsele pentru îngrijire personală care au fibre de bumbac reprezintă în jur de 5%. De ce au optat oamenii pentru bumbacul bio? Pentru că cel convenţional „înghite“ circa 25% din insecticidele şi 10% din pesticidele folosite în lume şi poate provoca alergii.


Știați că…

- Bumbacul se folosește la fabricarea dolarilor? Bancnotele americane sunt făcute din 75% bumbac și 25% in.

- Planta a fost utilizată la armurile aztece. Spre deosebire de armurile europene, din metal, acestea erau făcute din bumbac și diverse materiale suprapuse. Gros de 3 cm, se descurcă de minune împotriva armelor aztece, adică săgeți, lame de obsidian, sulițe, macuahuitl – o mare bucată de lemn care avea inserată în ea părți de obsidian.

- Semințele se folosesc fie ca furaje, fie ca materie primă pentru uleiul de bumbac. Iar ce rămâne din plantă e folosit ca îngrășământ.

- Bumbacul a fost utilizat de Edison ca filament într-una dintre tentativele lui de a inventa becul.


Anca LĂPUȘNEANU

În țara noastră bumbacul este cunoscut de peste 150 de ani (1868 ). Fiind de origine tropicală și considerat plantă exotică, acesta a trezit interes mai ales pentru calitățile sale de întrebuințare în domeniul textil. Astăzi la nivel mondial, bumbacul are o pondere în industria textilă de 70%-75%.

Scurt istoric al culturii în țara noastră

Marele agronom Ion Ionescu de la Brad menționează în operele sale că în anul 1968, un anume Al. Plagino, a fost premiat la expoziția din Focșani, pentru exponatul de bumbac expus.Tot în acel an, pe moșia din Manasia de lângă Urziceni jud. Ialomița, se cultiva pentru prima dată bumbac. Cum industria casnică era răspândită în toate regiunile țării, își găsise loc și bumbacul. Valoroasele exponente de bumbac din acele timpuri sunt expuse în mai multe muzee din țară.

Suprafețe cultivate

Fiind o plantă nouă pentru țara noastră, suprafețele cultivate au început să crească la început mai puțin, câte 100-150 ha (1920-1933 ), iar în anul 1938 suprafața cultivată a fost de până la 2.000 ha. După anul 1948 din rațiuni politico-economice, suprafața de bumbac în anul 1953 a fost de 223.700 ha, după care a început să scadă, din cauza producțiilor mici la ha și a slabei calități a fibrelor. Bumbacul a fost abandonat, într-o primă etapă, în anul 1963.

Cauzele abandonului

Fiind cultivat în partea nordică a arealului de cultură, în unii ani condițiile climatice nefavorabile, au contribuit la diminuarea producției la hectar la care se mai adaugă și alte cauze:

– folosirea din import a soiurilor cu coacere întârziată, neadaptate condițiilor climatice din zona noastră de cultură;

– aplicarea unor tehnologii de cultură deficitare;

– recoltarea mecanizată aproape inexistentă și folosirea unui mare număr de persoane – culegători;

– rentabilitate scăzută la ha.

Reluarea culturii

Cultura bumbacului a fost reluată după anul 1972, împreună cu inul și cânepa de fibră. 

Se preconiza ca la nivel național fibra de in, cânepa și bumbacul să ajungă la 100.000 t/an, iar bumbacul să fie cultivat pe 30.000 ha anual. Au fost alocate investiții pentru construirea unei stații de egrenat bumbac la întreprinderea de profil Brânceni jud.Teleorman. S-a reluat cercetarea în domeniul bumbacului pentru crearea de noi soiuri. Astfel, au fost create soiurile: Brânceni (1983-Ada Pipie ), Adelin (1988 Ada Pipie și colaboratori), Dorina – în cooperare cu cercetătorii bulgari.

După anul 1989, suprafețele de bumbac au scăzut dramatic. În 1990 suprafața rămasă a fost de 535 ha, în 1991 30 ha, ca în anul 1996 bumbacul să fie din nou abandonat, iar cercetarea sistată. O dată cu abandonarea culturii bumbacului s-a prăbușit și industria textilă a bumbacului. Din cele 86 filaturi și țesătorii mai existau după 2015 doar 8 unități.

Pe lista culturilor prioritare

Comisia Europeană a decis ca bumbacul să fie introdus pe lista culturilor prioritare. Astfel țările membre pot acorda o plată specific cuplată pentru suprafețele de bumbac eligibile. În prezent doar 3 țări din UE produc bumbac pe o suprafață de cca .320.000 ha, Grecia fiind principalul cultivator. Cuantumul plății specifice la ha poate depăși suma de 600 euro.

Obiective pentru viitorul culturii în țara noastră

– Un sprijin financiar mai susținut;

– Crearea de soiuri noi, mai precoce;

– O zonare și amplasare mai bună a culturilor de bumbac;

– Tehnologii moderne bazate pe mecanizare, chimizare, irigare și protecția plantelor;

– Recoltarea sută la sută, mecanizat.


În lume cele mai mari suprafețe de bumbac sunt cultivate în SUA, China, țările din Comunitatea Statelor Independente (Armenia, Azerbaidjan, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Geogia și Uzbekistan), India, Pakistan, Sudan, Brazilia, Turcia, Egipt, Grecia.


Ing. agronom Vladimir GONCEARU

Bumbacul a fost descoperit în urmă cu 7.000 de ani în India și Mexic. Cultura a fost răspândită de civilizația hindusă, în expansiunea sa către vest. În Europa apare mult mai târziu, întâi ca import de fibre, apoi ca bumbac în cultură. În secolul al XV-lea țările flamande și La Repubblica del Leone (Republica Veneția de odinioară) au început un comerț masiv cu bumbac. În România planta a început să fie cultivată în anul 1860, în Muntenia și Moldova. Cea mai mare suprafață (224.700 ha) s-a înregistrat în anul 1953. În anul 1990 România mai avea în cultură 538 ha, în 1995 – 30 ha, iar în 1996 bumbacul dispare complet din agricultură. Drept este că și industria de fibre s-a prăbușit.

Astăzi, cele mai mari suprafețe sunt cultivate în SUA, China, țările din Comunitatea Statelor Independente (Armenia, Azerbaidjan, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Geogia și Uzbekistan), India, Pakistan, Sudan, Brazilia, Turcia, Egipt, Grecia.

bumbac4

Principalele varietăți de bumbac sunt: Gossypium hirsutum (2/3 din producția mondială), cu fibre de finețe și lungime medie,  de culoare albă sau alb-crem, grad de maturare mare; Gossypium barbadense, cu fibre lungi, subțiri, mătăsoase, alb-crem; Gossipium herbaceum, cu fibre groase și aspre, de lungime mică, alb-gălbui.

În România, dacă ar începe să fie cultivat, bumbacul găsește condiții prielnice în sudul Câmpiei Române, de la Izvoarele Mehedinți până la Fetești (Ialomița), cu un centru de referință în Teleorman, la Brânceni (acolo unde s-a produs și soiul cu același nume), precum și în partea de sud-vest a Dobrogei.

Descriere

Planta dispune de o tulpină semiînaltă, din care pornesc ramuri vegetative și fructifere. Pe ramurile fructifere se dezvoltă flori și capsule cu 4-6 semințe, al căror epiderm produc fibra brută care se recoltează. Ca descriere sumară, în primele 20 de zile de la căderea petalelor florilor de bumbac se dezvoltă ovarul, care ulterior se transformă în capsulă. În interiorul acesteia se formează semințele acoperite cu fibre de bumbac, care au un perete subțire (perete primar). Maturizarea fibrei are loc în 20-60 de zile; peretele primar se îngroașă, apoi se formează peretele secundar, prin depunerea de lamele concentrice de celuloză. La maturitate, capsulele se deschid, ivindu-se fibra.

Cultivare

bumbac 2

Este o specie iubitoare de căldură, încolțește la 12-14°C și vegetează/fructifică la 20-28°C. Pregătirea terenului este aceeași ca în cazul altor culturi: fertilizarea cu gunoi de grajd și îngrășăminte chimice cu fosfor și potasiu, încorporate în sol; arătura de bază (25-30 cm), efectuată, în funcție de planta premergătoare, vara sau toamna; pregătirea patului germinativ prin discuire sau lucrare cu cultivatorul. Cultura se înființează primăvara, pe 20-30 aprilie, când în sol sunt 12°C și trece riscul înghețului târziu de primăvară, folosindu-se 30-40 kg sămânță la hectar. Semănatul se realizează la adâncimea de 3-5 cm și o distanță de 60 cm între rânduri și 10 cm între plante pe rând, asigurându-se o densitate de 160-180.000 plante/ha. Ca lucrări de îngrijire amintim: combaterea crustei prin 1-3 prașile mecanice și una manuală, irigarea, combaterea bolilor și dăunătorilor (lucrare căreia fermierul trebuie să-i acorde o foarte mare atenție). Recoltarea este însoțită în prealabil de aplicarea a două tratamente, unul cu Flordimex, la începutul deschiderii capsulelor, pentru a grăbi coacerea, și al doilea cu Butrifox, care asigură deflorirea. Aceasta se face mecanizat, când 65% din capsule s-au deschis. Producția variază între 800-1.000 kg/ha bumbac brut, din care fibra reprezintă 30-35%.

Maria BOGDAN

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti