Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 18 Oct 2021

Fără subvenție, vaca pentru carne nu este o afacere

Vrei să afli cum funcționează agricultura în timp real și care sunt măsurile cele mai pertinente pentru dezvoltarea acestui domeniu? Atunci se impune să lași deoparte informările oficiale și să discuți direct cu agricultorii. Șansa noastră a fost de a găsi chiar un tânăr fermier, a cărui afacere este la început de drum. Daniel Duță este de profesie economist, dar în paralel a pus bazele unei ferme de creștere a vitelor pentru carne ecologică în județul Timiș. A ales acest sistem pentru că a considerat necesar să existe pe piață produse sănătoase, dar și pentru că este un sector cu potențial de dezvoltare și de venituri. Discuția purtată cu dl Duță a fost interesantă nu doar prin prisma prezentării activității sale, ci și prin faptul că a semnalat niște probleme serioase pentru zootehnie. Ca de fiecare dată, sperăm ca acest articol să fie privit ca un memoriu în baza căruia să se reconstruiască, să se rectifice greșelile făcute.

De la Galloway la Angus

2013 a fost anul în care proiectul său a trecut de la teorie la practică. A pornit la drum cu principiul că, neavând experiență în creșterea animalelor, trebuie să opteze pentru o rasă puțin pretențioasă și ca urmare a ales rasa scoțiană Galloway. Din nefericire, neavând certificate de origine, exemplarele cumpărate nu se încadrau la subvenții, așa că a fost nevoit să revină asupra deciziei inițiale și să renunțe la Galloway – mai are doar câteva exemplare – în favoarea rasei Angus.

A început așadar achiziționarea animalelor cu certificat de origine (prețul unui exemplar variază între 2.000-2.500 de euro), iar acum are 30 de vaci pentru carne. Ferma funcționează într-o unitate zootehnică veche, asupra căreia a făcut doar intervenții minime, a împrejmuit și a construit un drum de acces. Pentru că în exploatarea raselor pentru carne nu este nevoie de grajd – animalele se pot adăposti după o șiră de baloți sau chiar după o denivelare naturală a pământului –, nu a fost necesar să modifice infrastructura existentă.

vaci carne b

Doi ani la rând animalele au stat afară, însă anul trecut a construit un adăpost lateral și nu exclude nici posibilitatea de a interveni asupra infrastructurii actuale sau de a construi ceva nou, mai ales dacă nivelul de dezvoltare a fermei va impune asta. Așteaptă însă posibilitatea de a accesa fonduri europene.

Concesionarea pășunilor se face discreționar

Daniel Duță spune că, din nefericire, accesarea fondurilor europene este pur și simplu un hățiș. Mediul birocratic nu este un sprijin, iar informațiile care sunt oferite fermierilor nu sunt întotdeauna complete și de aici o serie de impedimente și timp pierdut. Crescătorul din Timiș mărturisește că a încercat să obțină fonduri prin Măsura – Instalarea tinerilor fermieri, însă, după toată birocrația parcursă, a aflat că acest lucru nu este posibil. Pentru că, spre exemplu, dacă ai fost asociat într-o fermă sau dacă o firmă a avut vreodată un CAEN activ în agricultură, chiar și fără să-l fi practicat vreodată nu poți accesa această măsură. Surprizele neplăcute au continuat atunci când a încercat să ia pășune în concesiune și această odisee se repetă în fiecare an. „Toată publicitatea asta care se face cu Măsura – Instalarea tinerilor fermieri este uneori dincolo de ce se întâmplă cu adevărat. Și eu am încă sub 40 de ani și nu mi-a folosit la nimic. Nu am primit niciun sprijin, dimpotrivă, mi s-au pus piedici. Spre exemplu, atunci când vine vorba de concesionarea pășunilor, sunt alții care dețin monopolul. Noi am fost priviți ca niște intruși. Nu contează ce intenții ai sau câtă carte știi. Din păcate, primăria dă pășunea pe un an de zile și asta este una dintre cele mai mari probleme pe care le avem. Procedura de închiriere trebuie reluată și nu poți face investiții în pășune atât timp cât o ai doar un an. Mai mult, suprafața ar trebui să se dea proporțional la numărul de capete. Practic, se face efectivul de animale pe întreg teritoriul comunei și per fiecare cap de animal se acordă pășune. Aici este o altă problemă, pentru că ar trebui să aibă drept de concesiune doar crescătorii care au animalele înregistrate la medicul veterinar și registrul agricol. Dar nu verifică nimeni asta. Sunt foarte multe animale necrotaliate care sunt luate totuși în calcul. Iar cifrele nu pot fi verificate, pentru că nu există transparență. În primul an, când am avut 16 capete, am primit două hectare de pășune. Adică în bătaie de joc.“

Zootehnia fără abatoare

Cea mai favorabilă alternativă pentru agricultori ar fi ca întreaga activitate, mai ales atunci când vorbim de zootehnie, să fie integrată. Să existe un circuit închis. Însă de puține ori se întâmplă asta, așa că eterna problemă a fermierilor este valorificarea. Mai mult, atunci când vine vorba de producția de carne, întreaga activitate este strâns legată de existența unităților de abatorizare. Sau cel puțin așa ar trebui să fie. În realitate, România este deficitară la acest capitol. Abatoarele sunt numărate pe degete și asta limitează dezvoltarea sectorului de creștere a anima­lelor pentru carne. Și atunci întrebarea retorică a fermierului din Timiș – „cum să crești zootehnia în condițiile astea?“ – este perfect justificată.

vaci de carne1

„În România există foarte puține abatoare. Și asta ține de guvernanți. Practic, obligi fermierul să crească animale și să le vândă în viu. Firește, la un alt preț. E ca și cum am vinde bușteni în loc de mobilă. La noi în zonă vin achizitori de la unul dintre cele mai mari abatoare din țară, tocmai din Botoșani. E incredibil că trebuie să vină de la o distanță așa mare. Sunt și abatoare private care cumpără doar câteva capete, iar fermierilor mici și medii asta le-ar trebui. Noi am găsit un abator mic de carmangerie, avem o relație bună, dar chiar și așa posibilitățile sunt limitate. Dacă mai vine un alt producător, nu știu dacă îl mai ia, pentru că abatorul nu are capacitate atât de mare. Când vorbim de abatorizare, vorbim implicit și despre siguranță alimentară. Tocmai de aceea nu înțeleg de ce nu se sesizează nimeni, pentru că se sacrifică foarte mult la negru. S-a creat practic o filieră, cu care concurăm noi, fermierii care sacrificăm legal la abator. Și asta este o consecință a lipsei unităților specializate“, a mai spus fermierul.

Subvențiile, o loterie

Orice piață oferă oportunități. Dacă ești preocupat să folosești instrumente moderne de promovare apar și posibilități de a-ți desface produsele. Acesta este principiul care a pus în funcțiune motoarele fermei de vaci pentru carne de la Timiș. În plus, certificarea bio (pășunile și fânul recoltat pentru furajarea pe timpul iernii provin de pe parcele certificate ecologic-bio de pe terenuri agricole aflate în proprietatea fermei) plasează această afacere pe o nișă de piață. Animalele sunt vândute în viu și prin abatorul care sacrifică, tranșează și apoi livrează marfa către clienți prin intermediul carmangeriei. Dl Duță spune că nu și-a făcut statistici privind volumul de vânzări la finalul unui an, pentru că este o activitate la început și nu s-a ajuns încă la o stabilitate. Vânzările depind și de sexul produșilor. Anul acesta, spre exemplu, din 20 de fătări a obținut doar două femele și restul masculi, în consecință este obligat să vândă toți produșii. Tăurașii se vând de la minimum un an până la trei ani. La un an și jumătate greutatea lor este de 280-350 kg, iar kilogramul în viu se vinde începând cu 2-2,80 euro. Practic, dezideratul crescătorului de vacă pentru carne este vițelul și anul. Sectorul de creștere a vacilor pentru carne este unul dintre cele mai profitabile și pentru că o parte substanțială din venituri o reprezintă subvențiile. Practic, suma alocată lui se împarte la numărul de capete care sunt eligibile. Și cum în România efectivele de vaci pentru carne sunt momentan restrânse s-a ajuns la subvenții pe cap de animal fabuloase. A fost un an în care s-au acordat 1.300 de euro pe cap de animal, un record la nivel european, subvenție pe care dl Duță nu a încasat-o, spune el, datorită comunicării eronate a autorităților privind criteriile de calificare. Dar de la an la an suma va scădea pentru că va crește numărul de animale. Crescătorul din Timiș nu știe cu certitudine cât va fi subvenția anul acesta sau anul viitor, pentru că „este o loterie“. Dar cel mai probabil se va stabiliza la 300-350 de euro pe cap de animal.

Notă: Sprijinul cuplat aferent anului 2016 este în pericol de a se anula conform obiecțiunilor ridicate de Comisia Europeană care a solicitat autorităților române explicații pe data de 16.02.2016. Este încă un exemplu care subliniază instabilitatea mediului antreprenorial în domeniul agriculturii românești.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 4, 16-28 februarie 2017 – pag. 40-42

Holstein Ro Progresiv Tour. O lecție de performanță pentru producții record (IV)

Moldova pare a fi ținutul extremelor. Am tot auzit vorbindu-se aici de polul secetei, polul sărăciei... Cu toate acestea există, tot aici, și un pol al performanței. O demonstrează o societate românească integrată, care reușește să ducă la nivel de rentabilitate 5 sectoare: agricultura, panificația, creșterea vacilor, a porcilor și, nu în ultimul rând , cofetăria. Deși funcționează cu 5 motoare turate la maximum, Panifcom Iași nu poate spune că reprezintă, așa cum ar fi fost normal în urma muncii depuse, și polul bunăstării. Piața, dar mai ales politicile agricole de până acum au ținut compania doar pe linia de plutire. Experiența și îndârjirea cu care merg înainte i-a calificat, în schimb, în circuitul Holstein Ro Progresiv Tour, ca exemplu de bună practică din care se pot inspira cu siguranță și alții.

Noțiunea de fermă modernă se conturează încă de la intrare. Aspectul îngrijit al locului, aleile betonate flancate de exemplare bătrâne, dar îngrijite de Thuja, bordurile vopsite, gardurile vii tunse, conacul renovat și adăposturile noi dau de înțeles că în spatele afacerii sunt oameni harnici, care sfințesc locul prin munca lor.

Doi tineri, Ștefan Holicov și Liviu Bălănici, au preluat în 1994 tradiția morăritului de la Petru Holicov (bunicul lui Ștefan Holicov), a cărui poveste de viață (poate fi citită pe site-ul companiei) a fost de multe ori brăzdată de muncă și ambiție. Trăsături de caracter moștenite și puse în valoare de cele 5 domenii de activitate în care lucrează: cultivarea, recepția și depozitarea cerealelor, morărit, panificație, creșterea animalelor (vaci de lapte și porci), cofetărie – patiserie. Pregătiți pentru musafiri, cei doi tineri au pus pe masă tot ce au mai bun și cu mare deschidere au împărtășit din experiența lor celor veniți din alte județe să vadă ce înseamnă performanță în această unitate.

Sună laudativ, însă oamenii chiar au cu ce se mândri. „Avem o societate integrată care lucrează 4.000 ha de teren la Vlădeni, în apropierea Iașului, o suprafață care asigură nu doar materia primă pentru fabrica care produce lunar 1.000 tone de pâine și alte produse de panificație, ci și baza furajeră pentru cele 1.300 de vaci Holstein și 4.500 de porci.“

Fermierii veniți pentru a vedea ferma de vaci și-au axat discuțiile strict pe acest domeniu. Așa am aflat că unitatea are, din cele 1.300 de capete Holstein, circa 600 la muls. Un efectiv ale cărui exemplare de elită au ajuns la performanța productivă de 36-37 litri de lapte. Ceea ce înseamnă că zilnic din fermă pleacă către procesatorii La Dorna și Lactalis circa 20.000 de litri de lapte. Tot la capitolul productivitate a fost amintită și performera fermei, o vacă care a dat 76 litri de lapte pe o perioadă de 200 de zile de lactație. De altfel, exemplarele de elită asigură o medie pe lactație de 11.300 litri de lapte. Aceste realizări nu ar fi putut fi înregistrate la începutul acestei activități, în 2008, când în fermă existau doar exemplare din rase autohtone. „La început am avut un mix de Brună, Simental, dar am vândut tot și ne-am hotărât să facem numai lapte și am ales animale cu o genetică bună din Olanda, Germania și România. S-a făcut profilul genetic al fermei și s-a mers pe programe de împerechere“, spunea Ștefan Holicov.

Decizia de a investi în vaca de lapte a atras și alte investiții, toate făcute prin credite bancare, fără a accesa vreun fond european. Au fost construite grajduri moderne, a fost achiziționată o sală de muls 2x12, cu evacuare rapidă, care mulge în 3 ore tot efectivul și multe alte utilaje. Dacă în agricultură se lucrează cu echipamente mari, de precizie, cu dotări de mecatronică și autoghidaje care asigură diferențe de 2-3 cm între treceri, pentru zootehnie se lucrează cu mașini autopropulsate pentru furaje. „Acestea au o capacitate de 22 mc și sunt inima fermei de vaci pentru că pe baza unui soft rețetele se fac automat“, afirma Holicov.

Efortul investițiilor a fost uriaș, mai ales că normele de mediu impun și sancțiuni în cazul nerespectării acestora. Doar pentru a asigura managementul dejecțiilor a fost accesat un credit de 500.000 euro. „Altfel nu am fi putut dormi noaptea, amenzile sunt usturătoare, de la 75.000 lei în sus“, își amintesc managerii fermei. În acest moment managementul dejecțiilor se referă la colectarea acestora din toate grajdurile, separarea solid de lichid, lagună de 15.000 mc pentru depozitarea acestora și împrăștierea lor pe câmp ca îngrășământ.

Ceea ce ușurează însă costurile fermei sunt furajele asigurate din producția proprie. „Grosierele sunt produse de noi, doar șroturile, floarea-soarelui, soia și rapița le cumpărăm. În fermele de mare performanță rațiile nu diferă foarte mult, sunt bazate pe silozul de porumb, lucernă, un siloz de borceag pe care noi îl facem foarte bun și sănătos pentru animale și furaje de volum de cea mai bună calitate. În opinia mea, cu cât vii cu mai multe concentrate cu atât cresc șansele să apară probleme de sănătate. Cât ai furaje de volum calitative, succesul este garantat. Deci, nu uitați, pe lângă genetică și adăposturi, furajele sunt foarte importante“, explica fermierilor Ștefan Holicov.

Într-o afacere de o asemenea anvergură ar trebui să-și facă loc și bunăstarea, însă recompensa în urma muncii depuse se lasă de mult așteptată. Și aceasta pentru că prețul laptelui este jignitor de mic, iar marjele de profit sunt și ele la fel de mici, de 1-3%, după cum spun proprietarii Panifcom. „Am avut 2 ani în care prețurile au fost sub costurile de producție, deci am pierdut bani, deși am făcut producții mari. Nici în continuare nu cred că vom câștiga, pentru că 80% din piață este ocupată de multinaționale și nu cred că este cineva mulțumit de colaborarea cu acestea. Un preț corect cred că ar trebui să fie de cel puțin 1,7 lei/litru. Cu subvențiile reușim să mai acoperim din pierderi, fără ele cred că ușor, ușor am fi renunțat la această activitate“, afirmă cu năduf Ștefan Holicov.

Întrebați dacă se gândesc să investească în procesarea laptelui, tocmai pentru a evita problema prețului, cei doi o consideră nerentabilă această idee. „Ar însemna să procesăm 20.000 de litri, când pe piață sunt procesatori care prelucrează 500.000-600.000 de litri de lapte. E adevărat că în Ungaria 51% din piață este deținută de fermierii care au procesarea lor, dar pentru a ajunge acolo România are nevoie de politici.

Deși lucrează în 5 sectoare, cei doi oameni de afaceri nu sunt mulțumiți și spun că nu câștigă prea mulți bani de nicăieri. „Dacă înainte sectoarele se compensau și se susțineau unul pe altul, acum fiecare merge pe propriul centru de cost. Nu mai merge povestea cu integrarea, pentru că s-ar putea să te trezești că le închizi pe toate“, mai spune Holicov.

Panifcom Iași este una dintre cele mai progresive ferme Holstein din țară, având ca obiective de selecție: producția de lapte, ameliorarea sănătății ugerului, fertilitatea, viața productivă și caracterele de conformație ale ugerului și membrelor.

Ferma utilizează tauri de top conform evaluărilor nord-americane. În anul 2015-2016 au fost folosiți tauri precum: Edg Rubicon-ET, Mr Oak DELCO 57279-ET, Mr Mogul DRAMA 1435-ET, Congent SUPERSHOT, Butz-Hill MEGASIRE-ET, River-Bridge Co-Op TROY-ET, Coyne-Farms JACEY CRI-ET, Mr Welcome Hill TANGO-ET, Ihg MONTANA-ET și Endco SUPERHERO-ET.

GALERIE FOTO


Patricia Alexandra Pop

Revista Lumea Satului nr. 3, 1-15 februarie 2017 – pag. 40-42

Holstein Ro Progresiv Tour - o lecție de performanță pentru producții record (II)

A doua oprire în incursiunea noastră – numită Holstein RO Progresiv Tour, prin fermele de elită dedicate acestei rase de lapte – a fost la AgroComplex Lunca Pașcani. O vizită care a debutat la lăsarea serii, în camera de așteptare a sălii de muls, acolo unde am fost întâmpinați de 5 exemplare de Holstein, expuse în regim de expoziție, alese pe sprânceană, pentru a reprezenta cu brio ferma în fața musafirilor care le-au stricat liniștea pentru câteva ore.

Înființată în anul 1991, societatea Agrocomplex Lunca Pașcani respectă modelul de afacere dezvoltată cu pași mărunți, dar siguri. Am putea spune că este unul dintre puținele unități, foste CAP-uri care au primit șansa restructurării și care prin investiții susținute au reușit să-și diversifice activitatea, să-și mărească numărul de animale, atingând azi performanța de a deține un nucleu valoros de animale productive.

„Am plecat de la un colectiv mic de oameni și de animale. La momentul preluării, din cele 1.000 de bovine care erau cândva, rămaseră doar 100“, își amintește Bogdan Pantazi, directorul general al societății. Treptat, lucrurile au evoluat în urma unui proces de investiții, mai accentuat după anii 2000. Cu ajutorul unor fonduri europene, cu credite, dar și cu fonduri proprii unitatea agricolă deține astăzi 3.500 ha, dintre care 3.000 ha arabil, și o fermă zootehnică de elită. Cu cele două „vâsle“ puternice, reprezentate de cele două sectoare – vegetal și zootehnic, afacerea merge cu toată viteza înainte. Suprafața agricolă are an de an o structură diversificată, care include cartofi, loturi semincere și sfeclă de zahăr, pe acest segment ferma fiind chiar cel mai mare cultivator din zona Moldovei. În ceea ce privește furajarea animalelor, aceasta este asigurată doar din producția proprie, la momentul sosirii noastre în depozite fiind stocate peste 8.000 t de porumb siloz, 800 t fân de lucernă, 600 t paie de grâu și orz. Un aspect interesant mi s-a părut faptul că managerul societății a investit de-a lungul timpului în irigații, în contextul în care anual Moldova este pusă la încercare de verile secetoase. În acest sens, suprafața spre care se tinde a fi irigată este de 700 ha, după cum a afirmat Bogdan Pantazi.

Ferma zootehnică este axată pe creșterea vitelor de lapte și carne, dar și pe cea a ovinelor. „Deținem în prezent 860 de taurine Holstein și 260 de taurine pentru carne. Mulgem 280 de capete, cu o medie de 30 litri la vacile mulgătoare. Avem în jur de 300 de capete tineret femel, 50 de capete masculi și 115 juninci. Ca structură fiziologică a efectivului de carne, avem 100 capete matcă, predominant rasă Charolaise și metisă, dar ne dorim să ajungem la 250 efectiv matcă. De asemenea, suntem crescători de ovine, avem peste 1.500 de capete din rasa Sulfolk și Carabașă și bovine de carne“, declara la sosirea noastră Florin Stanciu, administratorul fermei. Animalele nu au fost importate, însă s-a lucrat mult la genetică, adică s-a mers pe programul de selecție genomică a taurilor performanți, atunci când s-a ales materialul seminal cu care s-au făcut însămânțările. Rezultatul acestui demers este demonstrat de producția obținută în fermă, peste 8.000 litri de lapte livrați zilnic către un procesator din Bacău. Dar și de cele 5 exemplare de excepție ale rasei Holstein pregătite în condiții de expoziție, pentru a putea fi admirate în toată splendoarea lor. De prezentarea tipologiei și morfologiei acestor animale, dar și de bonitarea așa cum se face în show-urile de specialitate din străinătate s-a ocupat Gheorghe Neață. „Maia, recordista fermei, dă acum în jur de 68 litri de lapte, dar, fiind o fermă industrializată, prefer să am mai multe vaci cu producții mai mici decât un individ cu producție mare pentru că îți creează dificultăți în producție“, spunea Florin Stanciu fără să se laude cu performanța fermei. Deși mulțumiți de rezultatele muncii lor, managerii fermei se simt dezamăgiți de modul în care se distri­buie banii alocați fermierilor și slaba susținere pe care o oferă statul celor care muncesc.

rasa holstein

Pentru a atinge parametrii performanței s-a investit susținut. „Tot ce înseamnă nou consider că veți vedea în această fermă. De la managementul mulsului la cel al dejecțiilor, totul este automatizat. Sala de așteptare a sălii de muls are o capacitate de 2 x 12, paralel cu evacuare rapidă. Grajdul, ridicat în urmă cu 10 ani și care a presupus o investiție de 700.000 euro, are 350 de cușete și din punct de vedere tehnologic dispune de tot ce este nevoie pentru bunăstarea animalelor, linii de spray-ere pentru menținerea unei temperaturi de până la 24 grade C vara, montate pe linia de furajare, plug raclor, perii pentru scărpinat etc. În fermă există două tipuri de stabulație, stabulație pe cușete și pe așternut permanent, iar în funcție de stadiul fiziologic avem tehnologii diferite de creștere. Toate vacile recent fătate se află în stabulație pe așternut permanent. În același grajd pe o parte sunt vacile care au fătat, iar pe partea cealaltă sunt grupele de montă și două grupe de juninci gestante“, spunea tot administratorul fermei.

• Astăzi, în ferma zootehnică doar 25 de angajați se ocupă de animale, însă probabil că numărul acesta va crește odată cu demararea planurilor de viitor. „Ne propunem să creștem efectivul, să ajungem la 400 capete de vaci la muls. Vom continua investițiile mai ales pe partea de irigații, utilaje, iar în ceea ce privește ferma zootehnică, pe partea de igienă a laptelui, siguranța mediului, acestea fiind domeniile prioritare, mărind totodată și capacitatea de producție.

• „Eligibile au fost 250 de capete pe sprijin cuplat și animalele care le-a avut toată lumea în 2013, că am avut 100 sau 700 a fost tot aia. Pe 350 de capete nu încasăm nimic și nu am încasat niciodată. Aș spune autorităților să dea oamenilor care muncesc ceea ce merită, iar oamenilor care nu mai vor să muncească să nu le mai dăm absolut nimic. Pentru că zootehnia și mai ales vaca cu lapte este cea mai grea ramură“, declară nemulțumit Florin Stanciu.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 – pag. 30-31

Holstein Ro Progresiv Tour, o lecție de performanță pentru producții record (I)

Asociația Holstein Ro și-a propus să dovedească că există și în România ferme de top care pot produce lapte de calitate. Și a reușit acest lucru organizând o caravană denumită Holstein RO Progresiv Tour. Timp de 3 zile, circa 20 de fermieri au avut posibilitatea de a vedea cu ochii lor ce înseamnă performanța și să învețe de la cei mai buni. 4 mari exploatații (Agroserv Măriuța din Ialomița, Agroind Focșani, Agrocomplex Pașcani și Panifcom Iași) au fost dispuse să-și deschidă porțile și să-și împărtășească secretele cu cei care tind să le urmeze exemplul. În fiecare fermă am admirat animale cu o genetică performantă, a căror caractere exterioare și de lapte ar putea concura cu brio alături de exemplarele recordiste ale Europei. Subiectului extrem de valoros și sfaturilor oferite cu entuziasm de proprietarii fermelor de elită merită să le oferim un spațiu generos. De acea vom prezenta cele 4 exploatații, pe rând, în următoarele numere ale revistei Lumea Satului.

Cu 72 de membri și un efectiv de 22.000 de animale, Asociația Holstein RO încurajează fermierii care dețin vaci de lapte să-și mărească efectivele pentru a deveni eficienți și rentabili, dar și pentru a demonstra că în România se poate produce lapte mult și de calitate. Succesul însă se cucerește greu, iar cifrele nu sunt foarte încurajatoare. În prezent, din totalul de 12 ferme înscrise în asociație, doar 8 dețin un număr mai mare de 500 de animale din rasa Holstein, acestea putând deveni oricând și furnizori de juninci sănătoase cu o excelentă valoare genetică. Drumul ales este unul bun, însă trebuie parcurs de cât mai mulți crescători de animale. Sau cum spunea și Nicușor Șerban, „Holstein RO este o asociație tânără comparativ cu cele din Europa, fiind poate ultima venită în grup, care mai are multe lucruri de învățat, dar care este pe un drum bun. Consider că doar împreună putem găsi soluții ca România să nu mai importe lapte materie primă, ci dimpotrivă, să devină un exportator de lapte și produse din lapte“.

În fiecare dintre cele 4 ferme vizitate, Gheorghe Neață, consilier al ministrului agriculturii, un excelent bonitor în opinia tuturor celor prezenți, a subliniat calitatea animalelor, iar proprietarii fermelor au împărtășit cu entuziasm din experiența lor, punctând tot ce trebuie să aibă în vedere un crescător de Holstein. Astfel s-a vorbit mult despre conformație, despre cum trebuie să arate vaca ideală din punct de vedere comercial.

Prima oprire din această incursiune prin fermele de top dedicate rasei care oferă cea mai mare producție de lapte a fost la Agroserv Măriuța, din județul Ialomița. O fermă care și-a început activitatea în 1998 într-un alt loc decât cel în care își desfășoară azi activitatea, cu o vacă, pentru ca în anul 2005 să dețină 50 vaci la muls. Pentru că amplasamentul inițial nu permitea dezvoltarea efectivului, ferma a fost mutată, iar cu ajutorul unui program SAPARD desfășurat în 2005-2008 s-a ajuns la 200 capete la muls, două adăposturi și o sală de muls rotativă. Ulterior, cu fonduri proprii și credite bancare, Nicușor Șerban, proprietarul fermei, a reușit să crească efectivul la 900 vaci matcă, din care astăzi mulge 750. „Genetica pe care o avem merge în proporție de peste 90% pe linia americană, animalele provin din tauri de peste ocean, iar efectivul este unul tânăr, 60% din animale fiind la prima fătare. Producția medie pe vacă este de 32-32,5 litri, ceea ce ne permite să livrăm zilnic 23-25 tone. Laptele este valorificat la un procesator din Bulgaria, care ne plătește 400 euro/tonă“, a mai adăugat fermierul.

Incursiunea noastră a început cu zona 0 a fermei, adică locul unde animalele fată. Aici grajdul este împărțit în două, pe o parte animalele din grupa aflată în pregătire de fătare, iar pe alta sunt cele care au trecut de acel moment. Până la fătare vacile rămân în acest grajd 21 de zile, perioadă în care primesc o rație specială. Animalele fată în grup, de cele mai multe ori fără ajutor. Imediat după fătare vițelul este separat de mamă și dus într-o cușetă unde primește câte 3 litri de colostru, de două ori în 6 ore. Vaca mai rămâne în această zonă încă 12 ore, timp în care este atent monitorizată de doc­torul fermei până la eliminarea placentei.

După această perioadă, vaca se alătură grupului de animale proaspăt fătate, unde rămâne 30 de zile. Aici, în primele 5 zile vaca este mulsă, însă laptele nu ajunge în tancul de răcire, la consumul uman, ci doar la viței, iar în cele 10 zile după fătare sunt urmăriți parametrii legați de starea rumenului, a ugerului, a picioarelor, creșterea producției de lapte. Toate aceste aspecte pot indica dacă animalul intră normal în producție sau are probleme, de regulă boli metabolice care apar după fătare. Din acest moment se aplică altă rație de furajare, cu alt aport nutritiv care să poată susține o producție de până la 40 litri de lapte la mulsoare. După cele 30 de zile primiparele pleacă în grupa de primipare, iar multiparele în grupa de top.

Atracția unității a fost însă tehnica mulsului. Un procedeu complet automatizat, bazat pe o sală rotativă cu o capacitate de 40 de locuri în care au fost investiți 620.000 de euro. La fiecare rotație a sălii de muls animalelor li se aplică prima dipare, premulsul, o a doua dipare, urmate de un răgaz de 90 și 120 de secunde, timp în care animalele sunt lăsate să își pregătească hormonal cedarea laptelui. Întreaga procedură durează între 12 și 15 minute. Ugerele sunt șterse cu șervețele de unică folosință înainte de mulsul propriu-zis, ca în final laptele să ajungă pe conducte de inox în tancul de răcire unde este răcit imediat, ceea ce face ca încărcătura microbiană să fie mică, adică doar 10.000-20.000 de germeni și până la 200.000 de celule somatice.

Sistemul de management al sălii de muls supraveghează fiecare animal, computerul oferind date prețioase despre starea de sănătate, producție, gestație etc.

Eficiența se obține prin performanță, iar aceasta are la bază genetica, care a ajuns foarte departe. În prezent se face control pe genom. Adică în selecția genomică se controlează anumite alele care determină cantitatea de lapte, nivelul de proteină sau de grăsime din lapte și alți parametri. Prin aceste procese genomice se aleg taurii valoroși, aceștia fiind genitorii animalelor cu potențial productiv mare care ajung în fermele performante. Această modalitate de lucru este relativ nouă chiar și în străinătate, iar România se pare că urmărește și ea acest trend. Timid, pentru că sunt costuri uriașe, dar o face. Avem doar 300 de exemplare Holstein genotipizate, înscrise în programul de evaluare genomică, dar numărul este în creștere. La Agroserv Măriuța se investesc anual circa 70.000 euro în genetică, adică în material seminal provenit de la tauri de elită. „Se spunea că pentru a face lapte trebuie să asiguri trei lucruri: casa, masa, rasa. Eu aș inversa ordinea și aș spune masa (o nutriție performantă, fără de care nu poți obține de la un animal o producție de 60-70 litri/zi), rasa (nu poți câștiga formula 1 fără o mașină performantă) și casa (adică un mana­gement optim al fermei).

În fermele pe care le-am văzut niciuna dintre aceste componente nu este neglijată. Adăposturile asigură volume mari de aer, rețetele de furajare sunt echilibrate în funcție de vârstă și momentul în care se află animalul pe parcursul vieții, există pluguri racloare care mențin aleile curate, paturi de odihnă cu paie sau saltele din cauciuc, ventilatoare care mențin 24°C vara, perii pentru masaj, pedi­chiură pentru evitarea problemelor podale și chiar muzică. Totul pentru ca vaca să se simtă... plictisită, după cum spun americanii. Pentru că doar atunci dă și lapte mult.

• În grupa de top, unde se află 132 de exemplare, sunt animale care dau producții și de 68 litri. Din 4 în 4 luni animalele care fată sunt bonitate de experți din Ungaria. Aceștia introduc vacile în programul de potrivire a perechilor cu tauri de la toate firmele. Recordista fermei a menținut o producție de 60 litri timp de 20 de săptămâni. Iar Sorina, care până în prezent a dat 87.883 litri de lapte, ar putea fi prima vacă din România care atinge 100.000 litri pe viață productivă.

• La Agroserv Măriuța se folosește programul de potrivire a perechilor, bazat pe evaluarea caracterelor de exterior. De asemenea, se utilizează tauri de top, evaluați genomic conform evaluărilor nord-americane. În anul 2015 – 2016 au fost folosiți tauri precum De-Su BKM MCCUTCHEN 1174-ET, Cogent SUPERSHOT, View-Home MONTEREY-ET, Minnigan-Hills DAY-ET sau EDG AltaHUGH-ET.

• Totul merge ca pe roate, așa că managerul fermei își propune ca anul viitor să deschidă chiar lângă fermă o fabrică de prelucrarea a laptelui. Aceasta va procesa 72 tone de lapte. Sub marca LAPTE DE LA VACĂ se va îmbutelia lapte proaspăt la sticlă din sticlă și se vor produce de asemenea o cremă de brânză pentru patiserie, lapte condensat și iaurt cu maia, produse care se vor vinde atât în țară, cât și în străinătate.

(Va urma)

GALERIE FOTO


Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 24, 16-31 decembrie 2016 – pag. 30-32

Vitele Limousine, o opțiune de luat în calcul

În condițiile actualei piețe a laptelui, tot mai mulți specialiști în managementul agrozootehnic sfătuiesc micii fermieri să se axeze mai degrabă pe creșterea vitelor de carne decât pe a celor de lapte. În acest context continuăm prezentarea acestor rase cu varietatea Limousine.

Această rasă de vite este originară din Franța, din zona orașului Limoges. Regiunea de origine i-a dat și numele, Limousine. În țara noastră este crescută deja de peste zece ani, mai ales în regiunea Munților Apuseni, dar și în județul Harghita, în jurul orașului Miercurea-Ciuc, unde există mai multe ferme specializate.

De fapt, vacile din această rasă pot fi întâlnite în peste 60 de țări din întreaga lume. Principala calitate care le-a făcut să fie atât de răspândite este rezistența lor. Sunt animale nepretențioase, care se adaptează ușor oricăror condiții. Fiind foarte rezistente atât la boli, cât și la factorii de mediu, nu au nevoie de prea multă îngrijire.

Vite spornice și nepretențioase

Ca aspect, sunt de culoare brun închisă, asemănătoare cu a mahonului. Sunt animale de talie mare, cu capul scurt, pieptul adânc, dar osatura fină.

Se dezvoltă bine și în adăposturi mai rudimentare, astfel încât reprezintă o alegere bună pentru fermierii ce nu pot sau nu vor să construiască grajduri moderne.

În ceea ce privește hrana, vitele din rasa Limousine sunt la fel de nepretențioase. Vara se mulțumesc cu pășunea, iar pe timpul sezonului rece cu furaje fibroase sau grosiere. Ca atare, chiar și pe timpul iernii, hrana este mai ieftină, în comparație cu cea necesară altor rase. Sunt suficiente fânurile sau porumbul siloz, fără să mai trebuiască premix-urile.

Toate aceste caracteristici, la care se adaugă temperamentul lor docil, le face niște vite ușor de crescut și de îngrijit.

Fătările sunt ușoare, iar vacile sunt foarte fertile. Prima fătare are loc, în general, la vârsta de 2,5 ani. În plus, o altă caracteristică a rasei este longevitatea. Laptele este de bună calitate, dar specialiștii recomandă ca acesta să fie lăsat în totalitate vițeilor, care să poată fi alăptați la discreție. Astfel ei pot dobândi o vigoare sporită. La vârsta de șase-șapte luni ajung la o greutate de cca 250 kg.

În condiții normale de furajare, sporul zilnic de greutate este de până la 1.300 grame/zi. La maturitate, o vacă ajunge să cântărească între 700 și 900 kg, iar un taur între 1.100 și 1.300 kg.

O carne mai scumpă decât a altor rase

Randamentul de tăiere la vitele din rasa Limousine este în jur de 65%. Carnea în carcasă reprezintă peste 80%. De fapt, specialiștii spun că raportul carne/os este de 5,5/1. Din greutatea totală, în jur de 80% reprezintă țesut muscular, aproape 10% grăsime și cam tot atâta os.

La abatoarele din România tăurașii s-au vândut în ultima perioadă cu un preț mediu de 10-12 lei/kg în viu. La export s-au obținut aproximativ 2,40 euro/kg. Așadar, prețul este similar.

Ceea ce este important de știut este că pentru carnea acestei rase de vite prețul este cu cca 10-4 20 eurocenți/kg mai mare decât al cărnii provenite de la alte rase. Acest lucru se datorează gustului deosebit, pe care cunoscătorii știu să-l aprecieze.

În fine, o ultimă recomandare din partea specialiștilor ar fi ca pentru obținerea de hibrizi să se utilizeze hibridizarea pe linie masculină. Rezultate foarte bune dă inseminarea Bălțatei Românești cu material seminal de la taurii Limousine. În acest scop doritorii pot obține un material genetic de bună calitate de la „Semtest“ Craiova, care deține animale cu o valoare genetică ridicată.

Alexandru GRIGORIEV

Cei mai valoroși tauri Simmental din România

În ultimii zece ani de activitate, în România s-a ridicat ștacheta de competitivitate a taurilor reproducători. Din datele pe care le-am obținut în toți acești ani putem spune că am reușit să oferim crescătorilor de vaci, fermierilor români, o alternativă viabilă și foarte avantajoasă din punct de vedere economic, de a procura direct de la sursă material seminal congelat cu o foarte mare valoare genetică. Preocuparea Semtest – BVN de a crește an de an atât valoarea de ameliorare globală a efectivului de tauri din exploatare cât și numărul taurilor cu o valoare de ameliorare globală mare este reflectată de clasamentele internaționale pentru tauri de rasa Simmental din Germania și Austria.

Toate aceste preocupări și realizări ale noastre au fost utilizate cu succes de către fermieri, care au înțeles în mare parte importanța folosirii celor mai valoroși tauri de rasa Simmental chiar de aici de la noi din țară, prin folosirea acestor tauri pe scară largă în tot arealul nostru de activitate. Astfel din tabelul alăturat se poate observa gradul de utilizare a acestor tauri. De menționat este faptul că o mare parte din acești tauri se află în folosință, existând în continuare posibilitatea de a se achiziționa material seminal congelat.

Manton este unul dintre cei mai buni continuatori ai liniei Morello – Manitoba; fiicele sale au ugere de top, picioare puternice, trăsături bune de fitness pe tot parcursul vieții productive și un profil foarte puternic în ceea ce privește producția de lapte (451 de fiice cu o producție medie de 7.376 litri de lapte cu un plus de 898 litri + 22 kg de grăsime și + 26 kg de proteină). Toate acestea fac ca Manton să fie noua stea a rasei Simmental .

Pe lângă producțiile ridicate de lapte, longevitatea productivă este foarte bine înrădă­cinată în linia de vaci din care provine. Mama sa, cu o longevitate bună, provine dintr-o linie de vaci cu 81 de gestații în 8 generații, ceea ce înseamnă peste zece viței la fiecare generație. Străbunicile Britta şi Betti au avut chiar și 12 viţei (gestații). Această longevitate productivă este foarte bine transmisă și fiicelor lui.

Oportunitățile pentru Manton sunt cum nu se poate mai bune. El prezintă o valoare de ameliorare a producției de lapte bună, cu un fitness puternic, cu o conformație armonioasă în combinație bună cu producția de carne și o musculatură bine evidențiată. Este foarte potrivit la IA pentru îmbunătățirea nu doar a producțiilor de lapte, dar și a fundamentului și a ugerelor. Fiicele sale se potrivesc perfect pentru muls mecanic.

Toate acestea fac ca Manton sa fie un partener perfect pentru fiicele lui Vanstein sau un partener perfect în încrucișările cu rasa Holstein de exemplu. Totuși, există destule exemple, încă din perioada lui de testare, care demonstrează puterea de transmitere a caracterelor foarte bune a producției de lapte și carne, fitness și a exteriorului chiar și atunci când a fost utilizat pe o bază genetică mai slabă. În turmă fiicele lui Manton ies în evidență în special prin uniformitatea lor.

Manton, acest „băiat“, este alegerea potrivită pentru dumneavoastră, stabil și pe viitor va da „tonul“ în reproducerea bovinelor Simmental.

Watnox este unul dintre cei mai buni continuatori ai liniei Horror – Horwein – Winzer. Fiicele sale se încadrează perfect în multe ferme, făcând mulți fermieri fericiți (foto fiica Barbie). Multe fiice au ajuns în lactația a treia, prezentând performanțe relativ bune în ceea ce privește producția de lapte pentru vacile de rasa Simmental (1.538 fiice cu o producție medie de 6.478 litri de lapte, cu un plus de 277 litri +17 kg de grăsime + 17 kg de proteină), cu caracteristici foarte bune și în ceea ce privește producția de carne, valoarea de ameliorare a sporului mediu zilnic, randamentul la sacrificare și clasa comercială a carcasei. Principalele sale caracteristici cu care acest taur convinge fermierii de pretutindeni sunt de fitness. Watnox aduce îmbunătățiri considerabile în ceea ce privește longevitatea productivă și persistența lactației, o fecunditate bună, ușurința la fătare și vitalitatea vițeilor peste medie. Pe lângă producțiile de lapte foarte bune, fiicele lui Watnox prezintă un fizic armonios, cu o musculatură optim proporționată, cu fundamente (picioare) foarte sănătoase și, nu în ultimul rând, cu ugere sănătoase, armonios conturate, bine vascularizate și cu sfârcuri plasate în unghi optim pentru mulsul mecanic.

Watnox este alegerea potrivită pentru dumneavoastră, aduce animale calme, cu producții bune în fermele dumneavoastră.

Sampano este unul dintre cele mai buni amelioratori ai ugerului de rasa Simmental! Aduce animalele puternice cu o valoarea medie a cărnii şi o conformație aproape optimă. Bazinele sunt plate şi se continuă cu picioare cu unghiul jaretului strâns. Fiicele moştenesc aceste caracteristici în aproape toate combinațiile. Cu o combinaţie de Sampras x Ralbit x Horb este un taur foarte versatil. Fiicele sale fac fermierii extrem de mulţumiți! Deci este un taur excelent, fiicele lui Sampano remarcându-se în principal din lactația a doua, unde, pe lângă exteriorul corect, îmbină și performanțele de productivitate. Acest lucru nu este surprinzător, dată fiind și linia mamei care a produs atât de multe vaci cu o durată de exploatare și productivitate ridicată.

Winning – fiul lui Winnipeg provine dintr-o linie celebră de vaci performante ale rasei Simmental. Fiicele lui moștenesc și chiar îmbunătățesc aceste performanțe remarcabile, în special în ceea ce privește producția de lapte, 1.300 de fiice cu o producție medie de 6.970 litri de lapte în prima lactație, ajungând ca în lactația a treia fiicele lui să prezinte producții de peste 8.000 litri de lapte. Cantitatea mare de lapte + 622 litri de lapte este însoțită în mod pozitiv și de un plus de grăsime (+12) și un plus de proteină (+19) foarte importante în zilele noastre. Alte puncte forte ale acestui taur sunt caracteristicile de fitness, care sunt în media acestei linii (Honig – Horror „W“) longevitate și persistența lactației, fecunditate, ușurință la fătare și vitalitatea vițeilor la naștere, sănătatea ugerului cu o îmbunătățire foarte importantă a numărului de celule somatice.

Winning reprezintă un avantaj în ameliorarea producțiilor de lapte pentru creșterea bovinelor de tip Simmental.

GALERIE FOTO


Revista Lumea Satului nr. 21, 1-15 noiembrie 2016 – pag. 36-37

Semtest BVN Mureș, la 40 de ani de existență

Parada Taurilor, organizată de Semtest BVN Mureș în fiecare an în prima sâmbătă a lunii octombrie, este unul dintre cele mai mari și importante evenimente de profil la nivel internațional. Manifestarea din acest an a reprezentat și un motiv în plus de sărbătoare – împlinirea a 40 de ani de activitate a societății în organizarea reproducției la bovine prin însămânțare artificială și intensificarea procesului de ameliorare a raselor.

Progres constant

De 15 ani, în localitatea Sângiorgiu de Mureș se reunesc aproximativ 1.500 de fermieri din toată țara, specialiști din domeniul zootehnic, dar și invitați de peste hotare pentru a afla cele mai noi detalii cu privire la performanțele din domeniu. Evenimentul din acest an a fost precedat de un simpozion pe teme de genetică și ameliorare în zootehnie, tehnici de însămânțări artificiale, subiecte care au suscitat interesul participanților.

A doua zi, la paradă au fost prezentați 26 de tauri din rasele Bălțată, Holstein, Friză, Brună, Pinzgau, Limousine, pe categorii de exploatare. Cui se adresează specialiștii acestui remarcabil centru și cât de interesați sunt fermierii de a folosi în fermele lor material seminal de la cei mai valoroși tauri existenți aici am aflat de la directorul acestei entități, ing. Valer Sician: „Sunt convins că Semtest a scris și scrie în continuare adevărate pagini de istorie pentru zootehnia românească, prin jumătate de milion de viței produși anual în țară și în lume, și cred că ce facem noi se resimte în ferme. Ne adresăm fermierilor, pentru că ei sunt beneficiarii muncii noastre, mă refer în special la crescătorii de bovine, dar sigur că nu putem uita nici de colaboratorii direcți. Faptul că tribunele au fost pline în acest an demonstrează faptul că fermierii, mari sau mici, devin din ce în ce mai interesați de progresul genetic și sunt conștienți de faptul că într-o fermă trebuie asigurată și rasa. Ne bucurăm că și România merge spre performanță și că fermierul român își dă seama că din creșterea animalelor se pot face bani.“

Semtest BVN vedere ansamblu

Întrebat care sunt preferințele fermierilor atunci când vine vorba despre alegerea între vacile de lapte și cele de carne, domnul Sician a punctat faptul că părerile sunt împărțite, dar că trebuie recunoscută rentabilitatea vacii de lapte. „Mă bucură faptul că noi creștem de la an la an și în ceea ce privește procesul de ameliorare și selecție. Dacă ar fi să vorbim despre alegerea între vaca de lapte și cea de carne, părerile sunt împărțite. Sunt fermieri care merg spre producția de lapte, mai ales aceia care au ferma amplasată în jurul centrelor urbanistice, iar cei din zonele mai retrase, de deal și de munte, aleg rasele de carne. În acest moment livrăm material seminal în aceeași cantitate pentru ambele categorii. Și asta pentru că în ultima perioadă au fost solicitări tot mai mari pentru bovina de carne, probabil și datorită subvenției care stimulează mai mult. Vaca de carne nu este neapărat mai rentabilă, rentabilă este subvenția pe care o primesc. Dar nu trebuie să uităm că subvenția este într-un an, anul viitor nu se știe ce ne așteaptă. Iar subvenția este mai mare tocmai pentru că nu este atât de rentabilă vaca de carne. Cred că pentru specificul țării noastre, vaca de lapte este totuși mai avantajoasă“, a punctat directorul Semtest BVN.

Renume mondial

La eveniment au fost prezenți și oaspeți de peste hotare: dr. Johannes Aumann – directorul programului de ameliorare în cadrul BVN Germania, dr. Stefan Neuner – BVN Germania, precum și Franz Kaltenbrunner – reprezentant al Asociației Flechvieh din Austria.

Nu putea lipsi de la manifestare nici președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, domnul dr. Radu Roatiș, care a specificat faptul că „Parada Taurilor poate primi titulatura de evenimentul anului din punctul de vedere al promovării geneticii. Semtestul este o unitate de vârf a României, iar prin faptul că putem merge la export cu ajutorul lor cu material de calitate este de apreciat. Genetica pe care o promovează cei de aici, precum și sprijinul pe care îl oferă fermierilor duc la obținerea unor produși de calitate ce au căutare și pe piețele externe.“ Mai mult decât atât, președintele ANSVSA a punctat faptul că la evenimentele de profil din străinătate a fost adesea întrebat despre taurii de la Târgu Mureș. Cea mai recentă întâmplare de acest gen s-a înregistrat în Argentina, acolo unde are loc una dintre cele mai importante expoziții de profil din lume.

Semtest BVN1

Însă aprecierile nu se opresc doar la vorbe, ci au și perspective de concretizare. „Acum o lună l-am sunat pe domnul Sician și l-am rugat să ia legătura cu autoritățile din Iran care, deși au colaborări cu țări precum SUA, Austria sau Germania, își doresc ca Semtest BVN Mureș să devină partenerul principal pentru toată peninsula.“

Ce spun vizitatorii

Participanții la paradă au fost în mare parte fermieri care colaborează cu firma mureșeană. Unul dintre aceștia este domnul ing. Ioan Pop – administratorul firmei Ceragrim, care are un efectiv de 900 bovine împărțit în 2 ferme. „Această manifestare este importantă, dacă nu vitală, pentru crescătorii de bovine, în ceea ce privește ameliorarea rasei Bălțată Românească de tip Simmental. Întreaga cantitate de material seminal folosită în ferme este achiziționată integral de la Semtest. De aproximativ 15 ani colaborăm cu cei de aici, și pot spune că am pornit de la o producție de 3.500 l/vacă care astăzi s-a dublat. Asta se datorează materialului seminal de calitate și ce este mai important de subliniat este faptul că am reușit acest lucru fără să importăm vreun animal din străinătate, ci cu ajutorul celor de la Semtest“, a specificat fermierul.

Președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România, Claudiu Frânc, a declarat: „Este o mare șansă pentru noi că încă avem în țară asemenea unități reprezentative care funcționează. Semtest împlinește la această ediție 40 de ani de activitate, iar faptul că s-a înregistrat un număr impresionant de fermieri care au participat denotă interesul acestora pentru zootehnie. De la an la an acest eveniment câștigă atât prin calitatea vizitatorilor și a fermierilor, prin ceea ce văd aici, cât și prin informația adusă. Am avut parte de un extraordinar simpozion ce a avut ca temă o noutate – „Transplantul de embrioni“, lucruri care până acum ni se păreau vise. Dar iată că echipa de aici face ca aceste vise să devină realitate prin prezența profesorilor din toate institutele agronomice din țară – Iași, Timișoara, Cluj, București.“

Ion BANU, Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 20, 16-31 octombrie 2016 – pag. 40-41

APIA face plăți

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că vineri, 14 octombrie, efectuează plata diferenței rezultate ca urmare a stabilirii noilor cuantumuri pentru sprijinul cuplat în sectorul zootehnic, specia bovine, categoriile bivolițe de lapte, taurine din rase de carne și metișii acestora și vaci de lapte – Campania 2015.

În comunicatul de presă al agenției se precizează faptul că plăţile pentru sprijinul cuplat în sectorul zootehnic se acordă cu respectarea condițiilor prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art. 2, alin. (1), litera a) și d) din HG nr. 382 din 27 mai 2016: “plafonul maxim de 113.356,5 mii euro, care se acordă pentru anul de plată 2015, pentru schemele de sprijin cuplat în sectorul zootehnic, crescătorilor de animale din speciile prevăzute la art. 2din Hotărârea Guvernului nr. 219/2015 privind stabilirea sectoarelor, culturilor şi speciilor de animale pentru care se acordă sprijin cuplat în perioada 2015 - 2020, repartizat astfel:

a) 1.330 mii euro pentru specia bovine, categoria bivoliţe de lapte;

b) 10.500 mii euro pentru specia bovine, categoria taurine din rase de carne şi metişii acestora;

c) 76.999,5 mii euro pentru specia bovine, categoria vaci de lapte;”

Totodată, conform art. 2, alin. (2) din același act normativ: “Cuantumul pentru schemele de sprijin cuplat în sectorul zootehnic se calculează prin raportarea sumelor prevăzute la alin. (1) lit. a) - e) la efectivul de animale determinate/kg gogoşi crude de mătase determinate.”

Având în vedere efectivul de animale eligibile rezultate în urma finalizării controalelor administrative și la fața locului au fost stabilite noi cuantumuri conform tabelului de mai jos:

Schema de sprijin cuplat
– specia bovine

Cuantum nou
(euro/cap)

Cuantum vechi
(euro/cap)

Diferența calculată pentru plată
(euro/cap)

bivolițe de lapte 297,0000 209,8453 87,1547
taurine din rase de carne și metișii acestora 1.312,0000 1.221,9248 90,0752
vaci de lapte 919,0000 826,0596 92,9404

„După cinci ani în România nu am câştigat aproape nimic“

În urmă cu 7-8 ani Tnuva, o companie de top pe piața laptelui din Israel, și-a propus să cunoască acest succes și pe piața românească. Nu a reușit, așa că după doi ani de activitate compania israeliană și-a încheiat afacerile de aici. Nu însă fără consecințe. În urmă au rămas datorii importante și minima speranță de a mai fi recuperate. Ghenia Farm de la Balaciu, Ialomița, este una dintre fermele care au colaborat cu această companie. De fapt, existența ei este strâns legată de încercarea Tnuva de a se impune în România. Cum a rezistat după plecarea partenerului său israelian și ce se întâmplă astăzi cu unitatea am aflat de la Burg Nadav, șeful fermei Ghenia.

12 ha, 500 de vaci și 6 milioane de euro

Ferma de la Balaciu, o investiție 100% israeliană, a fost înființată în 2010 cu scopul de a deservi întreaga producție de lapte a companiei Tnuva. Aceasta a fost rațiunea investitorilor străini atunci când și-au propus să testeze existența în țara noastră. Planul acestei colaborări a fost valabil doar doi ani. După acest răgaz a început adevărata provocare. Retragerea companiei israeliene din România a impus un nou sistem de funcționare, iar prima prioritate a fost căutarea unui partener care să preia producția de lapte. Cert este că planul de management adoptat a funcționat, iar Ghenia Farm a supraviețuit după plecarea Tnuva. Astăzi ferma are 500 de vaci mulgătoare, plus 400 de viței, se întinde pe 12 ha și are în structura sa două grajduri, sală de muls, spații de depozitare pentru furaje, lagună pentru dejecții. În total vorbim despre o investiție de 6 milioane de euro. Toată tehnologia implementată în fermă are „etichetă“ israeliană. În sala de muls se mulg 40 de exemplare odată, iar laptele este colectat în tancul de răcire.

În grajd confortul vacilor este asigurat vara printr-un sistem de ventilație cu aspersoare. Temperatura este menținută sub control de ventilatoare ce funcționează de la 8-9 dimineața și până seara. Aspersoarele pornesc un minut și jumătate, după care se opresc trei minute. Apoi ciclul se reia. În zilele foarte călduroase, înainte de a intra în sala de muls vacile au parte de „dușuri“ menite să le răcorească. Practic, deasupra lor este activat un sistem de aspersie a apei. Iarna funcționează un sistem de încălzire. Inițial proiectul fermei de la Balaciu presupunea dezvoltarea unui nucleu de până la 1.200 de vaci mulgătoare și achiziționarea a minimum 200 de hectare de pe care să se asigure baza furajeră a unității. Aceste lucruri nu s-au mai realizat, iar necesarul de hrană al animalelor este cumpărat de la fermierii din zonă.

1,70 lei, un preț echitabil pentru litrul de lapte

Toate exemplarele de la ferma israeliană au fost atent selecționate. Unitatea a fost populată de la început cu 500 de vaci cumpărate din Germania. După doi ani au fost achiziționate, din aceeași țară, alte 130 de exemplare. Burg Nadav spune că a fost personal în Germania pentru a selecta exemplarele și că genetica aleasă este de top. Spune că a plecat în Germania pentru că aici nu ar fi găsit exemplare de calitate din această rasă specializată pe producția de lapte, Holstein. Vacile rămân în producție trei lactații, după care sunt abatorizate. Pe perioada verii, când este foarte cald, media este de 30 litri pe cap de animal. În cele două grajduri ale fermei sunt ținute patru grupe diferite de vaci, fiecare grupă având 120 de vaci mulgătoare. La grupa de juninci – exemplare aflate la prima lactație – media este de 30 de litri. Zilnic din ferma Ghenia se obțin 12.000 tone de lapte – 400.000 de litri pe lună. Întreaga producție este livrată către o fabrică de lapte din Brașov. Despre valorificare, Nadav Burg spune că cea mai mare problemă este vara, atunci când prețul de valorificare a laptelui este foarte mic, 1 leu/litru. Abia spre sfârșitul lui iulie prețul începe să crească. În opinia dlui Nadav, un preț echitabil pentru litrul de lapte ar fi de 1.70 lei. Astfel, spune el, ar putea obține și producătorii un profit rezonabil. Șeful fermei Ghenia spune că și sistemul de acordare a subvențiilor este problematic. Întârzierile frecvente îi determină pe israelieni, ca și pe fermierii români în general, să bată pasul pe loc cu investițiile. „De acordarea subvențiilor depind multe dintre investițiile ce trebuie făcute în fermă. Iar subvențiile și așa mici – 400 de euro pe cap de animal – se lasă așteptate. Cert este că după cei cinci ani de când suntem aici nu am câștigat aproape nimic. Avem multe pierderi, dar patronul spune să avem răbdare că o să fie mai bine.“

GALERIE FOTO

Laura ZMARANDA

Ferma cu viței pentru export

Comerțul cu vite a reprezentat, încă din cele mai vechi timpuri, una dintre ocupațiile de bază ale românilor. În special în zonele de munte, vițeii erau crescuți, apoi vânduți atât în estul, cât și în sudul României. În timpul regimului comunist, complexele de îngrășare a vitelor se înmulțiseră și se întinseseră în toată țara. Vițeii din România plecau cu vapoarele în lumea arabă, în schimbul petrolului, al portocalelor sau pentru produse textile. După 1989, lucrurile s-au schimbat brusc. Exportul s-a prăbușit, efectiv. Fermele au început să se închidă, una câte una. Cei care lucrau în ele au trebuit să se reprofileze. Ocupația lor, aceea de a crește viței pe care să îi vândă mai apoi marilor ferme ori abatoarelor, s-a transferat către gospodăriile țărănești, care mai îngrașă încă unu-doi viței pe lângă casă, ori către firmele străine, din vestul Europei. Există însă și excepții de la această regulă. Una dintre ele este Gheorghe Șarlea, din Blaj.

O fermă cu parteneri tradiționali din Grecia și Slovenia

Undeva, la marginea orașului Blaj, am văzut o vilă cochetă, în fața căreia se afla o grădină cu fel și fel de flori, atent îngrijită. Nimic nu te-ar face să te gândești că în curtea din spate se află o fermă zootehnică. Nici măcar o umbră de miros specific pentru astfel de locuri. Totuși, în curtea în care tocmai am intrat se află mai multe grajduri moderne, care adăpostesc momentan aproximativ 200 de viței, cu greutăți cuprinse între 100-150 kg și 300 kg. Aceasta este ocupația de bază a lui Gheorghe Șarlea: cumpără viței de la populație, îi îngrașă, apoi îi vinde unor ferme mari, de regulă din străinătate.

„Am parteneri tradiționali, din Grecia, Slovenia, firme din Constanța și din Oradea. Ei sunt cei care mă caută să îmi ceară viței. E o relație care s-a creat în 20 de ani de activitate. Oamenii știu că la mine găsesc marfă bună“, spune fermierul. Și, într-adevăr, așa este: vițeii sunt cu toții viguroși, bine îngrijiți și plini de blândețe. Cei mai mulți dintre ei sunt din rasa Bălțată Românească. „E o rasă care se face mai bine. Vițeii sunt mai spornici“, consideră dl Șarlea. Cu toate acestea, ici-colo se mai vede câte un Albastru belgian ori un Simenthal.

Utilaje mai ieftine în Polonia decât în România

Cam 200 de viței pe lună vin și pleacă din ferma de la marginea Blajului. Unii dintre ei rămân câte cinci – șase luni aici. Greutatea la care sunt cumpărați este de cca 100-150 kg. Când părăsesc grajdurile au deja peste 300 kg. „Am vândut și viței de un an, care aveau peste 500 kg“, spune fermierul.

Hrana pentru animale este preparată în fermă. Se folosesc mai multe rețete, în funcție de sezon și de greutatea vițeilor. Baza tuturor amestecurilor o constituie porumbul și șroturile de soia. Amestecurile se prepară într-un amestecător prevăzut cu un cântar electronic, care dozează ingredientele conform rețetelor selectate.

În ziua când am ajuns la fermă era o atmosferă de sărbătoare. Motivul îl constituia faptul că o nouă moară pentru cereale trebuia să sosească.

„Am vrut să iau una românească. După ce am tot căutat, am găsit ceea ce mă interesa la Salonta. Dar când am auzit prețul, m-am speriat! Până la urmă am ajuns în Polonia, unde am găsit o moară mai mare și mai modernă. Cu tot cu transport, e mai ieftină decât cea de la Salonta. Nu înțeleg cum se poate asta“, povestește Gheorghe Șarlea, în timp ce ne arată hala pregătită pentru instalarea noului utilaj.

Un alt motiv de bucurie îl constituia faptul că reușise să achiziționeze un camion pentru transportul vitelor. Mașina a fost cumpărată din străinătate, la mâna a doua. Dar este o mare realizare, căci înseamnă economii însemnate la cheltuielile de transport.

„Cerealele nu mai merită“

Pe lângă grajduri și hala pentru moară, în fermă se mai află și un șopron uriaș, care adăpostește utilajele agricole. Toate sunt orânduite așa cum numai în Ardeal sau în Germania se mai poate vedea. Parcă au fost aliniate cu rigla. Unul dintre utilajele de care este cel mai mândru este mașina care înfoliază baloții de lucernă, astfel încât să poată fi mai bine păstrați.

„Acum mai lucrăm cam 70 de hectare, în arendă“, spune fermierul. „Au fost ani în care lucram și câte 400 de hectare, tot numai porumb. La prețul actual al cerealelor însă, fără subvenție, nici nu mai merită să te apuci să cultivi cereale în zona asta.

Și cum încă nimeni n-a luat un leu subvenție...“

Totuși, pe pământul pe care îl are în arendă a cultivat 15 ha cu lucernă, 10 cu rapiță, alte 15 cu orz și a mai pus și ceva porumb, cât să fie asigurat cu un stoc minim pentru hrana animalelor.

„Cel mai important e să fii corect!“

Gheorghe Șarlea a început afacerea în 1994. Din 1996 lucrează pe spațiul actual. Inițial nu a avut decât un grajd și o hală. Încet-încet, de la an la an, a adăugat câte o construcție sau câte un utilaj. Tot așa au venit și clienții: unul după altul. Pentru că au fost mulțumiți, au păstrat relația. La fel și cei care îi vând vițeii mici. Oamenii știu că lucrează cu un partener corect.

„Cel mai important este să fi corect, că atunci lucrurile merg cum trebuie“, repetă fermierul.

Altfel, lucrurile nu sunt deloc chiar atât de simple cum ar putea părea atunci când le auzi povestite la un pahar de vin. A avea furnizori de viței mici și cumpărători pentru cei mari nu reprezintă decât capetele lanțului. Dar la mijloc se mai află o grămadă de verigi. De exemplu, mâna de lucru din fermă. În Blaj mâna de lucru reprezintă o problemă destul de mare. Mai multe firme mari, precum Bosch și altele asemenea, și-au deschis fabrici în oraș. Salariile oferite sunt motivante, așa că oamenii au dat năvală. Nici Gheorghe Șarlea nu-și plătește prost angajații, dar e mai comod să muncești în fabrică decât în grajd. Mai ales iarna...

O altă problemă – nu atât complicată, cât cronofagă – este obținerea actelor necesare pentru transportul și vânzarea animalelor. Sunt necesare certificate sanitar-veterinare pentru fiecare animal în parte. Apoi mai trebuie certificat că în regiune nu se înregistrează vreo epizootie. Toate acestea înseamnă timp și taxe.

Cea mai mare grijă, permanentă, este asigurarea stocului de hrană pentru animale. Permanent ochii fermierului stau ațintiți spre hambare, cântărind timpul pentru care mai ajunge hrana.

„Vedeți dumneavoastră, țăranii ar putea să crească și ei vite și ar fi bine de toată lumea. Numai că Guvernul – și ăsta, și alea de dinaintea lui – își fac batjocură de țărani. De exemplu, cu subvențiile. Suntem la jumătatea anului și încă n-au primit nici măcar un leu din subvențiile care li se cuvin“, crede Gheorghe Șarlea.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2016 – pag. 32-34

Pregătiri pentru exportul bovinelor vii în Turcia

În urma negocierilor purtate de ministrul Agriculturii, Achim IRIMESCU, cu omologul său turc, Faruk Çelik, precum şi a diligenţelor întreprinse de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) pe lângă instituţia similară din Turcia, autorităţile române au primit, în data de 9 iunie 2016, o scrisoare prin care partea turcă se arată deschisă să deblocheze importurile de bovine vii din România.

Menţionăm că negocierile purtate de miniştrii agriculturii din România şi Turcia s-au derulat, mai cu seama, în Marja Conferinţei Regionale a Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) pentru Europa, care a avut loc în Turcia (Antalya), în perioada 3-5 mai 2016.

În perioada imediat următoare, ANSVSA şi autoritatea veterinară turcă vor perfecta condiţiile de certificare.

Sursa: madr.ro

Reşedinţa de lux a vacilor Holstein din Olteniţa

„M-am născut, am dormit și am crescut în grajd“, asta spune Gheorghe Dume vorbind despre implicarea lui în zootehnie. Deși este bihorean, la momentul absolvirii facultății a primit repartiție guvernamentală, cum era pe atunci, la Călărași. Așa a ajuns la IAS Oltenița ca inginer agronom și și-a început cariera lucrând la orezărie. Mai târziu însă viața l-a dus către zootehnie. Iar deciziile luate în acest sens se pare că i-au fost de bun augur.

Agricultură la rang de performanță

Practic, cu excepția primilor 5 ani de lucru, întreaga viață a fost dedicată zootehniei. Ce a reușit să construiască cu toată această experiență și cu ce a rămas Gheorghe Dume acum, când este bunic cu două nepoțele, vă voi spune în cele ce urmează.

În prezent, fermierul din Călărași lucrează 2.300 ha, din care aproape 700 ha reprezentând „moșia“ lui Traian Băsescu de la Nana. Majoritatea cerealelor, rapița, floarea-soarelui, soia sunt vândute pe piața liberă. Astfel, această parte a afacerii asigură nu doar furajarea celor 1.300 de vaci Holstein, ci și lichiditățile pentru a susține perioadele critice, cum sunt cele de acum, când subvenția se lasă prea mult așteptată. În structura culturilor domină desigur lucerna, pentru că este cel mai ieftin furaj cu conținut proteic, porumbul siloz, grâul, rapița, orzul, porumbul și soia. La momentul sosirii mele în fermă depozitele de furaj erau cam goale, cum este și firesc în această perioadă a anului, însă în fiecare an aici se depozitează 12.000 de tone porumb siloz și 5.000 tone siloz de lucernă, fân și, bineînțeles, paie pentru așternut. Tot acest efort pentru a asigura bunăstarea animalelor, având în vedere producțiile pe care le oferă. „Avem în fermă 600 de vaci de lapte, restul tineret sau în diverse categorii de vârstă, până la 1.300 capete“, explică Gheorghe Dume. La un asemenea efectiv zootehnia nu se poate face decât la nivel de performanță, spun eu. Iar ceea ce am văzut în ferma domnului Dume confirmă acest lucru.

Investiții de ordinul milioanelor de euro

În urmă cu doi ani, fermierul a demarat construc­ția unui grajd considerat de 5 stele în confortul animalelor, însă și costurile au atins 3 mil. euro. Investiția a presupus nu doar grajdul în sine, ci și 270 de vaci, plus instalațiile încadrate de furnizorii de echipamente pentru zootehnie în conceptul „Ferma Viitorului“.

Grajdul care poate adăposti 700 de vaci de lapte este unul deschis, cei doi pereți laterali fiind prevăzuți cu prelate folosite doar iarna, pe timp de viscol, ceea ce asigură o foarte bună aerisire. Pe timpul verii se asigură o temperatură suportabilă pentru animale prin sisteme de ventilație și spray-ere, care împrăștie mici vapori de apă. Toate sectoarele funcționale cum sunt mulsul, selecția, furajarea, odihna se regăsesc perfect în structura clădirii, facilitând circulația animalelor în funcție de nevoi.

Mulsul este asigurat de 4 roboți care își fac treaba ori de câte ori este nevoie, fără a cere o mărire de salariu. „Vacile se mulg la robot de fiecare dată când au nevoie. Sunt vaci care au producție mare și se mulg de 4-5 ori pe zi, iar cele cu producție mică de 2 ori pe zi“, afirmă domnul Dume. Ce mi s-a părut important este faptul că brațul automatizat al robotului știe să curețe ugerul, să-l stimuleze, să facă mulsul propriu-zis și să se dezinfecteze după fiecare muls. Iar senzorii de detecție a ugerului îi permit din 3-4 mișcări să poziționeze duzele exact pe mamelonul corespunzător. În acest fel laptele nu intră în contact cu aerul, el este preluat din uger și trimis printr-un furtun direct în tancul de răcire.

Adaug aici și sistemul informatic de management zilnic al cirezii, ca și sistemul de circulație a animalelor. Respectând un singur sens de mers, animalele merg singure la muls, nu sunt mânate de nimeni, însă zgarda de la gât prevăzută cu un cip este detectată de un cititor și acesta acționează mecanic anumite porți pentru a permite animalului să meargă spre zona de muls sau nu. Dacă a fost mulsă și ea ar mai vrea să revină nu este lăsată, este trimisă înapoi la mâncare. Totuși, m-am întrebat ce le determină să meargă spre roboții de muls și am aflat chiar de la fermier. „Odată cu mulsul li se administrează și o cantitate mică (aproximativ 1 kg) de concentrate“, ciocolata cum o numește fermierul.

Sistemul de adăpare este la liber prevăzut cu un flotor care permite animalelor să aibă apă proaspătă tot timpul, iar curățenia stă în grija unui plug raclor automat, care funcționează non-stop. Pentru poziția de masă a fost creată o suprafață mai înaltă astfel încât vacile să nu stea în drumul instalațiilor de curățare.

Furajarea stabilită de un nutriționist se bazează pe un singur fel de mâncare, diversificat în 15 rețete, în funcție de perioada în care se află animalul: lactație, înțărcare, înainte de fătare, după fătare, producție înaltă sau scăzută. „Sunt animale în fermă care dau 50-60 litri și nu poți obține asemenea producții decât cu furaj de calitate asigurat de utilaje performante. Noi, văcarii, preferăm producțiile constante și mai puțin vârfurile, pentru că de regulă acelea au și pro­bleme de sănătate. Am avut vaci care au dat 15.000 de litri/lactație, însă le-aș vrea pe toate la 10.000 litri/lactație“, declară fermierul.

În ceea ce privește confortul imediat al animalelor mai amintesc doar de echipamentele care permit pedichiura vacilor, saltelele cu burete acoperite cu cauciuc pentru orele de repaos și periile pentru masaj. Nu am văzut însă boxe pentru muzică, dar fundalul sonor este asigurat de ciripitul păsărelelor, grajdul fiind deschis, așa cum am mai spus.

Utilajele, cheia productivității

România are nevoie de tehnologie, iar Gheorghe Dume a înțeles că fără utilaje performante ferma de vaci nu ar putea avea producție mare de lapte. „Fără o productivitate mare nu putem face față crizei laptelui care este acum. Trebuie să creștem producția și să scădem costurile pentru a putea rezista. O să vină și vremuri mai bune, dar măcar să trecem de acest hop. Este important ca amestecul care se dă la furajare să fie cât mai bine făcut, să nu fie tocat foarte mărunt și animalele să nu poată alege. Pentru că, normal, dacă ar putea alege ele ar lua numai concentratele și atunci ar face acidoză, s-ar îmbolnăvi. Pentru această operațiune am achiziționat de la Farm Tech România o remorcă tehnologică autopropulsată marca Strautmann care face amestecul. Până să avem acest utilaj aveam nevoie de 3 oameni care să pregătească mâncarea pentru animale. Acum costurile sunt mai mici, consumul de motorină s-a redus, avem nevoie de un singur om și de mult mai multă precizie pentru că remorca știe cu ajutorul unui soft în care este introdusă rețeta ce ingrediente să încarce și când să se oprească. Până ajunge remorca în fermă buncărul le toacă, le amestecă și le împrăștie la timp. Și mai este ceva: mulțumirea mecanicului care conduce acest utilaj. De la aceeași companie am cumpărat două încărcătoare Sheffer mari și două mai mici, care au înlocuit vechile încărcătoare frontale“, spune mulțumit proprietarul fermei Uniprod din Oltenița.

Griji pe măsura investițiilor

Să faci agricultură pe 2.300 de hectare și zootehnie cu peste 1.300 de bovine înseamnă să atingi un nivel de performanță. Acest lucru ar trebui să-ți dea mândria, satisfacția, dar și răsplata cuvenită. În România însă și bogații plâng câteodată. Investițiile uriașe făcute cu credite la fel de mari țin multe afaceri pe muchie de cuțit. Este scenariul pe care îl trăiește și Gheorghe Dume, unul dintre fermierii mari ai județului Călărași.

În finalul vizitei mele am pus degetul pe rană și am întrebat: „Subvențiile le-ați primit?“ și dintr-o dată tonul discuție s-a schimbat, iar învălmășeala de cuvinte care a urmat a venit ca un vulcan eliberat de supapa destăinuirii.

„Cel mai tare ne supără că suntem considerați niște hoți, niște îmbogățiți. Chiar și atunci când se dau subvențiile sunt puse tot felul de piedici, de parcă am fi ultimii hoți. Acesta este motivul pentru care de 10 ani nu am accesat niciun fond european. Pentru noi nu este rentabil. Ți se dau 40-50% din care 10% merge la consultanți, pentru că asta e, cineva trebuie să facă proiectul. Mai aștepți doi ani și apoi primești tot felul de controale care te-ar putea face să dai și banii înapoi. Revenind la subvenții, nu am primit până la această oră (13.05.2006) niciun leu. Vă dați seama ce investiții am făcut, cam ce credite avem de rambursat. Problema este că încă nu se știe ce se va da la vacă. Dacă la câmp se știe cât vom primi, când vom primi, la vacă nu se știe absolut nimic.“

Am vrut să restabilesc armonia în sufletul interlocutorului și în dialogul nostru, așa că am întrebat și de viitoarele obiective, iar răspunsul a venit de data aceasta cu plăcere. „Avem de gând să mai facem un șopron pentru viței. Vor fi perioade și cu 100 de fătări și avem nevoie de spațiu. Apoi este posibil ca la anul să facem un grajd pentru tineret în continuarea acestuia. Cam atât pentru mine“, încheie Gheorghe Dume, amintind de noua generație care, dacă își va dori, va continua dezvoltarea fermei.

GALARIE FOTO

Patricia Alexandra Pop

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 34-36

O fermă integrată, ca răspuns la criza laptelui

Creşterea vitelor a fost dintotdeauna una dintre activitățile de bază ale agriculturii româneşti. Însă, în ultimii ani viaţa fermierilor a devenit tot mai grea. Asta în ciuda noilor utilaje şi a tehnologiilor tot mai performante care apar în fiecare zi. Cel puţin aşa vede lucrurile Constantin Şandru, care a reuşit ca în ultimii ani să realizeze o fermă integrată care nu se deosebeşte în niciun fel de cele din Germania, pe care le-a luat drept model.

O fermă ca-n Germania

Ferma lui Constantin Şandru se află undeva la marginea satului Mânărade, aparţinător de Blaj. Ceea ce impresionează încă de la prima vedere este curăţenia şi stilul curat, aerisit al clădirilor ce compun ferma, aşa cum se văd ele de la drum. Nu au aproape nimic în comun cu imaginea clasică, obişnuită, a unei ferme în care se cresc vaci. Câteva clădiri, cu un singur etaj, zugrăvite în crem, cu o pajişte în faţă, pe care paşte un ponei. Aşa apare ferma.

Cu toate acestea, imaginea este înşelătoare. Clădirile cochete adăpostesc, de fapt, un grajd ultra-modern pentru 200 de vaci de lapte, o sală de muls, adăposturi şi ţarcuri pentru vacile gestante, pentru viţei şi pentru juninci, precum şi hangare pentru utilajele agricole. În spate se mai află şi un siloz, iar o fabrică de procesare a laptelui este pe cale să îşi deschidă porţile. 538 ha de teren arabil întregesc zestrea fermei. Dar la toate acestea s-a ajuns abia după 16 ani de muncă şi cu o grămadă de cheltuieli. Mulţi bani, dar şi mai mult suflet.

Ambiţie, mândrie şi curaj – secretele reuşitei?

„Am început această activitate în anul 2000, imediat ce am terminat armata“, povesteşte dl Şandru. „Timp de doi ani am avut undeva un spaţiu, apoi s-a ivit ocazia şi am putut să vin aici, pe locul fostului CAP“, îşi rememorează parcursul.

În anul 2005, prin intermediul unei asociaţii a fermierilor, a avut ocazia să viziteze mai multe ferme de vaci din Bavaria. A văzut acolo lucruri despre care nici nu se gândise că ar putea exista: grajduri înalte, semideschise, în care vacile se plimbau libere, săli de muls şi câte şi mai câte. „Ce am văzut acolo m-a ambiţionat. Adică de ce la ei să se poată şi la noi nu? Pe drumul de întoarcere le-am spus celorlalţi fermieri cu care călătoream că îmi fac şi eu o sală de muls. Au râs de mine, mi-au spus să nu uit. Ei bine, mă mândresc cu aceea că am avut a doua sală de muls din judeţul Alba!“, se mândreşte, pe bună dreptate, Constantin Şandru.

Cele mai importante realizări ale sale au fost posibile graţie accesării fondurilor europene puse la dispoziţie prin diverse programe şi a creditelor de la bănci. „În capitalism, fără credit nu se poate ajunge la o dezvoltare rapidă“, crede el. „De aceea, eu am încredere în bănci. Întotdeauna am considerat banca drept un partener, care, aşa cum eu vând lapte, vinde bani. Nu mi-a fost teamă să lucrez cu banca şi nu cred că am greşit.“ Cât despre fondurile europene, nu s-a temut să le acceseze. Până acum a derulat trei proiecte, toate trei finalizate cu succes. „Dacă de la început ai ştiut ce vrei şi ai făcut proiectul cum trebuie şi eşti corect, atunci nu are cum să nu fie totul în regulă, până la urmă“, consideră. Asta cu toate că este de acord şi că birocraţia îţi mănâncă o groază de timp şi, uneori, îţi consumă mai multă energie decât proiectul în sine.

Istoria unei reuşite...

vaci de lapte

Primul proiect a fost cel prin care a construit un grajd modern pentru 40 de capete de vite, o sală de muls şi a achiziţionat 35 de juninci. Valoarea totală a proiectului a fost de 170.000 euro. Aceea a fost doar încălzirea. A urmat cel de-al doilea, în cadrul căruia a achiziţionat utilaje agricole pentru cultură mare. Astfel îşi asigura hrana pentru animale la preţuri de cost mult diminuate. Valoarea fondurilor alocate a fost de 450.000 euro. Ultimul proiect, dar şi cel mai ambiţios, a atras 710.000 euro. Cu aceşti bani a construit un adăpost modern pentru 200 de capete şi un siloz cu uscător.

Acum ferma lui Şandru are 400 de vaci, 538 ha de teren lucrat, majoritatea în arendă, utilaje şi tot ce mai are nevoie o fermă modernă.

Aproximativ jumătate din teren este cultivat cu porumb, cam o treime cu orz, iar restul cu lucernă. Producţiile sunt foarte bune, având în vedere regiunea: cca 7 tone porumb/ha,

5,5 tone grâu şi aproximativ 28 tone semifân la lucernă. Cerealele sunt uscate în utilajele proprii, apoi depozitate în silozul nou construit sau în magazii.

Sala de muls este dotată cu o instalaţie modernă, cu 5 x 2 posturi, cumpărată din Franţa.

Viţeii sunt hrăniţi cu ajutorul unei instalaţii computerizate. Un senzor citeşte chipul fiecărui viţel şi îi eliberează laptele dintr-o tetină, în limita raţiei alocate. Dacă aceasta a fost consumată, animalul nu mai primeşte alta, până la expirarea timpului hotărât pentru consumul fiecărei porţii.

Producţia de lapte ajunge la 90.000 litri/zi.

... şi dezamăgiri şi incertitudini pentru viitor

Ultima investiţie este o fabrică de procesare a laptelui. Pentru construcţia acesteia din urmă, fermierul a folosit fonduri proprii. „Cheltuielile s-au ridicat la peste 200.000 euro“, spune el. Capacitatea de procesare va fi de 5.000 litri lapte/8 ore.

„Am construit fabrica pentru că aşa sper să pot face ferma mai rentabilă. Acum câţiva ani, când am dezvoltat-o, erau vremuri bune. Laptele avea preţ. Apoi a scăzut într-una. În 2011 primeam 1,4 lei/litru + TVA + bonificaţie pentru calitate. În 2012 a scăzut la 1,4 lei/litru. Acum primesc 0,9 lei/litru. Aş putea produce 5.000 litri/zi, la cât am calibrat fabrica pe schimb, dar nu mă motivează nimic. Dacă, în schimb, îmi procesez singur laptele, beneficiul va creşte“, mărturiseşte fermierul.

„Scăderea continuă a preţurilor a condus la decapitalizarea fermierilor, de la an la an. E un an prost, vine şi al doilea la rând, dar când sunt atâţia, cât să poţi să duci? Reducerea TVA-ului a fost ca o gură de aer, altfel mai mult de jumătate dintre fermieri ar fi dispărut“, consideră Constantin Şandru. „Subvenţiile nu le-am primit nici până acum, preţurile sunt cum am spus, oare unde o să ajungem? Ce mă deranjează foarte mult când vine vorba de subvenţii este că suntem priviţi ca nişte cerşetori. De ce nu vor unii funcţionari să priceapă că sunt banii pe care îi primesc toţi fermierii din Europa de la UE, că nu sunt o pomană ? De ce nu ne privesc ca pe nişte investitori, cum suntem de fapt?“ se plânge.

„Tocmai ca să-i trezesc pe oameni, mi-am desenat tricolorul pe etichetele pentru produsele fabricii. Vor fi produse integral româneşti. Oamenii ar trebui să înceapă să mai limiteze accesul străinilor, atât la dobândirea de terenuri, cât şi pe piaţa de produse. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar ar trebui să ne purtăm cu ei cam cum se poartă şi ei cu noi!“, îndeamnă fermierul transilvan.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 28-30

„Creșterea bovinelor este de acum o pasiune“

Titi Vlad, așa cum este cunoscut fermierul din satul Floroaia, oraș Întorsura Buzăului, crește 43 de vaci rasa Bălțata Românească, iar ca să le asigure nutrețul, un fân de poveste și siloz de porumb făcut după rețeta unui sas, lucrează 15 ha de teren în nu mai puțin de 37 de parcele.

O vizită în Elveția l-a convins că se poate trăi bine crescând vaci de lapte

Dar, din păcate, România nu e nici pe departe Elveția. Așa că, deși din 1996 s-a hotărât să înmul­țească vacile (întotdeauna a avut 2, 3 vaci în curte) în urma unei vizite prin fermele din Alpii elvețieni, iată că acum se vede nevoit să le vândă unui investitor și, pentru că nu poate fără ele, condiția vânzării a fost să se ocupe de bunul mers al acelei ferme. Dar, din câte am observat, Titi Vlad încă mai așteaptă o minune care să-l oprească din acest gând.

De curând a vizitat și Austria. Tot ferme de vaci din zona montană. Așa a aflat că prețul laptelui acolo este de 0,28-0,31 euro, fără alte subvenții. În total, cu sprijinul pe produs și alte componente (gen indici de calitate – grăsime, proteină etc.), fermierul austriac vinde cu 0,53 euro/l de lapte, iar el este nevoit să vândă cu 90 bani/l. A achiziționat și un automat pentru lapte pe care l-a montat într-un magazin din oraș unde vinde cam 50 l/zi cu 2,5 lei/l. „Îmi asigură banii de motorină și de pâine zilnic, altfel aș fi nevoit să mă împrumut așa cum am făcut-o astă toamnă. Am luat 6.500 euro în speranța că îi voi înapoia când primesc subvenția. Iată că a trecut o jumătate de an aproape și nu am primit nimic“, spune, vădit supărat, fermierul din Floroaia. Se bucură că băieții au ales să se angajeze, că altfel s-ar fi certat în fiecare zi pe neajunsuri. Băiatul cel mare a absolvit economie și management agricol, iar cel mic agromontanologie ca să fie fermieri, într-o zi. Dar acum nu îi mai îndeamnă să o facă, ba dimpotrivă și-a pierdut orice spe­ranță în viitorul acelei ferme visate în munții din Elveția.

43 de nume și o poveste

Tehnician veterinar de meserie, Titi Vlad s-a străduit să creeze un nucleu de performanță. Prin metisări cu Red Holstein și Fleckvieh a urmărit să obțină vaci cu ugerul prins mai sus pentru a evita bolile specifice, dar și o creștere a productivității. Recordul a fost de 35 l/zi. Acum are o vacă de 5 ani care a dat la a treia fătare 33 l/zi. Este o fiică a taurului Bombas. Am văzut și o junincă gestantă complet albă, deși e o Simmental care nu a vrut să se bălțeze, obținută cu un tată de la Semtest BVN, taurul Imposium. Deși mama ei avea doar 400 kg, juninca are deja peste 550 kg. Media lactaților pe fermă e undeva la 21 - 23 l/cap de vacă, dar nu își permite să le alimenteze cu concentrate. Folosește doar maxi­mum 2 kg de uruială/cap de vacă/zi (amestec de cereale măcinate).

De la prima vacă cumpărată după vizita în Alpi (care avea 10 ani atunci) a obținut 7 produși femelă (a reformat-o după 20 de ani). Dar fermier a fost tot timpul după ce s-a căsătorit. Avea la un moment dat 80 de porci la îngrășat și șase vaci. În plus, muncea ca tehnician veterinar, o muncă care îl „răpea“ și noaptea, chiar și de la nunți, iar o dată și de la slujba de Înviere.

Are tot efectivul în COP, dar la doar 23 de vaci se încadrează pentru sprijinul cuplat. I-am spus că ministrul a promis că sprijinul cuplat va fi mai mare decât oriunde în Europa, dar Titi Vlad a subliniat: „Nu mai zic și nu mai cred nimic până nu văd banii în cont“.

De fonduri europene nu prea mai vrea să audă. A accesat Măsura 141 și, după 3 ani, fondurile i-au fost suspendate deoarece a uitat să treacă 5 ari de cartofi puși într-o grădină. Ar fi putut accesa copiii săi pe Măsura 6.1, dar nu le-a recomandat pentru ca nu cumva, într-o zi, un reprezentant APIA mult prea exigent le-ar găsi o virgulă pusă aiurea și le-ar strica viitorul. Așa că va face tot ceea ce poate doar din munca sa.

Muncește 15 ha în 37 de parcele...

Tractor U 445 si tractoras Pasquali 986

...ceea ce este foarte dificil. Utilajele sunt pe măsura acestui tip de activitate. De la „măgărușul“ fermei, un tractoraș Pasquali 986, până la tractorul U 445 pe care l-a cumpărat de nou tatăl său (87 ani acum) și pe care l-a trecut de 2 ani pe numele lui. Am mai văzut un tractor cu încărcător frontal, cumpărat la second-hand ca toate celelalte utilaje, exceptând U 445 și cositoarea. Are o presă de balotat cu care a făcut cei 7.000 de baloți de fân, dar și cei 9.000 de baloți de paie. Ca să transporte baloții a cheltuit ceva bani. În plus, la paie a balotat de 2 ori mai mulți, pentru că cei 9.000 de baloți au fost obținuți dintr-o prestație gen jumătate-jumătate cu deținătorii terenurilor cu păioase. O parte din teren îl are arendat în sistemul transilvănean (adică proprietarii iau subvenția și el le mai oferă aproximativ 100 euro/ha). Așa e când ai atâtea vaci și e atât de puțin teren disponibil. Anul trecut a obținut și circa 200 t de porumb siloz de pe 7 ha, un hibrid de la Pioneer. În rest, fân și prima coasă semifân. Dar un fân care are o compoziție florară deosebită. Lucerna nu merge în această zonă din cauza condițiilor meteo dificile.

Sper că Titi Vlad va continua să crească vaci pentru că, așa cum spune, „creșterea bovinelor este de acum o pasiune și mă străduiesc ca tot ceea ce fac să devină și performant“. Se simte dragostea pentru această muncă extrem de grea. O muncă care, ca și cea de tehnician veterinar, nu îi lasă nicio zi liberă. Doar atunci când a fost imobilizat după un accident cu tractorul la transportul fânului. Și speră să nu-și mai ia liber până când va trece „dincolo“. Deși, după cum am văzut eu, Titi Vlad și în rai va fi tot fermier!

dozator lapte

Tudor CALOTESCU

Grație culturilor organice vacile din SUA sunt hrănite cu porumb românesc

America exportă mai multe cereale decât orice altă țară dar când vine vorba de cerealele utilizate în SUA pentru producția de alimente organice acestea sunt importate din țări precum România și India iar achizițiile din aceste țări s-au dublat anul trecut, informează Bloomberg citând datele furnizate de Guvernul SUA.

Motivul îl constituie faptul că fermierii din Midwest preferă în continuare culturile de organisme modificate genetic și de asemenea utilizează chimicale refuzate de industria organică. Chiar dacă culturile organice reprezintă o mică parte din piața de cereale din SUA, ea crește rapid. Consumatorii și-au triplat achizițiile de alimente organice în ultimul deceniu la peste 35 de miliarde de dolari, în 2014. Cererea pentru cerealele organice a crescut, astfel că importatorii profită de dolarul puternic pentru a-și majora achizițiile de peste hotare.

"În fiecare an cererea se îndepărtează de oferta existentă în SUA. Dacă există o cerere pe piață va exista cineva care să o satisfacă dar aș prefera să fie acoperită de fermierii americani", a declarat Lynn Clarkson, președintele companiei Clarkson Grain Co., un furnizor de porumb și soia organice.

Datele furnizate de Departamentul american al Agriculturii (USDA) arată că importurile de porumb organic s-au triplat anul trecut, ajungând la 303.645 tone, în principal din România și Turcia. În plus, achizițiile efectuate în lunile ianuarie și februarie ale acestui an au fost de cinci ori mai mari decât în perioada similară a anului trecut. De asemenea, în 2015 importurile de soia organică, în principal din India și Ucraina, au crescut cu 45%, până la 317.284 tone, iar în primele două luni ale acestui an s-au dublat. În total, valoarea importurilor de porumb și soia organice s-a ridicat anul trecut la 353,5 milioane de dolari.

Odată cu creșterea cererii se majorează și diferența de preț între culturile organice și cele convenționale. Prețurile spot la porumb furajer organic a fost, în medie, de 8,06 dolari per bushel în săptămâna care s-a încheiat la 26 martie, comparativ cu prețul 3,77 dolari per bushel pentru porumbul convențional înregistrat marți la Chicago Board of Trade. În ceea ce privește soia organică, prețul mediu este de 17,04 dolari per bushel, față de 9,5575 dolari per bushel pentru varianta convențională.

În pofida acestei diferențe de preț, furajele organice reprezintă o mică parte din oferta de cereale de pe piața americană. De exemplu, în 2014, doar 0,2% din suprafețele cultivate cu porumb și soia în SUA au fost alocate soiurilor organice. Unul dintre motive îl reprezintă costurile asociate cu renunțarea la semințele modificate genetic precum și la îngrășămintele pe care majoritatea fermierilor americani le utilizează. Producția la hectar pentru culturile organice este mai mică și există un risc crescut de pagube provocate de dăunători și buruieni. În plus, tranziția de la culturile convenționale la cele organice durează trei ani, perioadă în care costurile vor fi mai mari iar cerealele recoltate nu vor primi un preț similar cu cel pentru culturile organice.

AGERPRES

Producătorii de lapte solicită Guvernului o subvenție de 50 de bani pe litru pentru a depăși criza în care se află

Producătorii de lapte din România solicită Executivului o subvenție de aproximativ 50 de bani pe litrul de lapte pentru a putea traversa criza cu care sectorul se confruntă, având în vedere că în celelalte țări europene producătorii primesc astfel de subvenții.

"Dacă ne uităm la ce se întâmplă în Europa, o subvenție de 0,5 lei pe litrul de lapte conform ar fi un sprijin pentru ferme, până când condițiile de piață se vor schimba. A existat o subvenție de 0,3 lei pe litru, în perioada 2007 — 2010, fapt care ne-a ajutat să progresăm", a declarat, luni, Nicușor Șerban, președintele Asociației Crescătorilor de Vaci, Holstein RO.

Potrivit acestuia, prețurile primite de fermieri pe lapte la poarta fabricii sunt foarte mici și duc la închiderea fermelor.

"Avem producții similare cu fermele din Vest, producem la costuri similare, dar ei pot să vândă în România mai ieftin laptele decât noi — și mai au și costuri de transport", a spus Șerban.

El a adăugat că, în majoritatea țărilor din Europa, pe fondul crizei laptelui generată de scăderea consumului, s-au luat măsuri de sprijin pentru fermieri. "În România nu s-a înțeles că, dacă nu se intervine repede, riscăm ca, după câțiva ani, să nu se mai consume lapte și produse din lapte decât din afara României", a adăugat Nicușor Șerban.

Acesta a atras atenția asupra faptului că, în ultima perioadă, la poarta fermei prețul a scăzut cu 30% — 40%, însă la raft prețurile nu au coborât nici în urma reducerii TVA.

"Distribuția profitului pe lanțul de distribuție nu este tocmai corectă", a adăugat fermierul citat.

În această perioadă, laptele la poarta fermei este plătit, în funcție de cantitatea livrată, cu o sumă între 0,7 și 1,25 lei pe litru, mai spune reprezentantul Holstein RO.

La rândul său, președintele Pro Agro, Emil Dumitru, a arătat că și datele Comisiei Europene indică faptul că prețul de achiziție la poarta fermei este foarte mic în România.

"Vrem să atragem atenția autorităților, ministrului Agriculturii, că este o criză a laptelui și ar trebui să se ia măsuri pentru a se subvenționa pierderile de venit, având în vedere că și alte state au adoptat scheme de sprijin pentru fermieri", a subliniat Dumitru.

Producătorii de lapte mai spun că, în cazul în care autoritățile nu iau măsurile necesare, vor organiza proteste în stradă.

AGERPRES

Ferma de vaci a familiei Milanovici, un model de exploatare în Teleorman

Totul a plecat de la seniorii familiei, însă astăzi este desăvârșit de noua generație: cei 4 copii, nurorile și ginerii soților Milanovici. O familie care a știut să-și reunească toți membrii pentru a trage împreună de hățurile afacerii pe care o dezvoltă în domeniul vegetal și zootehnic. Mentalitatea sănătoasă implementată copiilor de mici, cultivarea gustului pentru bani, dar și precauția de a investi au dus la dezvoltarea unei ferme model care a înghițit deja peste 1 mil. de euro și al cărei apetit nu se oprește aici, dat fiind că și afacerea este în plină dezvoltare.

Aptitudini de antreprenor dobândite în copilărie

Interlocutor ne-a fost Ioana Popescu,

Ioana Popescu la ferma familiei Milanovici

32 de ani, una dintre fetele soților Milanovici, responsabilă cu administrarea personalului, contabilitatea primară, relația cu clienții, furnizorii, aprovizionare sau desfacere, iar în acest caz și purtătoarea de cuvânt a fermei. Parcursul ei în viață a fost bine gândit și direcționat de mamă, care la 15 ani o implica în activitatea fermei punând-o să calculeze și să dea arenda proprietarilor terenurilor pe care le lucrau. Apoi, la 18 ani, părinții i-au dat 1 ha, așa cum au făcut și cu ceilalți frați, pentru a învăța să câștige primii bani. În vara respectivă a cultivat pepeni și așa a plecat la mare pe banii ei. Mai târziu, după absolvirea facultății, a muncit în două bănci dar, deși câștiga 6.000 lei ca director de sucursală, a hotărât să plece de sub papucul multinaționalelor și să se implice 100% în afacerea familiei. Astăzi îi are alături pe fratele ei mai mare care se ocupă de partea vegetală a afacerii, în timp ce soțul și cumnatul au în grijă zootehnia. Părinții și cumnatele supervizează alte aspecte ale fermei, copiii, dar și propriile gospodării.

Un start bun asigurat de părinți

În acest caz părinții au fost întotdeauna un exemplu bun de urmat pentru tânăra generație. Ca deschizători de drumuri, în 1993 aceștia au început să facă primele investiții în agricultură. Au cumpărat teren, au luat și în arendă, iar în 1996 s-au avântat cu curaj și în zootehnie. La vremea respectivă ferma număra doar 10 vaci de lapte și deținea o suprafață de 150 ha. Acum unitatea din comuna Furculești lucrează 660 ha, din care 100 ha în proprietate, și are 123 de capete de bovine adăpostite într-un grajd ultramodern. Fiind vorba de o fermă cu vaci de lapte, rasa care domină efectivul este Holstein, Holstein Red. „Pe lângă vacile pe care le-am cumpărat pentru noua fermă, am păstrat și câteva exemplare de Bălțată Românească, am făcut o selecție și am oprit animalele care au o productivitate bună. Mai avem doar 20 de vaci din lotul vechi. În schimb, avem 17 viței cu o vârstă până în 3 luni, 4 viței proaspăt înțărcați și 12 viței cu vârste între 6 și 12 luni. Restul de efectiv înseamnă vaci gestante și vaci în lactație“, ne explică Ioana Popescu.

Ferma de vaci a familiei Milanovici 2

Întreaga producție, procesată la Giurgiu

La momentul vizitei noastre în fermă erau mulse 65 de vaci de lapte, însă pe parcursul anului numărul lor fluctuează în funcție de perioada de gestație. Producția obținută ajunge la 25 litri/cap de animal și este preluată de o fabrică de procesare a laptelui din Giurgiu la un preț acceptabil în baza unei colaborări de 9 ani. În opinia tinerilor fermieri, prețul nu este extraordinar, mai ales că a scăzut față de anul trecut însă, în condițiile în care își obțin singuri furajul, îl consideră acceptabil.

Pentru a atinge acest nivel de producție animalele sunt atent hrănite. „Avem o echipă de medici veterinari și un nutriționist cu care colaborăm. Mergem pe două rețete de furajare, vacile de lapte primesc o rețetă care include lucernă, paie de grâu sau de ovăz, porumb siloz, amestec de cereale, diferite concentrate în funcție de perioada lor de lactație, premixuri (bicarbonat de sodiu, carbonat de calciu). De partea de nutriție se ocupă un nutriționist, noi doar punem în aplicare rețetele stabilite de el. Ele se fac în funcție de nivelul de grăsime, de proteină pe care vrei să-l obții în lapte“, afirmă Ioana Popescu.

Viitorul afacerii, dezvoltarea

Ferma familiei Milanovici are deja un parcurs ascendent, însă investițiile nu se opresc aici, mai ales că numărul de animale nu atinge capacitatea maximă a noului grajd. În acest sens, obiectivele prioritare au în vedere achiziționarea unui nou lot de 60 de vițele gestante pe care au de gând să le aducă din Ungaria sau Slovenia, construirea unui fânar și un alt adăpost pentru tineret. „Avem nevoie de acest fânar, vrem să facem o celulă din beton pentru porumbul siloz, care este foarte important în alimentația lor. Toate investițiile acestea ar presupune circa 300-400.000 euro, bani pe care sper să-i obținem tot din fonduri europene, pe noul PNDR“, declară încrezătoare tânăra. Pentru că ferma pe care o dețin ar putea constitui un model pentru fermele mici și medii din România, am rugat-o pe Ioana să-mi spună ce crede că ar trebui să facă cei care vor să-i urmeze exemplul. Iată și răspunsul: „Eu cred mult în afacerile de familie. Acestea au un viitor, doar să își dorească să acceseze fonduri europene, să-și dorească să evolueze. UE ne solicită să producem lapte conform, pentru asta România trebuie să se modernizeze, să se retehnologizeze ca zootehnia să meargă mai departe. Apoi, este important să ceară ajutor celor care se pricep în domeniu. Să întrebe, să meargă să viziteze ferme, să asculte părerile unor tehnologi. Eu am făcut prospectare 2 ani, am vizitat ferme aici, în România, și mi-am dat seama că zootehnia pe care o făceam anterior nu era ceea ce trebuia pentru vremurile pe care le trăim. Am cunoscut proiectanți, arhitecți, zootehniști, medici veterinari mult înainte de a începe afacerea.“

Ferma de vaci a familiei Milanovici

Un grajd de 1.034.000 euro

Vechiul grajd în care au fost crescute primele animale nu a fost pe placul tinerei generații. „Investiția în noul grajd a început în 2012 ca proiectare și a fost implementat în 2014-2015. Am apelat la fonduri europene, valoarea totală a proiectului fiind de 1.034.000 euro, din care 50% din valoare a fost asigurată de noi prin cofinanțare (fonduri proprii și credit bancar). Construcția a fost gândită pe o structură metalică, cu o capacitate de 200 de capete. Hala este împărțită în două, cu spațiu pe mijloc, pentru a permite intrarea remorcii tehnologice cu care se face furajarea animalelor. Acestea sunt așezate pe categorii, pe partea stângă avem spațiu cu cușete individuale pentru vaci în lactație, iar pe partea dreaptă stații cu așternut permanent de paie pentru maternitate, infirmerie, tineret. Tehnologia a fost gândită astfel încât fluxul tehnologic să fie cât mai bun în grajd“, spune tânăra întreprinzătoare.

Patricia Alexandra POP

Creșterea bubalinelor, rentabilă chiar și în lipsa subvențiilor

Așa susține Adrian Bota, directorul SCDCB Șercaia. Mai mult decât atât, afirmă că a crescut cu lapte de bivoliță. Iată că acum conduce destinele cercetării și dezvoltării pentru această specie în România și, chiar dacă au fost momente în care ar fi vrut să renunțe, acum este mai hotărât ca niciodată să continue. În septembrie 2015 a împlinit 22 de ani de când este angajatul stațiunii, iar de peste 16 ani este director.

SCDCB Șercaia, un aspect îngrijit, dar cu clădiri vechi

În fiecare an conducerea cosmetizează exteriorul sediului, dar igrasia roade colțurile fără milă. Clădirile nu au stâlpi de rezistență și cărămizile sunt parcă așezate direct pe sol. Nici urmă de temelie. Adevărul e că au fost construite prin 1950. Stațiunea a fost înființată abia în 1981. Până atunci aici a ființat ferma de vaci nr. 8 a IAS Făgăraș care, din cauza condițiilor pedoclimatice, avea pierderi mari cauzate de o morbiditate și mortalitate excesive.

Adrian Bota dorește să acceseze Măsura 4.1 din noul PNDR pentru a moderniza exploatația. Cel mai mult vrea să construiască un grajd nou, cu stabulație liberă, pentru că în cele de acum bivolițele sunt legate la iesle, iar curățenia se face manual. Se pare că, totuși, inițial grajdurile au fost dotate cu plug raclor. Instalația de muls este la bidon folosindu-se o linie de vacuum. Instalația asigură condiții foarte bune de muls, dovadă stă numărul total de germeni care nu depășește niciodată 100.000, chiar dacă pentru laptele de bivoliță este permis un NTG care poate atinge și 4.000.000. Acest tip de instalație nu a presupus inves­tiția într-o sală de muls care ar fi costat ceva bani. Dar, atunci când vor moderniza exploatația, își doresc o instalație de muls specializată pentru bivolițe pentru că timpul de stimulare la bivolițe este mai mare decât la vaca de lapte. Așa cum am văzut la Meșendorf.

SCDCB Șercaia mai are 500 de capete

Când Adrian Bota a venit în fermă, în 1993, erau 450 de bivolițe, iar înainte de Revoluție ferma a avut în jur de 900 de capete. Cel mai vârstnic exemplar, o bivoliță, are 23 de ani, iar în registru în dreptul ei sunt trecute nu mai puțin de 15 fătări. Longevitatea bubalinelor reprezintă unul dintre atuurile acestora în fața taurinelor. Apoi calitatea laptelui, în special aciditatea care este una dintre proprietățile cele mai importante ale acestui produs. Dar și grăsimea, în jur de 7%, sau cantitatea de proteine, care sunt superioare celui de vacă. Cu toate acestea, laptele de bivoliță are mai puțin colesterol decât cel de vacă. Laptele are o culoare albă, ca și cel de capră, iar iaurturile, dar și vestita mozzarella din lapte de bivoliță sunt produsele cele mai apreciate de către consumatori. Lactația medie se situează undeva la 1.700 l, iar maximul a fost de 2.300 l/lactație, spune directorul SCDCB Șercaia. Dar la început o mare parte din cantitatea de lapte este destinată creșterii vițeilor.

Carnea este folosită în țară aproape în totalitate pentru rețetele de mezeluri, la noi nefiind o piață formată pentru acest produs de nișă, susține conducătorul singurei Stațiuni de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Bubalinelor din țară.

Baza furajeră, asigurată de pe terenurile proprii

Stațiunea are 592 ha de teren agricol, care aparține în fapt Domeniilor Statului. Acestea sunt situate în lunca inundabilă a râului Olt și, atunci când sunt ploi în exces, cursul nefiind amenajat, de multe ori este inundat. De aceea anul acesta aveau doar 52 hectare cu porumb siloz. Lucernă nu prea mai pun pentru că e mult prea tentantă pentru hoții din zonă, iar ei nu au posibilitatea de a o păzi, spune cu regret directorul stațiunii. Ca hrană, bubalinele au cam aceeași rețetă de furajare ca taurinele. Furajele verzi, cele fibroase și suculentele le produc ei. Premixurile și concentratele le achiziționează de pe piața liberă. Mai dificil este cu managementul dejecțiilor. În mare parte gunoiul de grajd îl împrăștie pe terenurile aflate în administrare, dar cu costuri destul de mari. Poate de aceea din cei 21 de angajați doar trei sunt cercetători. Unul dintre ei, Florin Grigore, asigură și asistența veterinară. Au acum în derulare două teme de cercetare pentru MADR.

Investiția se recuperează greu

Ținând cont că un bivol se vinde cu circa 5.000 de lei (stațiunea nu vinde bivolițe de lapte), conform afirmațiilor lui Adrian Bota, l-am întrebat cam cât ar costa înființarea unei ferme și cam care ar fi profitul acesteia ca să fie viabilă economic. „După datele obținute în urma cercetărilor, o fermă cu 40 de bivolițe pentru lapte ar costa cam 100.000 de euro, o investiție destul de mare ținând cont că se recuperează mai dificil, deoarece profitul apare abia după al patrulea an.“ Cât despre eficiența economică, cercetătorul susține că activitatea de creștere a bubalinelor este rentabilă chiar și în lipsa subvenției. Acum, în Transilvania, există mai multe ferme familiale cu 20-50 de capete, dar cele mai multe exploatații au 2 sau 3 bivolițe. Cât privește exploatațiile mari, în afara stațiunii, mai știe doar de cea de la Meșendorf, care este o fermă modernă, a celor de la SC Transylvanian Natural Products SRL Rupea (o firmă cu acționariat britanic). Ferma aceasta deține o fabrică de procesare a laptelui în care preiau și laptele pe care stațiunea îl are disponibil. O parte din laptele de la SCDCB Șercaia se comercializează prin intermediul dozatoarelor din Făgăraș, la un preț de 4 lei/l.

Subvențiile ar trebui să stimuleze creșterea bubalinelor

Pentru ca acest sector să revină măcar la potențialul de dinainte de 2003, când în țară erau ceva mai mult de 56.000 de capete, numărul bubalinelor ar trebui să crească de 3 ori. În urma numeroaselor sesizări ale stațiunii, dar și în urma rezultatelor cercetărilor din ultimii ani, Guvernul român a aprobat o hotărâre privind acordarea unui prim sprijin financiar crescătorilor de bivolițe de lapte din zonele defavorizate, în limita unui palfon de 30 de milioane de euro. Schema de ajutor specific se adre­sează deținătorilor a maximum 50 de bivolițe. Cuantumul ajutorului specific este calculat la 187,5 euro/cap.

Unul dintre crescătorii care se încadrează la această schemă este și Martin Muller, administratorul SC SobySolution, cel care deține păstrăvăria Albota de la Arpașul de Sus. Era înregistrat în Registrul Genealogic cu 44 de bivolițe de lapte. Am fost să văd cu ochii mei ce s-a făcut acolo și am fost mai mult decât plăcut surprins să văd o activitate agricolă complet închisă prin intermediul procesării și mai apoi al desfacerii directe în restaurantul de la pensiunea din la Albota, dar și la restaurantul din centrul Sibiului. Iată că, încetul cu încetul, conceptul de slow-foods prinde bine și la noi.

Revenind la bivolii noștri nu pot să nu aduc aminte cititorilor că laptele de bivoliță este recomandat pentru creșterea apetitului, pentru îmbunătățirea sistemului imunitar, dar și pentru a preveni anemia. Asta dincolo de gustul plăcut! M-aș bucura să-l pot cumpăra și în Capitală de la dozatoare de lapte crud, așa cum am reușit în Făgăraș. Dar până atunci va mai trece ceva apă pe Dâmbovița.

Tudor CALOTESCU

ACEBOP: Embargoul rusesc prelungește agonia fermierului român

Situația gravă din ultima perioadă cu care se confruntă fermierii crescători de porci din România trebuie adusă urgent la cunoștința consumatorilor.

Apelăm la presă pentru a face cunoscută situația reală a sectorului, care subjugă crescătorul  român de porci de mai mulți ani.

Prețul de vânzare la poarta fermei a atins, săptămâna aceasta, pragul de 3,5 ron/Kg, in timp ce prețul de producție al unui Kg de carne de porc este de aprox. 6,0 ron/Kg! Este cel mai mic preț de vânzare al porcului in viu din ultimii cinci ani, in timp ce prețul la raft al cărnii de porc a rămas neschimbat!

Dacă facem comparație cu Franța, prețul unui Kg de carne de porc astazi la poarta fermierului francez este echivalentul a aprox. 6,0 ron. In plus, Franța poate vinde porc viu către alte state membre, pe când România nu are acest drept.

Vânzarea porcilor vii din ferme  a devenit o mare problemă mai ales in contextul ultimelor 60 de zile, când piața a fost efectiv  invadată de carne provenită din Polonia, Ungaria, Germania.

Criza declanșată de embargoul rus la carnea provenită din Uniunea Europeană face ca previziunile pentru prima parte a anului 2016 să fie sumbre, aruncând fermierul român intr-un marasm economic și existențial fără precedent. Toate statele membre produc carne de porc. Piața rusă fiind inchisă, există un război al vânzărilor in care fiecare stat luptă cu armele pe care le are. Noi ne punem intrebarea: România are arme pentru acest război? Cum este protejat fermierul roman față de invazia de carne din statele membre?

Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine, Porcine din România solicită repoziționarea marilor retaileri față de prețul foarte mic al porcului la poarta fermei și monitorizarea urgentă de către Autoritatea de Concurență a situației prezentate, care aduce atingere fermierului și consumatorului român.

 Să aplicăm exemplul Franței, stat al cărui  Guvern  s-a aliat cu asociațiile  și  producătorii naționali, găsind pârghiile legale pentru limitarea și chiar interzicerea in supermarketuri  a comercializării produselor alimentare cu  origine străină.

Sursa: Asociatia Crescatorilor si Exportatorilor de Bovine, Ovine si Porcine din România (ACEBOP)

„Motorul“ care accelerează sectorul de creștere al rasei Angus

Despre tendința României de a asimila în sectorul zootehnic rasele de bovine pentru carne se vorbește deja de ceva vreme. Renumită pentru rezistență, fertilitate, dezvoltare rapidă, ușurința de a făta și pășunatul pe tot parcursul anului, rasa Angus a pătruns treptat în România. Directorul executiv al Asociației Aberdeen Angus, Aurelian Florea, interlocutorul de față, spune că de la 300 de exemplare din rasa Angus, câte existau în România anului 2008, astăzi s-a ajuns la mai mult de 9.000 de animale în rasă pură și la peste 3.600 de capete de metiși cu rasa Angus doar la nivelul asociației pe care o conduce (deține peste 80% din totalul bovinelor Angus din România). Deși asociația s-a constituit ca un „motor“ prin care să se accelereze ritmul de creștere a rasei Angus în țara noastră, și a reușit în mare măsură acest lucru, nu este încă suficient, spune dl Florea. Potrivit spuselor sale, acest sector are un important potenţial de creştere, iar cererea de carne de vită de pe piața românească este în creștere. În discuția avută pe marginea viitorului acestei rase în România, a afirmat că țara noastră dispune de condiții pedoclimatice extraordinare pentru creșterea vitelor Angus și că ar fi o șansă irosită să nu profităm și mai mult de acest avantaj. El mai spune că acest argument, coroborat cu tehnologia de exploatare simplă, cu costuri reduse față de cea pentru creșterea vacilor de lapte, a dus la dezvoltarea șeptelului de animale și la mărirea numărului de crescători care au aderat la asociație.

Astăzi Asociația Aberdeen Angus, prima din țară acreditată pentru COP la rasa Angus, are 470 de membri și, afirmă dl. Florea, tot mai mulți fermieri aleg să vină spre ea. Ca un răspuns față de deschiderea crescătorilor, asociația și-a stabilit obiective foarte clare prin care să vină în sprijinul lor. Un alt rol este acela de a ameliora și urmări progresul genetic al rasei în România. De altfel, asociația are planuri de a implementa împreună cu ANZ programul de ameliorare a efectivelor de bovine din rasa Angus. Promovarea constantă a avantajelor exploa­tării acestei rase și a caracteristicilor sale în rândul fermierilor români a fost una dintre țintele asociației. Un target care, deși a fost atins, va continua să facă parte din preocupările asociației.

Momentan însă principala direcție de acțiune a organizației este obținerea acreditării pentru conducerea Registrului Genealogic de rasă și realizarea controlului oficial al producției în vederea dezvoltării geneticii rasei Angus în România pentru a fi competitivi pe piață.

Asociația a depus în acest sens un dosar la Agenția Națională pentru Zootehnie prin care solicită dreptul de a conduce Registrul Genealogic pentru rasa Angus și se află în perioada de așteptare. De ce este atât de important pentru asociație realizarea acestui lucru? Pentru că, potrivit dlui Florea, programul de ameliorare al rasei Angus reprezintă principalul instrument de ameliorare genetică a raselor de bovine, ce are scopul de a îmbunătăţi performanţele animalelor. Registrul va avea trei secțiuni, și anume Registrul Genealogic de Tineret în care sunt înscrise toate animalele, femele şi masculi, Registrul Genealogic de Tauri în care sunt înscrişi taurii în conformitate cu cerinţele de admitere la această grupă, și Registrul Genealogic de Vaci în care sunt înscrise exemplarele în conformitate cu cerinţele de admitere la această grupă. Prin controlul oficial al producției se poate cunoaște potențialul productiv real al animalelor. Este foarte important să se cunoască acest potențial pentru că el stă la baza selecției în procesul de reproducție a celor mai valoroase exemplare. Datele obținute în urma realizării controlului oficial al producției – originea, conformația și constituția, dezvoltarea corporală, tipul productiv și aptitudinile pentru reproducție – sunt apoi folosite în bonitarea, clasarea, testarea performanțelor proprii și a descendenței și la stabilirea obiectivelor planului de ameliorare a rasei. Ulterior animalele valoroase sunt înscrise în Registrul Genealogic de elită. Concret, controlul oficial al producției la rasa Angus se face prin cântărirea animalelor în diferite etape de dezvoltare. Monitorizând evoluția greutății animalelor ne dăm seama dacă genetica este corespunzătoare și dacă animalele pot atinge potențialul rasei. Din aceste date se extrage esența, adică sporul mediu zilnic care ne spune cum se dezvoltă animalul și dacă întrunește caracteristicile de rasă. De la obținerea acreditării pentru controlul oficial al producției, echipa asociației a efectuat la peste 190 de membri mai mult de 12.000 de cântăriri și controale. După obținerea acreditării pentru conducerea Registrului Genealogic al Rasei asociația va imple­menta BREEDPLAN, un sistem modern de evaluare genetică pentru carnea de vită.

Laura ZMARANDA

Abonează-te la acest feed RSS