reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Oct 2019

Borceagul tradițional - o soluție de adaptare la piața modernă

„Unul dintre cele mai importante scopuri ale culturilor agricole este acela de a obține proteină în cantități cât mai mari și de cât mai bună calitate. Aceasta poate fi folosită pentru hrana animalelor ,în scopul obținerii de lapte și de carne. Astfel închidem lanțul de producție obținând câștiguri mai bune“, a sintetizat binecunoscutul agronom Lucian Buzdugan ceea ce ar trebui să fie regula principală a managementului oricărei ferme din România.

Soluțiile cercetătorilor, aplicate în câmp pe IMB

Agricost SA, firma al cărei Consiliu de Administrație este condus de Lucian Buzdugan, este renumită atât pentru tehnologiile de vârf pe care le promovează, dar și pentru rezultatele obținute. Unul dintre aceste secrete, a fost dezvăluit de curând. De fapt, nu este niciun secret ci doar o demonstrație despre cum se văd rezultatele atunci când cercetarea este transpusă în practică.

Pe o solă a fost cultivat experimental un tip de borceag recomandat de INCDA Fundulea. Borceagul reprezintă un amestec de cereale și leguminoase, cultivate împreună, cu scopul de a obține o hrană de calitate pentru animale. În practica tradițională, borceagurile sunt cultivate din cele mai vechi timpuri. Cu toate acestea, în fermele comerciale nu au fost folosite decât sporadic.

În Insula Mare a Brăilei a fost semănat un amestec de triticale și mazăre. Anul trecut pe terenul respectiv a fost cultivat grâu. În toamnă, conform practicii deja înce­tățenite la Agricost, nu s-a făcut niciun fel de arătură, ci doar o trecere pentru încorporarea resturilor vegetale existente pe teren la o adâncime de opt-zece centimetri.

Semănatul s-a făcut pe rânduri aflate la o distanță de 25 cm. Amestecul folosit a fost de mazăre Spectrale F și triticale Negoiu, așa cum a fost recomandat de INCDA Fundulea. Terenul a fost fertilizat inițial cu câte 84 kg de azot și fosfor substanță activă/ha și 45 kg potasiu. Ca îngrășământ de bază și ca starter s-au mai aplicat câte 150 kg/ha de Cx 14-28-14. Într-o ultimă fază s-a aplicat și o fertilizare foliară cu UAN, 100 l/ha. Aplicarea a fost făcută de către un Sprayer „John Deer“, cu o rată variabilă.

Nu s-au aplicat niciun fel de tratamente. Astfel, valoarea produsului este cu atât mai mare având în vedere calitatea. Producția estimată este cuprinsă între 60 și 65 tone/ha. Conținutul de proteină digerabilă depășește 20%, iar formula nutritivă, datorată amestecului componentelor, este una dintre cele mai echilibrate.

Recoltarea se face prin cosire. După aceea se greblează și se toacă. Materia rezultată se înfoliază în baloți care se depozitează în silobaguri aflate pe câmp. Ulterior se deshidratează și se transformă în peleți sau baloți, care se livrează fermelor zootehnice.

„Este o cultură profitabilă, pe care o recomandăm tuturor fermierilor. E un exemplu de cum ne putem adapta la cererea pieței, care acum, ca și în viitor, solicită cât mai multă proteină verde“, a conchis Lucian Buzdugan.

Alexandru GRIGORIEV

Fânul vitaminos

Culturile ce se pretează pentru producerea fânului sunt: lucerna, trifoiul, borceagul, iarba de Sudan, ierburile din fâneţele naturale şi cele cultivate.

Din punct de vedere economic conservarea plantelor furajere sub formă de fân are loc în perioada de vară până la începutul toamnei. Pregătirea fânului la sol se face prin metode tradiţionale, mai ales în gospodăriile ţărăneşti, şi constau în cosirea plantelor în faza de vegetaţie optimă, uscarea în brazdă 4-6 ore, întoarcerea brazdelor şi uscarea în continuare 1-2 zile până la umiditatea de 20-25%, urmată de strângerea în căpiţe sau clăi în care uscarea continuă până la 17-20% umiditate. Prin această metodă, chiar la o manipulare foarte atentă, frunzele şi florile – părţile cele mai importante ale plantei, în care se găsesc majoritatea substanţelor nutritive – devin sfărâmicioase şi se scutură pe sol.

Atunci când leguminoasele şi ierburile de pe suprafeţele mari trebuie conservate sub formă de fân se recomandă aplicarea tehnologiilor speciale pentru deshidratarea plantelor. Una dintre aceste tehnologii este aceea de producere a fânului în baloţi sau vrac şi uscarea cu aer rece.

Instalaţia folosită pentru uscarea fânului prin ventilator cu aer rece se compune din:

- Electroventilator axial de 30.000 m3 aer/h sau cu debit reglabil (5.000-60.000 m3/h) prin modificarea poziţiei paletelor în limitele 12-20°.

- Canalul de distribuţie a aerului (care străbate lungimea de la un capăt la celălalt), de suprafaţă (de formă trapezoidală sau pătrată) sau semiîngropat, ce se continuă lateral cu două canale secundare. Canalul trapezoidal de suprafaţă poate fi folosit atât pentru uscarea fânului în vrac, cât şi a baloţilor aduşi din câmp cu umiditate mai mare.

- Sisteme de grătare construite din bile de lemn sau şipci, care se aşază pe părţile laterale (la 25 cm de sol) şi deasupra canalului principal, cu rolul de a distribui aerul în masa furajului.

- Tuburi-dop din scândură, tablă, carton sau alte materiale, cu lungimea de 2 m şi închise la capete, care formează canale pentru circulaţia aerului pe verticală prin straturile de fân supuse uscării. Tuburile se aşază în poziţie verticală, pe 3 rânduri în lungul şirei, calculându-se 4-5 cm2 de şiră pentru un tub.

În cazul uscării fânului în baloţi, plantele cosite şi ofilite până la umiditatea de 25-30% se balotează. Baloţii sunt transportaţi în spaţiul amenajat pentru ventilare cu aer rece, unde se află instalaţia de uscare. Baloţii sunt aşezaţi pe grătarele de lemn, fără a mai folosi tuburi-dop.

Atunci când este supus uscării fânul în vrac, plantele se ofilesc în brazdă până la umidităţi de 30-40% pentru lucernă şi de 40-50% pentru amestecurile de leguminoase şi graminee. La acest grad de umiditate frunzele plantelor nu se usucă şi nu se mai scutură, fiind strânse în pale cu grebla mecanică şi lăsate câteva ore pentru uniformizarea veştejirii. Fânul parţial uscat se încarcă, cu ajutorul maşinilor de adunat furaje, în remorci şi se transportă la locul de depozitare. Aici fânul se aşază în straturi uniforme pe grătarele instalaţiei, depăşind cu cca 1,5 m marginile exterioare ale acestora. De la aşezarea primului strat, care nu trebuie să depăşească 3 m grosime, tuburile se fixează la locul lor. Fânul depozitat nu trebuie tasat cu picioarele, pentru a facilita pătrunderea aerului prin masa de furaj. Când primul strat a ajuns la 2,5-3 m înălţime se pune în funcţiune ventilatorul şi se ridică tuburile (se trag în sus prin masa furajului), având grijă ca la fiecare ridicare jumătate din lungimea tubului să rămână în şiră. Pentru evitarea pierderilor de aer pe lângă tuburi se recomandă tasarea moderată a fânului, de jur-împrejurul fiecărui tub. Când umiditatea porţiunii superioare a primului strat a ajuns la 20-25%, se aşază al doilea, a cărui grosime va fi de 3-3,5 m. Respectând aceleaşi reguli se continuă cu al treilea şi al patrulea strat, ultimul având grosimea de 3-3,5 m. Când ultimul strat a ajuns la înălţimea de 1,5 m faţă de stratul anterior, tuburile se scot definitiv, iar fânul se aşază uniform pe toată suprafaţa, până la terminarea şirei. Dacă în timpul depozitării vremea devine ploioasă, şira se va acoperi cu prelate sau folie de polietilenă, aşezate pe un schelet de lemn, pentru a permite circulaţia aerului, iar ventilatorul se va opri.

Atunci când se constată o creştere a temperaturii interioare peste 35°C (măsurată cu un termometru prevăzut cu o tijă metalică), ventilatorul va funcţiona 6 ore cu o oră pauză, până când fânul nu se mai încălzeşte. Dacă timpul este frumos, ventilatorul va funcţiona în prima zi până la ora 24, apoi numai în timpul zilei, ţinând seama de umiditatea relativă a aerului. Orele de funcţionare a ventilatorului sunt prezentate în tabelul 1 (vezi tabel în revistă). Durata mişcării unui strat de lucernă variază între 40-60 de ore în funcţie de debitul şi viteza aerului ventilat, de condiţiile atmosferice şi gradul de umiditate a fânului după recoltare.

După o zi de la terminarea uscării, se va face o ventilare de probă, pentru a constata temperatura aerului care iese din şiră. Dacă aerul care iese din şiră este rece, se consideră că uscarea este completă. Dacă aerul este cald, ventilarea va continua încă 12 ore, după care proba se va repeta până la uscarea definitivă.

Procedeul prezentat elimină în totalitate pierderile de frunze şi flori prin scuturare, cu creşterea procentului de proteină brută şi caroten (tabelul 2) (vezi tabel în revistă). Furajul astfel obţinut are valoare vitaminică superioară, cu menţinerea stabilităţii clorofilei care, potrivit cercetărilor, contribuie la creşterea conţinutului de hemoglobină, eritrocite şi leucocite din sânge, cu efect benefic asupra dezvoltării mai rapide a tineretului. Animalele lactante hrănite cu fân vitaminos înregistrează o creştere a producţiei de lapte, iar tineretul un spor de greutate superior celui realizat în condiţiile furajării cu nutreţ uscat natural.

Conţinutul ridicat de proteină, vitamine şi săruri minerale al fânului vitaminos pledează pentru producerea prin acest procedeu a unor cantităţi de furaj cel puţin pentru furajarea viţeilor şi a vacilor în perioada repausului mamar, ca o măsură eficace atât pentru realizarea unor indici ridicaţi de creştere şi reproducţie cât şi pentru menţinerea sănătăţii animalelor, ceea ce compensează cheltuielile făcute cu costul medicamentelor şi al energiei electrice.

Ing. Bogdan MACOVSCHI

Abonează-te la acest feed RSS