reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Dec 2019

„Eco sfaturi“ pentru o grădină prietenoasă cu mediul

În ultima vreme se pune tot mai mult accent pe metodele de întreținere a grădinii ecologice. Chiar dacă pare un clișeu, folosirea în mod repetat a substanțelor pentru întreținerea și protejarea plantelor de dăunători poate distruge biodiversitatea din jurul nostru. Dacă vorbim strict de oaza de relaxare, aceasta poate fi tratată și îngrijită cu ușurință cu ajutorul unor trucuri venite direct de la Mama Natură.

„Ierbicide“ ecologice

Dacă dorim să împiedicăm creșterea buruienilor, dar în același timp să protejăm mediul putem aplica pe acestea apă fiartă, extracte pe bază de plante, decocturi, infuzii, plămădeli, sare de potasiu, ulei de parafină, sulf și alte substanțe agreate în sistemul ecologic. De asemenea, chiar dacă gazonul arată senzațional în grădini, acesta trebuie hrănit cu tot felul de substanțe neprietenoase cu mediul pentru a căpăta un aspect proaspăt și perfect. Din acest motiv, specialiștii în realizarea grădinilor ne recomandă un covor verde natural compus din iederă ori trifoi. Acestea sunt la fel de spectaculoase, veșnic verzi și nu necesită timp sau bani pentru întreținere.

gradina poza medie

Câteva metode ecologice de întreținere a grădinii

  • Compostați resturile vegetale și întrețineți solul cu îngrășământ natural
  • Îndepărtați părțile deteriorate ale speciilor atacate de boli și dăunători
  • Mențineți un covor vegetal permanent, format din iederă ori trifoi.
  • Apa de ploaie are un pH neutru, de aceea este indicat să o colectați și să o folosiți pentru udarea grădinii.
  • Pentru a înlătura insectele care se hrănesc cu seva plantelor, pulverizați pe frunze un amestec format din 500 ml de apă și ½ căpățână de usturoi
  • Uneori, chiar este indicat să lăsați găinile să umble în voia lor prin grădini. Acestea ajută la combaterea insectelor și au rol de erbicid natural pentru grădină și gazon.
  • Puteți ține la distanță dăunătorii cu ajutorul amplasării unor hrănitoare și căsuțe de păsări. Astfel veți atrage micile înaripate, inamicii numărul 1 al insectelor.
  • Pentru îndepărtarea anumitor dăunători, cum ar fi limacșii, folosiți metode ecologice precum cenușa de lemn, rumegușul sau acele de conifere. De asemenea, varul reprezintă un alt scut de protecție. Această metodă este deseori folosită în solarii.
  • Lucrarea de mulcire a solului poate fi realizată cu ajutorul paielor, scoarței de copac sau prin utilizarea frunzelor uscate.
  • Folosiți-vă imaginația și utilizați ghivece din pet-uri sau alte tipuri de ambalaje
  • În concluzie, o asemenea grădină are o contribuție benefică și plăcută atât asupra mediului înconjurător, cât și pentru cei care o privesc.

Ruxandra Hăbeanu

Păsările, indicatorul sănătății Planetei Albastre

Pe Planeta Albastră totul este într-o ordine ierarhică incredibilă. Fiecare ființă, indiferent cât de infimă ar părea în ochii stăpânitorului absolut al pământului, are rolul ei. Este o verigă din lanțul fragil al biodiversității. Și noi, oamenii, suntem o verigă din acest lanț. Ultima și, contrar tuturor percepțiilor, nu cea mai importantă. Natura poate supraviețui fără noi. Însă noi fără natură suntem sortiți pieirii. Ca să ne salvăm trebuie să învățăm mai mult despre natură și despre necuvântătoarele ei extraordinare. Știați, spre exemplu, că păsările sunt un indicator al sănătății mediului înconjurător? Mai multe despre splendidele înaripate ale României aflăm de la Ovidiu Bufnilă, reprezentant comunicare Societatea Ornitologică Română.

„România are între 380 și 400 de specii de păsări sălbatice. Există trei categorii, și anume păsări sedentare, care nu pleacă niciodată (spre exemplu, pițigoii și vrăbiile), cuibăritoare (spre exemplu, egretele mici) și specii de pasaj precum cocorii. Speciile cuibăritoare vin în România pentru a cuibări, iar apoi pornesc în migrație spre țări mai calde. Gâsca cu gât roșu, cea mai mică și cea mai periclitată specie de gâscă sălbatică din lume, cuibărește în Siberia și parcurge 9.000 de kilometri pentru a ierna în România, în Dobrogea. Spre finalul perioadei de iernare ajunge către zona Deltei Dunării și chiar pe apele Mării Negre. Apoi se reîntoarce în Siberia. Speciile de pasaj trec în migrația lor prin România și au nevoie să găsească aici „halte“ cu apă, resurse de hrană și locuri pentru odihnă. Delta Dunării și Dobrogea sunt ideale. Păsările se opresc aici, își refac rezervele de grăsime care le asigură energie și apoi pleacă. Cât timp vom avea aceste zone naturale protejate va fi foarte bine.“ – Ovidiu Bufnilă

Vanellus vanellus reprezintă 50% din populația cuibăritoare globală și este considerată o specie vulnerabilă amenințată de pierderea habitatelor propice în favoarea agriculturii. În România specia numără între 65.000 și 130.000 de perechi.

„Când vorbim despre biodiversitate, vorbim despre un lanț trofic. Dacă dispare o verigă, cu siguranță vor dispărea și celelalte. Vă dau exemplul banal al ciorilor, păsări pe care nu mulți le îndrăgesc. Cioara este un sanitar, o pasăre omnivoră care se hrănește și cu gunoaiele din orașe. Ciorile își fac cuiburile în copaci destul de înalți. Foarte puțină lume știe că aceste cuiburi sunt folosite și de șoimi. Aceștia nu își construiesc propriile cuiburi, ci le ocupă pe cele ale ciorilor. Așa că, dacă distrugem o colonie de ciori, cu siguranță vom distruge și cel puțin unul sau două cuiburi de șoim. “

„Egreta mică este pasărea de la care a pornit adevărata mișcare de protecție a mediului și a păsărilor. În perioada anului 1900 moda impunea ca doamnele să poarte la pălărie o pană de egretă. Era singurul motiv pentru care aceste păsări erau vânate. În momentul în care femeile au decis să nu mai folosească pene naturale la pălărie, egreta mică a fost salvată de la dispariție. Mișcarea a pornit din Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Cu această pasăre a început totul.“

Potrivit SOR, populația europeană de pelican creț este estimată la un efectiv de până la 2.000 de perechi cuibăritoare. Din cauza efectivelor reduse și a degradării continue a condițiilor de cuibărit, această specie este amenințată cu dispariția.

„Biosfera Deltei Dunării este forma supremă de protejare a păsărilor sălbatice. Acolo toată viața este protejată, vânătoarea este interzisă, iar gradul de protecție este foarte mare. Cea mai mare colonie de pelicani din Europa este în Delta Dunării, în zona Roșca – Buhaiova. Doar foarte rar acolo intră biologii pentru a face studii științifice. Noi, spre exemplu, în fiecare an numărăm pelicanii din Delta Dunării alături de specialiștii Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării. Însă nu facem acest lucru mergând cu barca și intrând în colonie, ci zburând pe deasupra lor la o înălțime care să ne permite totuși să facem o fotografie pe care să putem identifica punctele albe. Fiecare punct alb este un pelican. Așa se face monitorizarea. Nu intervenim absolut deloc. În momentul în care nu intervenim și lăsăm natura să își urmeze cursul nu se pot întâmpla decât lucruri bune. Este cea mai bună metodă de conservare.“

„Să vorbim despre vulturi. Contrar a ceea ce se crede, aceștia nu vânează, ci sunt păsări necrofage. Se hrănesc cu hoituri, deci elimină boli. Sunt echipa de curățenie a naturii pentru că se hrănesc cu hoituri și astfel elimină pericolul răspândirii bolilor. Din păcate, la ora actuală, în țara noastră nu mai există nicio specie de vultur. Accidental mai apare uneori câte un exemplar. Anul trecut, spre exemplu, am avut prima oară după 83 de ani un zăgan în România. Era un pui ieșit dintr-un ou de la o grădină zoologică. După dispariția vulturilor și a dropiilor, care apar accidental în țara noastră, pelicanul creț a ajuns cea mai mare pasăre din România. Și această specie este însă periclitată. Anul trecut coloniile de pelicani creți au primit o lovitură foarte grea. Aproape 200 de păsări au murit în urma unei epidemii de gripă aviară.“

„Unele specii sunt hulite pe nedrept pentru că avem prea puține cunoștințe despre ele. Cucuveaua cuibărește în apropiere de casele oamenilor și se hrănește cu rozătoare. Ciuful de pădure – iarna își face dormitoare și se strâng cu zecile – se hrănește tot cu rozătoarele din sate și orașe. Oamenii se tem de aceste păsări și le strică de multe ori cuiburile. Cucuveaua și-a câștigat un nume rău famat din Evul Mediu. Atunci când murea cineva se organiza un priveghi și, pentru că atunci nu existau geamuri, se deschideau obloanele. Lumina de veghe atrăgea insectele și moliile. Molia mare este o delicatesă preferată de cucuvele. Deci unde erau un priveghi, o lumină și o molie apărea și o cucuvea. De aici a apărut legenda conform căreia cucuvele prevestesc ceva rău și chiar moartea cuiva.“

„Pentru protejarea biodiversității se poate face întotdeauna mai mult și totul ar trebui să pornească de la omul simplu. Situl Natura 2000 este o zonă în care biodiversitatea este conservată și în care anumite activități sunt interzise. Măsurile de conservare trebuie să se ia în acord cu toți factorii implicați, și anume custozii (fiecare zonă protejată are un custode care face un plan de management), agricultorii, societățile comerciale (cele piscicole, spre exemplu), gestionarii fondului cinegetic. Ideea este să nu se creeze un conflict. Atunci când te duci și tai o pădure vei distruge vizuini, cuiburile de pasăre, mediul pentru insecte și habitatele mamiferelor. Este o situație în care impactul antropic este extrem de puternic și de negativ. Toți trebuie să respecte planul de management care ține seama și de activitățile umane, dar și de biodiversitate.“ – Ovidiu Bufnilă

Piciorongii sunt prezenți pe cea mai mare parte a continentului european, cu excepţia zonelor nordice. Astăzi Himantopus himantopus este periclitat. În România specia numără între 1.500-6.000 de exemplare.

Stârcul cenușiu, cea mai mare specie de stârc din țara noastră, cuibărește în aproape toată Europa și se întâlnește în preajma lacurilor, râurilor, iazurilor și mlaștinilor, dar uneori și în iazurile de grădină din zonele urbane. În România specia numără între 4.500-6.000 de perechi. În trecut, declinul populațiilor a fost pus pe seama pesticidelor, care au ucis adulții, au cauzat moartea embrionilor și au făcut ca toată coaja ouălor să fie subțire și casantă.

„Deși suntem în anul 2017, ornitologia este la început în România. Deocamdată facem monitorizări pentru a ști linia de trend la foarte multe specii de păsări sălbatice. După 27 de ani putem spune că populația de pelicani comuni este în creștere. În schimb, populația de pelican creț este în declin. O dată la 10 ani facem un recensământ al berzelor albe și calculăm linia de trend nu doar în România, ci și în Europa. Suntem implicați în 17 custodii la ora actuală, ceea ce înseamnă că avem 17 arii naturale protejate în care avem grijă să nu fie luate alte măsuri decât cele de conservare a biodiversității, dar ținem cont și de comunitățile locale. Suntem implicați în proiecte de monitorizare a păsărilor din zonele umede și a terenurilor agricole pentru că acolo se înregistrează cel mai mare declin. Din păcate, și banala vrabie de casă a început să intre într-un declin ușor. Putem să ajungem la un moment dat în situația londonezilor. În Londra mai sunt la ora actuală doar trei locuri unde mai pot fi văzute vrăbiile de casă și se organizează tururi pe bani. Dacă vrei să vezi o vrabie de casă vine un ghid pe care îl plătești, te duce, vezi, faci poze și ai plecat.“– Ovidiu Bufnilă.

GALERIE FOTO

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Turism

„Seminţele tradiţionale, cheia protejării biodiversităţii“

Fundaţia Civitas pentru Societatea Civilă organizează, în cadrul proiectului Seminţele tradiţionale – cheia protejării biodiversităţii, finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, componenta Dezvoltare Durabilă, evenimentul de deschidere oficială a grădinii experimentale înfiinţate lângă Cluj-Napoca.

Proiectul are o durată de 22 luni şi are ca obiectiv general protejarea agrobiodiversităţii în Transilvania, prin crearea unei reţele de cooperare între micii fermieri locali, ONG-uri, instituţii şi autorităţi publice şi consumatori. Ca obiective specifice enumerăm salvarea şi revitalizarea seminţelor tradiţionale prin crearea unei reţele de colectare şi de distribuire; creşterea gradului de conştientizare privind diversitatea genetică a soiurilor tradiţionale, importanţa păstrării acestora prin programe informative şi educative; crearea unei reţele în Europa de Est pentru realizarea activităţilor de advocacy, reţea care contribuie la libera circulaţie a seminţelor tradiţionale în teritoriu.

Rezultatele proiectului: două grădini experimentale în cele două regiuni de dezvoltare Centru şi Nord-Vest, o reţea de cooperare între micii producători, o reţea al ONG-urilor, 50 de comunităţi mobilizate, materiale promoţionale prin care dorim să informăm şi să conştientizăm atât micii producători rurali, grădinarii urbani şi rurali, micii fermieri, care practică sau doresc să practice agricultură tradiţională şi ecologică, cât şi ONG-uri şi instituţii publice care doresc să fie activi în salvarea seminţelor tradiţionale.

Scopul evenimentului este de a prezenta persoanelor interesate, precum şi publicului larg modul de funcţionare a unui astfel de centru de colectare, salvare şi conservare a soiurilor. Înfiinţarea acestei grădini a avut loc în primăvara anului 2015, iar activităţile din grădină sunt conduse de experţi în soiuri tradiţionale şi realizate de un grădinar şi mai mulţi voluntari. Primele seminţe sădite provin din colecţia realizată în cadrul implementării proiectului, iar câteva din colecţia deja existentă a partenerului Eco Ruralis. Orice persoană care doreşte să beneficieze de seminţe începând din primăvara anului 2016 le va putea primi cu titlu gratuit. În schimb, va trebui să contribuie prin muncă voluntară la întreţinerea centrului şi/sau să devină, la rândul său, semănător, furnizând şi altora seminţe obţinute din recoltă.

În cadrul acestui proiect se pune un mare accent pe cooperare şi schimb de experienţă, persoanele care participă la activităţile acestuia împărtăşindu-şi experienţa şi cunoştinţele acumulate cu vecinii, rudele şi cu alte persoane interesate.

Partenerii proiectului sunt Asociaţia EcoRuralis, Asociaţia Agrar Media şi Norgesvel – The Royal Norwegian Society for Development din Norvegia, iar activităţile proiectului se desfăşoară în mediul rural din Transilvania.

Menținerea biodiversității zoogenetice (II)

Rasele rustice valorifică cel mai bine păşunea

Rasele de animale care pot fi crescute ușor pe pășune trebuie să aibă o caracteristică importantă: să fie rustice. În ameliorarea genetică a animalelor din România rusticitatea nu a reprezentat un scop, nefiind inclusă în metodologia de selecție a animalelor sau neexistând posibilitatea de a fi măsurată și apreciată, cu toate că această însușire descrie aptitudinile de producție în condiții dificile de mediu și exploatare. De exemplu, crescătorii cunosc faptul că rasa de taurine Pinzgau de Transilvania face față cel mai bine pășunilor sărace de pe piatră în zona de munte, adaptată la schimbările bruște de temperatură, alimentație grosieră. Acestea au capacitatea de adaptare certă în zonele unde s-au format, sunt robuste, sănătoase și se cresc ușor pe pășune, fără pretenții mari, și dau o paletă largă de producții: carne, lapte, muncă în comparație cu rasele ultraperformante. Adică sunt animale rustice, cu toate că prin acest termen unii înțeleg uneori un animal cu performanțe economice scăzute, care nu interesează pe cei dornici de câștiguri imediate. Rusticitatea conferă raselor și populațiilor de porcine cu aptitudini mixte pentru carne și grăsime Mangalița, Bazna, Negru de Strei, Porcul Șvăbesc calitatea de a fi crescute relativ ușor pe pășune, având calități organoleptice ale cărnii și slăninii deosebite. Reprezintă materialul biologic de calitate pentru obținerea produselor tradiționale. Specialiștii de la Societatea de Etnozootehnie din Toul (Franța) recomandă introducerea rusticității ca un criteriu în ameliorarea animalelor și menținerea raselor polivalente. De altfel, încă din perioada interbelică profesorii de la școlile de agricultură din Germania recomandau studenților români care studiau acolo să mențină în România rasele polivalente care sunt cele mai bune pentru condițiile de aici.

Rusticitatea – atuul raselor locale

Această rusticitate reprezintă un atu important în alegerea raselor locale cu aptitudini polivalente pentru creșterea în ferme organice (bio), unde nu sunt recomandate rasele ultraspecializate. În general rusticitatea este o oportunitate astăzi pentru diversificarea produselor de origine animală, inclusiv la sprijinirea altor ramuri ale agriculturii, cum este viticultura, de înființare a fermelor bio. Pentru ridicarea performanțelor economice în creșterea animalelor se poate practica și acea metodă numită hibridare, prin încrucișarea raselor locale cu rase moderne. Produșii obținuți au așa-numita vigoare hibridă (heterosis) care le conferă rezistență, precocitate și în general performanțe mai bune decât cele ale părinților. O eroare mare care se face este aceea că pe urmă hibrizii obținuți se reproduc între ei, în felul acesta performanțele respective dispar, adică nu se mai manifestă acea vigoare hibridă. De reținut că este indicat ca pentru producția de lapte la taurine, de exemplu, să fie utilizate rase pure, iar pentru carne rase pure sau încrucișate cu alte rase. Se recomandă hibridarea la porcine și la păsări. Aici problema mare este aceea că practic tot materialul biologic provine din import sub formă de hibrizi. Aceștia se utilizează de unii crescători și la reproducție, cu performanțe economice tot mai reduse.

Școlile de agricultură

Numărul animalelor a constituit întotdeauna în România unul dintre criteriile de poziție socială. Respectul pentru numărul acestora se reflectă și în faptul că încă fac parte din zestrea fetelor. Din păcate, în multe zone rurale se manifestă astăzi o reticență pentru creșterea animalelor. Motivele sunt destul de numeroase: este o muncă grea, care necesită răbdare, perseverență, efort fizic, existând riscul de îmbolnăvire al celor care lucrează, la care se adaugă și mirosul specific dejecțiilor animalelor. Crescătorii de vaci cu lapte sunt oameni care au griji tot timpul anului, sunt ca și un fel de „sclavi“; nu au zile libere, vacile trebuie mulse, hrănite, indiferent ce sărbătoare este. Tinerii care totuși doresc să se ocupe de creșterea animalelor trebuie sfătuiți să nu înceapă activitatea cu un număr prea mare de animale. Este bine să crească treptat numărul acestora, pe măsură ce se obișnuiesc cu toate problemele care se ivesc, până când intră într-un fel de rutină.

„Teoria ca teoria, dar practica ne omoară“

În România ar trebui dezvoltată o rețea de școli profesionale pentru agricultură bazate pe practică în fermă. Pentru multe crescătorii de animale nu trebuie chiar așa de multe cunoștințe teoretice, trebuie eficiență economică. Din calcule economice făcute în cadrul Asociației Transilvanian Rare Breeds rezultă că la taurine în România poate fi rentabilă o fermă de vaci de lapte care să nu depășească 15 capete. Acești crescători nu trebuie să depindă de alții care să vină să preia laptele. Ei trebuie însă să prelucreze laptele în diferite produse de calitate după rețete verificate de-a lungul anilor și să-și găsească nișa de market. Cursurile organizate pentru fermieri de diferite instituții ale statului s-au dovedit ineficiente, cu multă teorie și frecvență redusă la ore.

Foarte important este ca tinerii crescători să cunoască metodele care să scurteze drumul de la producția din fermă la procesator și apoi la consumator pentru reducerea numeroaselor cheltuieli. Prin această scurtare se poate monitoriza mai eficient și protejarea produselor respective, inclusiv de accidente întâmplătoare sau voite de contaminare a acestora cu diverse produse chimice, biologice etc.

Asocierea înseamnă forţă economică

Așa cum marile companii care dețin controlul în industria alimentară sau care comercializează aceste produse își iau măsurile de precauție prin așa-numitul defense food (apărarea alimentelor), tot așa și crescătorii de animale trebuie să-și ia măsurile de prevedere, mai ales că au fost frecvente cazuri de contaminare la diferite produse animaliere din neglijență sau rea-voință. Acest fapt reprezintă un alt motiv important pentru ca cei care se ocupă de creșterea animalelor să se unească în asociații. Forța economică a fermelor din vestul Europei se datorează și faptului că sunt bine organizate în acest tip de asociații. Acestea trebuie să reprezinte interesele tuturor membrilor care o constituie, să nu devină o formă de creare a unei elite de „șefi“ care accesează fonduri europene pentru interese personale sau care acționează la comandă politică. Constituirea asociațiilor reprezintă de fapt una dintre căile de dezvoltare rurală și regională. Asociațiile nu trebuie să rămână închise, să nu colaboreze cu nimeni, ele vor menține legătura permanentă cu instituțiile de profil ale statului, institute de cercetare. Este important ca acestea să aibă contacte de colaborare cu asociații de profil din Europa.

Asociațiile trebuie să organizeze expoziții, târguri la date fixe ale anului, astfel încât să se creeze o tradiție unde să prezinte rezultatele muncii lor. Asociația va hotărî cum se va face selecția animalelor spre caracteristicile dorite. De aceea participarea echidistantă a tuturor membrilor la organizarea și alegerea direcțiilor viitoare pentru ridicarea competitivității economice regionale este singura opțiune în zootehnie. Nu există zootehnie performantă fără existența Băncilor de gene și a Bazelor de Date, la care obligatoriu vor avea acces asociațiile de crescători. Strategia de dezvoltare a României în domeniul zootehnic va avea ca prioritate existența acestora. De asemenea se impune existența fermei organice – pilot pentru creșterea animalelor care să aparțină instituțiilor statului, să nu fie obligați cei care doresc să înființeze o astfel de fermă să se deplaseze pentru instruire în străinătate. Toate acestea oferă noi locuri de muncă. De exemplu, există o creștere exponențială a cantității de informații biologice și de genetică care se stochează în Băncile de Date. Acestea necesită un personal instruit, specializat în bioinformatică. 

Dr. Marcel Matiuți
Asociația Transilvanian Rare Breeds

Abonează-te la acest feed RSS