Lumea satului 750x100

update 25 Nov 2020

Controlul azotului în ferma de suine

În fermele de suine trebuie să se acorde atenție maximă reducerii cantității de azot din dejecții.

Emisiile de CH4, CO2 și N2O sunt de fapt pierderi de azot, energie și materie organică care afectează eficiența și productivitatea, iar nutriția constituie un factor determinant pentru limitarea acestor pierderi.

Conform Reglementărilor CE, tendința în UE-28 este de scădere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Emisiile de CH4 și N2O sunt reglementate prin protocolul de la Kyoto al Convenției Cadru a Națiunilor Unite pentru Schimbări Climatice (1997) la care România este semnatară. Directivele cu privire la nitrați limitează perioada de timp pentru care este permisă aplicarea dejecțiilor și stabilește un standard de 50 mg L-1 pentru NO3 în apele de suprafață și adâncime. Conform acestui cadru legislativ, statele europene membre au implementat la nivel național programe prin care să îndeplinească obligațiile de reducere a pierderilor de NO3 (în apă) și de reducere a emisiilor de NH3 și de gaze cu efect de seră (în aer). Aceste măsuri sunt bazate pe documente oficiale care specifică ultimele cunoștințe științifice și cele mai bune tehnici de reducere a poluării: pentru Practici agricole bune pentru nitrați (CEE, 1991) și, pentru NH3 Document de orientare pentru prevenirea și reducerea emisiilor de NH3 din surse agricole (UNECE, 2014). Conform documentului oficial Document de referință despre cele mai bune tehnici disponibile pentru creșterea intensivă de păsări de curte și porci sau BREF (CE, 2003), fermierului i se permite să desfășoare activitate dacă demonstrează utilizarea corespunzătoare a celor mai bune tehnologii disponibile care nu implică costuri excesive (BAT), enumerate și descrise în documentul oficial menționat mai sus.

Ținta fixată pentru 2020, comparativ cu anul de referință 1990, este de 20%, iar până în anul 2030 se preconizează o reducere de 40%.

Într-un an, de exemplu, producţia de azot, în funcţie de animalul crescut în gospodărie şi/sau fermă, este de aproximativ 13 kg/an/cap. La porcii la îngrășat, prin reducerea nivelului de proteină brută din hrană în condițiile asigurării necesarului de aminoacizi limitativi, poate fi redusă, de exemplu, excreta de azot cu 25% până la 50%, depinzând de strategia de furajare, ceea ce conduce la o reducere a pH-ului și implicit a emisiilor de NH3 (Dourmad and Jondreville, 2007). A fost frecvent sugerat faptul că nivelul proteic din hrană poate reduce și nivelul de N2O, întrucât NH3 este precursor în formarea acestuia, dar experiențele din laborator au infirmat această ipoteză (Osada et al., 2011).

Din studiile desfășurate în IBNA Balotești, pe diferite structuri de nutreț combinat, s-a evidențiat faptul că la purcei din categoria creștere-îngrășare (30-60 Kg), la un consum mediu de nutreț combinat de 2,7 kg /cap/ zi, respectiv 71 g ± 14,6 azot/cap/zi, cantitatea de dejecții excretată este de 1,68 kg ± 0,37/cap/zi (cca 60%). Din cantitatea de azot consumată /cap/ zi, o pondere de 35,62 % ± 11,82 este excretată, iar digestibilitatea azotului este de 82,3 ± 8%.

Rețetele de nutreț combinat folosite în testarea biologică au fost pe bază de: i) porumb și grâu cu și fără adaos de mazăre, iar pentru o structură a profilului în acizi grași care să fie benefică sănătății s-a folosit un amestec (3:1) format din mazăre și semințe de in; ii) mei (25%) sau triticale (25%) asociate cu porumb ca ingrediente energetice, iar pentru aportul proteic s-au utilizat semințe de in extrudat și deșeu de nucă de la patiserii (1:1).

Important de știut

Cea mai mică pondere a azotului excretat din totalul azotului ingerat s-a înregistrat la purceii care au avut ca ingrediente energetice porumb și grâu, la care s-a adăugat șrotul de soia ca ingredient proteic clasic. Rețetele pe bază de mazăre și mei au avut, de asemenea, o pondere de 31%, respectiv 32,8%. Valoarea biologică a proteinei utilizate din hrană a fost de 77,89% ± 10,37, iar % de digestibilitate a azotului a fost în medie 46,51%, cu o valoare maximă de 84% la lotul clasic, la lotul cu mei 84%, iar minima de 79% la rețetele cu triticale. Azotul ureic din plasmă înregistrează o concentrație de 14,11 ± 7,09 mg/dL, cel mai mare nivel fiind în cazul includerii mazării boabe în hrană în pondere de 16%, la o înlocuire totală a șrotului de soia.

Un obiectiv principal pentru echipa noastră de cercetători rămâne stabilirea de noi strategii care, aplicate în practica zootehnică, să contribuie la diminuarea concentrației azotului în dejecții prin soluții nutriționale. În egală măsură, se are în vedere identificarea și testarea de noi metode de reducere a poluanților.

Dr. ing. Mihaela Hăbeanu

Newsletter finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării prin Programul 1 – Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogram 1.2 – Performanță instituțională – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI (PFE−17/2018-2020).

Tratamente și lucrări de mai pentru culturi sensibile

Luna mai reprezintă un vârf al activității în agricultură. În această lună încep să se coacă primele fructe autohtone, căpșunele, să se recolteze florile unor plante medicinale sau aromatice ori să se manifeste o sumedenie de boli sau dăunători. Toate acestea cer atenție și eforturi din partea fermierilor.

Căpșunele sunt foarte sensibile la secetă

Căpșunele sunt primele fructe care se coc în mediu neprotejat în condițiile din țara noastră. În luna mai deja primele fructe încep să ajungă la piață. Dar, pentru ca acestea să aibă o calitate corespunzătoare, trebuie întrunite o sumedenie de condiții.

Un element specific al căpșunului este că are dimensiuni reduse și un sistem radicular destul de slab dezvoltat. Din acest motiv este deosebit de sensibil la lipsa de nutrienți și la secetă. Specialiștii spun că există patru fenofaze în care lipsa de apă suficientă, chiar și pe o perioadă foarte scurtă, are un impact devastator asupra culturilor, putând să le distrugă în proporție de până la 80%. Acestea sunt formarea inflorescențelor, formarea și creșterea fructelor, maturarea fructelor și perioada de după recoltare. Așa după cum se poate lesne observa, două sau chiar trei dintre aceste etape se parcurg în timpul lunii mai.

În concluzie, imediat ce se observă semnele lipsei de apă, trebuie aplicate irigații. În general, pe perioada de la înflorire și până la recoltare, căpșunii au nevoie de patru-cinci reprize de udare, fiecare dintre ele cu o normã de 400 m.c/ha, adică 40 litri/m².

Mai puțin azot și mai mult calciu

În ceea ce privește necesarul de nutrienți, în această perioadă, pentru o producție bogată și de calitate sunt recomandate fertilizările foliare. În prima fază, de formare a fructelor, este foarte importantă asigurarea unui echilibru judicios între azot, fosfor și potasiu. Pe măsură ce fructele se măresc, scade necesarul de azot, în schimb crește cel de fosfor și potasiu. Foarte important este și calciul, a cărui absență determină o sensibilitate la mucegaiuri și o capacitate redusă de păstrare.

În perioada de coacere a fructelor se renunță complet la fertilizarea cu azot, în schimb se administrează calciu la șapte-zece zile.

La căpșuni se aplică în cursul lunii mai cel puțin două tratamente fitosanitare. Scopul acestora este combaterea putregaiului cenușiu, cel mai mare dușman al căpșunilor, care poate compromite până la 80% din recoltă, a pătării albe a frunzelor și a făinării. Împotriva acestora se folosesc fungicide sistemice și de contact pe bază de tiofanat-metil, fenhaxamid, clorotalonil sau alte substanțe specifice.

Pentru combaterea paraziților, precum afide sau păduchi de plante, păianjenul roșu, cărăbușul de mai, viermi albi, viermii sârmă, trips, viespea neagră, gărgărița neagră, gândacul păros, nematozii galicoli, limaxul cenușiu și păduchele negru, se folosesc insecticidele sistemice în fazele mai timpurii de dezvoltare și de contact în perioada apropiată recoltării.

Ceapa și usturoiul, aliați ai căpșunilor

Pentru cei care doresc o cultură de căpșuni bio există și soluția combaterii dăunătorilor folosind metoda culturilor intercalate. Între rândurile de căpșuni se cultivă usturoi și ceapă de arpagic. Prezența acestor două plante are proprietatea de a îndepărta cea mai mare parte dintre acești dăunători.

O altă tehnică pentru a reduce semnificativ riscul apariției putregaiului cenușiu este mulcirea. În siste­mele de culturi intensive și/sau comerciale, aceasta se face cu folie neagră. Dar aplicarea foliei negre presu­pune și existența unui sistem de irigații cu picătura. Atât folia de mulci cât și sistemul de irigații trebuie instalate înainte de răsădirea căpșunilor. În culturile de mici dimensiuni sau în cele deja existente, mulcirea se poate face foarte bine cu paie de grâu. Condiția este ca acestea să fi fost bine uscate și să nu fie mucegăite. Avantajele mulcirii sunt multiple. În primul rând nu permit contactul direct al căpșunelor cu pământul, ceea ce face ca ele să rămână curate. Riscul apariției Botrydis (putregaiului cenușiu) este redus semnificativ. De asemenea, apariția și dezvoltarea buruienilor sunt semnificativ reduse.

În fine, foarte important pentru a avea o cultură de căpșuni sănătoasă și productivă este ca terenul să fie păstrat curat. Acest lucru se realizează prin prașila manuală sau mecanizată. Cu aceeași ocazie se realizează și tăierea stolonilor care apar. Deși unii îi privesc ca pe o metodă de întinerire a culturii, adevărul este că nu fac decât să scadă performanțele și productivitatea. Practica a demonstrat că noi culturi, realizate din stoloni provenite de la culturile de bază, alăturate, nu au dat producții mai mari de 4-5 t/ha, față de 20-22 tone, cât au produs culturile-mamă.

Raționalizarea apei – cheia unor arome puternice

Mai este luna de start a producției și pentru culturile de plante cu frunze aromatice. Și acestea au o tehnologie mai aparte datorată specificului lor. Pentru că partea consumată o reprezintă frunzele, care rețin cea mai mare parte a substanțelor provenite din sol și din tratamente, nu trebuie utilizate substanțe de sinteză. Nici fertilizarea cu produse organice nu este recomandată în perioadele de vegetație a plantei. În situații speciale se pot utiliza fertilizanți foliari organici, în special din categoria celor cu aminoacizi. De asemenea, pentru ca aromele specifice să fie pregnante este important să fie acoperit necesarul de microelemente al plantelor.

Pe de altă parte, o chestiune sensibilă este și cantitatea de apă pe care culturile o au la dispoziție. În mod excepțional, la astfel de plante cel mai bine este să fie udate aproape de minimul necesar. Prea multă apă face ca aroma să se „dilueze“, în timp ce prea puțină determină o dezvoltare lentă și un randament scăzut.

Prașila este și ea o operațiune importantă în cultura plantelor aromatice. Buruienile trebuie îndepărtate încă de la apariție, astfel încât plantele să poată beneficia atât de substanțele hrănitoare din sol, cât și de lumină și aer.

Potasiul, calciul și microelementele, esența principiilor active

O altă categorie de culturi ale cărei rezultate se concretizează în luna mai sunt anumite plante medicinale, de la care se recoltează florile. E de la sine înțeles că la astfel de plante orice fertilizare cu substanțe de sinteză este exclusă. Nici fertilizarea organică nu își are locul, cu excepția celei de toamnă. Ceea ce este impor­tant pentru astfel de culturi este îndepărtarea buruienilor, pentru a permite ca plantele să absoarbă cât mai mult dintre principiile active existente în sol.

La fel de important este ca pe o plantă să existe mai puține flori care să concentreze principiile active. Acest lucru se realizează păstrând o concentrație de azot mai apropiată de limita inferioară. Dacă există mai mult azot, atunci se vor forma mai mulți muguri, dar florile vor fi de calitate inferioară. În schimb, potasiul, calciul și microelementele sunt cele ce asigură un conținut ridicat de principii active în floare!

Alexandru GRIGORIEV

Azomureș lansează 3 tipuri noi de îngrășământ complex

Una dintre provocările care stau în fața sectorului agricol este aceea de a răspunde cerințelor crescânde de hrană ale omenirii și, în același timp, să asigure creșterea eficienței economice a fermelor agricole, concomitent cu prezervarea mediului înconjurător. În acest sens, Azomureș Târgu-Mureș a realizat în ultimii ani progrese în ceea ce privește dezvoltarea de produse noi, adaptate actualelor condiții climatologice, dar și cerințelor fermierilor români.

Pentru o fertilizare echilibrată

Departamentul intern de Cercetare-Dezvoltare al Azomureș, împreună cu echipa de specialiști agronomi și în colaborare cu mediul academic, a dezvoltat noi produse din gama îngrășămintelor complexe, după cum se arată într-un comunicat al companiei. Este vorba de NPK 14:14:14 + 4 MgO + 7 SO3, NP 18:18 + 5 MgO + 10 SO3 și NP 20:20 + 0,05 Zn. În ultimii ani Azomureş a promovat necesitatea asigurării unei fertilizări echilibrate, raţionale, astfel încât plantele să se dezvolte armonios. Consumul de NP şi NPK în România creşte constant, semn că fermierii au înțeles necesitatea utilizării unor formule de îngrăşăminte echilibrate care să conţină toate elementele nutritive (N, P, K, Mg, S, dar şi microelemente Zn).

Primele inovaţii aduse pe piaţă au fost sorturile noi de îngrăşăminte complexe cu formule echilibrate şi îmbogăţite, printre care amintim 14:14:14 + 4 MgO + 7SO3 și 18:18 + 5 MgO + 10 SO3 două produse care deja au notorietate în piață, unde S și Mg sunt extrase din Kieserit. Din luna martie a acestui an, Azomureș a început să producă un nou sort cu azot şi fosfor în cantităţi echilibrate, dar îmbogăţit cu zinc, şi anume NP 20:20 + 0,05 Zn. Este o formulă concepută special pentru cultura porumbului. Produsul a fost deja testat în mai multe loturi amplasate în diferite regiuni ale ţării, rezultatele fiind semnificative atât din punct de vedere cantitativ, dar şi economic. Sporurile de producţie înregistrate sunt de peste 1 tonă/ha.

Lichid vs solid

În portofoliul de produse Azomureş se regăseşte sortimentul fertilizant lichid cu azot, sub denumire comercială UAN, care este o soluţie echilibrată din azotat de amoniu şi uree. Având în vedere că UAN-ul are avantaje multiple în comparaţie cu îngrăşămintele solide cu azot, Azomureş pledează pentru utilizarea lui. Vorbim de o distribuţie mai uniformă, aplicare şi manipulare mai uşoară, absorbţie mai rapidă de către plante, cea mai eficientă cale de a asigura necesarul de azot pentru culturile vegetale.

Azomureş crede în acest produs şi încearcă să demonteze miturile cum că ar fi complicat să manipulezi un fertilizant lichid. E nevoie de o saltea de cauciuc şi o pompă care să transfere UAN-ul în cisternele cu care se face administrarea în câmp. În plus, nu e nevoie de autorizaţii speciale de manipulare şi depozitare. Sunt costuri pe care, dacă fermierii le-ar suporta, în timp s-ar amortiza foarte uşor. Aici vorbim şi de sporuri de producţie de 1 până la 2 tone/ha la cultura de grâu, iar la rapiţă şi floarea-soarelui se înregistrează valori între 300-600 kg/ha. Ca strategie, Azomureş și distribuitorii vor investi în logistica UAN-ului, prin amplasarea unor rezervoare speciale în diverse locaţii de interes, astfel încât acest produs să fie livrat uşor în curtea fermierului.

Noua paradigmă a nutriției plantelor: „Prea mult azot creează antagonisme“

„Paradigma privind nutriția plantelor este schimbată total față de teoria veche de acum mai bine de 100 de ani“, spune dl Ioan Enoiu, „directorul de operațiuni speciale“ al Naturevo, așa cum îi place să își spună. În fapt, domnia sa este unul dintre cei mai eficienți practicieni în domeniul nutriției plantelor din România și, în această calitate, a explicat, pentru cititorii revistei noastre, cum trebuie hrănite eficient plantele.

„Exact ca un om care se umflă cu apă“

„Noua paradigmă ține cont de nutriția și dinamica nutriției plantei în diferite condiții de sol, de faze de vegetație și chiar de sol. Există soiuri care au nevoie de mai mult potasiu sau de mai mult azot, dar, în orice caz, nu mai este valabilă acea poezie despre cât azot e nevoie pentru o anumită cantitate“, spune dl Enoiu.

După cum ne-a explicat domnia sa, o analiză sau o cartare agrochimică a solului nu ajută decât într-o mică măsură: „Azotul poate să se spele, să se vaporizeze sau să se mineralizeze și să nu mai fie disponibil pentru plantă. La fel, fosforul poate să fie blocat și să nu fie asimilabil.“ Mai mult decât atât: azotul în exces creează antagonisme și poate blocha absorția calciului, potasiului, magneziului, borului, cuprului și a altor elemente. „Este exact ca la un om care bea prea multă apă. Se umflă și nu mai poate mânca. La fel se întâmplă și cu o plantă care primește prea mult azot. Rezultatul este că devine sensibilă la boli, ger, secetă și la ceilalți factori de mediu“, a exemplificat domnia sa.

Necesități mai mici decât se crede

Soluția modernă a acestei probleme o reprezintă îngrășămintele cu eliberare controlată. Conținutul acestora de inhibitori de nitrificare face ca azotul să rămână în sol, blocat în forma amoniacală, astfel încât să fie asimilabil pentru plante. Cel mai puternic astfel de inhibitor este dimetilemperazofosfat, pe scurt DMPP, și este conținut de produsele Naturevo din gama Novatec, precum și un ulei care este prezent în produsele din linia NG.

Îngrășămintele cu eliberare controlată nu numai că asigură o hrană echilibrată a plantei, dar și stimulează, într-o oarecare măsură, valorificarea macroelementelor existente în sol. Ele se aplică înainte de semănat sau în momentul semănatului.

Unul dintre avantajele majore este că folosirea acestui tip de îngrășăminte schimbă cu totul schemele clasice cu care fermierii sunt obișnuiți. „Noile teorii arată că raporturile dintre elemente sunt total schimbate față de ceea ce spun vechile teorii. Un studiu făcut de institutul francez IRA (L’Institut de Recherches Agricoles), acum trei ani, a arătat că, în condițiile unei nutriții echilibrate a plantei, necesarul de fosfor este de 100 de ori mai mic decât se credea până atunci“, a dezvăluit dl Enoiu.

Explicația rezultatului la care au ajuns cercetătorii francezi este foarte simplă, în optica specialistului de la Naturevo. Fosforul este elementul energetic în fiziologia plantei. E ca un pendul care face transferul energetic. Or, atunci când în plantă există tot ce trebuie, schimbul energetic vine de la sine, nu mai este nevoie de un motor, ci doar de o cantitate mică de fosfor care să asigure transformarea carbohidraților asimilați din fotosinteză în proteine, glucide și alți compuși.

Potasiul este și el vital pentru plante. Este elementul de balansare pentru toate celelalte elemente de nutriție.

Azotul, așa cum se știe, este hrana pentru creștere. În schimb, sulful este foarte important pentru sinteza proteinelor necesare în cadrul proceselor energetice. Cât despre magneziu, dacă acesta lipsește, nu se poate forma clorofila, iar dacă nu există clorofilă, nu mai există planta. O cantitate scăzută de magneziu înseamnă producție scăzută.

Producții mai mari, cu costuri mai mici

„La ora actuală se dă o bătălie între teoriile clasice, produsele clasice și cele moderne. Ne luptăm cu ceea ce știe fermierul, cu interesele economice ale celor care vor să producă și să vândă produse vechi“, a enunțat dl Enoiu, în puține vorbe, esența chestiunii.

Îngrășămintele clasice au un randament de utilizare cuprins între 15 și 30%. La cele cu eliberare controlată, în mod curent acesta crește la 50-60%. Dacă mai sunt asociate și cu îngrășăminte foliare și cu biostimulatori, atunci acesta ajunge la 80-90%. Din acest motiv cantitatea necesară de substanță pentru un hectar este de două până la trei ori mai mică, în condițiile în care se obține o creștere a producției cu 20-30%. „Culmea e că, dacă la sfârșitul perioadei de vegetație faci o analiză, constați că în sol ai mai mulți nutrienți decât ai avut la început“, arată specialistul.

Pentru exemplificare alege tot Franța: „În Alsacia terenurile sunt nisipoase și pietroase. Înainte, fără 1.500 kg de azot la hectar nu discutau. Astăzi aplică în jur de 600-700 kg îngrășământ cu eliberare controlată la hectar și obțin o producție mai mare cu 30% și cu un indice de calitate crescut și el cu 20-25%“.

„Japonia a interzis încă de acum mai bine de 20 de ani folosirea îngrășămintelor clasice pentru că a considerat că, pe lângă randamentul mai scăzut, sunt și o sursă de poluare. În schimb, în România oamenii vor mereu ceva ieftin și bun. Or eu le spun mereu că produsele noastre sunt gratis. Și ăsta este adevărul. La prima vedere sunt mai scumpe decât cele clasice. Dar, dacă faci un calcul în care ții cont de cantitățile mai mici care se aplică și de sporul de producție care va rezulta, când tragi linia se vede că am avut dreptate!“, spune dl Enoiu.

Pentru cei care doresc să treacă la noile tehnologii, veștile sunt amestecate. O primă veste proastă este că, din cauza secetei timpurii și a temperaturilor ridicate, din azotul clasic pe care l-au împrăștiat pe câmp la semănat, probabil că acum nu mai este nimic disponibil pentru plantă. Altă veste proastă este că îngrășămintele cu eliberare controlată trebuie aplicate și ele în primăvară.

Dar, totuși, se mai poate salva câte ceva. Îngrășămintele foliare Naturevo pot rezolva chiar și la acest moment o parte din probleme. Nu trebuie decât ca fermierii interesați să apeleze la consilierii firmei!

Alexandru GRIGORIEV

Abonează-te la acest feed RSS