În primăvara anului 2023, Fundația „Pădurea de Mâine“ a inițiat prima cercetare de amploare privind sistemele agroforestiere derulată în România după 1990. Cercetarea include o parcelă de teren de 1,3 hectare plantată în sistem agroforestier – peste 20 de specii de arbori și arbuști care vor interacționa cu culturi de cereale și legume. Scopul studiului este elaborarea unui ghid de bune practici pentru crearea și întreținerea sistemelor agroforestiere în România.

Sistemele agroforestiere – integrarea de arbori și arbuști din specii forestiere în culturi agricole, pășuni sau activități zootehnice – sunt printre cele mai vechi modele de management durabil al pământului utilizate de om, iar în ultimii 40 de ani cercetările internaționale au evidențiat beneficii substanțiale pentru agricultură, mediu și comunități. Culturile agricole sunt susținute de cele forestiere și devin astfel mai productive și mai reziliente în fața schimbărilor climatice. Arborii protejează solul, purifică apele și aerul, oferă umbră și adăpost pentru culturile agricole, oferind suplimentar serviciile ecosistemice specifice pădurilor, inclusiv lemn care stochează dioxid de carbon suplimentar și poate fi folosit pentru construcții sau producția de energie.

Primul proiect de cercetare

Fundația Pădurea de Mâine finanțează primul proiect de cercetare care să conducă la elaborarea  unui ghid de bune practici pentru culturile în sistem agroforestier din țara noastră.

„Această fundație luptă activ împotriva schimbărilor climatice și pentru a crește suprafețele împădurite din România“, a declarat Mihail Caradaică, directorul acesteia. „În special din zona de câmpie, acolo unde regăsim în jur de 6% din pădurile României, sistemele agroforestiere aduc beneficii multiple – reducerea dioxidului de carbon din atmosferă, creșterea potențialului economic al culturilor agricole prin umiditatea oferită de arbori și fertilizarea solului, protecție pentru animalele domestice acolo unde sistemele agroforestiere sunt implementate în ferme.“

Cercetător principal în proiect este șef de lucrări dr. ing. Mihai Enescu (Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București), iar lucrările se desfășoară în parteneriat cu Wood Field SRL din Craiova, care a pus la dispoziție terenul și asigură lucrările de plantare și îngrijire sub supravegherea cercetătorului principal.

Sistemul agroforestier a fost instalat pe o suprafață de 1,3 hectare, împărțită în 20 de ploturi. 60% din suprafață a fost plantată cu peste 20 de specii de arbori și arbuști, 20% a fost semănată cu cereale (grâu, porumb, orz, floarea-soarelui) și 20%, cu legume (ardei, roșii, vinete) și arbuști fructiferi (mur, zmeur, agrișe, coacăze).

„Timp de cinci ani vom monitoriza modul în care aceste culturi se dezvoltă, se asociază și reacționează împreună“, a declarat Mihai Enescu, coordonatorul științific al proiectului. „Testăm diverse tehnici și metode de plantare și cultivare, atât pentru speciile forestiere cât și pentru cele agricole. Vom veni, de asemenea, cu rânduri irigate, rânduri neirigate, rânduri fertilizate, rânduri nefertilizate, astfel încât să răspundem la peste 20 de întrebări de cercetare.“

• Dacă la nivel european există peste 8 milioane de hectare de teren cultivate în sistem agroforestier, potrivit European Agroforestry Federation (EURAF), în România nu s-au desfășurat astfel de proiecte după 1990.
• Pe parcursul proiectului, rezultatele cercetării vor fi supuse în permanență dezbaterii cu o comunitate științifică internațională pentru a putea extrage cele mai importante idei și a formula un ghid de bune practici pentru utilizarea sistemelor agroforestiere în România.

Bogdan Panțuru

Unele dintre cele mai eficiente procedee de întreținere a solului în livezi este înierbarea. Clima temperată, seceta, dar și gradul de eroziune a solului sunt doar câteva dintre cauzele care afectează structura pământului.

Înierbarea poate fi permanentă sau periodică, atunci când se ară şi se menţine câţiva ani ca ogor negru, după care se înierbează din nou. Înierbarea terenului se face în benzi, între rândurile de pomi. Menţinerea permanentă a ogorului negru este un alt mod de întreţinere a solului în livezi. Pământul este lucrat şi afânat, apa din ploi pătrunde cu uşurinţă şi ajunge repede la rădăcini. Solul care este afânat la suprafaţă împiedică evaporarea apei, rămânând aproape în întregime pentru pomi.

Pomii din livezile unde pământul este menţinut ogor negru formează mai mulţi muguri de rod şi dau recolte bogate. Totuşi, prin lucrarea permanentă a solului, în cazul ogorului negru se distruge structura lui. Pământul se bătătorește repede, iar apa şi aerul ajung mai greu la rădăcini. Pentru a preveni acest efect, toamna terenul se ară la adâncimea de 20-22 cm, în livezile de măr şi păr, la 15-18 cm și la 15-18 cm în cele de prun, cais, piersic, cireş, vişin şi de arbuşti fructiferi.

Arătura de toamnă nu se grăpează, brazdele şi bulgării opresc zăpada pe loc, sporind la creşterea cantităţii de apă din sol în primăvară. Arătura se va executa la 1,0-1,2 m de rândul de pomi.

Primăvara se face o lucrare de afânare a solului la 10-12 cm cu cultivatorul sau cu sapa pe toată suprafaţa, inclusiv sub coroana pomilor, după efectuarea tăierilor şi tratamentelor contra bolilor.

Vara, solul din livadă se mai lucrează de 4-6 ori, la 10-12 cm, după ploi, în aşa fel încât să nu fie buruieni şi pământul să fie afânat.

Culturi de acoperire

Cele mai bune culturi de acoperire pentru îngrăşământ verde în livezi sunt cele de toamnă-primăvară sau de vară, deoarece ele cresc şi se dezvoltă în perioadele în care pomii au nevoi mai mici pentru apă şi substanţe nutritive.

Pentru culturile de primăvară se recomandă: seradela, sulfina şi rapiţa; pentru culturile de vară: lupinul alb, lupinul galben, facelia, seradela, soia, fasoliţa, floarea-soarelui; pentru culturile de toamnă: secara, măzărichea păroasă, trifoiul şi rapiţa. Încorporarea plantelor în sol se realizează cu ajutorul grapei cu discuri şi cu plugul.

În prima jumătate a verii solul din livadă se menţine ogor negru. După încetarea creşterii lăstarilor, în a doua jumătate a verii, prin luna august, se însămânţează anumite plante agricole, de obicei furajere: mazăre furajeră, lupin galben, secară, timoftică. Aceste plante cresc până în toamnă, dau o masă verde importantă care se îngroapă în sol prin arătura de toamnă, ca îngrăşământ verde. Culturile intercalate cu plante agroalimentare constau în cultivarea cu plante cu perioadă scurtă de vegetaţie în zonele secetoase pentru menţinerea umidităţii în sol. Acest mod de întreţinere a solului nu este posibil decât în zonele cu multe ploi sau cu irigații. În regiunile secetoase este mai bine de menţinut ogorul negru în cursul verii.

Mulcirea solului

Mulciul poate fi natural şi artificial. Ca mulci natural se folosesc resturile vegetale din gospodărie (paie, coceni, frunze, rumeguş, fânul de proaspătă calitate) care, fie întregi, fie tocate, acoperă terenul într-un strat uniform de 10-15 cm, strat ce permite pătrunderea în sol a apei, aerului şi cădurii, dar împiedică pierderea apei, pătrunderea luminii şi creşterea buruienilor. Ca mulci artificial se foloseşte folia neagră de polietilenă sau cea transparentă. Practica mulcirii s-a generalizat pe rândurile de pomi pe o lăţime de 1,5-2 m, în special la plantaţiile intensive şi superintensive amplasate pe terenurile nisipoase şi în zonele secetoase, precum şi în culturile de căpşuni.

Combaterea brumelor şi îngheţurilor târzii

Brumele şi îngheţurile târzii pot surprinde pomii în fenofaza de umflare a mugurilor floriferi şi chiar în plină floare. Cel mai des afectate sunt speciile cais, migdal, piersic şi cireş, care înfloresc timpuriu. Pentru protejarea livezilor, cea mai accesibilă şi mai ieftină metodă rămâne fumigaţia, respectiv arderea unor materiale uşor de aprins şi care produc fum mult. Condiţia esenţială este ca arderea să fie înceată, să nu producă flacără. În aceste scopuri se caută din timp bălegar păios, semiuscat, turbă, gunoaie, buruieni uscate, vreascuri, resturi de cauciuc şi alte materiale care amestecate pot servi la pregătirea grămezilor fumigene. Pentru fiecare hectar de livadă sunt necesare 150-200 asemenea grămezi de material fumigen care se distribuie la 8-10 m una de alta, printre rândurile de pomi, nu numai pe alei şi, pe cât posibil, să fie perpendiculare pe direcţia vântului dominat. Grămezile cu materiale fumigene trebuie să ardă (să producă fum) până la răsărirea soarelui şi au un efect bun numai la o scădere a temperaturii la -2…-3°C.

Erbicidarea se va efectua numai pe timp liniştit, fără vânt. Cercetările efectuate în domeniu, precum şi practica de producţie au arătat că, dintre speciile pomicole cultivate, seminţoasele şi în special mărul suportă cel mai bine erbicidarea. În aceste plantaţii pot fi folosite cu succes atât erbicidele sistemice, cât şi cele de contact sau totale.

Anca LĂPUȘNEANU

Afinul este unul dintre arbuștii care se pot cultiva și la noi. Fructele lui sunt recunoscute în special datorită proprietăților astrigente și antibacteriene. Florile înfloresc în perioada mai-iunie, fructele sunt mici, de culoare albastru închis sau roșii, iar gustul este ușor dulce-acrișor. Unul dintre cultivatorii de afin este Ghiță Ion din comuna Bucșani, județul Dâmbovița. Acesta ne-a vorbit despre înființarea și întreținerea unei astfel de plantații, dar și despre rentabilitatea ei.

„Abia din anul 3 poți avea cantitatea de fructe pe care ți-o dorești“

Pentru început ne-a vorbit despre startul plantației pe care o gestionează. „Cultiv cu afin o suprafață de aproximativ 5.000 m² încă din 2014, iar printre soiurile pe care le dețin se numără Chandeler, Merry Berry, care sunt importate din Olanda, dar mai am și soiuri românești pe care le cumpăr din Bilcești. Am luat mai multe soiuri, astfel încât să nu fructifice toate odată, ci în perioade diferite pentru a fi mai ușor la cultivare. Cei care vor să cultive astfel de soiuri trebuie să știe că acestea fructifică după 3 ani. În anul 2 după plantare trebuie să avem grijă să tăiem floarea, astfel încât planta să devină viguroasă deoarece în caz contrar fructifică mai puțin. Abia din anul 3 poți avea cantitatea de fructe pe care ți-o dorești. De exemplu, la suprafața pe care o dețin producția de anul acesta a fost de 3-4 tone de fructe. Ideea este ca afinul să dezvolte aproximativ 7-8 puieți. Arbuștii bătrâni (de culoare maronie) trebuie să fie tăiați la timp. Astfel reușești să obții o cantitate mai mare de fructe“, a precizat fermierul.

Plantare și recoltare

Pentru a avea o cultură de afin sănătoasă trebuie să fim atenți în special la aciditatea solului. Dacă nu avem pH-ul solului până în 6, din start ne putem da seama că nu este un sol bun pentru plantare. Ghiță Ion a explicat: „Pentru a planta puieții de afin trebuie să săpăm o groapă la fundul căreia se pune rumeguș de conifere. Trebuie să fim atenți la acest lucru deoarece, dacă vom pune alt tip de rumeguș, de stejar, spre exemplu, care nu este acid, vom pierde puietul. După aceea, amestecăm cu nisip, plantăm puietul din ghiveci în groapă și tasăm foarte bine cu piciorul ca să nu existe aer. La final udăm. Irigarea o fac prin picurare, iar la rădăcinile puieților am pus folie ca să nu crească buruieni. Dacă știi să întreții cultura de afin aceasta poate fructifica și până la 20-25 de ani. Între rânduri trebuie să păstrăm o distanță de 2 metri pentru a fi mai ușor la cules. Culesul se face bob cu bob. O plantă o poți culege chiar și de 10 ori, până reușești să aduni toate fructele ei. Ca să își păstreze aspectul proaspăt, după recoltare fructele trebuie puse într-o lădiță uscată, altfel pulpa lor se înmoaie. Fructele de afin pot fi păstrate în forma proaspătă într-o cameră frigorifică 3-4 zile, dar și la congelator pentru o perioadă mai lungă de timp. Pentru o suprafață de 5.000 m² investiția inițială poate ajunge la aproximativ 10.000 euro.

Dăunătorii puieților de afini

Conform specialiștilor, principala boală la cultura de afin este virusul Blueberry Shoestring Virus (șiretul afinului). Când planta este infectată de acest virus frunzele arbuștilor încep să capete o culoare roșie și se curbează puternic spre partea inferioară, căpătând aspectul unui șiret. Fructele nu mai ajung la culoarea lor specifică, albastră. Simptomul caracteristic este reprezentat de dungile roșcate de pe tulpinile tinere sau de 1 an. Pentru combatere este necesară distrugerea plantelor afectate și stropirea cu pesticide când este cazul. De asemenea, un alt dăunător poate fi Monilinia vaccinii-corymbosi, care produce mumifierea fructelor. Ciuperca atacă ramurile și florile de afin. După maturare, fructele se zbârcesc, îngălbenesc și cad. De aceea este necesar și în acest caz să apelăm la tratamente chimice.

„Clienții preferă mai mult afinele de pădure decât de cultură“

Fermierul ne-a explicat că, deși afinele au o serie de proprietăți benefice pentru noi, acestea nu sunt încă suficient promovate pe piața din România. În plus, mulți dintre cumpărători preferă afinele de pădure în detrimentul celor de cultură. „La noi nu este încă promovată cultura de afin. Mulți dintre clienți caută afine de pădure, dar nu îmi explic motivul deoarece afinile de cultură și de pădure au aceleași proprietăți. A fost o perioadă mai grea până am intrat pe piață, a fost nevoie de timp ca oamenii să cunoască cu adevărat valoarea acestui fruct. De asemenea, mulți dintre colegii mei când nu reușesc să-și valorifice toată producția în piață fac afinată sau dulcețuri. Îmi doresc ca în viitor să achiziționez și un utilaj de sortare pentru a conferi un aspect mai comercial produselor și pentru a ne ușura treaba. Sperăm să putem construi și un puț pentru a fi mai ușor de irigat“, a conchis fermierul.

Liliana POSTICA

Spiraea este un arbust răspândit pe tot globul, fiind folosit în special pentru decorarea parcurilor fie izolat, fie în garduri vii. Prezintă o varietate largă de culori, având flori simple sau duble ce înfloresc abundent, în lunile mai-iunie sau iulie-august. Vegetează excelent în spațiile însorite, dar dă rezultate bune și în semiumbră. Spiraea suportă bine tunderea, planta neavând alte pretenții față de sol și climă; este tolerantă chiar și față de noxe. În lume se întâlnesc în jur de 80-100 de varietăți, cele mai răspândite fiind:

Spiraea japonica este originară din Japonia, Coreea și China, crește până la 1,5 m înălțime, având lujerii drepți, slab ramificați, frunze oval-alungite, flori mici care apar în lunile iunie-iulie. Varietatea „Genpei“ produce flori albe, roz și roșii, „Shirobana“ are flori roz și albe, iar „Anthony Waterer“ prezintă flori roșii purpurii. Pentru acoperișurile verzi se folosește „Mica Prințesă“, cu înflorire roz, în timp ce, pentru stânci, este utilizată „Bullata“, cu flori roz intens. Este considerată deosebit de frumoasă varietatea „Bumalda“, arbust compact, cu flori roz și frunziș verde, cu nuanțe violete- primăvara și burgundia- toamna. În ultima vreme, floricultorii au creat soiuri cu frunza galbenă, portocalie și roșie în timpul primăverii, unele dintre ele fiind denumite chiar așa, „Flacăra aurie“.

Spiraea salicifolia este nativă din sudul Europei și nord-estul Asiei, are port erect, cu înălțime a arbustului de 1,5 m. Dezvoltă frunze oblong-lanceolate și lăstari maronii, pe care se formează inflorescente de tip panicul, pubescente, de culoare roz, florile având stamine lungi, care accentuează aspectul pubescent al speciei.

Spiraea douglasii provine din America de Nord, fiind un arbust de 2 m înălțime, cu frunze alungit-eliptice și flori roz-violet, dispuse în inflorescențe mici, cu aspect pubescent. Planta înflorește în lunile iulie-august.

Spiraea cantoniensis își are originea în China și Japonia, cu înflorire în mai-iunie. Crește până la 1,5 m înalțime, are un port larg, cu frunze lanceolate, serate sau trilobate. Formează inflorescențe sub formă de corimbe, de 5 cm.

Spiraea prunifolia provine din estul Asiei, atinge înălțimea de 2 m, formând lăstari subțiri, cu frunze ovale. Înflorește în aprilie-mai, având flori duble, albe, grupate câte 3-6.

Spiraea billardii este un hibrid rezultat din S.douglasii și S.salicifolia, cu talia de 2 m și lujeri pubescenți, cu înflorire în iunie-august. Frunzele sunt oblonge, cu marginea dublu-serată, iar florile cresc grupate în panicule compacte, cu aspect pubescent, conferit de staminele lungi.

Spiraea arguta are înălțime de 2 m, frunze mici, obovate, alungite sau lanceolate, care apar după florile albe, grupate în inflorescențe mici.

Spiraea vanhouttei este o specie hibridă, cu port viguros, cunoscută la noi sub denumirile de cununiță albă, floarea miresei sau cununița miresei, iar în Japonia i se mai spune salcie înzăpezită sau movilă de zăpadă. Planta prezintă tufe dese care cresc până la 2 m înălțime, cu lujeri arcuiți și frunze caduce, așezate spiralat, lanceolate cu marginea serată, rar ușor lobate, de culoare verde închis pe fața superioară și verde-albăstrui pe fața inferioară. Florile sunt mici, grupate în inflorescențe de tip panicul sau corimb, cu simetrie radială, alcătuite din cinci sepale și cinci petale, de culoare albă.

Maria BOGDAN

A apărut între adepții terapiilor naturiste următoarea controversă: dacă nu cumva este mai bine să consumăm fructele unor arbuști care cresc spontan la noi în țară în loc să căutăm remedii în plantele exotice. Iar comparația se făcea între merișor versus goji. Sau cătină vs goji. Merișorul (Vaccinium vitis idaea) este un arbust medicinal de la care se consumă fructele și frunzele (decocturi) încă din timpuri stră­vechi. La noi în țară crește în zonele înalte ale Carpaților, în special în Transilvania. Planta este cunoscută sub numele popular de afin roșu, bujor, coacăz de munte, cimișir, smârdar, cununiță, brebenoc.

De la acest arbust se consumă fructele ca atare – proaspete, uscate, confiate sau conservate. Sunt utilizate, în diferite tratamente, și frunzele de merișor. Fructele tratează o mulțime de afecțiuni grație conținutului foarte ridicat de antioxidanți (procent cel mai mare dintre toate fructele comune), cum ar fi ulcerul, cancerul la sân, bolile cardiovasculare și renale. Fructele au rol și în normalizarea glicemiei, îmbunătățesc memoria, putând, de asemenea, încetini procesele neurodegenerative. Frunzele conțin arbutină, hidrochinonă, tanin, flavonoizi, ceaiul fiind un puternic diuretic energetic, litontriptic (dizolvă calculii urinari), antidiareic și anti­septic al căilor urinare.

Scurtă tehnologie de cultură

Se prezintă sub formă de arbust pitic, cu tufe care se dezvoltă până la 10-40 cm. Tulpina este cilindrică și ramificată, frunzele-alterne, eliptice, cu margini răsfrânte și puncte negre pe partea dorsală. Florile sunt de culoare alb-roz (planta are și rol decorativ), iar fructele mici sunt de culoare roșie. Tehnologia de cultură este asemănătoare cu a afinului. Merişorul, fiind introdus în cultură foarte târziu, nu au fost create soiuri și nici butași nu se găsesc în pepinierele din țară. Ca urmare, materialul săditor poate fi procurat direct din flora spontană, prin extragerea tufelor cu tot cu balotul de pământ. Recoltarea se face toamna, în septembrie-octombrie, iar plantarea se execută tot toamna, fie plasând întreaga tufă, fie despărțind-o în mai mulți butași. Plantarea se efectuează în gropi de 25 x 25 x 25 cm, fără a se face mocirlirea, într-un substrat acid (turbă acidă), se tasează pământul și se udă din abundență. În eventualitatea în care suprafața de cultură este mai mare, distanțele de plantare sunt de 70-80 cm între rânduri și de 25-30 cm între plante pe rând. Întreținerea presupune lucrări de distrugere a buruienilor (prașile superficiale pentru a nu distruge sistemul radicular), administrare de turbă acidă (pentru a menține substratul în care planta se dezvoltă în mod natural), udare repetată. Fiind o plantă utilizată totuși în scopuri medicinale, nu se recomandă utilizarea fertilizanților și nici tratamente împotriva bolilor și dăunătorilor. La apariția totuși a unor agenți patogeni se pot folosi unii compuși permiși în culturile ecologice. Recoltarea fructelor se face exclusiv manual (cutii prevăzute cu pieptene special), pe timp uscat, după ce s-a ridicat roua, în septembrie-octombrie, când merișoarele au culoarea roșu-intens. Frun­zele se recoltează de asemenea toamna, după ridicarea fructelor; acestea se usucă la aer, în spații umbrite.

Maria BOGDAN

• Companiile cu produse şi servicii de horticultură, grădinărit şi arhitectură peisagistică sunt aşteptate şi la INDAGRA 2016 (2-6 noiembrie)
• Ediţia 2017 a expoziţiei EXPO FLOWERS&GARDEN va avea loc în martie

Ca în fiecare primăvară, la ROMEXPO a avut loc EXPO FLOWERS&GARDEN (www.expoflowers.ro), evenimentul care dictează tendinţele anului în grădinărit.

21.500 de persoane au vizitat, între 7 şi 10 aprilie, Expoziţia Internațională de flori, amenajări peisagistice, horticultură şi grădinărit şi evenimentele ROMEXPO desfăşurate concomitent cu aceasta: Mobila Expo, Ambient Expo, Construct Expo, Romtherm şi Romenvirotec.

EXPO FLOWERS&GARDEN a adunat la standuri 37 de companii din trei ţări: Bulgaria, Franţa şi România. Zeci de specialişti au interacţionat cu publicul caruia i-au oferit cele mai bune sfaturi şi idei, privind sănătatea şi frumuseţea grădinilor şi arbuştilor.

Evenimentul s-a adresat atât profesioniştilor (producători, comercianţi, horticultori, arhitecţi peisagişti, specialiştilor în unelte şi ornamente de gradină: arbuşti, pavaje, mobilier de grădină, sere) de pe piaţa de import şi distribuţie de flori, plante şi soluţii de amenajare şi întreţinere a spaţiilor verzi, dar şi publicului larg.

Arbuştii exotici, la mare căutare

Interesul vizitatorilor Expo Flowers&Garden a crescut la această ediţie în ceea ce priveşte arbuştii fructiferi şi cei exotici, care au avut preţuri potrivite oricărui buget.

Astfel, un Afin siberian (Lonicera Kamtschiatica) putea fi achiziţionat la preţuri cuprinse între

10 şi 15 lei, arbuştii de Banana Nordului (Asiminia Triloba) s-au vândut la preţuri între 120 şi 150 de lei, pe când măslinii s-au cumpărat şi la 180 de lei.

Arbuştii de citrice despre care s-au cerut cel mai des detalii privind preţul au fost: kiwi (20 de lei), grapefruit-ul (190 de lei), pomelo (240 de lei).

Bine vânduţi au fost şi arbuştii fructiferi cu proprietăţi terapeutice şi care deţin certificare de calitate şi conformitate, cum ar fi goji şi merişorul.

Florile şi alte plante interesante fără flori, atât de apartament, cât şi de grădină, au rămas în topul preferinţelor vizitatorilor care au achiziţionat cel mai des: panseluţe, petunii, orhidee, crini, lavandă, ficus şi bambus.

Fermierii şi profesionişti, prezenţi la EXPO FLOWERS&GARDEN

În ajutorul celor pasionaţi de horticultură, la evenimentul desfăşurat la ROMEXPO au venit şi companii care prin specialiştii prezenţi la standuri au oferit: sfaturi, recomandări şi produse de înaltă calitate, cum ar fi: unelte profesionale cu garanţie nelimitată, materiale de legat de generaţie nouă, prietenoase cu mediu sau servicii pentru plantaţii pomicole superintensive. De asemenea, la eveniment a fost prezentă şi Facultatea de Horticultură Bucureşti, care, prin profesorii şi specialiştii săi, a oferit consiliere în privinţa plantaţiilor floricole şi pomicole.

Asociaţia Antreprenorilor de Peisagistică din România (AAPR) a fost, de asemenea, prezentă la EXPO FLOWERS & GARDEN, cu produse si servicii dedicate grădinăritului: mini-fântâni arteziene, sisteme de irigat grădinile şi solariile, etc.

Accesorii pentru grădinărit şi servicii de arhitectură peisagistică

Expo Flowers&Garden a cuprins si oferte variate privind accesoriile destinate grădinăritului practicat de amatori sau de profesionişti. Astfel, s-au putut achiziţiona ghivece de toate mărimile şi dimensiunile, instrumente de tăiat şi de cosmetizat plantele şi arbuştii precum şi diferite tipuri de îngrăşământ destinat atât suprafeţelor exterioare mari cultivate cu flori şi arbori, cât şi spaţiilor mici de apartament sau e birou amenjate cu flori.

Decoraţiuni şi ateliere de aranjamente florale

EXPO FLOWER&GARDEN a oferit vizitatorilor posibilitatea de a-şi testa abilităţile de florişti, cu ocazi unor ateliere de aranjamente florale gratuit. În cadrul acestora, cei pasionaţi au învăţat aspecte privind dispunerea florilor şi altor plante pentru obţinerea unor decoraţiuni florale cu impact vizual plăcut.

La preţuri cuprinse între 30 şi 250 de lei, vizitatorii EXPO FLOWER&GARDEN au putut achiziţiona decoraţiuni inedite realizate fie prin combinaţia de vase din ceramică lucrată şi pictată manual, pietriş şi plante aeriene Tillandsia, fie în varianta de terariu.

Fermierii din sectorul horticulturii, asociaţiile din domeniu, companiile ce produc sau importă produse destinate grădinăritului, precum şi arhitecţii peisagişti sunt aşteptaţi şi la ediţia viitoare a EXPO FLOWERS&GARDEN, care va avea loc în martie 2017.

Mai multe informaţii se pot obţine de pe website-ul evenimentului, www.expoflowers.ro

FACEBOOK - EXPO FLOWERS&GARDEN