Lumea satului 750x100

update 24 Nov 2020

Asigurarea stării de sănătate a albinelor în perioada iernii

Importanța economică a albinelor este determinată de producția de miere și subproduse ale stupului (polen, ceară, propolis etc.), dar și de rolul lor în polenizarea culturilor agricole (rapiță, floarea-soarelui etc.) și a livezilor de pomi fructiferi. Creșterea numărului de stupi, cu familii de albine mari și puternice, contribuie la obținerea de cantități crescute de produse ale stupului, dar și de legume, fructe, plante tehnice etc.. Aceasta se poate realiza numai prin menținerea unei stări de sănătate optime a familiilor de albine.

Obținerea de familii puternice și sănătoase în perioada de toamnă (după încheierea culesului) se realizează prin respectarea lucrărilor tehnologice din această perioadă, prin hrăniri suplimentare (energetice, proteice etc.) și aplicarea de tratamente care să reducă numărul de microorganisme potențial patogene (paraziți, bacterii, virusuri, fungi). Albinele trebuie să aibă o vitalitate crescută care să le permită trecerea peste sezonul rece și obținerea în primavară, a unei noi generații de albine.

Susținerea mecanismelor naturale de apărare a albinelor împotriva factorilor de stres (paraziți, virusuri, miceți, bacterii) reprezintă o metodă eficientă de menținere a populațiilor de albine. Se reduc, astfel, și cheltuelile cu tratamentele (antiparazitare, antifungice, antibacteriene), urmate de creșterea veniturilor din apicultură.

În acest scop, Compania Romvac a realizat produsul Apivirol Forte.

Aprivrol forte Romvac

În stupinele în care se efectuează sistematic tratamentul biostimulator cu Apivirol Forte, chiar și în anii cu condiții mai puțin prielnice pentru apicultură, se obțin producții de miere mai mari cu circa 35-40%, față de stupinele netratate.

Administrarea produsului se face la toate familiile de albine din stupină, inclusiv la cele aparent sănătoase.

La familiile la care s-a făcut tratamentul biostimulator de toamnă (august, septembrie), se constată o mortalitate redusă în perioada de iernat și stimularea ouatului timpuriu, la mătci. La controlul stupinei după primul zbor de curățire, se găsesc în medie 3-4 rame cu puiet compact pe toată suprafața ramelor.

După încheierea sezonului de cules, în vederea pregătirii familiilor pentru iernat, se efectuează tratamentul biostimulator de toamnă administrând în zilele călduroase, 150-250 ml de Apivirol Forte, prin aspersare pe corpul albinelor și al puietului.

Apivirol Forte se administrează prin aspersare (pulverizare) pe suprafața ramelor cu albine și puiet cu ajutorul unor pompe manuale. Aspersarea este cea mai sigură și eficientă modalitate de administrare a acestui biostimulator, întrucât produsul este consumat imediat de albine la care declanșează puternic reflexul de autocurățire.

Pentru perioada de iernat, siropul, turtele de zahăr sau șerbet, se prepară cu un adaos de circa 150-250 ml Apivirol Forte pentru o familie de albine.

Administrarea de Apivirol Forte ca biostimulator se aplică imediat în stupinele în care se observă un declin al stării generale a familiilor de albine sau când se suspectează anumite semne de boală apărute în sezonul de cules activ sau în perioadele în care culesul este slab.

Apivirol Forte trebuie administrat fără întârziere, ori de câte ori starea generală de sănătate a stupinei nu este cea mai bună, când se constată apariția de malformații ale aripilor la albinele tinere, când apar semne nervoase la albinele culegătoare, paralizia aripilor și instalarea fenomenului de depopulare a familiilor de albine, fără prezența vizibilă a simptomelor specifice vreunei boli, dar și ori de câte ori sursele de hrană sunt reduse.

Apivirol Forte nu are nici un fel de contraindicații sau efecte secundare negative asupra albinelor, mătcilor și puietului și nu produce reziduuri în miere, polen, păstură și propolis, permițând obținerea de produse apicole de cea mai înaltă calitate.

Dr. Ion IACOB, Laboratorul de Diagnostic Romvac

IT-ul a intrat și în apicultură. O nouă aplicație spune când trebuie schimbată matca

Organizat pe platforma Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură, Târgul Mierii a adus și la ediția de toamnă noutăți, inovații, mulți vizitatori și expozanți din toată țara. De data aceasta, ca o concluzie, pot spune cu certitudine că tehnologia IT a ajuns și în domeniul apicol. Oricât de iscusiți ar fi apicultorii, soft-urile inteligenței artificiale ne vor spune de acum totul despre activitatea din stup. La polul opus, pentru implicarea fizică în munca stupăritului a apărut o unealtă mai eficientă pentru descăpăcitul ramelor. Iată doar câteva idei care ar putea să vă ușureze munca, dragi apicultori. În rest, am găsit stupari mai mult sau mai puțin mulțumiți de recolta anului 2018.

Îmi place ca de fiecare dată când intru într-un târg mai întâi să merg pe la toate standurile, să admir, să ascult păreri, impresii, pentru ca în final să cer lămuriri și eventual să testez lucruri noi. Așa am făcut și de data aceasta, numai că fiecare oprire pe la standurile apicultorilor s-a lăsat obligatoriu cu degustarea a cel puțin unui sortiment de miere sau polen. Iar la o linguriță de miere musai merge și o conversație legată de cum a fost anul apicol. Și trebuie să vă spun că răspunsurile nu au fost una­nime, ci, bag de seamă, au variat în funcție de zona în care s-au făcut culesurile și norocul fiecăruia.

Pentru că evenimentul a devenit o tradiție, la fiecare ediție îmi face o maximă plăcere să mă revăd cu apicultorii statornici, care nu lipsesc niciodată de la această manifestare. Prima oprire am făcut-o la standul familiei Meseșan specializată în creșterea mătcilor, pentru că îmi sunt tare dragi. De fiecare dată vin cu fetița lor, pesemne au grijă să insufle dragostea și responsabilitatea albinăritului și tinerei generații și mereu își surprind clientela de la București cu sortimente noi de polen. La standul lor am văzut oameni cumpărând polen cu kilogramul, ca să nu mai spun că mierea de munte s-a vândut în prima zi. Da, pentru că oamenii au înțeles că mierea obținută din plante aflate departe de sursele de poluare oferă garanția unui produs curat, nealterat de eventuale reziduuri chimice. „Am adus un sortiment nou de polen, de la o plantă din Munții Apuseni, numită Caluna Vulgaris sau iarba neagră, un polen de păducel, de păpădie și altele“, m-a întâmpinat Cosmin Meseșan. De la el am aflat că polenul obținut de la iarba neagră din Munții Apuseni ajută la combaterea prostatei, iar cel de păpădie ajută ficatul. Clienții lui știu deja că în fiecare an el pleacă în pastoral la munte, pentru că de ani buni evită culturile agricole stropite cu pesticide. Dintre cele două culesuri la care a fost – salcâm și plante de munte – primul a mers binișor, adică a strâns cam 15 kg miere/familie, însă la plante de munte a fost dezastruos (6-7 kg de miere/familie) pentru că a fost frig și a plouat mai tot timpul. Ploile din acest an le-a dat de furcă și cu creșterea mătcilor. Dacă într-un an bun pune la vânzare și 1.000 de mătci, anul acesta multe dintre ele s-au pierdut la zborul de împerechere din cauza vremii. Concluzia: „2018 nu a fost un an apicol bun.“ Ce am remarcat și mi-a mers la suflet a fost tricolorul pus pe toate cutiile, borcanele și sticluțele puse la vânzare, semnul apicultorului patriot.

Cu Adrian Ivașcu din județul Argeș am făcut cunoștință prima oară la această ediție și trebuie să spun că m-a uimit cu numărul mare de sortimente de miere, 7 la număr. Ceea ce mi-a părut interesant a fost mierea de primăvară, adică o miere obținută din florile pomilor fructiferi (măr, păr, prun, cireș, cais) în combinație cu păducel și păpădie, un amestec care pare dedicat organelor interne și cu precădere rinichilor. Alte sortimente interesante sunt mierea de tei din Dobrogea, unde culesul a adus producții bune, și mierea de coriandru. Strategia tânărului apicultor este să-și împartă cele 300 de familii în două stupine și să plece în pastoral atât la câmpie, cât și la munte. În felul acesta poate avea mai multe culesuri și implicit mai multe sortimente. Comparativ cu anii trecuți, pentru Adrian Ivașcu anul acesta „a fost unul relativ bun. Avem miere de primăvară, de salcâm, tei și mană. La salcâm am obținut 30 kg de miere/familie, dar nu a fost bine pentru toată lumea, pentru că în unele zone a plouat mult“. Pe lângă sortimentele de miere, am văzut multe produse terapeutice – imunoenergizant (o combinație de miere, polet, tinctură de propolis, cătină și lăptișor de matcă), ideal pentru persoanele aflate în convalescență, elevi, studenți, produse pentru somn liniștit sau afecțiuni respiratorii. Toate realizate după rețete moștenite din tată în fiu, după cum spune Adrian Ivașcu.

O nouă furculiță pentru descăpăcit rame

Cu siguranță cunoașteți mișcările care se fac la bărbierit. Exact aceleași mișcări se aplică și la descăpăcirea ramelor cu ajutorul noii furculițe produse la Timișoara după un model sârbesc. „Aceasta este cea mai grea muncă pentru apicultor – descăpăcitul, operațiunea care se face înainte de introducerea ramelor în centrifugă. Furculița aceasta se produce în Timișoara la Apicultura. Pro, o companie care a făcut de-a lungul timpului o serie de inovații și chiar invenții dedicate sectorului apicol. De data aceasta, furculița pentru descăpăcit este o copie fidelă a unui produs realizat în Serbia. Unealta produsă de noi păstrează întocmai cotele, este realizată din inox alimentar și are un mâner din lemn“, îmi spunea producătorul acestei unelte. Pentru 70 de lei noua furculiță v-ar putea ușura munca.

Aplicația care decodifică sunetele produse de albine în stup

Tot reprezentanții companiei Apicultura. Pro au venit la această ediție cu o aplicație software care decodifică sunetele emise de albine în funcție de activitatea din stup, avertizând totodată dacă există pericolul roirii sau alte necazuri apărute în stup. „Albinele emit niște semnale acustice. Sunt două forme de comunicare la albine, prin atingere și prin vibrație – din aripi sau piciorușe, în funcție de lucrarea executată în stup. Ce face acest soft? Caută acele vibrații și printr-un algoritm le interpretează și ne poate spune câte albine doici avem, câte culegătoare sunt în stup. Când albinele vin încărcate cu miere se emit alte vibrații decât atunci când vin fără miere. Practic, acest soft ne spune fără să deschidem stupul dacă avem sau nu cules, dacă avem puiet căpăcit, matcă. Este nevoie doar de un microfon extern atașat la telefonul mobil. Acesta se introduce pe urdiniș, timp în care apicultorul poate sta în spatele stupului și așteaptă câteva secunde până când softul emite un mesaj cu datele analizate și interpretate. Odată descărcată aplicația, pe ecranul telefonului apar câteva butoane care furnizează anumite informații despre activitatea din stup. Spre exemplu, o informație extrem de prețioasă este cea care anunță, cu două săptămâni înainte, dacă albinele se pregătesc de roire, dacă există producție de miere sau dacă este cazul să schimbăm matca“, îmi explica Csosz Francisc, reprezentant Apicultura.Pro.

Patricia Alexandra Pop

VEȘTI BUNE! APIA va efectua plăți în perioada 11 -15 octombrie 2018

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că în perioada 11 -15 octombrie 2018, va efectua plăți pentru următoarele scheme de plată:

  • rambursarea sumelor aferente disciplinei financiare, respectiv sumele cuvenite României din fondul de criză, fiind procesate/autorizate un număr de 76.141 dosare cu suma totală de 75.501.749,49 lei, echivalentul a 16.451.931,77 euro;
  • renta viageră agricolă în sumă totală de 17.016.736,23 lei pentru aproximativ 13.388 beneficiari care au optat ca plata să le fie efectuată prin virament bancar;
  • Programul Național Apicol (PNA) 2018 pentru un număr de 5.282 apicultori cu o sumă totală de 33.398.771,39 lei;
  • restructurare/reconversie plantații viticole în sumă de 4.459.927,04 lei pentru un număr de 27 beneficiari;
  • investiții în cadrul Programul Național de sprijin al României în sectorul vitivinicol 2014-2018 în sumă de 6.126.342,35 lei pentru un număr de 2 beneficiari;
  • măsura de promovare a vinurilor în cadrul Programul Național de Sprijin al României în sectorul vitivinicol 2014-2018, în sumă de 117.181,36 lei pentru beneficiarul Asociaţia pentru Promovarea Vinului Românesc, asociaţie formată din 17 producători de vinuri cu Denumire de Origine Controlată și Indicaţie Geografică.

Sub 1% din totalul apicultorilor din România, certificați ecologic

În România erau certificați ecologic sau în stare de conversie, 371 de apicultori la 1 ianuarie 2017, care dețineau 58.912 colonii de albine, conform unui studiu realizat de federația ROMAPIS pe baza datelor publicate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a consultării tuturor organismelor de certificare și inspecție acreditate în România despre situația sectorului apicol. La sfârșitul anului 2016, sub 1% din totalul apicultorilor din România, reprezentând 3,64% din stupi, produceau miere în regim bio. Comparând aceste date cu cele furnizate de Asociația Crescătorilor de Albine din România în 2010, se poate observa o scădere semnificativă a numărului producătorilor ecologici  în ultimii 7 ani, cu 21 de procente. Dacă în 2011 erau 912 apicultori înregistrați ecologic, cu un număr de 97.997 familii de albine, în prezent numărul acesta a scăzut la aproximativ o treime din cel inițial. În 2010, 15% din totalul producției de miere pe țară, adică 3.650 de tone era certificată ecologic.

Anul 2016 a fost considerat cel mai dificil de majoritatea apicultorilor români. Acesta s-a caracterizat printr-o producție foarte mică de miere, concomitent cu scăderea prețului mierii convenționale. În aceste condiții, mierea certificată bio s-a achiziționat engros la un preț cu aproximativ 40% mai mare decât cel de la convențional.

Constantin Dobrescu, vicepreședintele Federației Asociațiilor Apicole din România, ROMAPIS spune că în prezent apicultorii români sunt din ce în ce mai interesați de certificarea bio. ”Pe fondul scăderii prețului mierii, aproape dramatică pentru apicultorii nu numai din România, ecartul dintre prețul mierii ecologice și al celei convenționale a crescut. Din acest motiv se înregistrează și în România o resuscitare a interesului pentru obținerea certificării bio, după o perioadă de câțiva ani de câțiva ani de declin”.

Conform reglementărilor existente în prezent în Europa, mierea provenită din apicultura ecologică  are avantajul major al unei garanții a calității certificate. Dacă piața de miere produsă convențional este zdruncinată de scandaluri privind falsitatea acesteia, cea bio beneficiază de o trasabilitate mai bună, fiind atent urmărită pentru a înlătura orice suspiciuni sau nereguli. În 2010, 80% din mierea produsă ecologic la noi în țară era exportată către țări din Uniunea Europeană precum Germania, Austria, Suedia și alte țări nordice.

Calitatea remarcabilă a produselor apicole românești este recunoscută internațional. Vicepreședintele ROMAPIS evidențiază potențialul natural foarte mare al multor zone de cules din România care oferă condițiile necesare apiculturii ecologice și surse de nectar valoroase, ceea ce recomandă mierea românească drept una de calitate. ”Colonia de albine este un sistem aflat într-o foarte fină interdependență cu mediul în care cele mai mărunte modificări pot duce la ruperea unui echilibru de o mare complexitate cu consecințe pentru fiecare dintre acestea”.

Conversia către ecologic le oferă apicultorilor posibilitatea de a obține venituri mai mari: ”Există apicultori care practică cinstit, fără compromisuri,  apicultura ecologică și au succes cu produsele stupinelor lor, ceea ce ar putea fi un exemplu și un îndemn pentru mulți alții”, spune Constantin Dobrescu.

Pentru a sprijini acest sector, Federația ROMAPIS organizează în parteneriat cu agenția de training Cursuri Creative, singurul curs de apicultură ecologică disponibil în România. Cursul se adresează apicultorilor care doresc să-și certifice ecologic stupina, cu atât mai mult cu cât procedura de certificare necesită obligativitatea de a cunoaște reglementările naționale și europene care stau la baza obținerii și menținerii standardului ecologic European.

„Luna de miere“ a celor 40 de familii de albine de la Ciortești, Iași

Tânărul Daniel Anastasiei a adus „Luna de Miere“ în comuna Ciortești, județul Iași, este foarte încrezător. De la un simplu hobby, pornind și la drum cu două familii de albine, în acest moment a ajuns la 40 de familii care-l motivează să se dezvolte și mai mult, mai ales acum, când cererea începe să crească. Dintre delicii, anul acesta micul apicultor ne recomandă mierea de tei într-o delicioasă combinație cu mierea de mană.

Totul a pornit cu doar două familii de albine

„Luna de Miere“ nu a fost gândită inițial ca o afacere pe termen lung, dar încet-încet Daniel a căpătat experiență și a început să prindă curaj: „Totul a pornit de la calitatea nativă a românilor de a face ceva în timpul liber pentru a obține un venit suplimentar. Am avut norocul să cunosc persoane care aveau deja o oarecare experiență în domeniul apicol, ceea ce m-a împins spre achiziționarea a doar două familii de albine, pentru a mă acomoda cu acestea. Apoi am început să mă dezvolt și să reușesc să trec de la un simplu hobby cu două familii de albine la «Luna de Miere».“

Consultându-mă cu cel mai bun prieten al meu, după lungi dezbateri și încercări am ajuns la «Luna de Miere» și astfel ne-am hotărât că este cel mai potrivit nume pentru hobby-ul meu, care în timp s-a transformat într-o mică afacere. Consider că experiența pe care o persoană o are atunci când gustă din mierea pe care o ofer este asemănătoare cu cea pe care o au tinerii atunci când merg în luna de miere: satisfacție, plăcere, libertate și fericire. Și, din momentul în care am stabilit că numele va rămâne «Luna de Miere», totul a venit de la sine: etichetele, flyerele, modul în care am început să-mi promovez produsele, dar și motivația pe care am avut-o și o am pentru a mă dezvolta. De altfel, totul are un sens și simt că nu trebuie să mă împingă cineva de la spate. Am încercat să dăm o identitate vizuală, să creăm o legătură între gust, culoare, calitate și nume. Totul vine natural și are un scop. Consider că oricând poți învăța și te poți dezvolta și nu mă afectează chiar deloc anumite evenimente negative legate de stupi deoarece știu că în final totul se aranjează de la sine. Atât de încrezător sunt în proiectul «Luna de Miere»! Practic, în câțiva ani am ajuns să mă ocup de peste 40 de familii de albine.“

luna miere 3

Procesul de extragere și tehnologia în sine nu sunt foarte complicate, indiferent de câți stupi ai sau cât de experimentat ești, ne zice Daniel: „Momentan folosesc o centrifugă radial manuală, dar acum am în plan să mă dezvolt și să mă extind atât din punctul de vedere al numărului de familii, dar cât și în privința produselor oferite deoarece intenționez să folosesc o centrifugă automată, mult mai mare. Asta m-ar ajuta să scurtez timpul necesar extragerii fără să afecteze calitatea, gustul sau caracterul natural și sănătos al mierii. De asemenea, încerc să lărgesc gama de produse de la an la an. Când am început, nu ofeream decât miere de tei, salcâm și polifloră, dar cu timpul am început să adaug polen, apilarnil, propolis și miere cu diverse oleaginoase, respectiv nuci și semințe. Am în plan ca până la anul să pot oferi și lăptișor de matcă.“

Mierea de mană

Caracteristicile mierii pot să difere de la an la an, în funcție de temperaturi și cantitatea de precipitații: „Anul acesta, spre exemplu, în timpul extragerii mierii de tei am fost surprins să observ că aceasta este mai închisă la culoare, având o tentă verzuie, mult mai aromată, totul datorându-se combinației dintre mierea de tei și cea de mană.“

„Mierea de mană este un sortiment de miere de pădure, extraflorală, cu proprietăți deosebite. Provine de la coloniile de afide formate pe trunchiurile diverselor plante sau arbori, stejarul în cazul nostru; afidele nu sunt altceva decât insecte care se hrănesc din seva respectivelor plante/ arbori, astfel excesul de zahăr este eliminat sub formă de picături, iar apoi aceste picături sunt cărate de către albine la stup. Menționez că mierea de mană are un gust specific, conţine substanţe antioxidante, proteine și minerale în proporție de până la 10 ori mai mare decât alte feluri de miere. Este bogată în acizi organici, vitamina C și cele din grupul B, inhibină (un bactericid puternic) și enzime. Mai conține calciu, magneziu, fier, potasiu, fosfor și seleniu ce se asimilează mult mai bine de către organismul uman decât cele din suplimentele artificiale.“

luna miere 2

La Ciortești cheltuielile cele mai mari sunt reprezentate de achiziția unei centrifuge, a lăzilor, dar și a foițelor de ceară și a diverselor tratamente: „Nu aș cataloga-o ca fiind o investiție foarte mare, dar totuși când trag linie nu pot spune nici că este chiar mică. Există o legătură foarte strânsă între banii investiți în «scule», dacă pot spune așa, și calitatea acestora, care mai apoi se traduce în calitatea mierii. Dacă ar fi să recomand acest tip de afacere, aș începe cu vorbe simple, pe care toți le știm, precum: «Găsește ce-ți place și fă bani din asta!» sau «Dacă te pricepi la ceva să nu faci acel ceva gratis!», dar înainte de a ne gândi la profit ar trebui să existe și o anumită chemare, pasiune și dragoste față de natură și animale.“

„…să informăm și să deschidem apetitul pentru produse apicole naturale“

Acesta ne vorbește și de faptul că în țara noastră nu se cunosc îndeajuns beneficiile pentru sănătate ale produselor apicole. De aceea cantitatea de miere sau de produse apicole consumată pe cap de locuitor este foarte mică, dacă ne comparăm cu alte state. Asta înseamnă o piață de desfacere foarte mică și competitivă, care în final duce la produse de cea mai înaltă calitate. Daniel a găsit și soluții, respectiv implicare și conștientizare: „Nu ne rămâne decât să informăm și să educăm oamenii, să le deschidem apetitul pentru produse apicole naturale, care au efecte pozitive asupra sănătății, dovedite de sute, poate chiar mii de ani. Nu urmărim să educăm oamenii înspre consumul de miere doar pentru profit financiar, dar este păcat să nu profităm de această resursă naturală, care se găsește din abundență în România, și în schimb să cheltuim sume imense de bani pe tot felul de medicamente, care pe termen lung fac mai mult rău decât bine. Putem să facem din consumul de produse apicole o rutină zilnică, fără să conteze vârsta, poziția socială, care să fie în beneficiul sănătății noastre, ca o măsură preventivă și să nu mai fim nevoiți să cumpărăm pastile, siropuri și creme.“

luna miere 4

Momentan se încearcă construirea unei baze solide a ceea ce reprezintă «Luna de Miere»: „Acest lucru înseamnă că vrem să ne mărim numărul de familii pentru a putea oferi o cantitate constantă de miere. De asemenea, dorim să achiziționăm diferite echipamente care să ne ajute să facilităm extragerea, transportul și depozitare și, nu în ultimul rând, să ne ocupăm de identitatea noastră.“

Beatrice Alexandra MODIGA

luna miere 1

România, un jucător important pe piața de miere a UE

Apicultura este un domeniu în care România a progresat substanțial în ultimii ani. În 1990, efectivul era de 1.091.000 de familii de albine, iar în 2016, ultimul luat în evidențe de INS, acesta a ajuns la 1.437.394 familii de albine.

Cel mai mare regres al apiculturii s-a înregistrat în 1999, când se ajunsese la un total național de 614.326 de stupi, an din care sectorul a început să-și revină, 2009 fiind primul în care s-a depășit milionul de familii. Astăzi, cel mai mare producător este Vâlcea (87.411 de familii), urmat, la mică distanță, de Mehedinți (87.072 de familii).

Pe regiuni de dezvoltare, cele mai mai mari efective sunt în Sud-Vest Oltenia (294.144 de stupi) și Sud-Muntenia, cu 215.928 de familii. Urmează regiunea Centru – 203.706 de familii, Nord-Est – 199.880, Nord-Vest – 184.130, Vest – 177.884, Sud-Est – 147.063 și București/Ilfov – 14.659. Potrivit MADR, în 2015, 22.930 de români aveau afaceri în apicultură, iar 1.545 dintre aceștia dispuneau de mai mult de 150 de stupi. În același an, producția de miere a fost de 34.999 tone.

Peste 12.000 de tone au fost exportate, principalele destinații fiind Germania și Italia. Dacă ne încălzește cu ceva, trebuie să mai aflăm că în 2017, conform datelor centralizate la nivel continental, România este țara cu cea mai mare producție de miere din Uniunea Europeană (35.000 tone), beneficiind totodată de 10% din fondurile alocate în domeniu de comunitatea europeană. Pe locurile următoare se situează Spania, cu 32.200 tone, și Ungaria, cu 30.700 tone.

Congresul APISLAVIA - Moscova 2018

Între 9 și 13 septembrie 2018 se va desfășura în Federația Rusă, la Moscova (Centrul Expozițional Sokolniki), lucrările celui de-al 22-lea Congres al Organizației Internaționale de Apicultură APISLAVIA, având numele complet Federația Organizațiilor Europene de Apicultură APISLAVIA.

Programul comunicat inițial de organizatori cuprinde următoarele etape:

  • primirea participanților și deschiderea evenimentului la Palatul Kremlinului de Stat;
  • desfășurarea lucrărilor Congresului și ședinței Adunării Generale a APISLAVIEI;
  • organizarea de standuri pentru expozanți în Pavilionul Expozițional nr. 2 al Parcului Sokolniki;
  • organizarea de excursii turistice și tehnice pentru participanții la eveniment;
  • asigurarea rezervării de cazări (în Complexul Hotelier Izmailovo (5.000 de camere) în hoteluri de 4 și 3 stele (Vega, Beta și Gamma) și
  • sprijinirea obținerii de vize de intrare pe teritoriul Federației Ruse prin trimiterea de invitații celor care doresc să participe la eveniment.

În continuarea prezentului material consider că este necesar, pentru cititori, să fac câteva referiri la istoricul, obiectivele, conducerea și membrii APISLAVIEI.

Referitor la istoricul APISLAVIEI, pot afirma că primii inițiatori au fost apicultorii bulgari care, după ce în în 1899 au înființat Uniunea Apicultorilor Bulgari, au luat în discuție lărgirea acesteia la un nivel internațional.

Astfel, în 1909, cu prilejul aniversării a 10 ani de la constituirea Uniunii Apicultorilor Bulgari, au fost invitați și delegați ai apicultorilor din Rusia, Cehia, Serbia, Moravia și Dalmația și împreună au hotărât să sprijine crearea unei Uniuni Pan-Slavice a Apicultorilor, acțiune care s-a înfăptuit în 1910 la Sofia, în prezența delegaților din Bulgaria, Rusia, Serbia, Republica Cehă, Polonia, Silezia, Galicia, Croația, Slovenia, Dalmația, Bosnia, Herțegovina, Muntenegru și Moravia.

Actuala denumire, Federația Organizațiilor Europene de Apicultură APISLAVIA, a fost stabilită în 1996, la al 11-lea Congres APISLAVIA la Moscova.

Conform statutului, principalele obiective ale APISLAVIEI sunt:

  • contribuții la îmbunătățirea și controlul produselor apicole;
  • coordonarea activităților de control al sănătății albinelor;
  • coordonarea activității în domeniul apiterapiei;
  • îmbunătățirea și dezvoltarea activităților de selecție și reproducere a albinelor și
  • promovarea unor mai bune contacte directe și schimburi de experiență între apicultori.

Organul de conducere al federației este Adunarea Generală și președintele.

APISLAVIA este sigurul organ executiv al federației.

Actualmente, structura conducerii este reprezentată de:

  • președinte – Gᾴl Ludovit (Slovacia);
  • vicepreședinte – Cristian Constantinescu (F.I.I.T.E.A*);
  • vicepreședinte – Nuradil Gabit (Kazahstan) și
  • secretar general – Robert Chlebo (Slovacia).

Și, în fine, țările membre ale Federației Apislavia sunt: Armenia, Azerbajan, Belarus,

Bulgaria, Republica Cehă, Crimea, F.I.I.T.E.A (prin dir. gen. Cristian Constantinescu), Kazahstan, Kârgâzstan, Macedonia, Polonia, România (Apis Tomitana prin președintele Ionel Togan), Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Turcia, Tajikistan și Ucraina.

* F.I.I.T.E.A – Fundația Institutului Internațional de Tehnologie și Economie Apicolă.

Pentru cititorii care vor mai multe amănunte referitoare la APISLAVIA și la cel de-al 22-lea Congres indic adresa de site este următoarea: www.apislavia.org/congres_ Apislavia_Moskova_2018.html. Totodată, este de știut că F.I.I.T.E.A organizeză excursie cu deplasare la Congresul APISLAVIA 2018.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

APIA: Apicultorii pot depune documentele pentru Programul Naţional Apicol

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că până la data de 1  august a.c., se depun la Centrele judeţene APIA/Centrul Municipiului București (ori la Centrul județean cel mai apropiat de sediul social, de vatra stupinei sau de locul de deplasare în pastoral al stupinei), cererile şi documentele doveditoare pentru Programul Naţional Apicol pentru anul 2018.

În conformitate cu Hotărârea nr.307/2018 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr.443/2017 privind aprobarea Programului Național Apicol pentru perioada 2017-2019, valoarea sprijinului financiar alocat din bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, este de 99.340 mii lei, din care suma de 49.670 mii lei reprezintă contribuția Uniunii Europene la programele apicole naționale, potrivit prevederilor Deciziei de punere în aplicare (UE) 2016/1.102 a Comisiei din 5 iulie 2016 de aprobare a programelor naționale de îmbunătățire a producției și comercializării produselor apicole, prezentate de statele membre în temeiul Regulamentului (CE) nr.1.308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, și distribuită astfel:

- pentru anul 2017 - 32.542 mii lei;

- pentru anul 2018 - 33.399 mii lei;

- pentru anul 2019 - 33.399 mii lei.

Menționăm că plata sprijinului financiar se va efectua de către APIA după finalizarea tuturor controalelor aferente cererilor de plată depuse pentru Programul Național Apicol și după centralizarea sumelor eligibile pentru verificarea încadrării în plafonul alocat.  

Plățile aferente anului 2018 se efectuează la cursul de schimb de 4,6585 lei/euro stabilit de Banca Centrală Europeană (BCE) la data de 29 decembrie 2017.

Pe site-ul APIA: www.apia.org.ro, în cadrul secţiunii: Măsuri de piaţă – Apicultură – Anul 2018, se regăsesc informații privind Programul Naţional Apicol pentru anul 2018.

Neonicotinoidele, interzise

O veste bună pentru apicultori, cu toată opoziția României și a încă 3 state (Cehia, Danemarca și Ungaria), prin votul exprimat vineri, 27 aprilie 2018, s-a interzis folosirea neonicotinoidelor pentru tratarea culturilor agricole pe teritoriul Uniunii Europene.

Trebuie precizat că pentru luarea acestei hotărâri au votat 15 state (Austria, Cipru, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Slovenia, Spania, Suedia și Regatul Unit al Marii Britanii) și încă 9 s-au abținut (Belgia, Letonia, Lituania, Bulgaria, Croația, Finlanda, Polonia, Portugalia și Slovacia).

Interzicerea utilizării neonicotinoidelor este susținută de riscurile pe care aceste substanțe le prezintă față de albine și alți polenizatori.

Pentru obținerea acestei hotărâri au militat susținut toți apicultorii europeni, printre ei găsindu-se și apicultorii români și toți aceștia au avut sprijinul susținut al așa-numiților „verzi“ care au militat cu o puternică influență pentru protejarea mediului și componentelor sale.

Ajungerea la această hotărâre destul de drastică, care va afecta destul de mult agricultorii din sectorul vegetal și producătorii neonicotinoidelor, a avut la bază nenumărate cercetări și studii în domeniu.

Spre exemplificare prezint concluzia EFSA (Autorita­tea Europeană pentru Siguranța Alimentară) care arată că folosirea neonicotinoidelor reprezintă un risc pen­tru populațiile de albine sălbatice și domestice.

Astfel, expertul în pesticide la EFSA Jose Tarazona arată că există o variabilitate a concluziilor din cauza unor factori cum ar fi speciile de albine, utilizarea intenționată a pesticidelor, ruta expunerii, iar EFSA și-a finalizat concluziile în urma a două consultări separate cu experții în domeniul pesticidelor din statele membre ale UE.

Experții au susținut concluziile cum că expunerea albinelor la aceste substanțe a fost evaluată prin trei căi: reziduurile din polen și nectar de albine; rularea prafului în timpul însămânțării/aplicării semințelor tratate și consumul de apă.

Oricum, toate acestea s-au finalizat cu o hotărâre benefică pentru apicultură și protecția mediului și biodiversității.

Poate cu această măsură se vor diminua depopulările și mortalitățile familiilor de albine pe teritoriul Europei.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Modificări și completări în Programul National Apicol pentru perioada 2017-2019

În Ședința de Guvern din 10 mai 2018 s-a aprobat modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 443/2017 privind Programul Naţional Apicol pentru perioada 2017-2019, a normelor de aplicare, a valorii sprijinului financiar, precum și pentru stabilirea unor măsuri de aplicare a acesteia.

În conformitate cu prevederile Regulamentelor Europene, pentru anul 2018, cursul de schimb utilizat este cel stabilit de Banca Centrală Europeană (BCE) la data de 29 decembrie 2017.

Astfel, pentru achiziționarea prin intermediul cooperativelor de maturator, centrifugă, topitor de ceară cu abur din inox, se introduce un termen de transmitere a proceselor verbale încheiate între cooperativă și membrii acesteia, respectiv anual, după plata ajutorului, până la 1 martie, și se reglementează sancțiunea aplicată în cazul în care nu  sunt transmise în termenul prevăzut.

În cazul achiziţionării de medicamente pentru tratarea varoozei şi nosemozei, atât pentru apicultura convenţională, cât şi pentru apicultura ecologică, se reglementează numărul maxim de medicamente care se pot deconta, respectiv 3 medicamente diferite, în vederea controlului eficient al utilizării fondurilor alocate prin Program.

În vederea autorizării furnizorilor de medicamente este necesar să se specifice că aceștia trebuie să fie autorizați sanitar veterinar pentru a putea comercializa medicamente, iar ca document justificativ să se prezinte copia documentului care atestă autorizarea sanitară veterinară.

Având în vedere că se decontează 25% din totalul stupilor cu familii de albine deplasați în pastoral, în documentul care atestă aceasta trebuie să fie meționat numărul de stupi deplasați în pastoral.

În scopul stabilirii eligibilității furnizorilor de cutii este necesară introducerea  documentului de autorizare pentru comercializare a cutiilor, respectiv copia certificatului de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului a furnizorilor de cutii.

Pentru exactitatea reglementării, în cazul achiziţionării de mătci şi/sau familii de albine pentru apicultura convenţională sau ecologică se redefinesc dimensiunile minime/maxime ale efectivului deținut în vederea achiziționării de mătci şi/sau familii de albine.

De asemenea, se reglementează decontarea cheltuielilor în funcție de efectivul deținut, conform adeverinței ANZ, pentru toate măsurile.

Pentru evitarea creării condițiilor artificiale este necesară reglementarea condiției ca furnizorii de medicamente, mătci, familii de albine sau stupi să nu poată fi şi beneficiari ai produsului pentru care sunt furnizori în Programul naţional apicol pentru perioada 2017-2019. Totodată, tot pentru evitarea creării condițiilor artificiale, în cadrul Programului, solicitantul care este și furnizor constituit sub o altă formă de organizare decât cea prin care solicită sprijin nu este eligibil.

MADR face precizarea că termenul limită de depunere până la data de 15 august se înlocuiește cu 1 august, din cauza timpului redus pentru efectuarea până la data de 15 octombrie atât a controalelor administrative și la fața locului,  cat și a plății sprijinului, având în vedere numărul mare de apicultori solicitanți ai sprijinului.

Sursa: madr.ro

Apicultura, în Uniunea Europeană, din 2020 (VI)

Promovarea mierii și încurajarea ei

La începutul anului 2018 a fost prezentat la Bruxelles, în Comisia de agricultură din Parlamentul European, un Raport referitor la perspective și provocări din sectorul apicol din UE, unde s-au făcut o serie de propuneri pentru sectorul apicol european.

Referitor la promovarea mierii și încurajarea consumului ei, raportul arată în expunerea de motive că:

„Promovarea mierii în UE este, de asemenea, importantă, dat fiind faptul că consumul anual nu este satisfăcător: media de 2,5 la 2,7 kg pe cap de locuitor pe an în statele membre din Europa de Vest este mai mult sau mai puțin acceptabilă, însă cifra pentru Ungaria, de exemplu, este de numai 0,7 kg pe an, deci consumul este mic. Ar trebui să se invite Comisia să elaboreze un raport privind cantitatea de miere consumată și modelele de consum din UE. Aș dori, de asemenea, să încurajez statele membre să folosească toate mijloacele disponibile, în special asistența intensivă pentru lanțurile de aprovizionare scurte în cadrul programelor de dezvoltare rurală pentru a promova vânzarea locală și regională de miere, în special de miere ecologică. În sfârșit, sectorul apicol merită o atenție specială din partea UE în vederea protejerii sale în cadrul negocierilor privind acordurile de liber schimb, iar mierea și alte produse apicole ar trebui să fie clasificate ca «produse sensibile».“

Mai precis, Raportul:

  • invită Comisia să elaboreze un raport privind cantitatea de miere consumată și modelele de consum mediu din UE;
  • invită Comisia să aloce o sumă specifică din bugetul UE destinat promoțiilor pentru a promova mierea UE pe piața internă;
  • solicită Comisiei să se asigure că UE va declara mierea și alte produse apicole drept «pro­duse sensibile» în negocierile privind acordurile de liber schimb și
  • încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și comi­siei, precum și parlamentelor naționale.“

Motivația insistenței pe promovarea mierii și consumul ei provine din faptul general recunoscut și dovedit că mierea de albine constituie unul dintre cele mai sănătoase și complexe alimente. Altfel spus, este un superaliment deoarece conține vitamine, aminoacizi, acizi organici, minerale, enzime provenite de la albine, bioflavonoizi și antioxidanți ce-i dau o valoare terapeutică foarte mare.

Referitor la consumurile medii de miere anuale pe locuitor, acestea sunt foarte diferite de la țară la țară, depinzând de gradul de promovare, de tradiția fiecărei țări în parte, de dezvoltarea apiculturilor naționale și de conjucturile locale.

În România consumul de miere are o tradiție îndelungată, astfel că, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, atât producția cât și consumul erau destul de mari datorită numărului mare de stupi și inexistenței unor înlocuitori competitivi pentru miere.

Treptat, în timp, preocupările pentru apicultură au început să scadă ca urmare a cultivarii pe scară largă a sfeclei de zahăr care a dat zahărul înlocuitor al mierii și a fabricării parafinei care a înlocuit ceara de albine. Alte cauze ale reducerii preocupărilor în apicultură au fost micșorarea bazei melifere prin practicarea tot mai mult a agriculturii intensive și creșterea populației.

Consumurile medii anuale de miere din România au fost în jur de 0,4 kg la începutul anului 1990, ca în 1997 acestea să scadă până la 0,1 kg ca urmare în principala creșterii exportului de miere. În anul 1997 nivelul exportului de miere din România a fost de 8.478 tone, reprezentând 80% din producția aceluiași an.

Actualmente se poate considera pentru România un consum mediu anual de 0,700 kg, ceea ce este total nesatisfăcător comparativ cu valoarea de 2,5 kg la 2,7 kg consumul mediu anual considerat pentru UE.

Și această nemulțumire este și mai mare în conjuctura în care în 2015 producția de miere a României a ajuns la 35.000 de tone față de 20.000 de tone în 2014, respectiv la 13% din cantitatea totală produsă în spațiul comunitar, de 268.000 de tone. Astfel țara noastră s-a situat prima la producția de miere din UE, depășind Spania (32.200 tone) și Ungaria (30.700 tone).

apicultura promovarea mierii grafic

Creșterea consumului intern de miere în România trebuie să reprezinte unul dintre principalele obiective ale strategiei de dezvoltare a sectorului apicol românesc. În acest sens este esențială cunoașterea evoluției pieței interne și externe în concordanță cu potențialul melifer al țării noastre, ce oferă oportunități de sporire a producției de miere.

Se poate lua în considerare pentru viitorii ani o creștere a numărului de familii de albine la cifra de 1.700.000, număr care ar putea fi satisfăcut de potențialul actual melifer al României.

Această mărire ar crea condiții de creștere a cantității de produse apicole aduse pe piață și implicit a reducerii prețurilor de vânzare și, în consecință, o creștere a cererii pentru asemenea produse și, în final, creșterea consumului mediu anual pe locuitor.

Unul dintre instrumentele de promovare posibile sunt programele de educare a consumatorilor arătând că mierea este un aliment relativ ieftin și, de asemenea, un aliment complet, tolerabil și ușor asimilabil de organismul uman. Totodată, programele de informare a consumatorilor ar trebui să transmită noțiuni științifice referitoare la proprietățile terapeutice ale mierii.

De asemenea, în prezent se asistă la o tendință de tranziție nutrițională de la regimul bazat pe grăsimi și produse zaharoase la un regim bazat pe produse naturale, cereale, legume, fructe și produse lactate. Și în această tranziție se poate include și înlocuirea produselor zaharoase cu produse apicole.

Trebuie să recunoaștem că în România ultimilor ani consumatorii de miere, în special, și de produse apicole, în general, au crescut ca număr și, mai important, au început să se priceapă la alegerea produselor apicole din ce în ce mai mult, ceea ce este foarte important – cumpără în cunoștință de cauză.

În final, trebuie recunoscut aportul târgurilor de miere, care în ultimii 10-15 ani se organizează anual în majoritatea județelor țării, promovând cu mare eficacitate produsele apicole și aprovizionând apicultorii cu cele necesare dezvoltării afacerii lor.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Apicultura - un sector viu, reprezentat cu multă creativitate

Târgul Național al Mierii, organizat în fiecare an pe platforma Complexului Apicol din Băneasa s-a bucurat de vreme bună, mulți vizitatori, dar și de multe noutăți pentru pasionații de apicultură. Cei aproape 100 de expozanți prezenți la târg au adus pentru bucureșteni cele mai rafinate sortimente de miere, polen, păstură, propolis, cosmetice, suplimente nutritive, dar și unelte, costume și  inovații practice pentru stupari.

Sortimente noi de miere

Ne-am făcut loc printre vizitatori și am ajuns la o întâlnire plănuită cu domnul Mihai Grama, pentru că aflasem că nu va rata ocazia de a veni la un târg de o asemenea anvergură. Din primul moment am remarcat noutățile, două sortimente noi. Într-un borcănel mai mic, ca o delicatesă, Mihai Grama ținea în mână mândru mierea de negruș, o plantă numită în popor și „iarba neagră“ sau Caluna vulgaris, după denumirea în latină. „Trebuie să vă spun că această plantă crește nestingherită în Parcul Național Apuseni, la peste 1.000 m altitudine, iar proprietățile sale medicinale sunt extraordinare. Ceea ce o face atât de specială este gustul ușor amărui și aspectul ca de jeleu“, spunea Mihai Grama. Această miere provine din stupina pe care apicultorul o are în Gilău, dar cu care pleacă în pastoral pe timpul verii în Apuseni, mai exact la Mărișel, pe cel mai mare platou montan locuit din România. Un alt sortiment cu care a venit să-i încânte pe bucureșteni a fost mierea obținută dintr-o combinație inedită de plante – facelia, sulfină și lavandă. „O miere de fâneață, să zicem, 3 în 1, o combinație foarte faină“, își lăuda Mihai Grama produsul.

Vorbim întotdeauna despre noi sortimente apărute la aceste târguri, pentru că există colecționari pasionați de miere, așa cum sunt și colecționarii de vinuri. „Sunt oameni care au colecții de miere, îmi spunea cineva că are 50 de tipuri de miere și îi lipsea din colecție cea de negruș.“

Și familia Tănăsoiu și-a expus sortimentele de miere ecologică pe care le obține din cei 1.000 de stupi aflați la Călimănești. Albinele din această stupină merg în pastoral doar în culturi certificate ecologic. „Nu avem voie să mergem în altă parte decât unde ne este recomandat, avem verificări de 4-5 ori pe an, destul de dure, din partea organismelor de certificare, sunt recoltate probe, se analizează, deci eticheta verde de pe produs are o mare valoare. Ca sortimente avem mierea de mană, de salcâm, de mentă, o miere digestivă, miere de rapiță, miere de tei, obținută din pădurile de tei de la Ciucurova“, spunea Ecaterina Tănăsoiu.

Iarnă ușoară, pierderi mici

Lipsa fenomenelor specifice anotimpului rece din perioada de iarnă calendaristică i-a ajutat pe apicultori să rămână cu același efectiv de albine, pierderile fiind neînsemnate. „Am trecut peste iarnă nu bine, ci extraordinar de bine. Am găsit la stupina de la Cluj două mătci lipsă și la cealaltă stupină de la Reghin tot așa. Unii apicultori se plâng că au găsit multe albine moarte pe fundul stupului, deci familia diminuată, înjumătățită, dar eu nu am avut astfel de probleme.

Totuși, schimbările climatice din ultima perioadă te fac să nu te mai poți baza pe nimic. Însă, albina carpatină rezistă acolo unde-i locul ei în Carpați, că de asta m-am luptat și mă lupt ca să păstrăm patrimoniul genetic, pentru că importul de tot felul de hibrizi distruge acest patrimoniu și în timp va fi o problemă foarte mare“, afirmă Mihai Grama.

Iarna a fost blândă și la Călimănești, după cum spune Cristian Tănăsoiu. „Familiile de albine au suferit mai puțin din cauza frigului, dar, fiind mai cald în perioada Crăciunului, mătcile au început să ouă, apoi a venit frigul și puietul a avut de suferit. La noi au fost pierderi, dar puține față de anii trecuți.“

Echipamente care scutesc timp și efort

Activitatea apicultorilor presupune multă muncă manuală, realizarea ramelor sau încleierea lor, descăpăcirea, scoaterea mierii, în fine, multe operațiuni consumatoare de timp și energie.

Pentru toți cei care vor să-și eficientizeze munca și să-și folosească timpul mai riguros am găsit câteva echipamente care îi vor ajuta enorm. La un producător de feronerie apicolă din Timișoara am găsit un dispozitiv care permite introducerea a cinci capse în ramă printr-o singură mișcare, înainte de a le încheia și a le însârma. „Practic, se pun capsele pe cuiele dispozitivului, se așază rama în fața acestora și dintr-o singură mișcare, prin presare, capsele sunt introduse în lemn“, explică Angela Ceos.

O altă inovație a acestora, prezentată și la Apimondia, este echipamentul de însârmat rame. Rolul acestui dispozitiv este de a întinde sârma, lucru care poate fi făcut ușor, chiar și de o femeie.

Suplimentul minune

Produsul suprem al târgului apicol destinat sănătății oamenilor a fost la această ediție Apisan Forte, un amestec de miere vie, păstură, pentru care producătorul acestuia, Bogdan Victor, a primit 3 medalii de aur. „Produsul este creația mea, pentru care am brevet de invenție și 3 medalii obținute la Geneva, Bruxelles și o diplomă obținută din partea Asociației inventatorilor din Hong Kong pentru cea mai bună invenție la Salonul de la Geneva, la capitolul sănătate. Acest supliment este foarte bun pentru orice boală, în afară de diabet. Produsul are la bază polen, miere vie, obținută în fermele noastre, iar combinația între miere, polen și tehnologia noastră face ca acest produs să înlocuiască păstura“, declară domnul Bogdan Victor. Tot dumnealui susține că există deja persoane care au reușit să se vindece de boli grave precum cancer, hepatite, ciroze.

Pentru 2.000 lei, operațiunea de descăpăcire se poate face și ea dintr-o singură mișcare. Rama se așază pe un banc prevăzut cu un cuțit în V, încălzit prin abur sau curent de 12 V și printr-o singură trecere peste acesta munca este gata.

Printre standurile cu miere, polen, propolis și alte minunății ale naturii am găsit un expozant care vrea să obțină faguri în modul cel mai igienic cu putință, adică fără mâna omului. George Cambur a lansat de curând pe piața din România cutiuțele pentru faguri în secțiune, un produs inspirat din apicultura canadiană. „De fapt, rama obișnuită este înlocuită cu un ansamblu de 80 de cutiuțe în care familia de albine își va clădi fagurii. Pentru a obține un produs finit de calitate condiția este să avem o familie și un cules puternic“, ne lămurește George Cambur.

Matca, o nouă afacere în apicultură

Apicultorii spun că matca este totul în apicultură, „ea este creierul și ca să avem stupi buni de producție trebuie să avem o matcă de bună calitate“, susține Cosmin Meseșan din județul Sălaj, cel care și-a numit afacerea Crescătoria de Mătci. Tot el povestea că a început stupăritul ca hobby și când a văzut că nu are rezultate a înțeles că trebuie să schimbe ceva și a ajuns să umble la... genetică ca să obțină producții mai bune. „Practic, selectăm matca 2 ani în producție, apoi recoltăm sămânță de la ea, o transvazăm în botci, o ducem pe vetre de împerechere cu anumiți trântori și, după ce se împerechează, formăm colonii noi sau spre vânzare“, ne explică vânzătorul de mătci. Aflat pe aceeași nișă a vânzării de mătci, Mihai Grama spune că la el prețul unei mătci crescute în Apuseni ajunge la 50 euro, dar aceasta nu se vinde în țară, ci la export și deocamdată în ediție limitată.

Mesajul apicultorilor

Un mesaj unanim al apicultorilor, exprimat de Mihai Grama: „Sunt o grămadă de asociații la nivelul țării, dar destul de dezbinate, nu sunt cum am văzut în Italia, Franța, unde sunt cooperative și au reguli clare. La noi numai piedici ai și, dacă ar fi plătiți să te încurce, nu ar putea să o facă mai bine. Vorbesc de sistemul birocratic din România. Eu nu am cerut și nu am primit nicio subvenție de la nimeni. Nu mă interesează. M-am descurcat cu banii mei, cu relațiile mele și nu am nevoie de nimeni. Vreau doar să fiu lăsat în pace. Dar mă gândesc că sunt oameni care nu au cunoștințele mele, nu au umblat cât mine peste hotare, să lucreze în Italia, Franța și să știe cum să-și promoveze un produs, cum să iasă pe piață cu el. Problema este că cineva nu ne reprezintă bine acolo unde trebuie. Cum se face că România câștigă an de an medalii de aur la competițiile internaționale și totuși mierea este plătită atât de prost pe intern? Este acceptabil să-ți dea cineva 2 euro/kg pe o miere premiată? Ar trebui să fie un parteneriat corect. Dar ce să mai vorbim, cerealele cum pleacă brut, vrac, afară, lemnul, ciupercile, fructele de pădure, la fel? Când ar trebui să plece cu o etichetă, cu un brand de țară?“

Patricia Alexandra Pop

GALERIE FOTO


Apicultura, în Uniunea Europeană, din 2020 (IV)

La începutul anului 2018 a fost prezentat la Bruxelles, în Comisia de agricultură din Parlamentul European, un Raport referitor la perspective și provocări din sectorul apicol din UE, unde s-au făcut o serie de propuneri pentru sectorul apicol european.

Referitor la combaterea eficientă a contrafacerii mierii, în acest raport se fac o serie de așteptări, invitații și sugerări, astfel:

„– se așteaptă ca statele membre și Comisia să oblige producătorii de miere din țările terțe care utilizează metode neloiale și ambalatorii și comercianții din UE care amestecă cu bună știință miere contrafăcută și importată cu miere europeană de înaltă calitate să respecte legislația UE;

– invită Comisia să elaboreze proceduri eficiente de analize de laborator (de exemplu, teste de rezonanță magnetică nucleară) care să poată fi utilizate pentru a detecta contrafacerile, din ce în ce mai sofisticate, pentru a detecta eventualele cazuri de contrafacere a mierii;

– sugerează să se creeze instalații de ambalare a mierii care să prelucreze, de asemenea, mierea importată, cu monitorizarea siguranței alimentare de către UE; acest lucru ar putea fi realizat prin modificarea Regulamentului (CE) nr. 853/2004;

– aceasta ar permite ca monitorizarea la nivelul UE să fie aplicată în cazul ambalatorilor de miere din țările din afara UE, permițând, astfel, auditorilor oficiali să afle dacă s-a folosit miere contrafăcută și asigurând eliminarea sa din lanțul alimentar;

– se așteaptă ca întotdeauna mierea să fie identificabilă încă din momentul în care părăsește stupul și să fie clasificabilă în funcție de originea sa vegetală, indiferent dacă este vorba de un produs național sau de unul de import;

– întrucât tipurile de miere polifloră sunt dificil de identificat în statele membre, propune să se adauge o descriere a caracteristicilor acestora în „Directiva privind mierea“ (Directiva 2001/110/CE);

– este conștient de importanța practică a unui sistem de avertizare rapidă pentru alimente și furaje și, prin urmare, solicită comisiei să introducă pe lista RASFF cazurile în care mierea este în mod clar contrafăcută;

– solicită Comisiei să prezinte o propunere care să introducă mierea în domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 853/2004;

– invită Comisia să interzică distribuirea mierii filtrată în rășină cât mai curând posibil, având în vedere faptul că acest tip de miere nu conține absolut niciun element de valoare biologică;

– invită Comisia să testeze cu atenție importul la scară largă de miere din China;

– invită Comisia să impună prelevarea de eșantioane și testarea oficială a loturilor de miere din țările terțe la frontierele externe ale UE, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 [care mai târziu a devenit Regulamentul (CE) 2017/625];

– reamintește Comisiei faptul că consumatorii au dreptul de a cunoaște locul de proveniență al tuturor produselor alimentare; cu toate acestea, etichetele „amestec de miere provenită din CE“, „amestec de miere provenită din spațiul extracomunitar“ și, în special, „amestec de miere provenită din CE și din spațiul extracomunitar“ ascund complet originea mierii de consumator;

– solicită ca mențiunea „amestec de miere provenită din CE și din spațiul extracomunitar“ să fie înlocuită cu o indicație exactă a țărilor din care provin tipurile de miere utilizate în produsele finale și ca acestea să fie enumerate în ordinea care corespunde proporțiilor utilizate în produsul final;

– sprijină ideea ca statele membre să introducă obligativitatea de a se indica locul de origine a mierii pe miere și alte produse provenite de la albine, așa cum se întâmplă în cazul anumitor produse din carne și produse lactate.“

Se știe că mierea este produsul realizat de albine în exclusivitate din nectarul florilor sau din sucurile dulci de pe alte părți ale plantelor verzi, pe care acestea le culeg, le îmbogățesc cu substanțe proprii și le prelucrează într-un mod specific; obținând în final produsul definit miere, pe care îl depozitează în celulele fagurilor din stup pentru a constitui hrana lor energetică.

Orice produs asemănător cu mierea care nu este fabricat în exclusivitate de către albine nu intră în noțiunea de miere. În această categorie se încadrează substituirile de orice fel.

Totodată, orice produs asemănător cu mierea care este obținut din alte substanțe care îndulcesc (edulcorante) decât nectarul sau mana nu se încadrează în noțiunea de miere, chiar dacă aceste substanțe sunt culese de către albine, sunt prelucrate de acestea și sunt depozitate în celulele fagurilor din stupii familiilor de albine. Și aici se face referință în principal la practica hrănirii intensive a albinelor cu siropuri zaharoase în scopul incorect de obținere de miere marfă.

De asemenea, din punct de vedere comercial, prin miere se înțelege produsul așa cum a fost el extras din faguri. Orice altă formă de prezentare trebuie să poarte denumirea corespunzătoare, cum ar fi: miere în faguri, faguri în miere, miere cu adausuri (polen, propolis, lăptișor de matcă etc.). În cazul în care mierea este folosită ca materie primă pentru fabricarea unor produse, acestea trebuie să li se precizeze originea: vin din miere (hidromel),  oțet din miere ș.a.m.d. Și dacă mierea este un ingredient, pe lângă denumirea comercială a produsului se va nominaliza și aceasta: bomboane cu miere, turtă dulce cu miere, nuga cu miere etc.

Mierea de albine intră în categoria produselor care sunt susceptibile la o gamă largă de falsificări prin substituiri sau adausuri nepermise și acestea pot fi totale sau parțiale, directe sau indirecte.

Dintre toate substanțele folosite ca agenți de falsificare, un loc principal îl ocupă substanțele dulci din categoria zaharurilor și substanțelor îndulcitoare sintetice.

Falsificările primare cu aceste substanțe conduc la modificarea compoziției și a însușirilor fizico-chimice naturale ale mierii, precum și a unor caracteristice organoleptice.

Pentru mascarea fraudei inițiale se recurge uneori la cea de a doua neregulă prin care se încearcă să se corecteze modificările respective. Este vorba de adăugarea de substanțe pentru corectarea aspectului și consistenței, culorii, aromei, gustului, spectrului polenic și chiar pentru corectarea unor parametri fizico-chimici, cum ar fi indicele diastazic sau aciditatea.

Tot în categoria falsificărilor se încadrează și adău­garea substanțelor conservante pentru prevenirea riscurilor de fermentare.

Având în vedere actualele posibilități tehnice moderne de care dispun unele laboratoare, unele falsificări sunt așa de bine executate încât din punct de vedere organoleptic imită produsul natural foarte bine astfel că nu pot fi depistate decât prin examene fizico-chimice în laboratoare specializate care permit decelarea tuturor tipurilor de miere.

O mare problemă a mierii este amestecarea mierii contrafăcute cu miere de înaltă calitate pentru mascarea contrafacerii.

Mierea care poate ajunge la consumatorii din UE poate fi produsă de țările UE și/sau țări din afara UE și se impune ca consumatorii să cunoască originea si proporțiile în cazul amestecurilor.

Totodată, puritatea și conformitatea acestor mieri trebuie atent monitorizate, iar cele neconforme trebuie eliminate din lanțul alimentar.

Raportul indică măsuri concrete de înlăturare a riscu­rilor pentru ca aceste mieri contrafăcute să ajungă la consumatori.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Apicultura, în Uniunea Europeană, din 2020 (III)

Marți, 23 ianuarie 2018, a fost prezent la Bruxelles, în Comisia de agricultură din Parlamentul European, un raport referitor la perspective și provocări din sectorul apicol din UE, unde s-au făcut o serie de propuneri pentru sectorul apicol european.

Referitor la chestiuni legate de sănătatea albinelor, în acest raport se fac o serie de considerații, recunoașteri și solicitări, astfel:

„– se consideră că unele specii alogene invazive precum Varroa destructor, gândacul mic de stup (Aethina tumida), viespea asiatică și loca americană cauzează prejudicii grave apicultorilor și provoacă distrugeri extinse în rândul albinelor;

– se solicită Comisiei să implice toți producătorii de medicamente pentru albine relevanți în cercetări în domeniul medicamentelor pentru albine și să înființeze o platformă IT comună pentru împărtășirea celor mai bune soluții și medicamente cu părțile interesate;

– se recunoaște că rezultatele exercițiilor monitorizate pentru o evaluare a situația sănătății albinelor desfășurate de unele state membre sunt importante și ar trebui să fie împărtășite cu celelalte state membre și cu Comisia;

– se invită statele membre și regiunile să utilizeze toate mijloacele posibile pentru a proteja varietățile de albine locale și regionale de răspândirea nedorită a varietăților străine naturalizate sau invazive în UE;

– se solicită Autorității Europene pentru Siguranța Alimentării să efectueze cer­cetări (analize de laborator și experimente pe teren), conform unui calendar clar și împreună cu celelalte agenții ale UE implicate cu privire la toate substanțele și ceilalți factori care pun în pericol sănătatea albinelor.“

Se știe că albina lucrătoare este principalul polenizator al plantelor entomofile, astfel că ea are rolul ei bine stabilit în echilibrul naturii. Totodată, ea ocupă un loc important în ceea ce privește producerea mierii, polenului, cerii și propolisului, atât de utile în domeniul alimentației și al terapiei naturiste și numai albinele sănătoase și implicit familiile de albine sănătoase pot îndeplini aceste calități.

Începând din a doua jumătate a secolului al XX-lea se constată la nivel mondial creșterea numărului de boli la albine și extinderea acestora, apărând astfel agresarea din ce în ce mai des și drastic a familiilor de albine.

Evident, ca orice organisme vii și albinele se pot îmbolnăvi de diferite boli care, prin slăbirea sau, mai grav, prin mortalitatea pe care o produc indivizilor familiilor de albine, reduc numărul albinelor și ca urmare a acestui fenomen familiile se depopulează, devenind neviabile și neproductive. Sunt astfel multe cazuri când se produc pierderi de multe familii de albine sau chiar de stupine întregi, deci se înre­gistrează pagube însemnate atât pentru apicultori cât și pentru economiile naționale europene și mondiale.

Astfel este justificată prevenirea, depistarea, combaterea și tratarea bolilor albinelor și aici raportul pune accent mai ales pe tratarea cu mare seriozitate a unor specii alogene invazive ca Varroa destructor, (acarianul varroa), Aethina tumida (gândacul mic de stup), Vespa velutina (vespa asiatică) și Bacillus larvae (loca americană) care cauzează grave prejudicii apicultorilor și provoacă distrugeri extinse în rândul albinelor.

Totodată, se recomandă Comisiei ca pentru prevenirea și combaterea bolilor albinelor să implice toți producătorii relevanți de medicamente pentru albine și a celor implicați în cercetări tot în acest domeniu și să înființeze o platformă IT comună pentru împărtășirea celor mai bune soluții și medicamente cu părțile interesate.

Împărtășirea rezultatelor exercițiilor monitorizate pentru evaluarea situației sănătății albinelor desfășurate de unele state membre sunt importante și ar trebui să fie comunicate și celorlalte state membre și Comisiei.

Tot în scopul protecției sănătății albinelor, raportul solicită Autorității Europene pentru Siguranța Alimentării să efectueze cercetări (analize de laborator și experimente pe teren), împreună cu celelalte agenții ale UE implicate, cu privire la toate substanțele și ceilalți factori care pun în pericol sănătatea albinelor conform unui calendar clar.

Poate așa și DSVSA-urile județene din România vor monitoriza periodic și cu acuratețe starea de sănătate a familiilor de albine ale județelor pe care le servesc și vor lua măsurile care se impun. Actualmente sunt apicultori care afirmau, acum 2-3 ani, că au dus același feluri de probe la laboratoarele a două DSVSA-uri și la IC-DA și că au obținut trei diagnostice diferite, fără comentarii.

Protejarea varietăților de albine locale și regionale de răspândirea nedorită a varietăților străine naturalizate sau invazive în UE trebuie să fie o prioritate a statelor membre UE.

În articolul „De ce Apis mellifera carpatica trebuie să fie singura rasă de albine în România“, publicat în revista „Lumea Satului“ nr. 7 (228) 2015, am încercat să aduc argumente pentru necesitatea protejării acestei rase de albine româneşti. Astfel de materiale au mai apărut în ultimii ani în mass-media şi chiar pe forumurile care se ocupă de apicultură au fost discuţii ample, e adevărat, uneori contradictorii.

Totuşi, ne confruntăm cu o adevărată emulaţie privind dorinţa unor apicultori români care doresc să încerce să lucreze şi cu alte rase de albine sperând, în primul rând, obţinerea unor mai mari recolte de produse apicole.

Venind în întâmpinarea acestor dorinţe, o serie de comercianţi de regine autorizaţi sau nu fac oferte de vânzare de regine din diferite rase de albine şi hibrizi. Printre aceste oferte predomină ofertele cu hibridul Buckfast şi următoarele rase: carnica – Apis mellifera carnica, italiană – Apis mellifera lingustica, caucaziană – Apis mellifera caucasica.

Din păcate, rasele străine, în condiţiile ţării noastre, nu pot depăşi din punctul de vedere al calităţilor rasa românească Apis mellifera carpatica deoarece aceasta, trăind din generaţie în generaţie, de mii de ani în condiţiile de climă şi floră caracteristice ţării noastre, ca rezultat al selecţiei naturale, este cea mai bine adaptată acestor condiţii, deci trebuie să ne orientăm numai pentru creşterea, înmulţirea şi îmbunătăţirea albinei noastre locale Apis mellifera carpatica.

În lucrarea ştiinţifică „Consecinţele hibridării interrasiale“ elaborată de prof. univ. dr. ing. Marian BURA (fost decan al Facultății de Zootehnie, Timișoara) şi colectiv, se arată în detaliu consecinţele hibridării.

În octombrie 2016 am efectuat o excursie de documentare apicolă în Austria, Germania și Elveția, ocazie cu care am studiat cum se încearcă revigorarea în Elveția a rasei autohtone de albină neagră (Apis mellifera mellifera), care este pe cale de dispariție.

Astfel, conservarea, ameliorarea și aplicarea altor aspecte ale selecției rasei naționale elvețiene ne-au fost prezentate de dl Hans Ulrich Thomas din partea Association for Apis melifera melifera Zürich, asociație care are acest scop.

Promovarea acestei rase se face și prin organizarea de cursuri de apicultura și astfel mulți dintre participanții la aceste cursuri (circa 35%) devin apicultori care vor fi sprijiniți și convinși să folosească această rasă.

Pentru obținerea purității acestei rase, Statul Elvețian se implică subvenționând anumite analize și tratamente specifice în valoare de până la 6.000 de euro, determinările ADN fiind finanțate în totalitate. Tot în acest scop asociația are organizate 6 stații izolate de împerechere a reginelor astfel că, de exemplu în 2016, au fost produse peste 6.000 de regine din rasa albinei negre. Mai există și 30 stațiuni de testare și selectare a acestora, de unde apicultorii cumpără reginele. De altfel este de specificat că momentan există cel puțin 20 de apicultori, membri ai asociației, care lucrează numai cu albina neagră elvețiană.

Totodată, am aflat că există și Asociația Internațională Apis mellifera mellifera, susținută științific de Institutul pentru Cercetare Apicolă din Hohen Neuendorf (localitate de lângă Berlin) – Germania, unde asociația elvețiană este afiliată.

Închei cu speranța că autoritățile în domeniu vor sprijini apicultura românească să urmeze aceste indicații și exemple, pregătindu-ne pentru anul 2020.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Târgul Apicol din Moldova a reunit 180 de expozanți la cea de - a X - a ediție, la Iași

În perioada 10 - 11 martie a.c., la ERA Shopping Park a avut loc a X-a ediție a Târgului Apicol din Moldova, un eveniment dedicat atât consumatorilor de miere de albine, cât și apicultorilor, care s-a dovedit la fiecare ediție un sprijin deosebit adus promovării produselor apicole și apiculturii românești. În cadrul evenimentului au participat 180 de expozanți, respectiv unii dintre cei mai pricepuți apicultori, renumiți furnizori de echipamente și tehnologie, specialiști din țară și din străinătate, atât din domeniul apiculturii, cât și din domeniile conexe.

180 de expozanți în 2 zile de târg

Evenimentul a fost organizat de Compania de Servicii Sanitar Veterinare, în colaborare cu mai multe firme din domeniu, inclusiv cu A.C.A- Filiala Județeană Iași, Apidava, Magazinul Apicultorului, ApiCris și Apivet și a avut ca scop: „de a veni în ajutorul, atât a apicultorilor, cât și a consumatorilor de miere, dar și în a dezvolta relații directe de vânzare - cumpărare, astfel încât să eliminăm micii intermediari, iar consumatorul să se bucure de o miere naturală și nefalsificată.

Expozantii au fost în jur de 180 și au venit din toată țara (Craiova, Timișoara, Cluj-Napoca, Constanța, București, Blaj), dar și din Ungaria, Serbia și Republica Moldova. Dintre cele expuse, vizitatorii au putut cumpăra de la produse tehnice (centrifugi, afumătoare, rame, faguri), până la produse ale stupului (diverse sortimente de miere, polen, propolis, lăptișor de matcă, produse apicole – suplimente nutritive, cosmetice naturiste comercializate direct de către producători). 

La acest târg au participat un număr de peste 12.000 de vizitatori, din 10 județe. Anul acesta, față de celelalte ediții am remarcat o scădere a vânzărilor, deoarece se folosesc neonicotinoidele, iar în urma acestui fapt albinele noastre sunt otrăvite sistematic și atunci numărul de albine scade, iar noi nu putem să ne luptăm cu morile de vânt la nesfârșit“, a precizat dr. Sebastian Ciocan, organizatorul Târgului Apicol Iași.

Problema neonicotinoidelor dezbătută printre expozanți

Petru Budeanu, Președintele Sindicatului Apicultorilor din România (SAR) din județul Iași, a venit cu noutăți de la Parlamentul European, cu vedere la problema neonicotinoidelor, cu care se confruntă apicultorul român: „În urma demersurilor făcute, în ultimii 4 ani, Parlamentul European a luat hotărârea ca din anul 2020 să acorde subvenții pentru fiecare familie de albine, iar în urmă cu două săptămâni tot Parlamentul European este acela care a luat hotărârea, ca neonicotinoide să fie stopate în culturile agricole. Un alt lucru benefic care s-a realizat este că s-a hotărât, ca rasele de albine să fie susținute foarte puternic în detrimentul raselor și a hibrizilor de import, care duc în cele din urmă la o degradare în timp a raselor autohtone de albine în toată Europa. Săptămâna aceasta a avut loc o întâlnire cu reprezentanții apicultorilor la nivel de Ministerul Agriculturii și s-a stabilit ca importatorii de rase și hibrizi de albine din afara țării să fie pedepsiți cu închisoarea, în scopul protejării rasei autohtone de albine Apis Mellifera Carpatica.“

Susținem producătorii autohtoni!

Dintre expozanți am întâlnit-o pe Nicolae Oana, din satul Găureni, comuna Miroslava, județul Iași, care ia așteptat pe vizitatori, la standul ei cu diverse produse: „În cele două zile de târg am venit cu acizi, vitamine, suplimente, tratamente, fitile și nu în ultimul rând hrană. Am constatat că vizitatorii sunt interesați de produse, dar în același timp sunt grăbiți să vadă, noutățile și de la ceilalți expozanți, studiind oferta.“

Mihai Ionuț Rus, Cluj-Napoca ne spună că: „De obicei la târguri venim pentru a prezenta produsele noastre (stupi verticali, rame stupi, accesorii stupi, gratii Hanneman, hrănitoare apicole, centrifugi apicole, măturătoare miere, afumătoare, perii apicole, furculițe descăpăcit, măști apicole, mănuși apicole, combinezoane apicole, colectoare polen, plăci active, faguri artificiali, hrană albine, medicamente albine, feromoni, cutia Nicot, cărți apicole), acum în schimb am venit cu faguri de plastic alimentar; aceștia sunt cei mai groși de pe piața din România, ce ar putea fi refolosiți  în viitor. Cu toate că, aceste produse sunt pe piață de trei ani și sunt făcuți după STAS-ul românesc, iar noi suntem încântați de feedback-ul primit de la clienți. La început, aceștia prezintă o mică reticență, însă la noi în țară foarte mult au pătruns firmele din Canada și SUA, iar acolo fagurii de plastic alimentar sunt folosiți în masă, astfel consider că este destul de bună trecerea pentru apicultură din România.“

Apicultură Inteligentă prin aplicația BoxyBEE

La Iași, stupina este la purtător prin aplicația BoxyBEE: „Este vorba de un concept nou, pe care vrem să îl introducem în România, sub numele de Apicultura inteligentă și este vorba despre o aplicație pe telefon pentru managementul stupinei, o aplicație cu reprezentare grafică a stupilor așa cum îi avem în stupină; putem să ne transpunem caietul de stupină pe telefon, totodată putem să-i punem întrebări, de exemplu: „Care sunt stupii la care trebuie să adaug mâncare“ sau „Care sunt stupii de unde se poate extrage mierea?“, astfel avem toate datele introduse în telefon și putem face diverse statistici pentru a vedea la ce stup trebuie să acționăm. Aplicația este gratuită și se poate instala de pe orice telefon cu Android, din magazinul Play al telefonului“, a mai adăugat Mihai Ionuț Rus, Stuparul.ro.

Intelligent Beekeepping sau Apicultura Inteligentă aparține fimei Hivetech solutions SRL și este conceptul umbrelă pentru brandul BoxyBEE, ce prezintă informații culese în timp real din stupină și agregate, astfel încât stuparul să poată lua rapid deciziile corecte.

Îmbinarea naturală între software (BoxyBEE App) și hardware (BoxyBEE X) este conceput pentru a genera o soluție completă, integrată. Senzorii fizici aflați în stupină transmit datele pe care stuparul le poate vedea agregate pe telefon sau calculatoare.

Beatrice Alexandra MODIGA

GALERIE FOTO


Recomandările specialiștilor în prevenirea bolilor la albine

Apicultura în România este o afacere cât se poate de viabilă, fiind favorizată de o climă blândă şi de o natură darnică, cu plante melifere variate, cu păduri întinse de tei şi salcâmi, cu suprafeţe mari cultivate cu pomi fructiferi şi floarea-soarelui, ce dăinuie anual din martie până în octombrie.

Produsele de bază obţinute de la albine – miere, ceară, lăptişor de matcă, polen, venin de albine, apilarnil, propolis sau păstură combinate şi prezentate sub ori formă de loţiuni sau creme sunt din ce în ce mai mult solicitate pe piaţa naţională sau la export, România reprezentând în acest domeniu cca 2% din totalul mondial şi cca 9-10% din producţia Europei, conform unor date statistice publicate.

Efectele terapeutice şi energovitalizante ale produselor apicole, având în vedere că 1 kg de miere este echivalentul a 3 l de lapte, 50 de ouă, 12 kg de carne sau 30 de banane, justifică orientarea tot mai puternică a cumpă­rătorilor, indiferent de vârstă, spre astfel de produse.

Din aceste motive, precum și prin faptul că apicultura poate asigura o îndeletnicire permanentă sau ca o a doua ocupaţie, asigurând venituri băneşti consistente, creşterea albinelor s-a dezvoltat simţitor atât prin creş­terea numerică a famililor de albine, dar și prin organizarea persoanelor care practică această activitate, ca persoane fizice sau juridice, deținătoare de stupine sau de exploataţii apicole cu activitate complexă înregistrate / autorizate la DSVSA Județeană.

Calitatea mierii şi a produselor apicole este monitorizată permanent prin examene efectuate la laboratoarele acreditate pentru verificarea parametrilor cu referire la umiditate, aciditate, zaharoză, zahăr invertit, glucoză, lactoză, substanţe insolubile, analize prin care se pot identifica şi eventualele falsificări ale mierii,

Activitatea cu albinele presupune respectarea unor reguli tehnologice sau de protecție sanitară foarte stricte, pentru a se evita anumite accidente sau modificări în starea de sănătate a albinelor, implicit a stupinei.

Albinele, ca şi alte organisme vii, se pot îmbolnăvi de diferite boli care, prin mortalitea pe care o produc, reduc numărul albinelor şi prin aceasta familiile de albine se depopulează, devenind neproductive, pagubele materiale şi financiare fiind însemnate atât pentru apicultori cât şi pentru economia naţională (dat fiind rolul major pe care îl au albinele în polenizarea culturilor entomofile).

Bolile albinelor se împart în boli contagioase, necontagioase şi intoxicaţii.

Bolile contagioase se grupează în:

  • virotice (puietul în sac, boala neagră);
  • bacteriene (loca americană, europeană, septicemia, paratifoza);
  • micotice (ascosferoza, aspergiloza, melanoza);
  • parazitare (nosemoza, varooza, amibioza, acarioza, brauloza, senotainioza, triunghiulinoza).

Bolile necontagioase ale albinelor sunt repre­zentate prin:

  • puietul răcit;
  • boala de mai;
  • diareea albinelor;
  • anomaliile mătcilor.
  • Intoxicațiile albinelor se pot produce cu: polen, nectar, miere de mană, medicamente, pesticide folosite pentru combaterea dăunătorilor.
  • Dăunătorii albinelor sunt: găselniţa, fluturele „Cap de mort“, viespile, lupul albinelor, furnicile, prigoriile, ciocănitorile, șoarecii.

În cadrul măsurilor de prevenire a bolilor la albine, pe lângă acţiuniile specifice pentru fiecare boală specifică, un rol important îl reprezintă aplicarea măsurile de profilaxie generală, dintre care pentru perioada de iernat se recomandă următoarele:

Alegerea vetrei de iernare astfel încât:

  • să poată fi protejată de vânturile reci;
  • să asigure liniştea necesară albinelor;
  • să poată fi curăţată uşor de zăpadă, iar apa după dezgheţ să se scurgă uşor (să nu băltească);
  • protejarea de şoareci să se facă prin instalarea de grătare la urdiniş.

Supravegherea modului de iernare şi starea familiilor de albine prin controale auditive (ascultare) fără a se recurge la deschiderea stupului:

  • zumzetul moderat şi uniform arată că familia de albine este în stare bună şi că iernarea decurge normal;
  • bâzâitul puternic arată că familia este în suferinţă;
  • zumzetul slab, însoţit de zgomotul asemănător foşnetului frunzelor, înseamnă că familia este înfometată;
  • când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc se va interveni, fără abuz însă, prin lovirea cu mâna a peretelui din faţă al stupului, iar dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic, care însă încetează imediat, înseamnă că familia iernează în condiţii bune.

Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii neafânate şi a gheţii de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi desfundarea urdinişurilor blocate de albinele moarte.

Asigurarea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor, având în vedere că în sezonul nefavorabil albinele au capacitatea de a acumula în intestinul gros o cantitate importantă de excremente, care pot duce la declanşarea diareii pe al cărei fond se pot instala boli grave, în special nosemoza, excremente care se vor elimina prin zboruri de curăţire în zilele cu temperaturi de +12°C.

Aprecierea modului de iernare a albinelor se face după aspectul diferitelor resturi scoase de pe fundul stupului, după cantitatea de albine moarte găsite pe jos, în faţa urdinişului, respectiv:

  • mortalitatea crescută a albinelor atenţionează asupra faptului că familia a iernat cu prea multe albine vârstnice;
  • uzura organismului lor din cauza unor boli;
  • prezenţa albinelor umede, mucegăite arată că în stup este prea multă umiditate.
  • Prezenţa obligatorie a apicultorului în stupină pentru a urmări modul de desfăşurare a zborului, identificarea familiilor ce prezintă stări anormale şi soluţionarea altor situaţii constatate.
  • Colaborarea permanentă cu serviciile sanitare veterinare şi cu Asociaţia Crescătorilor de Albine din zonă.

Apicultura este sprijinită financiar de Guvernul Român, conform Programului Naţional Apicol, prin alocarea unor sume substanţiale din fonduri europene şi din bugetul naţional, destinate pentru sprijinirea activităţilor de profilaxie şi combatere a varoozei, a analizelor fizico-chimice ale mierii, achiziţionarea materialului biologic pentru refacerea efectivului apicol, precum şi pentru achiziţionarea stupilor şi inventarierea tuturor masivelor melifere de pe teritoriul României, analiza aspectelor geografice judeţene şi de infrastructură rutieră, sprijin care favorizează obţinerea în stupine de produse apicole importante cantitativ și la parametri calitativi superiori.

Dr. Ioan PENŢEA – secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Apicultura, în Uniunea Europeană, din 2020 (II)

În luna ianuarie 2018, a fost prezentat la Bruxelles, în Comisia de agricultură din Parlamentul European, un Raport referitor la perspective și provocări din sectorul apicol din UE, unde s-au făcut o serie de propuneri pentru sectorul apicol european.

Printre altele, se arată ce ar trebui să reprezinte sprijinul Uniunii Europene pentru apicultură; astfel raportul:

„– propune o creștere cu 47,8% a bugetului UE pentru programele apicole naționale – în conformitate cu creșterea efectivă a populației de albine – comparativ cu nivelul din 2004, ceea ce înseamnă 47 de milioane de euro pe an;

– solicită Comisiei să includă un nou sistem de sprijin direct pentru apicultori, pe baza numărului de colonii, în propunerile sale pentru Politica Agricolă Comună pentru perioada de după 2020;

– consideră că ar fi oportun să se împărtășească temele de cercetare din domeniul apiculturii și concluziile cercetărilor, în special atunci când acestea sunt finanțate de UE, între statele membre, pentru a evita suprapunerile;

– invită Comisia să adopte recomandări în vederea introducerii în UE a unui program de educație uniform și de înaltă calitate, la nivelul de bază și profesional, în domeniul apiculturii;

– consideră că trebuie să se acorde apicultorilor scutiri fiscale în fiecare stat membru, având în vedere importanța activității lor pentru agricultură și mediu și

– invită statele membre să flexibilizeze normele stricte privind transportul rutier aplicabile în cazul apicultorilor, în special pentru exceptarea acestora de la utilizarea tahografului pe distanțe mai mari de 100 km, pentru a promova migrația roiurilor de albine.“

Majorarea bugetului alocat apiculturii cu 47,8% este justificată, având în vedere faptul că între 2004 și 2016 bugetul programelor naționale din sectorul apicol a crescut  numai cu 12%, de la 32 la 36 milioane de euro pe an, deși numărul familiilor de albine a crescut în această perioadă cu 47,8%. Deci din 2020 bugetul pentru sectorul apicol va trebui să fie de cel puțin 47 de milioane euro pe an.

Evident această creștere nu ar trebui decât să bucure apicultorii europeni și să îi stimuleze să-și mărească numărul de familii de albine. Și aceasta mai ales că raportul recomandă ca, din 2020, sprijinul direct pentru apicultori să se facă pe baza numărului de familii de albine deținute.

Referitor la acest număr al familiilor de albine din stupinele deținute de apicultorii români, Ordinul nr. 251 din 2017 al MADR a reușit să simplifice modalitățile de identificare a stupinelor și familiilor de albine și cred că, făcând o anumită corectură, simplificarea va fi și mai bună. Stabilirea numărului de familii de albine trebuie să o facă numai primăriile deținătoare ale registrelor agricole unde stuparii sunt obligați să le declare. 

O altă temă luată în discuție de raport este cercetarea științifică și perfecționarea unui pro­gram de educație uniform și profesional de bază în domeniul apiculturii.

În multe țări ale Uniunii Europene există institute de cercetare în domeniul apiculturii care au în lucru multe teme de mare importanță pentru apicultură. Problema este ca să se știe de aceste teme la nivel european astfel încât ele să nu se suprapună și, chiar dacă se suprapun, să existe o colaborare și comunicare a rezultatelor, ceea ce ar fi benefic în dez­voltarea și susținerea apiculturii statelor europene. 

Ultima temă luată în discuție în acest material o reprezintă înlesnirile financiare pentru apicultorii din statele membre ale UE. 

Aceste înlesniri se vor putea concretiza prin desființarea impozitelor în cazul activităților apicole și scutirea de taxe în cazul transporturilor în interes apicol.

Actualmente, în România apicultorii sunt impozitați pe bază de normă de venit pentru familiile de albine care depășesc numărul de 75. Această prevedere legislativă aduce inconvenientul că unii apicultori tind să nu depășească numărul de 75 de familii de albine, ceea ce atrage după sine micșorarea numărului de familii la nivelul țării noastre.

Totodată, există tendința de a se evita declararea numărului de stupi ca urmare a suspiciunii că, chiar dacă acest număr este sub 75, s-ar putea întâmpla ca o schimbare nouă a legislației fiscale să determine impozitarea.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Ce facem...? Alegem între grâne și albine?

Cât de periculoase sunt efectele pesticidelor asupra familiilor de albine? Președintele Sindicatului Apicultorilor din România (SAR) din județul Iași își expune părerea cu privire la acest aspect.

De profesie inginer horticultor, profesor de științe agricole și președinte al Asociației Apicole „ApisMold2005“, Petru Budeanu, apicultor cu 50 de stupine în satul Hermeziu, comuna Trifești, județul Iași, susține că în ultimul an s-a înregistrat cea mai mare mortalitate din toate timpurile a familiilor de albine. Principala cauză a mortalității deosebit de ridicate a albinelor o reprezintă tratarea semințelor și a culturilor agricole cu pesticide din grupele cele mai toxice, respectiv din grupele I și II toxicitate. Aceste pesticide nu doar că au otrăvit și distrus familiile de albine, dar au distrus și capacitatea reproductivă a peste 50% dintre familiile de albine, care și-au pierdut fertilitatea în urma intrării în contact cu produsele toxice date pe culturi.

Depopularea albinelor din cauze necunoscute

Neonicotinoidele sunt o clasă de pesticide care provoacă scăderea populațiilor de albine. În anul 2006, apicultorii comerciali au început să raporteze ceea ce este cunoscut acum sub numele de tulburare de colaps de colonii, unde colonii întregi de albine mor fără nicio cauză evidentă.

În legătură cu acest aspect, Petru Budeanu, apicultor în județul Iași, ne spune următoarele: „Dacă apicultorii, cu eforturi uriașe, nu ar reface familiile de albine condamnate la moarte în fiecare an, la o rată a mortalității anuală de 20%, în țările Uniunii Europene, în aproximativ 5 ani, toate familiile de albine ar dispărea din Europa și nimeni și nimic nu le va putea înlocui niciodată.

Totodată, câștigurile pe care le aduc anual în lume familiile de albine cultivatorilor agricoli, prin polenizarea plantelor cu polenizare entomofilă pe care aceștia le înființează, se cifrează la profituri de peste 236 miliarde dolari, iar câștigurile pe care le aduc prin polenizarea florei spontane nici măcar nu pot fi calculate. Așadar, cultivatorii agricoli obțin subvenții și profituri consistente, iar apicultorii români nu obțin nici subvenții, nici profituri, ci numai pierderi.“

Depopularea stupilor

„Este adevărat că bugetul unei singure societăți mari producătoare de pesticide poate să fie mai mare decât bugetul cumulat a două sau chiar trei state și poate influența administrațiile de stat, însă nu banii trebuie să fie pe primul loc, ci menținerea unui echilibru în mediul înconjurător. De altfel, pierderea unui număr de familii de albine de circa 700.000 în ultimul an în România, jumătate din numărul total de familii de albine existente în țara noastră, este deosebit de îngrijorătoare.

Cauzele cele mai grave care au dus la mortalitatea cea mai ridicată din toate timpurile în rândul familiilor de albine din România sunt reprezentate de pesticidele toxice, utilizate în culturile agricole, neonicotinoidele și infestarea cu parazitul Varroa, ca urmare a perioadelor cu zile reci și a faptului că 2017 a fost cel mai rău an apicol din toate timpurile, în care apicultorii nu au avut resurse financiare ca să-și trateze așa cum trebuie familiile de albine care au intrat în iarnă depopulate și bătrâne, dar și cu rezerve insuficiente de hrană.“

Salvarea culturilor agricole în defavoarea populațiilor de albine

În urma petițiilor trimise de apicultorul Petru Budeanu reprezentanților Autorității Naționale Fitosanitară, aceștia din urmă au răspuns solicitării cu privire la problema sesizată: „Referitor la utilizarea produselor de protecție a plantelor pe bază de neonicotinoide, o problemă majoră cu care se confruntă agricultura României o constituie existența dăunătorilor de sol Tanymecus dilaticollis, Agriotes spp., Diabrotica virgifera virgifera, Athalia rosae L., Phyllotreta spp. și Phylloides spp. care infestează suprafețe mari de teren arabil și care, prin atacul lor în principal la culturile de porumb, floarea-soarelui și rapiță, pot provoca pierderi importante de producție și economice pentru fermierul român și implicit pentru bugetul național dacă nu se aplică măsuri specifice de combatere chimică.

albine Beatrice b

Tratarea semințelor cu produse de protecție a plantelor pe bază de neonicotinoide s-a dovedit în timp că este sigură pentru albine întrucât tehnologia de combatere a dăunătorilor de sol se folosește în România din anul 2007 pe milioane de hectare, fără să fi existat incidente privind mortalitatea familiilor de albine cauzate de tratamentul chimic al semințelor cu acest tip de produse.

Produse de protecție a plantelor care au în compoziție substanța activă tiametoxam au fost omologate și utilizate în România încă din anul 2000, fără a se constata în decursul anilor că această substanță activă reprezintă o amenințare pentru albine și polenizatorii sălbatici.

În luna februarie 2016 a avut loc sub egida Academiei de Științe Agricole și Silvice «Gheorghe Ionescu-Șișești» (ASAS) reunirea grupului de lucru «NEONICOTINOIDE» la care au participat reprezentanți ai ASAS, ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), ai asociațiilor de producători agricoli, producătorilor de semințe, industriei de pesticide și ai institutelor de cercetare. Concluziile acestei întâlniri au fost:

– În România nu există niciun produs de protecție a plantelor cu eficacitate similară neonicotinoidelor în combaterea dăunătorului de sol Tanymecus dilaticollis.

– Studiile efectuate în România au demonstrat că tratarea semințelor cu produse de protecție a plantelor pe bază de neonicotinoide nu afectează populațiile de polenizatori.

– Rezultatele cercetărilor de care dispunem în momentul de față (pe plan intern și internațional) nu sunt edificatoare și suficiente pentru a susține renunțarea la utilizarea insecticidelor neonicotinoidice în tratarea semințelor pentru culturile de toamnă și de primăvară, motiv pentru care se impune solicitarea derogării de utilizare a lor în tratarea semințelor.

Având în vedere cele menționate anterior, până la găsirea unei alternative viabile la nivelul UE privind tratamentul semințelor destinate înființării culturilor de porumb, floarea-soarelui și rapiță, România are nevoie de o perioadă de grație pentru salvarea acestor culturi, altfel riscăm să devenim, din producători de porumb, floarea-soarelui și rapiță, importatori“, a încheiat Doina Băiculescu, Autoritatea Națională Fitosanitară.

Beatrice Alexandra MODIGA

Prima ediție a Târgului apicol din Vaslui a reunit cei mai importanți producători și comercianți

În perioada 24-25 februarie a avut loc Târgul apicol de la Vaslui, un eveniment care aflat la prima ediție și care a reunit cei mai importanți producători și comercianți de produse destinate apiculturii. Târgul cu vânzare a fost organizat  de firma  Onomeus  și include o secțiune pentru producătorii și comercianții de produse destinate apiculturii, respectiv: utilaje apicole, faguri artificiali, unelte, echipamente, stupi și accesorii, hrană și biostimulatori pentru albine și medicamente. O a doua secțiune a fost cea cu produse apicole: miere, polen, propolis, ceară, suplimente alimentare pe bază de miere, produse apiterapeutice și produse cosmetice.

Județul Vaslui are cei mai mulți apicultori

„Inițial expozanții au fost în jur de 25, dar s-au retras foarte mulți pentru că s-a intervenit de la alte târguri. În acest moment avem producători și comercianți de la București, Ploiești, Vâlcea, Focșani, Bistrița-Năsăud și Vaslui. Scopul acestui eveniment este de vânzare-cumpărare și să aducem cât mai multe produse pentru apicultorii din județ. Menționez că județul Vaslui are cei mai multi apicultori din țară și era păcat să nu se facă un astfel de târg și aici. Până acum apicultorii județului erau nevoiți să meargă la Iași, unde este cel mai mare târg dedicat apiculturii, sau în alte județe unde se mai organizează diferite târguri apicole. Consider că și evenimentul organizat de noi are potențial să ajungă cel mai mare din țară. În prima zi de târg, vasluienii au fost receptivi și au răspuns cum se cuvine cererii noastre. Ne dorim să organizăm acest târg în fiecare an și să devină o tradiție în județ“, ne-a precizat Bogdan Onofrei, organizatorul evenimentului.

De la târg la simpozion

Dănuț Puișoru, Președintele Sindicatului Apicultorilor din România (SAR) a fost prezent și s-a declarat mulțumit de prima zi a acestui târg: „Sunt de părere că Târgul apicol de la Vaslui a avut un real succes. Trăiască apicultorii din zona Moldovei, oameni mari cu suflet mare, oameni care întotdeauna știu să ne primească cu brațele deschise. În același timp sunt oameni deosebiți, oameni care știu să pună întrebări, să vorbească cu tine, să afle noutățile în domeniul apicol, drept pentru care, mâine o să facem un simpozion apicol pentru apicultorii iubitori de albina românească. Fac acest lucru, deoarece trebuie să fim informați, trebuie să știm cum să luăm fonduri europene, cum să accesăm programele naționale apicole și mai ales să știm cum să facem apicultură și tehnologia apicolă modernă. Mai adaug faptul că înainte de bazinele melifere, familii puternice, roii pe care îi facem și mătcile pe care le producem, ca să realizăm aceste deziderate este nevoie de iubire și pasiune pentru aceste minunate insecte, care sunt albinele“.

GALERIE FOTO


 

Beatrice Alexandra MODIGA

Apicultura în Uniunea Europeană din 2020 (I)

Marți, 23 ianuarie 2018, a fost prezentat la Bruxelles, în Comisia de agricultură din Parlamentul European, un raport referitor la perspectivele și provocările în sectorul apicol din UE, unde s-au făcut o serie de propuneri pentru sectorul apicol european.

De la începutul susținerii raportului s-a arătat, în expunerea de motive, că:

„Sprijinul UE pentru apicultori trebuie revizuit. În timp ce populația de albine din UE a crescut cu 47,8% între 2004 și 2016, bugetul programelor naționale din sectorul apicol a crescut cu doar 12%, de la 32 la 36 milioane de euro pe an, reprezentând un total general de trei la mie din bugetul PAC! Bugetul UE pentru aceste programe trebuie așadar să fie majorat cu 47,8%, ceea ce reprezintă 47 de milioane de euro pe an. Acest lucru este ușor de realizat. Ar trebui să se aibă în vedere, de asemenea, includerea în politica agricolă de după 2020 a unei noi subvenții directe, bazată pe numărul de colonii de albine. În plus, cercetarea și dezvoltarea în domeniul apiculturii, educația și formarea continuă a apicultorilor, precum și stimulentele fiscale (de exemplu, scutirile fiscale pentru activitățile apicole) ar ajuta apicultorii să prospere.“

Totodată, în scopul susținerii modificărilor care sunt propuse să intervină în politica de susținere a sectorului apicol, raportul enumeră principalele motive care creionează importanța apiculturii, astfel:

- se consideră că albinele îndeplinesc un serviciu agricol de bază prin polenizarea culturilor, serviciu fără de care agricultura europeană și, în special, cultivarea plantelor nu ar exista sub nicio formă;

- se consideră că apicultura are o contribuție fundamentală la menținerea echilibrului ecologic și a biodiversității, astfel încât sectorul trebuie să se afle în centrul Politicii Agricole Comune;

- se consideră că finanțarea apiculturii trebuie să fie suplimentată în viitoarea politică agricolă.“

- Referitor la prima considerație a importanței apiculturii trebuie accentuat faptul că beneficiul cel mai important pe care ni-l aduc albinele nu este cel obținut din produsele apicole, în general, și în special cel din miere, ci din sporirea productivității culturilor agricole entomofile datorită polenizării care este un proces vital pentru toate plantele cu flori.

De-a lungul milioanelor de ani s-a format și s-a întărit în natură într-ajutorarea dintre floare și albină, acțiune concretizată prin așa-numita polenizare.

Polenizarea este un proces de natură fizico-mecanică întâlnit numai la plantele cu flori, care reprezintă transportul grăuncioarelor de polen de la anterele staminelor pe stigmatul gineceului florilor. Fecundarea (fertilizarea) este contopirea conținutului grăuncioarelor de polen cu celula ovulului. Apoi, după fecundare, din ovule se dezvoltă sămânța, iar din ovar fructul. Însă polenizarea nu asigură întotdeauna fecundarea și astfel legarea fructelor sau semințelor. De aceea, în lumea plantelor florile au adoptat diferite forme de polenizare.

Din punctul de vedere al provenienței polenului necesar pentru obținerea rodirii se disting ca forme de polenizare: polenizarea directă sau autopolenizarea și polenizarea indirectă sau încrucișată (singamie).

Polenizarea indirectă se realizează prin transportul polenului, în cadrul aceleiași specii, de pe anterele staminelor unei flori, de pe o plantă, pe stigmatul gineceului unei flori de pe altă plantă. Această polenizare poate fi asigurată de vânt – anemofilie, de apă – hidrofilie sau de animale – zoomofilia. Aceasta din urmă, la rândul său, se subdivide după felul agenților polenizatori. Astfel se distinge entomofilia, când polenizarea se efectuează de către insecte (albine, bondari, viespi, muște sau fluturi).

Polenizarea entomofilă este întâlnită în majoritatea angiospermelor (plante cu flori, peste 253.000 în lume și 3.700 în România) din aproape toate zonele climaterice ale Pământului. În decursul evoluției vieții, adaptările morfoanatomice și fiziologice ale florilor și cele de corelație între flori și polenizatori sunt ajunse aproape la perfecțiune.

S-a stabilit că majoritatea plantelor, respectiv peste 80%, sunt polenizate încrucișat cu ajutorul insectelor și, dintre acestea, aproximativ 77% sunt polenizate numai de către albine.

Datorită metodelor actuale de practicare a agriculturii moderne polenizarea indirectă se efectuează, în exclusivitate, dirijat numai de către albine sau bondari, ceea ce duce la măriri substanțiale de producții, cum ar fi creșteri la plantațiile de meri cu 15-20%, la solele de floarea-soarelui sau lucernă cu 20% și la cele de trifoi roșu, bostani și pepeni, la 200-300%. Bineînțeles că aceste cifre sunt orientative, creșterile depinzând de mai mulți factori, cum ar fi numărul de stupi care participă la polenizarea dirijată, calitatea seminței, tipul solului ș.a.m.d.

În final, trebuie precizat că importanța polenizării dirijate a plantelor agricole entomofile cu ajutorul albinelor crește și mai mult în condițiile intensivizării agriculturii, când, datorită folosirii pesticidelor, entomofauna naturală este parțial sau total distrusă.

- A doua considerație din enunțarea importanței apiculturii arată că apicultura are o contribuție fundamentală la menținerea echilibrului ecologic și a biodiversității.

Este evident că menținerea echilibrului ecologic și al biodiversității este o condiție fundamentală de existență a unor medii de viață sănătoase.

Echilibrul ecologic reprezintă ansamblul stărilor și interrelațiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menținerea structurii, funcționarea și dinamica ideală a acestuia.

Se poate considera că echilibrul ecologic este același cu echilibrul natural.

Menținerea echilibrului ecologic presupune adoptarea unei strategii și aplicarea unor instrumente de ordin economic, tehnic, juridic și instituțional.

În natură speciile de plante și animale nu se repartizează la întâmplare: ele formează întotdeauna anumite complexe relativ constante, numite comunități. Aceste comunități există în natură numai datorită faptului că între ele și mediul ambiant există o anumită armonie, bazată pe schimbul permanent de materie (substanțe nutritive) și energie (lumină solară, căldură). Atât timp cât aceasta din urmă favorizează viața de toate zilele a plantelor, animalelor și micro­organismelor, între ele se menține un echilibru stabil, numit echilibru ecologic: din mediu organismele își iau atâta hrană câtă au nevoie, iar mediul asigură existența atâtor vietăți câte îi permite capacitatea sa.

De asemenea, biodiversitatea cuprinde varietatea genelor, a speciilor şi a ecosistemelor care constituie viaţa pe pământ. În prezent, suntem martorii unei pierderi constante a biodiversităţii, cu consecinţe profunde pentru lumea naturală şi pentru bunăstarea oamenilor. Cauzele principale sunt schimbările care se produc în habitatul natural. Acestea au loc datorită sistemelor de producţie agricolă intensivă, construcţiilor, exploatării carierelor, exploatării excesive a pădurilor, oceanelor, râurilor, lacurilor şi solurilor, invaziilor de specii străine, poluării şi – tot mai mult – ca urmare a schimbărilor climatice la nivel global.

Evident, existența sau dispariția albinelor sociale întreținute și exploatate de apicultori are un impact deosebit în menținerea echilibrului ecologic și biodiversității pe teritoriul Europei și al întregului Pământ.

- Necesitatea suplimentării finanțării apiculturii din 2020 apare ca o considerație implicită. Nu se pot aplica primele două considerații fără o importantă susținere financiară.

Trăgând concluzia, din cele descrise mai sus se pare că a răsărit sau, mai bine zis, urmează să răsară soarele și pe ulița apiculturii. Numai să fie adevărat.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Abonează-te la acest feed RSS