În rândurile următoare prezentăm un material de interes pentru apicultori. În luna noiembrie, în stupină se realizează o serie de lucrări pentru bunăstarea familiilor de albine și pentru pregătirea lor pentru iarnă. Sursa informațiilor de față o reprezintă Asociația Crescătorilor de Albine din România.

Observații în stupine

Deşi ultima lună de toamnă se caracterizează în general prin vreme nefavorabilă intervențiilor în familiile de albine, apicultorii pot profita de unele zile călduroase atunci când acestea apar, la începutul lunii, pentru a mai îndrepta dacă este necesar o serie de nereguli apărute.

În această perioadă familia de albine se găsește, în funcție de temperatura exterioară, în diverse situații privind formarea ghemului (ușor afânat sau strâns), activitățile acesteia fiind limitate la consum de hrană pentru asigurarea temperaturii interne a ghemului necesară supraviețuirii (24-25º).

Dacă până la acest moment s-au efectuat lucrările pregătitoare iernării, nu există motive de îngrijorare privind evoluția familiilor de albine pe timp de iarnă. Cu toate acestea, vizitele la stupine pot avea în vedere: observații asupra zborurilor de curățire (când timpul permite), foarte benefice pentru o bună iernare şi care oferă informații despre starea coloniei de albine, ascultarea acestora când timpul este mai puțin favorabil, asigurarea cu materiale izolante atât la nivel de stup (salteluțe, pernuțe, împachetări laterale), cât şi de stupină (garduri, perdele protectoare), asigurarea că nu există dăunători (păsări, animale) care să le deranjeze.

Stările anormale conduc la neliniștirea albinelor, intensificându-le activitatea de consum și prin urmare uzura organismului și încărcarea rectumului. De aceea trebuie acordată o atenție deosebită evaluării situației din stupină la acest moment, cât timpul mai permite intervenția în stup.

Activități concrete

Lucrări de efectuat în această perioadă:

– În zilele favorabile se pot continua mai multe lucrări de pregătire a familiilor de albine din luna trecută şi remedierea stărilor anormale apărute: hrană insuficientă, hrană de proastă calitate (poate produce diaree), pierderea mătcii, umiditatea exagerată, pătrunderea șoarecilor în stupi. Trebuie accentuat faptul că, pentru iernare, familia de albine are nevoie de aproximativ 18 kg de miere și 1,5-2 kg de păstură pentru creșterea puietului în partea a doua a iernii și în primăvară.

– În zilele nefavorabile se poate aprecia starea familiei de albine prin ascultarea zumzetului albinelor cu un tub de cauciuc introdus pe urdiniș și vizualizarea foii de control.

Umiditatea excesivă se înlătură prin mutarea stupilor într-un loc însorit pe vatră și îmbunătățirea aerisirii prin asigurarea unui spațiu de 1-2 cm în podișor care va fi acoperit de salteluță;

Pe lângă lucrările efectuate în stupină, interesele apicultorilor în această perioada au în vedere valorificarea produselor apicole obținute, planificarea pe perioada de iarnă a altor lucrări ce țin de pregătirea viitorului sezon apicol cu materiale și echipamente (întreținere, reparare, reformare, achiziție), completarea cunoștințelor prin participarea la cursuri, conferințe apicole, studiu autodidact.

• Pregătirea stupinelor pentru iarnă este foarte importantă. Prin lucrări specifice și prin administrarea de hrană de calitate, familiile de albine pot traversa cu bine această perioadă a anului.
• Potrivit datelor statistice ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, România ocupă locul doi în Europa la numărul de familii de albine, după Spania, cu un total de 2,3 milioane. În ceea ce privește producția de miere, România obține aproape 30.000 de tone anul, iar consumul pe cap de locuitor este de 1,2 kg/locuitor.

Laura ZMARANDA

Prețuri derizorii, producții condiționate de schimbările climatice și de hibrizii folosiții în agricultură, importuri de miere la preț de dumping, etichetare care dezavantajează apicultorii români. Sunt ideile principale dintr-o cronologie a falimentării unui sector important, respectiv apicultura.

Vasilică Marino, apicultor din Însurăței, județul Brăila, a spus multe lucruri la obiect și a semnalat niște probleme grave din apicultură pe care, chiar dacă le știu, autoritățile le ignoră.

„Apicultura este nu păguboasă, ci dezastruoasă acum“

Reporter: Aveți 40 de ani de experiență în apicultură și ați fost martor la toate schimbările care au survenit în acest timp. Care este concluzia dvs. legată de evoluția sau involuția apiculturii?

Vasilică Marino: Mă ocup cu apicultura intensivă și dețin o stupină cu 150 de familii. Fac apicultură convențională care nu mai este rentabilă sub nicio formă pentru că prețul mierii este foarte mic și nu o mai ia nimeni. Dacă acum 10 ani spuneam că apicultura este o ramură rentabilă, mierea mergea la export, acum aș fi mult mai rezervat. M-aș abține să spun cuiva acum să investească în apicultură.

Având în vedere că ultimele generații de pesticide care au apărut în agricultură îți distrug stupina, e un dezastru. Asta, coroborat cu prețul mierii, face apicultura nu păguboasă, ci dezastruoasă.  Apicultura, această ramură a economiei, a fost scoasă și din Legea Zootehniei. Una peste alta, nu este nimic de bine.

Rep.: Ce măsuri de sprijin sunt necesare din punctul dvs. de vedere?

VM: Atât timp cât guvernanții nu se uită către noi, să vadă problemele noastre și nu se înclină și în direcția asta, nu e bine. Ei zic că ne dau. Ce ne dau? Ceva pe care îl cumpărăm cu banii noștri și din care decontează prin PNA doar un sfert. Ce măsuri de sprijin aș propune? Practic, nu aș avea nevoie de nimic. Aș vrea să plătesc un impozit mai mare la stat, dar să mă ajute într-adevăr. Să scăpăm de neonicotinoide, să avem contracte prin care să ne ni se plătească mierea la un preț real. Nu aș avea nevoie de nimic altceva, să se dea pomană, ci să se eticheteze miere corect. Nu ca acum, pe surogaturile care vin să scrie miere și dedesubt să scrie din China și non-UE. Măcar atât să facă și chiar m-aș oferi să dau către stat o cotă mai mare decât ceea ce mi se impune acum. Nu am nevoie de pomană, dar să știți că pesticidele, etichetarea făcută așa cum se face acum și importurile de miere ne fac pe noi, apicultorii români, necompetitivi și chiar falimentari. Asta e părerea mea.

„Mulți apicultori sunt în pragul falimentului“

Rep.: Problemele continuă și când vorbim despre valorificare.

VM: Prețul care se oferă acum pe kilogramul de miere este rușinos, dar pentru că eu asta produc și din asta trăiesc trebuie să vând. La începutul lunii septembrie se ofereau 9,7 lei pe kilogramul de miere polifloră și prețul era în scădere la tei, 11 lei. Prețurile de achiziție ar trebui să fie cel puțin duble ca să putem vorbi despre o minimă rentabilitate, să poți achita facturi și să ai un trai cât de cât decent. Eu am construit o casă, dar din veniturile obținute din apicultura veche, nu din ce se practică acum. Acum mulți apicultori sunt în faliment. Dacă înainte apicultura mergea și așa, iar stupii se dezvoltau de la sine, acum oricât de mult ai investi și oricât de mult ai fi pasionat de apicultură și ai cunoaște meserie vezi că stupina tot nu se dezvoltă. Este atât de multă chimizare și poluare încât ființa asta, care este un vector al sănătății, nu are cum să se dezvolte și să mai facă și producțiile de odinioară. Cine știe apicultură o să îmi dea dreptate.

„Cine ignoră realitatea este răuvoitor sau nu cunoaște situația din teren“

Rep.: Intenționați să vă restrângeți activitatea?

VM: Dacă familiile de albine nu se dezvoltă sunt obligat să le restrâng și să păstrez un nucleu biologic cât mai puternic ca să poată ierna. Am totuși prea multă experiență în spate ca să rămân fără stupi, nu aș putea, dar nu pot să spun că tind către efectivele care sunt în Statele Unite, spre exemplu, unde apicultura este protejată. Anul acesta, în unele zone ale țării a fost dezastru, iar eu sunt la pe linia de plutire. Am obținut în jur de 20 de kilograme la toate sortimentele pe care le-am făcut. Înainte producția asta puteam să o obțin numai de la floarea-soarelui dintr-o singură extracție. Cea mai bună producție am avut-o la floarea-soarelui pentru că am prins niște hibrizi care au fost meliferi. Poți să te duci la floarea-soarelui, să arate frumos, dar nu faci niciun fel de producție de miere. Am avut norocul să mă duc într-o zonă în care hibrizii au înflorit eșalonat. În general, hibrizii de acum rămân înfloriți 10 zile și apoi se usucă, înainte te duceai la floarea-soarelui, era un singur lan de sute de hectare, dar florile rămâneau înflorite cel puțin trei săptămâni. Acum, în 10 zile spargi bobul de sămânță. Asta este realitatea, cine ignoră lucrul ăsta înseamnă că este răuvoitor sau nu cunoaște ce se întâmplă în teren.

Laura ZMARANDA

Târgul Național al Mierii de la București este deja un eveniment consacrat printre apicultori și consumatorii de miere. Platforma apicolă de la Băneasa, din curtea Institutului de Cercetare- Dezvoltare pentru Apicultură, a găzduit, în intervalul 1-3 septembrie, producători de miere din toate regiunile țării. Pentru noi evenimentul a fost un prilej potrivit de a lua pulsul apiculturii.

China exportă către UE cca 100.000 de tone de miere

„Anul acesta a trebuit să insistăm un pic mai mult pentru că situația economică a apicultorilor a fost destul de precară în ultimii doi ani, așa că efortul celor care au expus la târg a fost destul de mare. În principiu, toate târgurile de profil de anul acesta au fost destul de slăbuțe. La București au fost prezenți în jur de 60 de apicultori din toate regiunile țării și cca 30 de producători de echipamente și accesorii apicole. Ca evoluție în piață, în ultimii doi ani, mierea fiind mai scumpă, s-a diminuat volumul vânzărilor și nu mă refer doar la consumul intern, ci și la faptul că România înregistrează o blocadă la export. Nu este doar cazul României, ci și al altor țări din UE, iar motivele sunt importul de miere din Ucraina și, în special, din China. Singura soluție care ar funcționa ar fi un antidumping pe care Uniunea Europeană să îl impună pentru mierea din China. În cazul Ucrainei nu cred că se va reuși acest lucru prea curând. China ajunge să exporteze aproape 100.000 de tone către UE și trebuie să avem un cuvânt de spus. Mierea este acum mai ieftină decât zahărul, deși se obține mult mai greu, iar calitățile ei sunt extraordinare. Volumul de miere comercializată la edițiile acestui târg variază în funcție de puterea de cumpărare. Au fost ani când apicultorii nu mai aveau ce vinde și ani în care au plecat cu o parte din produse înapoi. Cantitatea totală vândută la târg variază probabil între 5-10 tone“, a declarat Răzvan Coman, reprezentant ACA.

Mulți apicultori au închis stupinele

Apicultura, cu toate provocările și problemele din ultimii ani, a devenit nerentabilă pentru unii apicultori, spun producătorii de miere.

„Mulți apicultori care au investit anii trecuți au fost nevoiți să vândă echipamentele pentru că mulți factori au făcut ca apicultura să nu mai fie rentabilă. Nu mai sunt anii propice dezvoltării apiculturii ca acum 15 ani. Atunci făceam la culesul de salcâm, spre exemplu, chiar și două extracții. Marele cules de la floarea-soarelui aducea întotdeauna o producție de 15-20 kg. Acum, dacă avem această producție ne considerăm norocoși. Cheltuielile au crescut și oamenii își fac un calcul economic. Oricât de mult ai iubi albinele, dacă nu este rentabil trebuie să renunți“, a declarat Emilian Săftoiu, apicultor din județul Râmnicu Vâlcea.

Schimbările climatice, costurile de producție ridicate și prețurile de valorificare mici au închis din stupinele pe care România le avea.

„Anul acesta a fost destul de provocator, dar am reușit să obținem culesuri bune la mierea polifloră. În schimb, la salcâm producția a fost foarte slabă. Prețurile de valorificare sunt destul de mici, ele nu reprezintă un echilibru între valoarea cheltuielilor, muncă și profit. Au fost și ani în care inflația nu a fost așa de mare și prețurile nu s-au scumpit și atunci a fost un echilibru mai bun. Ce pot să spun este că prețurile ar trebui să fie puțin mai mari. Concurența este acerbă, piața este plină de miere, mai ales producție din import adusă la prețuri foarte mici și apicultorul autentic român are destul de multe cheltuieli pentru a face producție“, ne-a spus Alina Onea, apicultor județul Maramureș.

Din punctul de vedere al producției, anul apicol 2023 a fost mai bun decât anul 2022, cu toate că față de media anuală de 25.000-30.000 de tone, producția de anul acesta este redusă cu 35-40% din cauza schimbărilor climatice și a puterii scăzute a familiilor de albine care au ieșit slăbite din iarnă. Au fost și depopulări. Până la 7% se consideră populare tehnologică, dar sunt și zone unde au dispărut stupine întregi. Nu multe, dar cca 4% din apicultori au avut mortalități mari spre deosebire de un an obișnuit“- Ioan Fetea, președinte ACA.

Laura ZMARANDA

VIDEO

Doru Sănduleanu din satul Rusenii Vechi, comuna Holboca, județul Iași, este unul dintre apicultorii care au simțit din plin efectele secetei din 2022 și care a reușit să depășească examenul greu al anului trecut cu cele peste 200 de familii de albine, înregistrate la ANZ. Apicultorul deține și o livadă, care îi susține inclusiv activitatea apicolă, microferma sa fiind una de familie, alături aflându-i-se în permanență soția, Liliana, de circa trei decenii.

„Aventura în apicultură a început din dorința de cunoaștere și de a pătrunde în tainele albinelor care sunt fascinante, iar ca apicultor am 31 de ani de activitate. Eu și soția mea trăim doar din activitatea apicolă. Am început cu două familii de albine în anul 1992, doar din dorința de a intra în tainele albinelor, nu îmi imaginam că voi face un business din asta. Ulterior am accesat fonduri europene și de vreo cinci ani avem în jur de 200 de stupi“, specifică apicultorul Doru Sănduleanu.

Sectorul rămâne captivant pentru că albina nu dă monotonie, adaugă apicultorul ieșean. „Problema mea este că mediul înconjurător devine de la o zi la alta mai putred, pentru că lumea aceasta s-a transformat atât de tare încât albina nu-și mai găsește vegetația aceea care era acum 50 de ani, începând de la precipitațiile care sunt mult mai puține față de trei decenii în urmă și până la vegetația aceasta pe care noi o omorâm cu tot felul de insecticide. În condițiile acestea, nu mai găsim diversitatea de plante de care albina are nevoie.“

Seceta a adus cu ea și o invazie de prigorii

Seceta de anul trecut a fost o catastrofă, specifică acesta. „Pe fond de secetă, nu numai că este sărăcie de vegetație, dar și toate celelalte viețuitoare, nu-și mai găsesc în mediul lor înconjurător ce le trebuie. Seceta de anul trecut a făcut ravagii în ceea ce privește producția, dar a fost și o invazie de prigorii care ne-a decimat numărul de albine, cu care noi ar trebui să intrăm pe iernat. În schimb, anul acesta am primit un dar imens de sus, a nins în luna aprilie, zăpada aceea a făcut minuni pentru că a venit cu o cantitate mare de umezeală în sol, vegetația a fost mult mai abundentă față de anul trecut și rezultatele, bineînțeles, net superioare față de ce a fost în 2022.“

La stupina Sănduleanu, producția în medie este de 15 kg/familia de albine/an, pentru că ieșeanul realizează un stupărit staționar. „Anul acesta deja am depășit 15 kg/familia de albine și tot o să mai recoltez datorită faptului că am avut umezeală în sol. Un an bun pentru apicultură, dar prețul la noi cam rămâne pe loc de ani de zile, adică 24 lei poliflora și 28 lei mierea de tei, cu acest preț am vândut și anul trecut, în condițiile în care toate inputurile noastre au crescut considerabil“, încheie Doru Sănduleanu, apicultor din comuna Holboca, județul Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

Asociația Crescătorilor de Albine din România a realizat un calendar al lucrărilor realizate în stupină pentru fiecare lună a anului. Astfel, apicultorii aflați la începutul acestei activități își pot organiza mai eficient activitatea printre stupi. În rândurile următoare prezentăm concret etapele lucrărilor pe care apicultorii ar trebui să le realizeze în luna iulie.

Activitatea familiilor de albine se reduce

Odată cu încetarea principalelor culesuri are loc şi o reducere a activității familiilor de albine deoarece, în lipsa surselor nectaro-polenifere, ponta mătcii se reduce ca intensitate, creşterea de trântori, de asemenea, se reduce semnificativ, iar roirea naturală nu mai pune probleme.

Încă din această perioadă încep o serie de griji privind pregătirea rezervelor de hrană și a albinei de iernare. În lipsa culesurilor de întreținere, familiile de albine consumă din rezervele proprii, de aceea apicultorii trebuie să aibă în vedere și în această perioadă deplasarea familiilor de albine la o serie de culesuri care, chiar dacă nu sunt productive, aduc un stimulent natural menținerii la un nivel maxim a pontei mătcii, cu efecte favorabile în perioada următoare.

În prima parte a lunii încă se derulează culesul la floarea-soarelui și, în funcție de hibrid și condițiile pedoclimatice, poate să aducă venituri importante. De menționat că la acest cules are loc ocuparea spațiului de ouat cu miere, rezultatul fiind un blocaj al pontei, cu efecte defavorabile asupra creșterii de noi generații de puiet care să înlocuiască albina uzată. În acest sens, apicultorul trebuie să intervină, introducând rame goale pentru pontă în centrul cuibului.

În continuare, o serie de resurse melifere ar putea fi valorificate: floarea-soarelui târzie, busuiocul de miriște, coriandrul, hrișca, lavanda, lucerna, muștarul alb, pepenele galben, pepenele verde, castraveții, fâneața sau flora spontană alcătuită din cicoare, muștar de câmp, păpădie, iarba șarpelui, menta, isop, jaleș de câmp, limba mielului, rapiță sălbatică, roiniță, salvie de câmp, sulfina, talpa gâștei, trifoi alb, zămoșiță, zburătoare, zmeur.

Ce trebuie să facă apicultorii

Pentru o bună derulare a activității apicole, în această  perioadă se vor avea în vedere următoarele aspecte:

• se vor continua lucrările de recoltare și extracție a fagurilor cu miere;
• se va reorganiza cuibul familiilor de albine, lăsând în stupi numai fagurii cu puiet și rezervele aferente. Se va evalua situația acestora, precum și starea de sănătate. Fagurii goi sau cu miere puțină se descăpăcesc şi se așază după diafragmă pentru ca mierea să fie consumată;
• se va preveni declanșarea furtişagului prin restrângerea cuibului, micșorarea urdinișului și efectuarea de intervenții rapide în familiile de albine, precum şi întărirea familiilor mai slabe, care ar putea fi vulnerabile;
• în lipsa unor culesuri de întreținere, se vor administra hrăniri stimulente în perioadele lipsite de cules pentru menținerea unor familii cât mai puternice și creșterea albinelor de iernare;
• se vor întări familiile slabe sau roiurile artificiale formate în lunile anterioare;
• din această perioadă se poate începe schimbarea mătcilor bătrâne, necorespunzătoare, pentru a avea timp suficient să depună ouă înainte de a întrerupe ouatul pe perioada sezonului inactiv;
• în cazul unor culesuri târzii (fâneața, floarea-soarelui cu înflorire tardivă), se vor pregăti familiile pentru transport, așa cum am descris în calendarul lunilor anterioare;
• se vor scoate din stupi fagurii destinați reformei și se va extrage ceara; fagurii de rezervă se vor trata împotriva găselniței;
• se vor efectua tratamentele medicamentoase, în caz de necesitate. Pentru stabilirea gradului de infestare cu varroa se va folosi foaia de control sau alte metode descrise în literatură;
• se vor efectua activități de stocare și/sau valorificare a producției obținute;
• în completarea producției de miere se poate recolta polen (acolo unde există un cules abundent, mai ales în zonele de deal) sau propolis.

Laura ZMARANDA

Stupina Apetrei din satul Topolița, comuna Grumăzești, județul Neamț, este un business de familie care are rădăcini puternice, începând acum patru generații, când în familie a fost adus primul roi de albine. Toate sortimentele de miere sunt certificate ca fiind BIO, ceea ce înseamnă că măsurile de siguranță, normele de protecție a muncii și condițiile de a produce o miere BIO sunt respectate întocmai.

De la stupii primitivi de albine (buduroaie) din podul casei, la aproape 300 familii de albine

„Începuturile apiculturii în familia Apetrei se pierd, așa ca într-o frumoasă poveste străbună“, își începe povestea Apetrei Gheorghe, apicultor în satul Topolița, comuna Grumăzești, județul Neamț. „Mai precis în negurile timpului, deoarece avem date concrete, vizuale ale practicării apiculturii începând din 1935, când bunicul meu s-a întors din stagiul militar de doi ani, fiind născut în 1903. Tatăl bunicului meu a avut și el stupi primitivi de albine (buduroaie) pe care iarna îi urca în podul casei, după ce pe cei mai grei îi omora cu pucioasă pentru a le stoarce mierea pe care o ducea în iarmaroc în covată. Actuala Stupină Apetrei a luat ființă acum 29 de ani, continuând practic activitatea tatălui meu, plecat dintre noi la vârsta de 54 ani, mult prea devreme. Eu am rămas să am grijă de albine la numai 18 ani, la finalul clasei a XII-a. Din fericire am continuat și prin a-mi face studiile superioare, terminând Facultatea de Biologie, preluând tradiția familiei atât în formarea universitară, cât și în apicultură. Am reînceput cu îngrijirea albinelor în 1998, având o stupină formată din 16 familii, câte mai rămăseseră între timp. Acum îngrijim aproape 300 familii de albine, efectivul de stupi fiind mai mare vara și mai mic primăvara. Toată familia muncește la albine, fiecare dintre noi având roluri bine definite.“

Acreditați în apicultura ecologică cu sortimente de miere rare

Pentru că piața mierii în România și nu numai este extrem de imprevizibilă, Apetrei Gheorghe a decis să încerce producerea unor sortimente de miere mai rare, sortimente care nu sunt ușor de produs, dar care îl pot identifica și individualiza pe piață.

„Producem astfel: miere de zmeur sălbatic, miere de cireș și păpădie, miere de mană de brad, miere de zburătoare, miere de salcâm, fâneață sau miere de tei. Bine de menționat este că suntem acreditați în apicultura ecologică încă din anul 2010. Anul trecut, producția a fost medie, însă anul acesta premisele nu sunt foarte grozave, albinele suferind din cauza fluctuațiilor de temperatură și a primăverii foarte reci, precum și din cauza dezvoltării foarte puternice a unui parazit, o căpușă care transmite la rândul ei câteva viroze“, specifică apicultorul nemțean.

Piața de desfacere în România este una în evoluție. Sunt încă probleme legate de educația consumatorilor pentru a alege drept alternativă dulce mierea și nu zahărul, precum și puterea scăzută de cumpărare a românilor în comparație cu țările vestice, adaugă apicultorul din județul Neamț.

„Consumul mediu de miere pe cap de locuitor în România abia ajunge la 10% din consumul mediu de miere per cap de locuitor în Germania, spre exemplu. Cel mai greu este faptul că trebuie să concurăm din punctul de vedere al prețurilor cu surogatele de miere produse în țări precum China, care au o tehnologie de falsificare extrem de performantă. Costul unui asemenea surogat, vândut doar cu denumirea de miere, este de aproximativ 40% din costul de producție pe care îl avem noi, pentru un produs superior și sănătos. Fără o experiență în spate și stând la mâna procesatorilor este greu ca apicultura în România să fie rentabilă. Vor rezista doar cei care își diversifică producția, îngrijesc albinele din pasiune și care pot susține în asemenea momente cheltuielile, având și alte venituri.“

casetă

„Drept planuri de viitor, aș putea spune că îmi doresc să diversific încă o dată producția, astfel încât să mă adresez unei noi categorii de nișă din rândul cumpărătorilor, să continui cu accentul pus pe calitate și nu pe cantitate. Alte mici idei încă nu pot fi spuse pentru că îmi doresc să reușesc să le pun mai întâi în practică! Cititorilor le spun să stea aproape și vor afla în curând despre ce este vorba!“, încheie apicultorul Apetrei Gheorghe Apetrei.

Beatrice Alexandra MODIGA

Faptul că mai mult de 70% din alimentele pe care le punem pe masă zilnic au legătură cu polenizarea realizată de albine este probabil o informație puțin cunoscută, de aceea Sergey Petrov, un inginer aerospațial pasionat de rezolvarea problemelor complexe, și Vladimir Vasilev, un antreprenor în serie cu o foarte bună capacitate de a înțelege clienții, au pus în 2015 bazele unui proiect numit Pollenity. Acesta are o extensie și în România. Pollenity România este o platformă care poate fi accesată de apicultori și de consumatorii de miere. Chintesența proiectului este de a proiecta, dezvolta și implementa soluții inovatoare pentru a asigura hrană generațiilor viitoare.

2.000 de clienți primesc lunar miere

Echipa proiectului are în prezent 20 de membri, dar probabil că până în 2024 numărul lor va crește până la 50 de oameni. Misiunea echipei Pollenity România este conservarea albinelor (au fost create dispozitive care permit apicultorilor să monitorizeze și să mențină starea de sănătate și un nivel optim de productivitate a albinelor) și realizarea unei conexiuni directe între apicultori și consumatori. Unul dintre conceptele implementate în acest sens este „Adoptă un stup“, un proiect prin care se creează transparență și trasabilitate cu ajutorul tehnologiei. Astfel, încrederea consumatorilor de miere în apicultori va crește, iar aceștia din urmă sunt plătiți corect pentru serviciile lor și au suficient timp să se concentreze pe grijă față de albine. Practic, programul „Adoptă un stup“ utilizează puterea comerțului electronic modern pentru a crea o punte de legătură între producători și consumatori. Cum funcționează această platformă electronică? Apicultorii locali sunt promovați pe platformă și furnizează produse echipei Pollenity. „Adopția unui stup înseamnă că decideți să sprijiniți direct un apicultor. Trebuie doar să-l alegeți pe cel care vă place cel mai mult și veți începe să primiți lunar un pachet de miere din mierea pe care acesta o produce. Veți crea o legătură cu ei și chiar veți avea ocazia să îi vizitați și să vă educați familia mai mult despre rolul albinelor în ecosistem. Mai departe, noi ne ocupăm de tot: ne asigurăm că selectăm cei mai buni apicultori, analizăm mierea într-un laborator, o ambalăm în conformitate cu toate standardele alimentare și o trimitem la ușa dvs. cu o amprentă de carbon cât mai mică posibil.“

Menținerea și dezvoltarea biodiversității, un alt avantaj al programului

Prin adopția unui stup practic se asigură conservarea și protecția a peste 60.000 de albine. În plus, prin înscrierea în programul „Adoptă un Stup“ implicarea are conotații multiple și în egală măsură la fel de importante. Prin protejarea albinelor, oamenii contribuie la menținerea și chiar dezvoltarea biodiversității din diferite regiuni și, implicit, la creșterea populației de albine din România.

Potrivit informațiilor de pe platformă, „în ultimii 15 ani, aproape 40% dintre acestea au dispărut la nivel mondial și, în fiecare an, apicultorii europeni suferă pierderi din ce în ce mai mari din cauza infestărilor, a pierderii biodiversității și a prețurilor inechitabile ale mierii.“ Până în prezent, mai mult de 25.000 de persoane au consumat miere din stupii apicultorilor de pe platformă, peste 2.000 de consumatori primesc miere lunar, iar aproximativ 200 de corporații au folosit oportunitatea de a promova mierea sănătoasă pentru angajații lor ca înlocuitor al zahărului.

„Am decis să valorificăm potențialul comerțului electronic, tehnologia inovatoare și bunele practici de afaceri pentru a crea o soluție avantajoasă pentru ambele părți. Apicultorii sunt plătiți în mod echitabil, consumatorii beneficiază de caracteristicile sănătoase ale mierii, iar noi toți putem fi fericiți că asigurăm polenizarea pentru agricultură și pentru ecosistemul nostru într-un mod transparent și avantajos.“

„Inspirația noastră izvorăște din dorința de a readuce echilibrul în ecosistem. Albinele de miere locuiesc pe planeta noastră de aproximativ 3,5 milioane de ani și, de atunci, au fost o parte inseparabilă a naturii.“

• Calitatea mierii furnizate de apicultor este testată prin analize de laborator care arată dacă aceasta îndeplinește toate criteriile impuse și dacă este produsă de apicultorul în cauză.
• În fiecare lună este livrată acasă cantitatea de miere conform abonamentului „Adoptă un stup“. Livrarea este gratuită și se realizează în fiecare lună, în termen de 6 zile lucrătoare de la data comenzii. Borcanele au o capacitate de 450 g. În funcție de pachetul ales, veți primi unul, 2 sau 3 borcane pe lună.
• Albinele polenizează zilnic mii de flori și plante și de multe ori este dificil să realizăm acest lucru pentru că este aproape invizibil pentru noi. Tehnologia Pollenity, bazată pe senzori cu care sunt dotați apicultorii, permite crearea unui raport al efectului pozitiv al coloniei de albine în regiunea stupului.

Laura ZMARANDA

Lume multă, peste 8.000 de vizitatori, la cel mai așteptat Târg apicol din Regiunea Moldovei, mai ales că albinele ies din perioada de hibernare și apicultorii se pregătesc de activitatea din sezonul cald. A XV-a ediție a Târgului Apicol Iași 2023 a adunat peste 90 de participanți din mai multe țări, producători zonali de miere și echipamente apicole. Organizatorii au spus că acest eveniment a marcat ieșirea din iarnă și are scopul de crea legături mai strânse între producătorii și consumatorii îndrăgitului aliment.

La Iași, un răsfăț pentru iubitorii de miere

Târgul apicol Iași 2023 a avut loc la începutul lunii martie. Sebastian Ciocan, organizatorul evenimentului apicol, ne-a dat mai multe detalii.

„Târgul apicol s-a ținut în al doilea week-end din luna martie. Târgul de la Iași este printre cele mai vechi târguri din țară. Este un târg internațional, cu apicultori care participă și din Republica Moldova, Ungaria, Ucraina, Serbia și toată zona Moldovei de la noi. Noi am organizat și o petrecere, o sesiune de comunicări cu cei de la Direcția Agricolă, de la Direcția Sanitară Veterinară. Locația târgului de miere de la Iași a fost tot în parcarea Carrefour Era, în spațiu deschis“, a spus organizatorul.

La târg au fost prezenți agenți economici veniți chiar din Harkov, zonă din Ucraina în care se dau lupte grele.

„Compania mea este din Ucraina și are 30 de ani. Este o afacere de familie. Noi trăim în regiunea Harkov din Ucraina. Produsele noastre sunt de ajutor pentru apicultori, avem echipamente apicole“, a specificat Sergei Lemisev, producător de echipamente apicole din Ucraina.

Cum putem crește consumul de miere

În rândul apicultorilor autohtoni, tradiția este foarte importantă, așa cum este și cazul producătorului local Gheorghe Apetrei, apicultor din Grumăzești, județul Neamț.

„Suntem la a patra generație de apicultori, eu respectiv a treia, copiii mei a patra, pentru că și ei sunt implicați. Într-o lume într-o continuă schimbare este foarte important să fii adaptabil și să reușești să te menții pe piață. Am ales de 14 ani să ne certificăm în agricultura ecologică și să facem doar produse certificate bio, astfel încât să avem sortimente de miere mai specială, și anume avem miere de cireș sălbatic, miere de salcâm cu păducel în amestec, miere de zmeură și miere de mană de brad. Din păcate, mediul nostru în care ne trăim viața este din ce în ce mai poluat, mai plin de pesticide, iar albinele sunt niște indicatori care ne spun cât de greu le este să trăiască.“

Mierea de albine produsă din diferite tipuri de flori rămâne un aliment îndrăgit și sănătos. Totuși, participanții la târgul apicol de la Iași au fost sceptici că anul în curs va fi un an bun pentru apicultori.

„Se pare că începe să meargă mai bine. Cu toate că prețurile pentru stupină nu arată chiar bine și prețul materialelor a crescut foarte tare, sperăm să ieșim pe plus anul acesta“, a specificat Sandor Tokes, producător de echipamente apicole din Harghita.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ovidiu Gheabă, un tânăr de 31 de ani din localitatea Vintileasca, județul Vrancea, se ocupă de îngrijirea unei stupine staționare de aproximativ 5 ani. Dar această poveste a început în urmă cu mai bine de 10 ani, când, din dorința de a avea un dulce sănătos și natural în casă, a decis împreună cu tatăl său să cumpere o familie de albine de la un apicultor din apropiere.

„Deci, totul a pornit de la un singur stup, tatăl meu ocupându-se de el și mai apoi înmulțind familiile în fiecare an. Vă spun sincer, la acea vreme eu chiar nu eram atras de apicultură și nu îmi vedeam viitorul în această ocupație, aveam cu totul și cu totul alte planuri și câteodată, când eram acasă liber, îmi mai ajutam tatăl la diferite activități în mica stupină și, totodată, mai învățăm câte ceva. Acum să fim serioși, chiar dacă nu ne place câteodată ceea ce facem, ceva cunoștințe tot ne rămân. Dar, timpul a trecut, iar la un moment dat, când tatăl meu nu s-a mai putut ocupa de familiile de albine care de acum nu mai erau așa de puține, peste 30 la număr, și vrând să le vândă, am decis să preiau eu stupina și să mă ocup de ea, totodată mergând mai departe cu dezvoltarea activității și creșterea efectivului de familii din stupină la un număr de aproximativ 70“, ne mărturisește tânărul.

Stupină înregistrată, certificată și autorizată

Între timp, Ovidiu a dobândit și calificarea de apicultor, pe lângă faptul că stupina este înregistrată, certificată și autorizată, iar mierea pe care o produce este atestată ca produs montan.

„O familie de albine se compune din: regină (matca), care este una singură pentru întreaga comunitate de albine din acea colonie; trântorii, care sunt crescuți începând cu luna martie, odată cu dezvoltarea coloniei, în scopul reproducerii, mai apoi aceștia fiind eliminați odată cu venirea iernii deoarece ei sunt doar consumatori de hrană, deci inutili pe timpul iernii; și albine, un număr însemnat de indivizi care au diferite roluri în colonie. După ce matca depune un ou într-o alveolă, durează 21 de zile ca să se nască albina; în aceste 21 de zile albina are trei stadii de dezvoltare: ou, larvă şi nimfă. De-a lungul vieţii, albina munceşte încontinuu, în funcţie de vârstă; în primele 20 de zile, albina lucrătoare execută tot felul de lucrări în stup, iar în ultimile 15-20 de zile ale vieţii devine albină culegătoare. Chiar în ultimele zile de viaţă, albina de regulă rămâne în stup, muncind în continuare, până la ultima răsuflare“, ne specifică apicultorul vrâncean.

Bolile și dăunătorii, imune în timp la tratamente

Tânărul din Vintileasca, județul Vrancea, nu practică apicultura în pastoral, întreaga stupină fiind în staționar, putând fi vizitată oricând în minunata zonă de munte a Carpaților de Curbură, deci toate produsele sunt produse într-un mediu cât mai ferit de poluare și chimizare, dintr-o floră cât mai diversificată.

„Din această cauză și a altor factori, producția este una minimă de la an la an, dar foarte gustoasă, iar eu sunt mulțumit pentru că albinele au hrana lor, chiar dacă mie îmi dau doar câteva procente. Printre factori mai sunt și clima care este într-o continuă schimbare și, fiind zonă de munte, timpul și temperaturile nu țin întotdeauna cu noi. Pe lângă clima care duce la o evoluție precară, mai sunt bolile și dăunătorii, păduchele albinei, Varroa destructor, care pe timp ce trece devine imun la tratamente, dar și viespile care sunt într-un număr foarte mare pe timp de toamnă și pe care uneori nu le putem ține sub control departe de stupi, ducând la slăbirea familiilor și, în final, la dispariția acestora. Astfel mă confrunt uneori cu pierderi mai puțin sau mai mult însemnate de la an la an“, mai adaugă tânărul.

Apar depopulările din cauza vremurilor

În momentul de față albinele iernează cu hrana lor culeasă din natură în decursul anului trecut, fără niciun adaos de hrană din comerț, acesta fiind încă un motiv pentru care producția este și mai mică, dar din cauza iernilor din ultimul timp și a variațiilor de temperatură de care sunt păcălite uneori, ieșind la zbor și nemaiajungând înapoi la stupi, apar depopulările și în situația actuală uzarea albinei de iernat datorită îngrijirii puietului foarte timpuriu, specifică apicultorul.

„O familie de albine necesită o deosebită atenție și îngrijire, iar întreaga investiție am realizat-o pe parcursul anilor din fonduri proprii și cu ajutor din partea părinților. Totodată, din valoarea puținelor produse valorificate am investit în întreținerea și îngrijirea stupinei (rame, faguri, cutii etc.), mai puțin în dezvoltarea echipamentelor necesare pentru a ușura lucrul în stupină. Am încercat în urmă cu câțiva ani accesarea unui proiect, dar în ultimă fază dosarul a fost declarat neeligibil, iar de atunci m-am limitat doar la ceea ce pot investi în mica mea fermă din fonduri proprii. Cu toate că nu mă ocup de această meserie de foarte mult timp, o îndrăgesc ca și când m-aș ocupa de o viață.“

Omenirea ar mai supraviețui doar 4 ani dacă albinele ar dispărea

Se spune că omul cât trăiește învață, dar niciodată nu va putea învăța să facă ce face o albină.

„Deci, provocările ar fi să învățăm cât mai multe de la ele, să avem mai mare grijă de ele și să nu uităm că de aceste mici insecte depinde întreaga omenire, de polenizarea lor și de faptul că mai bine de 70% din ceea ce punem pe masă pentru alimentația noastră se datorează acestor ființe sfinte. Știți ce spunea Einstein, că omenirea ar mai supraviețui doar 4 ani dacă albinele ar dispărea. Gândiți-vă o clipă cum ar fi viața noastră fără albine, în acești 4 ani, pentru că nu vom putea trăi fără polenizarea la fructe, legume, alimentele cele mai importante“, atrage un semnal de alarmă apicultorul din județul Vrancea.

Albina trebuie să te simtă că te dedici ei

Ovidiu are speranța că 2023 va fi un an mai bun nu atât pentru el, cât pentru viitorul apiculturii și al albinelor, să viețuiască mai departe în condiții mai bune.

„Sper să le oferim o bază meliferă prin plantarea cât mai multor pomi și diverse flori, nu să ne gândim doar la câștig. Și știți cum se spune, nu anul trebuie să fie mai bun, ci noi, oamenii. Recomand apicultura tuturor celor care vor relaxare și celor care iubesc natura, în special tinerilor care sunt din ce în ce mai puțin atrași de această meserie. Nu o recomand în niciun caz celor care o consideră o afacere și se gândesc doar la profit. Nu va merge! Albina trebuie să te simtă că i te dedici, că îi dai toată atenția cuvenită, că atunci când umbli în stup nu vei umbla pe repede înainte și îi vei strivi suratele. Chiar dacă se întâmplă să mai omori câte una, celelalte trebuie să simtă că nu ai făcut-o intenționat, astfel nu vei fi nici atacat cu înțepături și albinele te vor iubi și îți vor dărui tot ce au mai dulce, mierea“, încheie Ovidiu Gheabă.

Beatrice Alexandra MODIGA

Horodniceni, județul Suceava

O familie de apicultori din Suceava se laudă cu o afacere prosperă, specială prin felul în care s-a realizat. Totul a început în urmă cu 9 ani, după o plimbare în pădure şi cu un singur roi de albine, iar acum produsele apicultorilor suceveni se numără printre cele mai apreciate din zonă.

Mihaela Mnesciuc este o tânără care practică apicultura împreună cu familia sa în satul Brădăţel, comuna Horodniceni, județul Suceava. Aceasta are în grijă peste o sută de familii de albine care produc anual câteva tone de miere.

„Împreună cu tatăl meu am grijă de albine, iar restul familiei se ocupă de ambalarea mierii în borcane. Totul a început cu o plimbare a tatălui meu prin pădurea din apropiere. La un moment dat a auzit un zumzăit puternic într-un copac. Era un roi de albine pe care, împreună cu bunicul meu, l-a băgat într-o cutie de carton, o roiniță improvizată, și s-au hotărât să îl ia acasă. În acea vară am scos în jur de 30 kg miere și trei roiuri tot de la familia respectivă. Asta ne-a încurajat și ne-a dat avânt mai departe. Cu pași mici am reușit să ajungem la cca 100 de familii de albine. O familie de albine este formată din albinele lucrătoare, trântorii, matca, regina stupului. Avem miere polifloră, miere de fâneaţă, de aici din zonă, dar și polifloră. În funcție de sortiment, un kilogram de miere se vinde cu un preț între 25 și 40 de lei.“

Anul apicol 2022  a fost bun pentru familia Mnesciuc, dar în anii cu pandemie au fost vânzări mai mari, mărturisește tânăra.

„Produsele apicole s-au vândut mai bine în pandemie pentru că oamenii și-au dat seama că sănătatea este primordială, iar cu produsele naturale  poți vindeca anumite boli și îmbunătăți sistemul imunitar. Anul acesta sperăm să câștigăm și mai mulți oameni cu produsele noastre naturale și de calitate“, încheie tânăra apicultoare.

Beatrice Alexandra MODIGA

Apicultura... Sau despre o pasiune devenită afacere profitabilă pentru un tânăr apicultor vasluian. Suntem bucuroși să putem oferi exemple de bune practici, de tineri care reușesc să depășească obstacolele, să aibă o viziune și să-și dezvolte afaceri de succes. Sorin Băbîi este un tânăr apicultor din satul Cepești, comuna Bogdănița, județul Vaslui, care a moștenit această pasiune de la tatăl lui.

A început cu 5 stupi în urmă cu 14 ani și an de an s-a ridicat prin investițiile proprii, ajungând în 2022 la 220 stupi. Cum a fost începutul, ce probleme întâmpină, aflăm în materialul realizat la stupina tânărului. „Am început acest business în urmă cu 14 ani, cu un număr de 5 familii primite de la tatăl meu și, ușor-ușor, an de an, am crescut efectivul, ajungând astăzi la un număr de 220 familii de albine. Tot profitul scos l-am reinvestit în stupină, în modernizarea ei și ușurarea muncii mele. Este o afacere de familie, lucrez împreună cu soția, iar venitul nostru e din această afacere, facem totul cu iubire față de albine. Chiar să nu mai pot obține venit, tot nu m-aș putea desprinde de ele“, specifică apicultorul vasluian.

2022 a fost un an prost din punctul de vedere al comercializării

Sorin a rămas cu 3 tone de miere de salcâm pe stoc deoarece nu a avut unde să o vândă.

„2022 este un an greu și pentru apicultură. Avem mierea pe stoc, nu am reușit să o vindem din cauza prețului mic și a lipsei de cerere. Prețul mierii de albine a scăzut cu 10 lei pe kilogram angro. La momentul actual, familiile de albine sunt bine datorită și vremii de afară“, adaugă vasluianul.

„Urmează să hrănim familiile luna aceasta cu turte din miere naturală din stupină. Pot spune că nu este o muncă ușoară lucrul cu albinele, dar în același timp este frumos atât timp cât faci totul din pasiune și cu drag. Așteptările sunt minime, nu cred să se mai reglementeze piața mierii la noi în țară, totuși speranța moare ultima, sperăm să ne fie și nouă apreciate munca și calitatea produselor. Așteptăm un an mai bun, din toate punctele de vedere. Recomand acest domeniu, dar în același timp cred că tot ce contează este să iubești ceea ce faci și să îți placă lucrul în stupină, altfel nu cred că poți reuși“, încheie Sorin Băbîi, apicultor din satul Cepești, comuna Bogdănița, județul Vaslui.

Războiul din Ucraina a afectat și producția de miere

2022 a fost un an nu tocmai bun pentru producătorii autohtoni. S-a înregistrat o producție cu minimum 40% mai mică decât în anul precedent. Unii apicultori susțin că producția a fost chiar și cu 60% mai mică. Trei au fost motivele care pot explică recolta slabă: războiul din Ucraina, criza economică și seceta. Urmarea: producția limitată a dus la prețuri mai mari.

Prețul mierii de albine este influențat de conflictul din Ucraina, principalul producător din Europa. Apicultorii români spun că producția din țară vecină a scăzut semnificativ de la declanșarea războiului.

Beatrice Alexandra MODIGA

Dr. ing. Adrian Siceanu, vicepreședinte al Societății Române de Apiterapie, pledează de ceva timp pentru schimbarea criteriilor STAS-ului mierii de salcâm și, spune domnia sa, a făcut demersuri concrete în acest sens prin înaintarea către ministrul Agriculturii a unui proiect în care argumentează de ce actualele condiții de clasificare a mierii de salcâm sunt discriminatorii și de ce au apicultorii au de pierdut din această cauză. În rândurile următoare avem explicațiile domniei sale cu privire la modul în care se analizează mierea, ce norme solicită STAS-ul actual, dar și de ce acest lucru este greșit.

Criteriul care duce la declasarea mierii de salcâm

Una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă apicultorii în ceea ce privește valorificarea mierii de salcâm la adevărata ei valoare este încadrarea ei în conformitate cu STAS-ul 784/2 din 1989. Acest STAS clasifică mierea de salcâm după mai multe criterii. Cantitatea de polen de salcâm reprezintă un criteriu foarte important în stabilirea STAS-ului mierii. Acest criteriu duce la declasarea mierii de salcâm de cea mai bună la calitate la miere polifloră. Conform acestui criteriu, mierea de salcâm este împărțită în miere de calitate superioară, de calitatea I și a II-a. În STAS sunt trecute, în special, cele două categorii. Mierea superioară trebuie să conțină peste 30% polen din total granule de polen care există în proba microscopică pe care se face analiza, cea de calitatea I trebuie să conțină peste 25% granule polen de salcâm din totalul granulelor de polen de la alte specii de flori, iar cea de calitatea a II-a între 20-25% polen de salcâm. Ce este sub 20% nu se mai încadrează la miere de salcâm. Acest lucru se întâmplă chiar dacă, din punctul de vedere al originii florale reale, este 95% nectar de salcâm. Din cauza acestui caracter discriminatoriu laboratoarele care fac analiza pe probe de miere de salcâm nu pot certifica mierea ca fiind de salcâm pentru că nu le permite STAS-ul. Aici intervine un aspect foarte important. La categoria de miere de salcâm se poate încadra o miere de salcâm care are raportul fructoză-glucoză 1,3 în favoarea fructozei. De la un raport fructoză-glucoză de 1,2-1,3 mai sus până la 1,6 mierea de salcâm cristalizează foarte încet la 1,3 sau aproape deloc către 1,6.

În ultimii ani, din ce am văzut, foarte multe buletine de analiză consemnau un raport de fructoză-glucoză de 1,5 către 1,6 și procentul de polen de salcâm de doar 12-14 sau 16%. Practic, acești apicultori au primit buletine de analize neconforme pentru salcâm.

Cum se explică prezența și procentul de polen în miere

Toate pleacă de la neînțelegerea modului în care este produsă mierea de către albine, comportamentului de cules al albinelor, neînțelegerea anatomiei florii de salcâm. Mierea de salcâm conține cantitatea cea mai mică de polen, doar 0,25% polen de salcâm. Din punct de vedere nutrițional, cantitatea de polen din orice sortiment de miere, dar mai ales din cea de salcâm este nesemnificativă. Este doar un parametru prin care se face această discriminare. Floarea de salcâm este hermafrodită și are o structură aparte care face ca albina să nu vină în contact cu anterele unde se află polenul și să îl ducă în nectar. Este distanță mare între locul în care se află polenul pe antere și glandele secretoare de nectar. În plus, petalele florii protejează puțin staminele și albina, când se duce să ia nectar, dă la o parte petalele, se duce la bază și ia nectarul și foarte puțin polen. De aceea este necesară schimbarea criteriilor stasului. Posibilitatea albinei de a lua polen odată cu nectarul este blocată de anatomia florii de salcâm. Anul trecut a fost un cules foarte bun la salcâm, dar am văzut multe buletine de analiză care aveau raportul de fructoză-glucoză de peste 1,5-1,6, iar procentul de polen din totalul granulelor de polen era de 15,14,12%. Explicația este simplă. În cazul unui cules de mare intensitate, albina ia mult mai ușor nectarul și în cazul acesta ia mult mai puțin polen împreună cu nectarul. Există o mare diferență între diferitele sortimente de miere din punctul de vedere al polenului specific speciei florale. Cel mai mult polen îl are floarea-soarelui, 40% din total polen și teiul – 30% polen din total. Floarea-soarelui este o floare entomofilă. Aceasta atrage albinele pentru hrana glucidă, dar le pune în față organele sexuale, anterele. Astfel albinele preiau pe corpul lor gametul mascul, respectiv polenul și îl duc pe stigmat mai departe ca să asigure fecundarea încrucișată și consangvinizarea. Majoritatea plantelor vizitate de albine sunt nectaro-polenifere, adică dau albinelor și nectar, și polen. În cazul salcâmului acest lucru nu se întâmplă, este o floare hermafrodită.

• Procesatorii sunt interesați de mierea de salcâm, o plătesc mult mai bine, dar nu o pot prelua pentru că în baza actualelor criterii mierea cu procent scăzut de polen de salcâm nu corespunde STAS-ului de miere de salcâm și, ca urmare, vrând-nevrând, apicultorul trebuie să o vândă ca fiind miere polifloră.
• Pentru a avea o miere de salcâm incoloră, curată, apicultorii nu se mai duc la rapiță, la pomi fructiferi pentru că o cantitate mică de polen din aceste specii le declasează toată mierea. Cu toate precauțiile apicultorului, o cantitate mică de polen din alte specii florale există pentru că, înainte de culesul la salcâm, albinele vizitează alte specii florale. Și atunci este o mare nedreptate făcută apicultorilor.

Laura ZMARANDA

La Institutul de Cercetare-Dezvoltare Apicultură din București a fost organizată, de Asociația Crescătorilor de Albine din România (ACA), cea de-a XXIV-a ediție a Târgului mierii. Evenimentul a fost dedicat, în special, consumatorilor de miere, dar și apicultorii interesați de tehnologie și ultimele noutăți din domeniu au găsit informații utile. În târg au fost amenajate peste 100 de standuri cu diverse produse apicole din toate colțurile țării.

Produse apicole și echipamente

Răzvan Coman, unul dintre organizatorii târgului și reprezentantul ACA, ne-a spus că, deși din cauza anului apicol dificil mulți apicultori nu au putut veni, cei prezenți au expus o mare diversitate de sortimente de miere. „Spre deosebire de alți ani, anul acesta sunt cu cca 15 expozanți mai puțin. Probabil din cauză că apicultorii au pus în balanță câștigurile pe care le-au obținut din valorificarea producției de miere, care anul acesta a fost mai puțină. Chiar și așa, avem prezenți la târg apicultori din Ardeal, Maramureș, Sălaj, Tulcea etc. Târgul a fost organizat, în special, pentru promovarea produselor din miere, însă și pentru apicultorii interesați de utilaje și tehnologii noi. Aceștia au putut vedea în timp real îmbunătățirea tehnologiilor care, din fericire, apar de la an la an. Au fost expuse de la simple unelte de umblat în stupi, până la centrifuge reversibile, aparate automate de descăpăcit sau sisteme de control și multe alte echipamente“, susține Răzvan Coman.

Mierea – de la 25 lei până la 60 de lei kilogramul

Crăiniceanu Adrian din București ne-a declarat că un apicultor trebuie să știe că, pe lângă creșterea familiilor de albine, e necesar să-și pună în valoare munca pe care a depus-o. Și asta trebuie să se realizeze prin comercializarea producției la un preț corect, dar și să ofere o diversitate care să atragă clienții. „Sunt prezent astăzi la târg cu o gamă foarte variată de sortimente de miere. Anul acesta, pe lângă mierea clasică, am venit și cu o miere mai specială pentru clienți, și anume miere din castan, păducel, brad, aghinare care are proprietăți și un parfum deosebite. De exemplu, mierea din mană de brad este recunoscută pentru proprietățile sale și este considerată un remediu perfect pentru cei cu afecțiuni ale sistemului respirator. Prețurile mierii sunt accesibile, de la 25 lei până la 60 lei kilogramul“, a declarat apicultorul.

Mătci de calitate din județul Sălaj

În cadrul târgului a fost prezent și Meseșan Cosmin, proprietar al unei stupine de multiplicare a mătcilor din județul Sălaj, localitatea Jac, comuna Greaca. Acesta ne-a spus că foarte mulți dintre clienții lui sunt pretențioși, de aceea încearcă întotdeauna să facă mătci de calitate. „Oamenii știu cât este de important să avem mătci de calitate pentru că doar așa poate avea succes un apicultor. Prin mica noastră afacere încercăm să venim în fața apicultorilor cu ce e mai bun. Noi facem o selecție foarte riguroasă a mătcilor, creștem albine adaptate zonei și climei, iar ulterior facem totul artificial. Facem transvazări, împerecheri controlate și, în cele din urmă, obținem o albină productivă. Un nucleu de matcă se comercializează cu cca 100 de lei“, spune apicultorul.

Stupii de polistiren

Dorin George din Brașov, reprezentant al unui magazin apicol, ne-a prezentat un nou model de stupi. Este vorba, de fapt, despre un nou concept, și anume stupii din polistiren.

„Venim cu noutăți pentru apicultori pentru că avem un altfel de stup față de cel clasic din lemn. Stupii din polistiren expandat, cu o densitate de 100 kilograme m2, fabricați în Finlanda, se bucură de o eficiență mai ridicată față de cei clasici. În astfel de stupi albinele iernează mai bine și consumul de hrană este mai mic. Totodată, nu sunt fluctuații de temperatură și au un randament foarte bun și în timpul culesului, iar când căldura este foarte ridicată albina nu stă să ventileze. De asemenea, este ușor la deplasare și un astfel de stup îți poate da o garanție de până la 40 de ani“, a conchis Dorin George.

Liliana POSTICA

Răzvan Coman, apicultor și reprezentant al Asociației Crescătorilor de Albine din România, spune că 2022 a fost un an relativ modest pentru apicultori prin faptul că producția de miere obținută la nivelul țării a fost la jumătate față de anii anterior, iar cheltuielile generate de condițiile climatice (care au determinat mai multe hrăniri realizate de apicultori în stupină) au fost mari. Pentru unii apicultori situația economică a fost atât de dramatică încât au renunțat la apicultură în detrimentul unor alte activități care să le asigure stabilitate financiară.

„În primăvară culturile de rapiță s-au dezvoltat doar pe jumătatea suprafețelor din anii anteriori și, chiar dacă ploile ulterioare au ajutat rapița să recupereze decalajul, mulți apicultori nu au mai mers în pastoral. Anul acesta, doar cei care au deplasat familia de albine au obținut producție. După rapiță a avut loc înfloritul salcâmului care, spre surprinderea noastră, a avut parte de condiții prielnice de dezvoltare. Dar generarea nectarului la această specie se manifestă doar în zone microclimatice distincte. Spre exemplu, dacă anul trecut acest lucru s-a întâmplat doar în Gorj, Vâlcea, anul acesta în aceleași regiuni producțiile de miere de salcâm nu au fost extraordinare. S-a obținut chiar foarte puțin aici, dar în restul teritoriului a fost mai bine. Ca și în cazul rapiței, nu foarte mulți apicultori au mers în pastoral la salcâm, probabil din cauza ultimilor doi ani, când deplasările apicultorilor au generat cheltuieli foarte mari care nu au fost recuperate. Astfel mulți apicultori renunță să plece în pastoral și există și cazuri extreme, când nu își mai desfășoară activitatea deloc. Sunt, firește, apicultori care vin din urmă, însă fenomenul despre care v-am spus are loc la nivelul celor cu peste 150, poate chiar 300 de familii. De obicei, pentru aceștia apicultura este singura sursă de venit și, pentru că în ultimii ani câștigul nu a fost cel scontat, mulți renunță. Oamenii se reorientează pentru a avea un profit stabil. După salcâm ar fi trebuit să fie culesul la tei, dar, față de anii precedenți, a fost o lipsă totală a acestui cules. În plus, în anumite zone teiul a fost toxic (în anumite condiții climatice și zone teiul manifestă această toxicitate). Cu toate că floarea-soarelui nu a avut o dezvoltare spectaculoasă din cauza secetei, în jumătatea lui iunie ploile deja încetaseră, iar producțiile de miere au fost bune. La nivelul României, producția de miere a fost la 45% din capacitate. Lipsa totală a ploilor de la începutul lunii iulie și temperaturile foarte ridicate au însemnat cheltuieli mari cu hrănirile, astfel încât familiile de albine să supraviețuiască până în toamnă, când sunt iarăși hrănite pentru a-și face rezerve pentru iarnă.“

Declarațiile interlocutorului nostru au fost confirmate de către președintele ACA Eugen Fetea care, la deschiderea Târgului Mierii din București, a spus că anul 2022 a fost unul atipic, iar condițiile climatice dificile au înjumătățit producția de miere a României. Acesta a subliniat și faptul că apicultorii nu vor primi anul acesta ajutoare de minimis pentru că acestea vor fi redirecționate către sectoare agricole mai grav afectate.

Laura Zmaranda

În condițiile pericolului cu care se confruntă în ultimii ani albinele, consultanța și asistența tehnică pentru apicultori sunt imperios necesare. Cu toate eforturile depuse de formele asociative de a putea deconta consultanța prin PNA, nu s-a putut realiza în ultimii ani din cauza necunoașterii de către autorități a realităților din teren, a legislației contradictorii și a unor inadvertențe și neclarități în normele de aplicare – „conflict de interese???“ sau „acordul tuturor membrilor din asociație???“.

În Ședința Guvernului din 14 aprilie 2022 au fost adoptate Hotărârea prin care este aprobat Programul Național Apicol (PNA) pentru perioada 2020-2022, normele de aplicare și valoarea sprijinului financiar și s-a reglementat faptul că „membrii formei asociative care sunt beneficiari ai serviciilor de consultanță, promovare și/sau perfecționare să nu fie furnizori de astfel de servicii în cadrul Programului, evitându-se astfel crearea de condiții artificiale“, fără a se aduce îmbunătățiri semnificative la acest capitol ( PNA, AI- Consultanță în apicultură).

Consultanța și asistența tehnică se organizează prin profesii liberale, reglementate prin legislația comunitară (Directiva nr. 2005/36/CE și națională, OUG nr 49/2004 coroborată cu Legea 200/2004 și legislația fiscală). Prestatorul de servicii de consultanță nu are nevoie de cod CAEN (Eliberarea codului CAEN nu-ți cere calificare profesională), ci de Certificat de înregistrare fiscală eliberat și pe baza unui document elaborat de un organism profesional competent care garantează gradul profesional, calitatea serviciilor și confidențialitatea relațiilor cu clientul. Avem în țară persoane juridice care au în obiectul de activitate (Cod CAEN) consultanță în apicultură cu specialiști cu studii superioare dispuși și să activeze în acest domeniu? Dacă avem, câți sunt și unde? Specialiștii în apicultură cu studii superioare (veterinari, zootehniști, biologi) sunt de regulă apicultori care fac parte dintr-o asociație. Pot crea acești oameni condiții artificiale de decontare prin PNA?

Consultanța în apicultură trebuie făcută pentru toți apicultorii de la nivelul unui județ pe baza unei solicitări făcute de apicultor specialistului pe care îl agreează, iar contractul consultantului trebuie să fie încheiat cu APIA sau cu Autoritatea sanitară veterinară – nu cu forma asociativă – deoarece, de exemplu în județul Prahova, în anul 2020, din peste 1.000 de apicultori existenți în județ conform recensământului, numai 20% dintre ei au aplicat pentru PNA și numai 45% pentru ajutorul de minimis. Al doilea motiv principal este necesitatea respectării cu strictețe a programelor anuale de prevenire și combatere a bolilor și asigurarea îmbunătățirii accesului la inovare, la schimb de cunoștințe și la informare pentru toți apicultorii din zonă.

În aceste condiții este nevoie de îmbunătățirea legislației, de o schimbare de optică, de renunțare la birocrație și de un nou concept privind asistența sanitară veterinară în apicultură. Avem nevoie de sprijinul formelor asociative din apicultură, de sprijinul AGMVR prin SOROPA (Societatea Română de Patologie Apicolă și de sprijinul Colegiului Medicilor Veterinari pentru a se putea reglementa favorabil această situație.

Gh DOBRE, Romapis

Vânătorul de albine, adică apicultorul Mihai Grama, este unul dintre cei mai fini degustători de miere. Povestește că încă din perioada liceului reușea să identifice tipul de miere pe care-l degusta și chiar era renumit pentru acest lucru. La un moment dat, fiind la o vânătoare de albine, a degustat o miere pe care nu a putut-o identifica, mierea de Negruș.

Negrușul sau iarba neagră (Calluna vulgaris (L.) Hull.) este un arbust folosit adesea în medicina populară. Se spune că era folosit ca medicament încă de pe vremea faraonilor. În timp a devenit cunoscut și ca plantă meliferă, care însă nu se găsește la tot pasul. Nici la noi în țară pajiștile cu iarbă neagră nu sunt foarte dese, însă în Munții Apuseni există zone unde albinele pot culege acest nectar.

„La o partidă de vânătoare de albine am gustat o miere pe care nu o gustasem niciodată. Și l-am întrebat pe pădurarul de acolo ce flori sunt în zonă. Și am aflat că există o pășune cu negruș, chiar una dintre cele mai mari întinderi din țară. Am mers acolo cu albinele, însă mai apoi, când am lucrat în Italia, am învățat cum să o scot, cum să o filtrez. Și am mai învățat că nu a o vinde vrac înseamnă valoare adăugată, ci trebuie să vinzi în borcane mici, să îți pui datele de contact pe ambalaj să te poată suna cumpărătorii pentru că, dacă-i de bine sau de rău, ei se pot întoarce la producător, iar acest lucru este important“, spune apicultorul.

De ce este specială această miere? Pentru că este o miere amăruie, ușor cristalizată, care se gelifică și o pot consuma chiar și diabeticii. Are proprietății curative pentru infecţii urinare, sistemul digestiv, dar și pentru sistemul nervos. Specialiștii spun că este o miere unică în lume, ce concurează celebra mierea de Manuka.

Apicultorul din județul Cluj are în acest moment 170 de familii de albine și toată cantitatea de miere pe care o obține o comercializează în țară. De fapt, și-ar dori ca produsele de calitate, nu doar cele apicole, să rămână și pe piața internă, să fie accesibile tuturor. Merge cu stupii în fiecare an în zona de munte, acolo unde cercetează permanent zone, vânează albine și are siguranța că mierea pe care o obține este de calitate, fără chimicale. De aceea și prețul pe care îl obține pentru un kilogram de miere de iarbă neagră nu este unul deloc mic, 100 lei kilogramul.

„Este o miere premium, unică în lume. De aceea o și vând la borcane mici. Este greu de filtrat și pot spune cu mândrie că este rezultatul muncii mele. Am apărut chiar și în presa de specialitate din străinătate cu această miere deosebită“, a mai spus Mihai Grama.

Asemenea multor produse pe care le obține, mierea de Negruș este acreditată ca produs montan, o recunoaștere care garantează autenticitatea acesteia și o poziționează în rândul alimentelor ce nu ar trebui să lipsească din alimentația celor preocupați de consumul de alimente cu trasabilitate clară.

Larissa DINU

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează beneficiarii că, Cererile de plată pentru accesarea Programului Naţional Apicol (PNA)  se pot depune până la data de 2 august 2021 inclusiv, având în vedere că termenul limită de 31 iulie 2021 este zi nelucrătoare.

Acțiunile finanţate prin Programul Naţional Apicol în anul 2021

Asistenţă tehnică pentru apicultori şi organizaţiile de apicultori

• consultanță în apicultură;
• promovarea apiculturii şi a produselor apicole;
• organizarea de cursuri de perfecționare în apicultură;
• achiziția de către formele asociative de echipament pentru procesarea cererii;
• achiziția de către formele asociative de echipament pentru ambalarea mierii.

Combaterea agresorilor şi a bolilor specifice stupilor, în special a varoozei- Achiziţionarea de medicamente pentru tratarea varoozei şi nosemozei.

Raţionalizarea transhumanţei / stupăritului pastoral:

• Achiziţionarea de cutii în vederea înlocuirii cutiilor uzate în urma deplasării în pastoral;
• Achiziţionarea de accesorii apicole: colector polen, colector propolis, uscător polen, încălzitor miere, topitor de ceară, maturator;
• Achiziţionarea de unelte apicole si echipamente de protecţie- echipament apicol de protecție, afumător, daltă apicolă, furculiță pentru descăpăcit, cuțit pentru descăpăcit, sită filtrare miere;
• Achiziţionarea de mijloace de transport apicol fără autopropulsie -–remorci/pavilioane apicole şi mijloace fără autopropulsie de încărcare–descărcare a stupilor în pastoral.

Măsuri de asistenţă pentru repopularea şeptelului apicol din Uniune:

• Achiziţionarea de mătci şi/sau familii de albine;
• Achiziţionarea de produse proteice solide pentru familii de albine de către stupinele de elită și de multiplicare;
• Achiziţionarea de accesorii apicole de către stupinele de elită și de multiplicare.

Îmbunătăţirea calităţii produselor în vederea unei mai bune valorificări a produselor pe piaţă -Decontarea analizelor fizico-chimice/reziduuri care să ateste calitatea mierii.

Precizăm că numai solicitanţii care au depus cererea de intenție până la data de 31 mai 2021, respectiv formele asociative apicole legal constituite pentru măsura A “Asistență tehnică pentru apicultori și organizațiile de apicultori”, și apicultorii pentru acțiunile C.4. „Achiziţionarea de mijloace de transport apicol fără autopropulsie – remorcă apicolă/pavilion apicol şi mijloace fără autopropulsie de încărcare–descărcare a stupilor în pastoral”, respectiv D.3. “Achiziționarea de accesorii apicole de către stupinele de elită/multiplicare” au dreptul să depună cererea de plată prin care vor solicita sprijin pentru acelaşi produs/produse din cererea de intenţie.

Valoarea sprijinului financiar alocat anului 2021 pentru Programul Naţional Apicol este de 59.215 mii lei.

Program Naţional Apicol pentru perioada 2020 – 2022 are drept scop îmbunătățirea producției și comercializării produselor apicole prin acordarea apicultorilor de sprijin financiar.

Totodată, menționăm, plata sprijinului financiar se va efectua de către APIA  după controlul tuturor cererilor de plată și după centralizarea sumelor eligibile pentru verificarea încadrării în plafonul alocat pentru fiecare măsură.   

Producția de miere de salcâm este mult mai mică în acest an. Apicultorii explică că în toată perioada de înflorire a salcâmului ploile au împiedicat albinele să colecteze polenul. Ei spun că este posibil să ne așteptăm la scumpirea mierii de salcâm.

Eugen Purţuc din Solca este unul dintre cei mai cunoscuți apicultori din județul Suceava. Bărbatul spune că, în acest an, vremea i-a dat planurile peste cap, culesul fiind parțial ratat din cauza temperaturilor scăzute, nopțile fiind foarte reci în perioada de înflorire a pomilor fructiferi, iar în perioada în care a fost salcâmul înflorit a plouat.

„Anul 2021 este până în prezent destul de dificil pentru apicultorii suceveni din cauza ploilor şi a frigului din primăvară, dar şi a frigului de acum, de peste seară şi noapte. Pentru ca albinele să culeagă polenul planta trebuie să secrete nectarul, iar asta se întâmplă de la 18°C în sus. Acum albinele sunt în pastoral la salcâm, le-a prins ploaia acolo, nu le putem scoate din cauza vremii. Este destul de dificil, dar dacă vor înceta ploile şi se va încălzi vom avea rezultate bune“, ne-a spus Eugen Purţuc.

Şi Dumitru Buzilă, un apicultor din comuna Forăşti, judeţul Suceava, consideră că anul 2021 nu este cel mai bun pentru apicultorii din nordul ţării.

„După prognoză şi pronosticurile apicultorilor mai în vârstă, va fi un an destul de capricios, slab în producţia de miere. Dar întotdeauna Dumnezeu are grijă şi de fiinţele acestea unice şi ne ajută să supravieţuim. Am avut 50 de familii, au fost pierderi, am rămas cu 30 de familii productive, la care se adaugă câteva familii tinere. Anul nu este foarte bun pentru că ploaia şi frigul au întârziat dezvoltarea, a trecut pe lângă noi culesul de primăvară, la fel şi salcâmul. Urmează teiul în zona noastră şi sperăm ca măcar acum să  fie o vreme bună. Ne punem speranţa în culesul de toamnă care este mereu mai bogat, avem floarea-soarelui. Sperăm să încheiem anul 2021 pe plus“, declară apicultorul Dumitru Buzilă.

Preţul la miere a rămas neschimbat comparativ cu anul trecut

Un kilogram de miere costă între 25 şi 40 de lei în funcţie de sortiment. Preţurile au rămas la fel ca anul trecut, însă, din cauza reducerii cantităţii de miere din acest an, mierea de salcâm s-ar putea scumpi în următoarele două luni. Apicultorii estimează că această creştere ar putea fi de 3-5 lei la kilogram.

„Avem mai multe sortimente de miere. Miere polifloră, miere de tei, miere de salcâm, miere de pomi fructiferi de primăvară, miere de mană de la brad de la pădure, preparate cu propolis, cu polen, cu lăptişor de matcă, avem polen, căpăcele de fagure cu miere, tinctură de propolis. Acestea  sunt produsele pe care le ofer eu spre vânzare din munca mea, a soţiei şi a albinelor. Preţurile sunt accesibile, nu sunt modificate faţă de anul trecut, chiar dacă inflaţia creşte şi peste tot cresc preţurile. Sunt preţuri accesibile pentru fiecare cumpărător.

Un borcan de miere care cântăreşte 1 kg costă 25 lei un sortiment. Alt sortiment este la 30 de lei, iar mierea de salcâm şi mierea de mană este 40 lei kilogramul.

Mierea de mană este culeasă din pădurile de conifere (molid, brad). Este o miere produsă de nişte afide care consumă sucul proaspăt de la mugurii de brad şi molid. Metabolismul acestor afide secretă un suc dulce care se scurge pe brad, pe plantele din jur. Albina culege acest suc, îl prelucrează şi îl pune în fagure, rezultând mierea de pădure sau mierea de mană, cum mai este cunoscută. Este o miere superioară, de foarte bună calitate.

Toate aceste produse obţinute din stup sunt şi pentru întreţinerea sănătăţii, pentru imunitate; sunt produse naturale excepţionale“, ne-a spus Eugen Purţuc.

Tratamentele fitosanitare, cel mai mare pericol pentru albine

Mierea de rapiță este adunată din culturile de rapiţă, care devin un adevărat rai pentru albine în perioada de înflorire pentru că de aici pot culege mari cantităţi de polen şi nectar.

Caracteristic pentru această miere este conţinutul mare de glucoză datorită căruia se zahariseşte cel mai repede dintre toate tipurile de miere. Procesul de cristalizare începe la câteva zile după recoltare, iar datorită faptului că are această mare viteză de a se zaharisi, uneori chiar din fagure, procesul de recoltare poate fi câteodată dificil.

Deoarece conține coenzima Q3, acest sortiment de miere este indicat în tratarea osteoporozei; de asemenea, ajută la refacerea şi menţinerea pereţilor vaselor de sânge, din acest motiv fiind recomandată în cazul bolilor vasculare; stimulează şi îmbunătăţeşte funcţia pancreatică şi pe cea a splinei, protejează ficatul şi ajută la reducerea colesterolului din sânge. Mierea de rapiţă este un ingredient de bază în măştile cosmetice datorită conţinutului bogat în vitamina E.

„Mierea de rapiţă, după părerea mea, este chimizată. Cultivatorii de rapiţă, aplică foarte multe tratamente care sunt în primul rând periculoase pentru albine. Astfel nectarul pe care îl ia albina are remanenţă.

Se mai întâmplă ca la un cules la rapiţă să rămâi cu o populaţie mai mică de albine şi din această cauză, de foarte mulţi ani, nu mai merg la această cultură. În agricultura ecologică primează calitatea. Totul să fie natural. De exemplu, ceara trebuie să fie doar din ramă, stupii nu trebuie vopsiţi decât cu vopsea pe bază de apă, în pastorală nu mergem decât în locurile sigure, unde nu se fac tratamente.

Sunt apicultori care se duc la rapiță, este prima producţie de miere a anului. Cu asta se începe. Fermierii care au culturi de rapiţă și țin cont de anumite reguli (lipsa tratamentelor sau folosesc tratamente care nu sunt periculoase pentru albine), respectă data comunicată apicultorului pentru realizarea tratamentelor. Se întâmplă uneori ca apicultorul să ajungă la lanul de rapiţă stropit sau care se află în vecinătatea unui alt teren cu probleme. Legea spune că apicultorul este obligat să anunţe la primărie locul unde se află, cu date de contact. Instituția trebuie înştiinţată, de asemenea, că la data de... se fac tratamente la rapiţă. La rândul ei, primăria trebuie să anunţe apicultorul, însă asta nu prea se întâmplă. De aici apar şi problemele pentru apicultori“, consideră apicultorul Eugen Purţuc.

Silviu BUCULEI

Anul apicol 2020 a fost pentru apicultura ieşeană un an foarte dificil, unde au alternat perioadele de secetă cu perioadele ploioase; drept rezultat, producţia de miere pe familii de albine a fost redusă sau chiar a lipsit, cum este şi cazul tânărului Sergiu Diaconu, din comuna Cozmeşti. Cu toate acestea, ieşeanul nu s-a lăsat deloc demoralizat şi ne va vorbi despre cum a pregătit el familiile de albine pentru iernare, dar şi cum s-a apucat de această ramură a agriculturii.

Ajutorul de minimis a salvat familiile de albine de la moarte

„De apicultură m-am apucat în anul 2010, când pasiunea mi-au stârnit-o doi colegi de serviciu. M-a fascinat acest domeniu interesant și am început cu două familii de albine; în următorii ani le-am înmulțit și am ajuns la 154 de familii“, îşi reaminteşte Sergiu.

Anul apicol 2020 a fost pentru apiculturii din judeţul Iaşi un an foarte dificil deoarece au alternat perioadele de secetă cu perioadele ploioase, ne spune ieşeanul. „Au fost ploi ce au durat trei săptămâni, a plouat în fiecare zi, timp în care albinele nu au putut aduna mai nimic, chiar mureau de foame în stup, de aceea a fost nevoie să intervenim chiar și în timpul sezonului activ cu hrană artificială pentru a salva familiile de albine de la moarte. În acest sens, Guvernul ne-a ajutat cu o sumă mică, dar a fost bine-venită. Este vorba de ajutorul de minimis care ne-a adus 25 lei/familia de albine, ceea ce înseamnă 10 kilograme de zahăr și în felul acesta am putut pregăti, cât de cât, și salva familiile de albine pentru sezonul următor apicol deoarece de la 1 august 2020 începe următorul sezon apicol.“

„Anul acesta mă pot «lăuda» cu o producție de miere negativă de zero kilograme de miere pe familia de albine; aici la noi în zonă albinele nu au avut ce culege. În schimb pot spune că, în decursul celorlalți nouă ani, am obținut producții medii la familiile de  albine de 10, 15 până la 20 de kilograme. Am obținut această producție de miere pe staționar, nu în pastoral. Nu am mutat familiile de albine într-un loc în altul. Doar aici pe vatră, ce ne oferă zona, două culesuri mari și câteodată unul mai mic, un al treilea cules“, a mai spus Sergiu.

Despre cum se realizează pregătirea coloniilor de albine pentru iarnă

Pregătirea coloniilor de albine pentru iarnă începe de la 15 august, cel târziu sfârşitul lunii august, şi se termină în octombrie. Constă în completarea rezervelor de hrană şi reorganizarea cuibului, scoaterea ramelor goale din stup, mai adaugă tânărul. „Familii de albine se pregătesc începând cu 1 august sau chiar de la 20 iulie pentru anul apicol următor. Se începe cu hrănirile de stimulare, de completare, aplicarea tratamentelor anti-varroa pentru a intra în iarnă cu familii sănătoase, deparazitate, familii puternice însemnând o populație generoasă de albine, cu cât sunt mai multe cu atât este mai bine peste iarnă și cu familii sănătoase. Odată cu scăderea populației de albine, cu cât sunt mai puțini indivizi în colonie cu atât trebuie redus și numărul de rame, nu trebuie să intrăm pe iarnă cu multe rame și puțină albină, ci cu puține rame și multă albină. Albinele funcționează ca o colonie, nu este important un individ, cât important este rolul său în colonie. Ele lucrează, se încălzesc în ghem și fiecare albinuță are rolul ei în acel ghem pentru a putea face față intemperiilor, pe care inevitabil le produce sezonul rece. Iarna în stup nu este indicat să se intervină; eu nu intervin iarna în familiile de albine, doar urmăresc iernatul în exteriorul stupului. Izolarea se face începând cu luna septembrie, când deja nopțile se lungesc și devin mai reci. Eu folosesc polistirenul care se utilizează în construcții; este un izolant foarte bun, numai că apicultorii mai tineri trebuie să știe că, dacă folosesc un astfel de material, trebuie să fie atenți la umiditatea pe care o produce acest material lângă familiile de albine, de aceea trebuie o ventilație foarte bună în stup pe timpul sezonului rece. Deocamdată voi rămâne la acest stadiu pentru că am și serviciu și, dacă aș mări numărul de stupi, mi-ar trebui și timp mai mult. Vreau să rămân cu acest număr, dar să am familii mai puternice“, încheie Sergiu Diaconu.

Beatrice Alexandra MODIGA

A lăsat afacerile și conacul de lângă Veneția și s-a apucat de apicultură în Apuseni. Este povestea lui Alberto Zanchetin, unul dintre primii străini care au venit în România cu dorința să investească, la începutul anului 1990.

O nație aparte

„Moții sunt o nație aparte, ori ajung foarte sus, ori rămân undeva jos, pentru ei nu prea există cale de mijloc“, spune Alberto Zanchettin, un italian născut lângă Veneția care a venit în România la începutul anului 1990. S-a stabilit la Câmpeni și acum se ocupă de apicultură, o pasiune pe care a descoperit-o aici, în Apuseni. „Am venit chiar atunci, în iarna anului 1990, încă mai era zăpadă afară. Aveam 26 de ani, jucam baschet. Eu m-am născut printre bobinele de fire textile. Familia mea avea o afacere în domeniu și am venit cu dorința să investesc în industria textilă din România“. După mai multe încercări de afaceri în diverse zone ale țării, în 1996 Alberto cumpără fabrica de textile de la Câmpeni. Lucrurile au început să meargă din ce în ce mai bine, fabrica și-a mărit capacitatea, a fost complet retehnologizată și avea aproape 700 de angajați. „După anul 2000 au început presiunile politice și mi s-a sugerat că trebuie să cotizez și eu la un anumit partid. Am refuzat și așa au început problemele. În cele din urmă am renunțat la afacere, chiar dacă îmi părea foarte rău de cei aprope 700 de oameni trimiși acasă, aici în zona Apusenilor, un loc unde nu se prea găsește de muncă după închiderea minelor“, își continuă Alberto povestea, printre roiurile de albine care îi dau târcoale. Pregătește stupina pentru iarnă.

Stupar din întâmplare

Alberto mărturisește că de albinărit s-a apucat întâmplător. „Eu sunt de vină că s-a apucat de stupărit, spune Gabriela, soția lui Alberto. Tatăl meu se ocupa de albine și îmi aduc aminte că Alberto nu le suporta la început, cum nu suporta niciun fel de insectă. L-a ajutat de câteva ori pe tata și a început să-i placă.“ Alberto o privește zâmbind aprobator și o completează. „Aveam câțiva stupi, vreo 15-20. La început stăteam la 4-5 metri de albine, apoi m-am tot apropiat și am început să-l ajut pe socrul meu. Acum am peste 100 de familii de albine, nu sunt un mare apicultor, nu pot spune că sunt un profesionist, este mai mult un hobby, dar îmi place, produc miere ecologică, stau mult timp în natură.“ Alberto este în România de treizeci de ani și acum se socoate mai mult un român din Țara Moților decât un italian de la Veneția. Se luptă pentru investiții în zona Apusenilor și pentru o apicultură de nivel european și în România.

Aurul de la suprafața pământului

„Zona aceasta este foarte frumoasă“, își continuă Alberto mărturisirea, cu un ușor accent italian. „Dar aici toată lumea a fost, sute de ani, legată de minerit și de aurul din adâncuri. Eu cred că trebuie să vedem și aurul de la suprafața pămânului pentru că se pot face multe lucruri bune, aici, în Apuseni. Cred că autoritățile ar trebui să-i promoveze oportunitățile, turismul de exemplu“, spune Alberto în timp ce scoate din stupină un fagure. „M-am luptat și pentru apicultori, am fost și la Ministerul Agriculturii cu stuparii din Alba. Nu mai vrem substanțe chimice la culturile de rapiță și floarea-soarelui sau vrem măcar să fim preveniți că sunt stropite. Ne-au murit foarte multe albine din această cauză. Și mai vrem ca apicultorii să fie ajutați, în funcție de mărimea stupinei“, oftează Alberto. Spune că ar trebui să luăm exemplul albinelor pentru că fiecare are un rol bine stabilit în stup“.

Pandemia oamenilor și a albinelor

2020 a fost unul nefericit pentru apicultura din Apuseni. A fost un an de subzistență și izolare și pentru oameni și pentru albine, spune stuparul din Câmpeni. Mierea de salcâm aproape că nu a existat și la celelalte culturi a fost puțină din cauza vremii capricioase. Dar nu ar renunța la apicultură, mai ales acum când are peste 100 de stupi și nici nu se gândește să plece înapoi în Italia, oricât de greu i-ar fi fost aici, în România. Trudește în stupina din poiană sus, în inima Apusenilor. Nu mai este italianul mândru și rebel, cu înfățișare de baschetbalist din 1990. A dat, în cele din urmă, masca venețiană pe masca de stupar. A învățat că viața moților nu a fost, nicicând, dulce ca mierea. Dar tot el spune că poate că va veni și vremea când  lumea va prețui aici, la gura minelor de aur, și aurul de la suprafața pământului.

Vasile BRAIC