Un maramureșean care a muncit ani buni în Italia s-a întors în ţară şi a pus bazele unei afaceri cu alune ecologice pe care le vinde acum în întreaga ţară. Investiția a fost realizată doar prin fonduri proprii, ajungând în timp la 100.000 de euro (achiziționarea materialului săditor, a utilajelor, a terenului etc.). Plantația sa se află în localitatea Lăschia din Maramureș și se întinde pe 6 hectare.

„Am lucrat în Italia, în agricultură, și am zis să încerc și eu să înființez o plantație de alun pentru că alunele sunt căutate, nu sunt perisabile și au foarte multe beneficii asupra sănătății. Am zis că trebuie să fac ceva în România, să nu mai fiu nevoit să merg la muncă în străinătate. Am început în anul 2012, când am plantat câțiva aluni, apoi în următorul an am decis să plantez pe o suprafață de 2,5 ha soiurile Tonda de giffoni și Mortarella. După 2 ani am mai plantat 2 ha cu soiul Mortarella și în prezent am ajuns la o  suprafață de 5.7 ha de alun și 70 ari de nuc, plantații certificate ecologic.“

Ulterior, a mizat și pe soiuri de alun italiene – Tonda romana, Tonda delle langhe – și a folosit o schemă de plantare de 4 m între rânduri și 3 m între plante, ajungând la hectar aproximativ la 860 de plante.

„Am ales ca perioadă de plantare toamna. Lucrările de întreținere după plantare sunt următoarele: frezat de cel puțin 2 ori pe an, săpat manual, curățat plantele, fertilizat cu gunoi de grajd etc. În ceea ce privește costurile înființări unui hectar și lucrările de îngrijire din plantație, acestea depind de mai mulți factori. Nu pot să dau o sumă exactă. În ceea ce privește lucrările de întreținere, pentru un hectar depășesc 1.000 de euro. 2022 a fost un an destul de dificil față de anul trecut.

Anul acesta am avut mari probleme cu seceta, care a afectat serios cultura de alun, producția, calitatea fructului, apoi ploile din septembrie care au întârziat culesul cu o lună. Totuși, cu mari eforturi am reușit să recoltăm. Costul foarte mare al motorinei a mărit cheltuielile cu executarea lucrărilor necesare într-o plantație de alun și asta a dus automat la un preț mai mare al alunelor. Din punctul meu de vedere, a fost un an destul de dificil pentru cultura de alun, adaugă maramureșeanul“

Recoltarea în plantația de la Lăschia din Maramureş se face mecanizat cu mașina de cules alune, prin aspirație Facma 300.

„Valorific producția în piețe, târguri, prin intermediul Internetului; am o pagină de Facebook AluneBune și un brand, așa că mai vând de acasă. Prețul este de 25 lei/kg de alune. 

În prezent, sunt în discuție cu un supermarket pentru a vinde alune ecologice ambalate la 100 g și 500 g. Ca planuri de viitor, vreau să accesez fonduri europene pentru a mă dezvolta. Îmi doresc să intru în supermarket cu alune în coajă, vreau să produc și ulei din alune și din nucă, dar și miez ambalat. Planuri sunt multe, este nevoie de răbdare, bani și să fim sănătoși.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Cultura de alun este una dintre cele mai rentabile afaceri agricole din România întrucât necesită o investiție medie, care se amortizează într-un interval de timp relativ scurt comparativ cu alte culturi. În plus, aduce profituri generoase.

Acest lucru a fost confirmat de Elena Cosmina Socea, o cultivatoare din localitatea Girov, județul Neamț, care a decis în urmă cu 8 ani să înființeze împreună cu familia o plantație de alun pe o suprafață de trei hectare. În prezent, nemțeanca cultivă alune pe o suprafață de 21 ha, cu trei soiuri italiene, și produce plante de alun, certificate pe o suprafață de 10 ha. Investiția a ajuns la 85.000 euro, iar pe viitor visează la construirea unei hale industriale pentru depozitarea și procesarea alunelor.

Trei soiuri italiene de alun

„În 2013, m-am întors împreună cu familia în România, după 8 ani petrecuți în Italia. Am înființat prima plantație de alun pe o suprafață de 3 ha în anul 2014, cu soiurile de alun italiene Tonda Gentile Romana și Tonda di Giffoni. Ulterior, am extins plantațiile pe încă 18 ha unde, pe lângă cele două soiuri, am mai plantat și soiul Tonda Gentile. În acest moment, cultivăm alune pe o suprafață de 21 ha, trei soiuri italiene, iar dorința noastră este să ne extindem. Pe lângă plantațiile propriu-zise, am înființat și o pepinieră cu puieți de alun pe o suprafață de 10 ha. Investiția a ajuns la 85.000 euro, din fonduri proprii. Am ales alunul datorită faptului că aveam experiență și cunoșteam colaboratori din Italia în acest domeniu, dar și pentru că este o cultură care se adaptează în diferite zone, cu pretenții mici față de factorii climatici și sol deoarece aproape toate lucrările se pot face mecanizat, ca urmare a faptului că fructele nu sunt perisabile și se pot păstra pe o perioadă de până la un an. Nu în ultimul rând, pentru că la nivel global cererea nu este acoperită de ofertă, Turcia fiind primul producător din lume, urmată de Italia“, specifică tânăra nemțeancă.

Corylus heteroohylla. Schemă de plantare pentru plantația de alun

Agricultoarea din Girov susține că plantația de alun preferă solurile cu textură mijlocie: lutoase, nisipo-lutoase, luto-nisipoase și luto-argiloase și ne-a făcut și un calcul simplu asupra costurilor. „Schema de plantare în sistem intensiv este de 4 x 3 m, respective 800 plante/ha. Se plantează ca oricare altă plantă, toamna, primăvara, când solul nu este înghețat. Costul butașilor pe hectar este de 12.000 lei, respectiv 15 lei x 800 butași. Lucrările de pregătire a terenului ajung la un cost total de 2.000 lei, iar lucrările de întreținere anuale/ha sunt de 1.600 lei/an și constau în 3 treceri cu discuri + 3 prașile manuale.“

Condițiile pedoclimatice

Corylus heterophylla este o specie genetic rezistentă la temperaturi scăzute de până la - 40°C.

„Amenții rezistă la temperaturi de până la -15/-20°C, dar, dacă sunt în fază de alungire, aceștia devin sensibili la temperaturi sub -7°C. Inflorescențele feminine pot tolera până la -20°C, dar pot suferi la temperaturi mai mici de -5°C dacă stigmele au înflorit. Terenul trebuie să fie fertil, afânat, permeabil, aerisit, bogat în substanță organică, cu un pH cuprins între 5,5 și 7,8. Pretențiile alunului față de apă sunt ridicate, rezultate bune obținându-se în zone cu precipitații cuprinse între 700 și 1.200 mm. Dacă precipitațiile au valori mai mici de 700 mm, este obligatorie montarea unui sistem de irigație. Stagnarea apei în sol este dăunătoare pentru alun, cauzând asfixierea rădăcinilor și dezvoltarea unor boli (Gleosporium coryli) care determină uscarea amenților, a mugurilor micști și a celor vegetativi“, explică Elena Cosmina Socea.

Lucrări de întreținere pentru plantația de alun. Sistemul ogor lucrat

Cultivatoarea nemțeancă mai spune că plantația de alun nu-i dă mari bătăi de cap în privința lucrărilor de întreținere.

„Folosim sistemul de ogor lucrat, prin care solul se păstrează curat de buruieni, prin executarea unei arături de toamnă și afânarea pe întreaga suprafață, pe tot parcursul anului; pe rândul de pomi, acolo unde plugul nu ajunge și între rândul de pomi terenul se lucrează prin prașile manuale sau cu utilaje dotate cu palpator. De asemenea, recomandăm și înierbarea pentru că are avantajul de a elimina în mare parte praful care se produce la recoltarea mecanizată.“

Prețul pornește de la 2 euro/kg

Recoltarea se face mecanizat, cu utilaje specializate care aspiră sau colectează alunele, purtate de tractor sau autopropulsate, adaugă Cosmina. „La recoltarea cu utilajele aspiratoare mai sunt necesari doi muncitori pentru administrarea tuburilor de aspirare. Se recoltează circa 100 kg/h alune pentru fiecare muncitor. Autopropulsatele se folosesc în plantațiile foarte mari. Acestea recoltează în jur de 650-750 kg/h, în funcție de producție.“ Recoltarea alunelor începe în a doua jumătate a lunii august, până spre sfârșitul lui septembrie, în funcție de vreme, potrivit agricultoarei. „În ceea ce privește producția, piața de desfacere a fructelor de alun sunt Italia și România, iar prețurile variază între 2 și 4 euro/kg, în funcție de cantitate.“

Agricultoarea din Neamț vinde și puieți de alun

La Girov, familia Socea produce plante de alun, din cele trei soiuri italiene, certificate pe o suprafață de 10 ha. „Prețurile variază între 15-20 lei, în funcție de cantitate. De asemenea, oferim garanția prinderii la plantațiile înființate de echipa noastră, mecanizat cu ajutorul tehnologiei GPS.“

Pe viitor, doresc să construiască o hală industrială pentru depozitare și procesare. Viziunea familiei Socea din localitatea Girov, județul Neamț, este să devină o firmă de succes, concu­rentă atât pe piața din România, cât și pe cea internațională, în domeniul producției și comercializării alunelor, prin livrarea de fructe cultivate în România, din soiurile renumite pentru calitățile lor. „Vom colecta fructele atât din plantațiile proprii, 21 ha, cât și din plantațiile înființate de către noi la terți în România, aproximativ 300 ha. De curând, am implementat primii pași în realizarea proiectului de construire a unei hale industriale pentru depozitare și procesare alune; am realizat proiectul tehnic și am obținut avizele, iar anul viitor urmează începerea lucrărilor de construcție. Vom dota hala cu echipamente de ultimă generație în vederea procesării alunelor.“

Beatrice Alexandra MODIGA

De curând, am întâlnit un bărbat,, care mi-a vorbit despre proiectul său de suflet.

Omul acesta vrea, nici mai mult, nici mai puțin, să vă redea demnitatea și încrederea în ziua de mâine dumneavoastră, celor care locuiți la țară...

Soluția lui este una simplă, frumoasă și curată. Merge la fel de bine la deal, la munte ori la câmpie. Omul cu pricina este inginerul horticol Ioan Horga, proprietarul pepinierei de material săditor de la Seleuș, Arad.

Și, ca să nu mai lungim vorba, această plantă, care poate să vă țină pe toți împreună, nu este alta decât, alunul!!!

Cultivat de obicei în zone cu un climat mediteranean rece, temperat continental, alunul a devenit, de ceva timp, o oportunitate și pentru România.

Iar acest lucru s-a întâmplat datorită schimbărilor climatice care au făcut ca zona de favorabilitate a acestei culturi să se deplaseze, dinspre țările cu tradiție, cum este Turcia, către altele mai noi, cum este România, și uite așa alunul a ajuns și la poarta noastră. Este, dacă vreți, un dar al încălzirii globale. Datorită creșterii temperaturilor, plantațiile de alun din Turcia, care este liderul mondial în domeniu, nu mai pot sta în repaus vegetativ ca până acum, 3-4 luni de zile. Împinși de la spate de temperaturile ridicate, alunii din Turcia, după ce au scăpat de o producție, încep imediat să se pregătească de alta nouă. Din acest motiv, producțiile au scăzut an de an, atât cantitativ, cât și calitativ.

Și uite așa a dat norocul peste noi, cei care ne aflam de o parte și de alta a Paralelei 45, care trece bine mersi prin multe din satele noastre.

Așa cum vă spuneam și mai înainte, cultura alunului este o treabă care ni se potrivește de minune, nouă românilor, mai ales din zona colinară, dar și de câmpie. Este o oportunitate, de care ar fi păcat, să nu profităm.

2,5 milioane de hectare nefolosite

Astăzi, în România sunt peste 2,5 milioane de hectare nefolosite. Multe dintre ele sunt și ale dumneavoastră, de ce să le lăsați pârloagă? Un kilogram de alune în coajă se vinde cu 3 euro. Producția medie la unitatea de suprafață este de două tone. Așadar, un câștig pe hectar este de 6.000 de euro.

În plus, la cultura de alun nu muncești mai mult de 200 de ore pe an, în timp ce la altele, 2.000-3.000 ore.

Înființarea unui hectar de alun costă în jur de 3.000 de euro. În anul 4 producția ajunge la 500 kg pe hectar, atinge nivelul mediu de 2.000 kg în anul al X-lea și continuă să producă tot așa, încă vreo 40-50 de ani.

La ora actuală, la nivel mondial, 1,6 miliarde de oameni consumă fructe uscate. În următorii 5 ani consumul se va dubla. Acum este momentul să acționăm și noi.

Cel mai bun exemplu ni-l dau frații noștri italieni, care în județul Timiș cultivă alunul pe aproximativ 1.000 de hectare. Din tot ce produc aici nu vând nimic în România, totul se duce în Italia, în industria dulciurilor. De altfel, trebuie să mai știți că cererea este mult mai mare decât oferta.

Cei care au înființat deja plantații de alun și la noi, unele pe suprafețe chiar măricele, au înțeles mai repede decât alții că piața „are nevoie de produsele lor și că astfel pot rămâne în demnitate în satul lor“.

Dacă v-am stârnit interesul cu aceste informații, aflați că la Seleuș, în județul Arad, există o pepinieră modernă, de nivel european, de unde puteți afla mai mult și mai multe despre cultura alunului.

Acum ar fi momentul potrivit ca să începeți demersurile pentru a înființa o plantație de alun în toamnă.

Marian EFTIMIE

Este o idee nouă și din ce în ce mai profitabilă pentru agricultura românească. Despre cultivarea alunelor a început să se vorbească la noi doar în ultimul deceniu, iar suprafeţele cultivate au crescut constant. Dacă în 2016 alunul de cultură nu depăşea 4.000 de hectare, în ultimii cinci ani suprafețele s-au dublat.

România – o țară cu un potențial deosebit

Alunul este originar din Asia Mică. Plantă rezistentă și adaptabilă, este răspândit în toată Europa, de la țărmul mării până la altitudini de peste 1.000 de metri. Cei mai importanți producători europeni sunt Turcia, Italia și Spania, unde suprafețele cultivate sunt de zeci de ori mai mari decât în România. Specialiștii spun că suntem o țară cu un mare potenţial pentru această cultură, avem multe terenuri necultivate, iar clima şi solul ne-ar ajuta să obţinem producţii deosebite.

Nu este o cultură pretenţioasă şi, cu o investiţie mică, se poate obţine un profit frumos, pe termen lung, spun specialiştii din Alba Iulia care au fost printre primii care au promovat alunul de cultură în România. Au luat exemplul Italiei, unul dintre marii producători de pe piaţa europeană.

„Avem o pepinieră la Vințu de Jos, unde cultivăm unele dintre cele mai importante soiuri de alun din vestul Europei. Sunt soiuri italiene, foarte căutate de procesatori. Oferim puieți  pentru plantațiile mari, dar și pentru cele familiale, de mici dimensiuni. Românii au început să prindă gustul alunelor de cultură și, în ultimii ani, piața s-a dublat“, ne spune George Jorj (foto), tehnician horticol, care se ocupă de aproape 10 ani de plantațiile de alun din România.

Ce soiuri alegem....

Tehnologia de plantare trebuie să respecte câțiva pași, ne sfătuiește horticultorul din Alba-Iulia. „Este indicată o analiză pedologică, mai ales pentru plantațiile mari. În funcție și de așezarea geografică trebuie alese soiurile cele mai bine adaptate pentru regiunea respectivă. Un soi care se pretează foarte bine la noi este Tonda gentile romana“.

Alunul este o plantă nepretențioasă care se adaptează ușor la aproape orice tip de sol. În Italia plantațiile de alun, dar și cele de aluni pentru trufe se întind din nordul muntos până în sudul însorit al Peninsulei. În nord, în zona Veneto, Stefano cultivă aluni pentru că nu trebuie să aibă grijă de ei tot timpul anului și pot asigura un venit constant. „Acestea sunt culturi care nu necesită tratamente deosebite și îți trebuie minim de cunoștințe ca să-l poți cultiva, de accea am ales alunul“, ne-a mărturist fermierul italian.

Farmacia de sub coaja alunei

Adrian și Cristina Dârjan din Fetidia, Sălaj, au lucrat mulți ani în Italia. S-au întors acasă, au pus la punct o afacere cu lavandă, dar și-au dat seama și de potențialul economic al culturii de alun. „Am avut ideea încă de când eram în Italia, vrem să facem o agricultură ecologică și alunul se pretează pentru aceasta. Plantația are cinci ani, de doi ani au început să producă, sunt, într-un fel, rodul pandemiei, cum glumim câteodată“, ne povestește Cristina. Ne amintește și de importantele beneficii pentru sănătate ale alunei, puțin cunoscute de români.

De la alună nu se aruncă nimic, spun specialiștii. Sub coaja alunei se ascunde o adevărată farmacie. „Fructul este indicat în diabet și bolile cardiovasculare și, se spune, este fructul longevității“, spune George Jorj. Și Cristina Dârjan este de aceeași părere. „Un consum regulat de alune îmbunătățește circulația, previne tahicardia, este eficient în lupta împotriva colesterolului, dar este indicat și pentru bolile de piele.“

În Sălaj, Cristina Dârjan folosește alunele în biscuiți, ciocolata de casă, în combinație cu mierea, dar obține și ulei presat la rece. Majoritatea produselor le vinde on-line. Deocamdată produce cantități mici de ulei, dar dorește să investească într-o presă performantă. Uleiul de alune este un antiinflamator deosebit de eficient, dar este folosit cu succes și în bolile digestive sau de piele. Are calități nutritive deosebite. Este și un antioxidant eficient.

O soluție pentru terenurile nefolosite

Pepinieriștii din toată țara au început să producă și puieți de alun. Specialiștii din Alba atrag atenția celor care vor să înființeze plantații că trebuie să țină cont de câteva reguli. „Cea mai importantă regulă este să nu cumpărăm puieții de alun la întâmplare. Trebuie căutate soiurile certificate, provenite din surse sigure“, atrage atenția George Jorj.

Poate cel mai important argument pentru o posibilă investiţie este profitabilitatea. Cultura de alun este rentabilă pe termen lung pentru că poate produce peste 30 de ani. Alunul se pretează foarte bine şi la o cultură dublă, argumentează horticultorii din Alba-Iulia, sporind considerabil şi profitul.

Primii aluni pentru trufe în România au fost aduși, tot aici în Alba, prin colaborarea lui Luigi Saviato cu cercetătorul italian Marco Dominici.

„L-am rugat pe Marco să mă ajute să creez o plantă care să aibă două fructe, aluna și trufa“, își amintește Luigi. „Am reușit să facem ca o singură plantă să producă alune, dar și trufe de calitate și, treptat, am început să comercializăm puieți certificați european în România și Bulgaria“, ne-a spus Marco, în timpul unei vizite pe care am făcu-o la o plantație din centrul Italiei.

Cultura de alun este o alternativă viabilă pentru a spori şi rentabilitatea terenurilor agricole din România, mai ales pe terenurile care nu se pretează pentru alte culturi. Soiurile italiene, cele mai des întânite la noi, au un radament deosebit şi se adaptează uşor la solul şi climatul țării noastre. Horticultorii din Alba-Iulia zic, mai în glumă, mai în serios: „dacă vrei să fii milionar, plantează aluni pe un hectar“. Un îndemn care ar putea fi urmat.

Vasile BRAIC

Cosmina Socea, împreună cu soţul Constantin şi fratele Cosmin a înfiinţat o livadă şi o pepinieră de aluni cu soiuri italiene în satul Popeşti, comuna Girov, judeţul Neamţ, investiţie ce ajunge la circa 21.000 euro. În ceea ce priveşte producţia, momentan tinerii antreprenori exportă către colaboratorii din Italia, dar în curând vor deschide un depozit de colectare, prelucrare şi comercializare a alunelor în judeţul Neamţ.

3 ha de livadă, plus 7 ha pepiniere

„Am locuit 8 ani în Italia. Acolo am muncit în acest domeniu o bună perioadă şi astfel am dorit să extindem cu fonduri proprii şi în România această cultură deoarece majoritatea lucrărilor se pot efectua mecanizat, iar fructul nu este perisabil. Datorită pieţei de desfacere, colaborăm cu italieni; pH-ul solului trebuie să fie neutru, calcarul activ să nu fie mai mare de 10%, iar pânza freatică să nu fie la o adâncime mai mică de 1 m. Terenul trebuie să fie lucrat corespunzător, scarificat la o adâncime de minimum 60 cm, arat şi dat cu freza. La noi în plantaţie combaterea buruienilor se efectuează mecanizat, cu ajutorul tocătorului de vegetaţie cu disc interfilar şi palpator hidraulic, iar recoltarea cu ajutorul utilajelor. Suprafaţa cultivată de noi este de 3 ha, plus 7 ha pepiniere pe care producem plante cu certificate albastre“, ne spune Cosmina.

Preţul alunelor variază de la an la an

Plantaţia celor trei tineri se află în anul 5 şi este ecologică. În ceea ce priveşte producţia, de exemplu anul trecut au avut în jur de 250 kg pe toată suprafaţa, iar în acest an au recoltat 1.000 kg. „În anul 8 estimăm o producţie de 3.000-4.000 kg/ha. Noi am folosit schema de plantare 4 x4 m şi au intrat 600 plante la hectar, în total 1.800 bucăţi. Investiţia a fost de circa 21.000 euro în ceea ce priveşte achiziţionarea de material săditor, sistemul de irigare prin picurare şi sistemul de împrejmuire. Cât despre livada noastră, pot spune că este trecută la eco. Folosim zeamă bordoleză şi insecticide Laser doar dacă este nevoie. Am întâmpinat ceva probleme în perioada de secetă până ce am montat sistemul de irigare prin picurare. Momentan exportăm către colaboratorii noştri din Italia, dar vom deschide un depozit de colectare, prelucrare şi comercializare a alunelor în judeţul Neamţ. Preţul alunelor diferă de la an la an, în funcţie de producţia mondială, astfel variază între 2,5 euro/kg şi 4 euro/kg“, adaugă tânăra.

Gentile delle Langhe, Gentile Romana, di Giffoni

Soiurile cultivate la Girov au fost alese pentru producţia ridicată, ne spune Cosmina. „Tonda Gentile delle Langhe este foarte apreciat, caracterizat printr-un fruct de formă rotudă, cu o coajă de grosime redusă, care favorizează o decojire mecanică rapidă. Fructele de înaltă calitate sunt folosite în industria cofetăriilor pentru proprietăţile sale organoleptice puternice, pentru prepararea de creme şi dulciuri de calitate. Planta se caracterizată printr-o vigoare medie, fiind potrivită pentru diferite altitudini şi zone climatice. Dintre caracteristici putem enumera faptul că este o plantă viguroasă cu o creştere semi-deschisă. Fructul este de dimensiune medie, rotundă, de culoare maro deschis, randamentul la decojire fiind de 45%. Prezintă o productivitate medie şi o maturizare medie precoce. Un alt soi cultivat de noi este Tonda Gentile Romana, varietate de origine italiană, deosebit de răspândit în Lazio. Fructul are formă rotundă, o coajă subţire şi un randament excelent la decojire. După prăjire nu există o detaşare completă a pieliţei de pe fructe. Planta este caracterizată de o vigoare medie. Aceasta se adaptează foarte bine şi în zone diferite de cele de origine, fiind mediu viguroasă, cu o creştere semi-erectă şi cu o capacitate puternică de drajonare, cu potenţial productiv mediu. Al treilea soi cultivat în livada noastră este Tonda di Giffoni, un soi italian originar din province Salerno. Acesta se caracterizează printr-un fruct de formă rotundă, de dimensiuni medii, ce se adaptează foarte bine în medii diferite. Fructul nu este deosebit de mare, dar are un randament excelent la decojire. Planta este caracterizată de o vigoare medie şi o productivitate ridicată.“

Se doreşte extinderea plantaţiei la 17 ha

Recoltarea începe în august şi se termină la sfârşitul lui septembrie, în ordinea următoare: Tonda Gentile delle Langhe, Tonda Gentile Romana, Tonda di Giffoni. „Am recoltat manual în aceşti doi ani, dar avem în plan să extindem plantaţia cu încă 17 hectare şi o să achiziţionăm o maşină de recoltat alune de la un producător italian căruia îi suntem şi distribuitor unic. Ca perspective de viitor, chiar ne dorim extinderea plantaţiilor proprii deoarece întâmpinăm probleme în achiziţionarea de teren comasat, extinderea pepinierilor pentru a oferi plante la un preţ competitiv şi încurajarea dezvoltării acestei culturi pe teritoriul nostru“, mai adaugă aceasta.

Pepiniera Poieni este autorizată să producă și să comercializeze puieţi de alun, soiuri italiene, pe o suprafaţă de 7 ha. „Plantele sunt la mare căutare, avem încheiate contracte pentru toate plantele produse de noi pentru această toamnă şi primăvara lui 2021. Aici se găsesc drajoni de 1 an, plante de 2 ani și plante la ghiveci şi oferim toate documentele necesare pentru accesarea de fonduri europene. Clientul trebuie să încheie un contract cu noi şi să plătească un avans pentru a avea plantele rezervate. Preţul este de 18 RON/bucata, cu TVA inclus. Putem asigura şi plantatul mecanizat cu ajutorul tehnologiei GPS. De altfel, am înfiinţat diverse plantaţii pentru clienţii noştri în diferite zone ale ţării. Totodată, preluăm și fructele dacă clientul dorește pentru că suntem distribuitori exclusivi în România pentru Giampi, marcă italiană ce produce utilaje pentru alune și nuci, întreținerea plantaţiei, recoltarea şi procesarea fructelor“, a precizat Cosmina Socea.

Beatrice Alexandra MODIGA

În România cultura alunului este în stadiu incipient, însă cei care au înființat astfel de plantații mărturisesc că succesul este asigurat într-un astfel de business. Pentru a veni în ajutorul celor care se gândesc la înființarea unei plantații de aluni prezentăm în continuare caracteristicile unor soiuri de alun recomandate de ing. Ioan Horga.

Soiul Tonda di Giffoni

Este un soi de alun cu coroană dreaptă, de vigoare mijlocie. Miezul este de mărime medie, semirotund. Fructul are o greutate de 2,50 g și randament ridicat la decojire (46%).

Soiul Tonda Gentile delle Langhe

Acest soi este extrem de apreciat de către industria de ciocolată din cauza miezului său mic și rotund. Tonda Gentile delle Langhe este principalul soi cultivat în Hazel zona Piemont din nordul Italiei.

Soiul Barcelona

Fructele, grupate câte 2-5, sunt mari și foarte mari (2,8-4,5 g), sferic turtite, cu baza ușor convexă. Involucrul este puțin mai lung decât aluna. Coaja, potrivit de groasă, are culoarea castanie, cu dungi longitudinale mai închise, subțiri și prezintă o pubescență fină în jumătatea superioară.

Soiul Tonda Gentile Romana

Planta este de vigoare medie, cu drajonare foarte puternică, are amentii sensibili la ger, este precoce și potrivit de productivă. Acest soi se aseamănă cu Mari de Piemont, de care se deosebește prin involucrul mai scurt, fructele mai costate și cu baza mai convexă, coacerea fructelor este mai târzie.

• Potrivit FAOSTAT (Food and Agriculture Organization of the United Nations), la nivel mondial cultura alunului ocupă o suprafață de 620.253 ha. Cele mai mari suprafețe cultivate se întâlnesc în Turcia (422.501 ha), urmată de Italia (71.484 ha), Iran (25.246 ha), Azerbaijan (24.822 ha), Georgia (16.000 ha), Spania (13.800), China (11.500 ha), SUA (11.120 ha), Kyrgyzstan (5.479 ha), Franța (4.528 ha), Polonia (4.006 ha), Croația (2.745 ha), Belarus (1.664 ha) etc.

Laura ZMARANDA

Originar din Bazinul Mării Negre și Asia Mică, alunul (Corylus avellana) s-a extins în țările din sudul Europei (Grecia, Italia, Franța, Spania etc.) și în SUA. În România arbustul crește spontan în toată țara, mai cu seamă în zonele de deal, dar se cultivă cu succes și în zona de câmpie. Cel mai mare producător de alune din lume este Turcia, fiind urmată de Italia, Azerbaidjan și SUA.

În cultură sunt utilizate în jur de 200 de soiuri, toate derivate din speciile consacrate de alun comun (de pădure), de Lombardia, turcesc, american și siberian. Cele mai răspândite sunt:

Uriaș de Halle – soi viguros, cu fructe mari, sfero-ovoidale, grupate câte 2-3, miez și gust plăcut, cu coacere la sfârșitul lunii septembrie; 

Lambert roșu – vigoare mijlocie, frunze colorate în roșu-grena, fructe mici, ovoidale, prinse câte 5-10 în involucru, miez de calitate foarte bună, cu maturare în august; 

Cozia – soi de vigoare mijlocie, fruct mare sau foarte mare, sferic, se maturează la început de septembrie;

Butler – viguros, rezistent la bacte­rioză,  fruct mare, cu coacere în final de septembrie; 

De Roma – fructe mari sau foarte mari, sferice;

Lungi de Landsberg – fructe mari sau foarte mari (330 la un kg), coaja subţire, ajung la maturitate la sfârşitul lunii august;

Barcelona, soi de bază în SUA, adus în Franța sub numele de Fertile de Coutard, viguros, coacere în august-septembrie, miez de calitate superioară;

Romavel – de vigoare mare, cu fructe sferice sau ovo-sferice, câte 3-4 în involucru, coacere la început de septembrie;

Tonda delle Langhe – vigoare mijlocie-mare, soi foarte productiv, cu fructe mici, sferice, grupate câte 2-4, se maturează în august-septembrie;

Vâlcea 22 – vigoare mijlocie, fructe mari, sferic-turtite, 2-3 în involucru, se coace în septembrie;

Ennis – viguros, foarte productiv și rezistent la ger, are fructul foarte mare, miez de calitate bună, cu coacere în septembrie.

Maria BOGDAN

Alunul este originar din bazinul Mării Negre și Asia Mică, de unde s-a extins în tot sudul Europei, din Peninsula Balcanică până în Peninsula Iberică, precum și în America de Nord. Cei mai mari producători mondiali sunt Turcia, Italia, Iran, Japonia, SUA, Grecia și Franța. În România alunul este prezent în flora spontană din toate zonele țării, iar în cultură – în special în stațiuni și în câteva plantații comerciale dezvoltate în ultimii 7-8 ani (Argeș, Timiș, Sibiu, Alba, Cluj, Mureș).

Alături de nuci și migdale, alunele constituie un important aliment cu conținut ridicat în substanțe proteice, glucide, săruri minerale, grăsimi, vitamine (C, E, B1, B2, B5, E și PP), toate având un rol esențial în metabolismul uman. Arbustul are un sistem radicular superficial, dar bine ramificat (depășește de 2,5 ori proiecția coroanei), cea mai mare masă a rădăcinilor regăsindu-se în stratul de până la 50 cm, cu pivoți care se pot duce la 1,5 m. Alunul crește sub formă de tufă cu mai multe tulpini, atingând înălțimea de 3-4 m. Mugurii dezvoltați sunt de trei categorii: vegetativi, amenți (din care se formează inflorescențe cu flori mascule) și micști (cu flori femele din care se vor forma creșteri vegetative). Înflorirea are loc primăvara devreme. Majoritatea soiurilor sunt autosterile, motiv pentru care se recomandă plantarea în aceeași parcelă a 2-3 soiuri care se polenizează reciproc. Alunul produce fructe în anul 3 de la plantare, dar plantația devine economică în anul 6-7.

Cerințe față de mediu

În România sunt cunoscute soiurile Lambert roșu, Lungi de Spania, Daviana, Rotunde de Roma, Mari de Piemont (precoce), Cosford, Furfulak, Lungi de Landsberg (târzii). Alunul este rezistent la ger: ramurile rezistă la -25°C/ -30°C, mugurii la -10°C, iar florile suferă la -5°C. În timpul iernii, dacă se înregistrează temperaturi mai mari de 0°C mai mult de 20 de zile, arbustul pornește în vegetație. Este puțin pretențios față de căldură și lumină. Are nevoie de terenuri fertile sau mediu-fertile, cu un pH de 5-7% și de un volum de precipitații anuale de 700-1.000 mm.

Plantare

Alunul se înmulțește pe cale vegetativă, prin drajoni, marcotaj, butași sau altoire (ultima este rar utilizată). De regulă, atunci când se înființează plantații comerciale, materialul săditor se procură de la pepiniere specializate. Terenul se pregătește printr-o fertilizare de bază (80 tone/ha gunoi de grajd, 300 kg/ha sulfat de potasiu și 600 kg/ha superfosfat), scarificare sau desfundare cu 2-3 luni înainte de plantare, nivelare și pichetare (4 m între rânduri și 2,5 m pe rând – la conducerea aplatizată în gard fructifer și 5 m între rânduri și 3 m pe rând, când se conduce ca vas aplatizat). Alunul poate fi condus ca monotulpină (vas, gard fructifer – reduce vigoarea plantei, permite suprimarea ușoară a drajonilor, tulpina crește echilibrat, intrarea pe rod este mai timpurie, plantele sunt bine luminate) sau cu mai multe tulpini (tufă).

Lucrări de întreținere

Întreținerea solului poate fi în ogor negru, ogor combinat cu îngrășăminte verzi sau țelină, cu prelucrarea solului la fiecare exemplar în parte. Alte lucrări: tăieri de fructificare (toamna, după căderea frunzelor, se îndepărtează tulpinile îmbătrânite, precum și lăstarii și drajonii crescuți la colet); fertilizarea (gunoi de grajd – 30-40 tone/ha, o dată la patru ani, azot – 100-150 kg/ha, fosfor – 80-100 kg/ha, potasiu – 100-120 kg/ha); combaterea bolilor și dăunătorilor (viroze, bacterioze, micoze, gărgărița și viermele alunelor) cu zeamă bordeleză 1%, după căderea frunzelor, zeamă sulfocalcică 10% sau polibar 5% contra ouălor de afide, acarienilor, păduchilor – în ianuarie sau februarie, Calypso, Mospilan, Decis, Topsin, Swich, Score, Novadim Progress, Vertimec – în timpul perioadei de vege­tație, de 4-6 ori, dacă este cazul.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 14, 16-31 iulie 2017 – pag. 30

Pomicultura românească va înflori în următorii ani, cel puțin aceasta este perspectiva care se urmărește în cel de-al doilea exercițiu cu fonduri europene. Pomicultorii români dispun de fonduri europene de aproximativ 300 de milioane de euro pentru investiţiile în pomicultură. Întrebarea care se ridică este în ce ar trebui investit astfel încât suprafaţa pomicolă de aproximativ 159.000 de hectare să fie valorificată corespunzător. Răspunsul specialiștilor tinde să fie unul general: alunul. De ce? Aflăm de la unul dintre cei mai importanți pepinieriști din țară, Ioan Horga.

Piața europeană are nevoie de alune

Domnul Horga este un pepinierist de succes, are livezi unde produce fructe de mai bine de 20 de ani și deține o pepinieră care pune la dispoziție material săditor certificat și adaptat condițiilor din țara noastră. De asemenea, dispune de un departament de producere a materialului săditor in vitro, aclimatizat într-o seră specială. Mai bine de 90% din materialul săditor ajunge hotare.

Este un cunoscător al pomiculturii bazat pe experiență și susține că România ar trebuie să se axeze pe cultivarea alunului pentru că este singura specie care ne-ar putea clasa printre țările europene cu rezultate notabile în acest sector. „Marii giganți ai pomiculturii europene susțin faptul că România trebuie să cultive alun, asta ar fi oportunitatea noastră. Este clar că nu ne putem compara cu Polonia pe măr sau cu Italia pe păr, deci trebuie să ne găsim și noi nișa. Avem aproape 1 milion de hectare în zona colinară și cred că ar fi nemaipomenit să fie ocupate cu plantații de alun. Dar ca să realizăm acest lucru trebuie să fim cu toții împreună, să ne mobilizăm și să luăm decizii comune. Trebuie să vedem ce soiuri producem pentru ca industria ciocolatei să ne accepte alunele. Este nevoie de o abordare tehnică aprofundată, de aceea i-aș invita pe toți pomi­cultorii să ia decizii împreună pentru că ar fi păcat să greșim în alegerea soiurilor“, a punctat Horga.

Acesta a mai precizat faptul că, din totalul necesarului de alune de care are nevoie Europa, doar 17% se produce pe continent, restul se importă. De aceea pomicultorii români ar trebui să fie atenți la ceea ce este nevoie pe piața europeană, pentru că doar așa pot obține profit. „Nu trebuie să privim Europa ca pe un dușman, trebuie să ne găsim locul și să vedem unde am avea o portiță pentru a obține profit. Am venit ultimii, trebuie să ne alegem ce a mai rămas, nu putem ridica pretenții să facem pomicultură la nu știu ce nivel și să depășim coloși ca Franța sau Italia. Trebuie să fim realiști și să acceptăm că pomicultura înseamnă experiență, nu doar o investiție a unui om de afaceri pentru că el are nevoie de specialiști care să știe cum și când trebuie intervenit în plantație. Europa încearcă o securizare din punct de vedere alimentar, de aceea produce ce îi lipsește pe unde mai sunt locuri. Este o șansă unică pe care o avem și trebuie să profităm de ea“, a mai adăugat pepinieristul.

Alunul, prieten cu românul

Această nișă a pomiculturii aduce deja profituri în vestul țării, unde anumiți pomicultori au investit în astfel de plantații și sunt în al 3-lea an de producție. Satisfacțiile sunt pe măsură deoarece au parteneriate cu reprezentanții Ferrero Rocher, unul dintre cele mai importante nume din industria ciocolatei. Tot de la domnul Horga am aflat faptul că alunul poate fi o soluție nu neapărat la nivel mare, pentru pomicultori cu experiență și suprafețe însemnate, ci și la nivel gospodăresc, dacă se cultivă 1-2 ha, venitul este garantat. „Nu suntem la un nivel economic care să ne permită să cultivăm cireșe la nivel de top, cu calibrul de 28 de cm. Alunul este o specie care se gestionează foarte ușor, nu ca piersicul, unde avem înființate plantații, dar întâmpinăm greutăți cu irigatul, cultivatul, culesul, desfacerea fructelor ș.a.m.d. Alunul e prieten cu românul! Dacă îl tunzi, foarte bine, dacă nu, nu se supără. Dacă irigi plantația, îți dă dublu, dacă nu, obții cel puțin 1.500 de kg/ha. Un aspect foarte important este faptul că 2 tone de alune se pot depozita în 4 saci mari de 500 de kg. Dacă vorbim despre mere sau alte specii pomicole, trebuie luată în considerare investiția într-un spațiu de depozitare corespunzător, și asta înseamnă mai mulți bani“, susține Horga.

Alte argumente pe care acesta le-a adus în favoarea plantațiilor de alun țin de costurile de producție. Pepinieristul susține că se poate lucra pe 50 de ha cu un singur tractorist, tăierile nu sunt dificil de realizat, recoltele sunt imediate și valorificate la prețuri foarte bune, adică numai plusuri, dar puțin cunoscute. „Este o cultură tolerantă la condițiile pedoclimatice și necesită un volum de lucru în jur de 160 ore ha/an. Recoltarea se poate realiza mecanic, există niște combine care intră printre rânduri și, ca un aspirator, adună alunele. Este benefică, dar costisitoare, sigur că pe suprafețe mai mici recoltarea se poate face și manual“, ne-a mai declarat interlocutorul nostru.

Asocierea, un element mai mult decât necesar

„Noi încurajăm crearea de asociații sau alte forme organizatorice în cadrul cărora să ne sprijinim tehnic și pe problemele fitosanitare. Ne-ar ajuta să cumpărăm în comun utilajele și să ne creăm o bază care să ne ajute în dezvoltare. Este dificil ca un pomicultor să facă astfel de investiții pentru produse pe care le folosește 2-3 zile/an și atunci totul devine mai ușor dacă astfel de echipamente ar fi achiziționate în comun. Așa este organizată pomicultura la nivel european, noi nu trebuie decât să urmăm exemplul de bune practici. Suntem un popor de ambițioși, dar nu putem să le avem pe toate și atunci trebuie să încercăm să cultivăm acele specii pomicole care sunt căutate. Pomicultura se face cu pasiune, curaj, pregătire tehnică și puțină nebunie“, a conchis Ioan Horga.

I. BANU, Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 5, 1-15 martie 2017 – pag. 28-29