Lumea satului 750x100

update 4 Dec 2020

APPR și NETagro - parteneriat strategic pentru agricultura românească

Asociația Producătorilor de Porumb din România și NETagro, companie de distribuție input-uri pentru agricultură prezentă de 14 ani pe piața de agribusiness din România, anunță un parteneriat strategic pentru agricultura românească.

Începând cu luna februarie a.c., APPR și NETagro lansează parteneriatul „100% pentru Agricultură“, prin care își propun să vină în întâmpinarea fermierilor cu informații și soluții tehnice adaptate la agricultura românească a anului 2020.

Atât APPR, cât și NETagro, prin intermediul „fermei-școală“ NETagro Farming, au concentrat o bună parte din activitatea lor pe testările anuale de produse și tehnologii în cultura mare, din dorința de a identifica soluții optime și alternative care să aducă randament și profitabilitate în fermele românești.

Fiecare campanie agricolă vine cu un nou set de provocări, nu numai de ordin climatic, ci și din mediul legislativ. Astfel că necesitatea de testare și identificare a tehnologiilor eficiente, corelate cu schimbările din piață, precum și schimbul de informație tehnică aplicată adaptată la nevoile fermierilor au devenit un punct major de interes pentru ambele organizații.

În acest sens, în urma testărilor și experiențelor directe în câmp, dorim să creăm un mediu dinamic în care să existe un dialog deschis, constant între noi și fermieri pentru a afla care sunt nevoile și provocările lor, pentru a putea face schimb de informații tehnice aplicate și pentru da naștere unui nou tip de colaborare între producătorii agricoli și distribuitori.

În cadrul acestui parteneriat, APPR și NETagro vor dezvolta un program de testări și evenimente 100% pentru Agricultură – conferințe tehnice dedicate culturii mari, experiențe și vizite în câmp, testări de tehnologii, toate acestea având menirea de a aduce în atenția fermierilor soluțiile practice, menținând totodată un flux de comunicare deschis.

2020 este un an 100% pentru Agricultură!

Pentru informații suplimentare: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. / www.apprs.ro, Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. / www.netagro.ro

UNCSV: Cooperativele agricole consolidate șansă pentru agricultura românească

Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – U.N.C.S.V., în parteneriat cu Euralis Semințe, a organizat Ziua Cooperativelor de Cultura Mare, Ediția a V-a – 2020, în zilele de 28 - 30 ianuarie 2020, la Hotel PHOENICIA, București.

Prin acest eveniment s-a dorit facilitarea unui dialog real și constructiv între cooperativele agricole de cultură mare, funcționale și autoritățile responsabile pentru a evidenția necesitatea consolidării cooperativelor agricole din România.

Această ediție s-a bucurat de prezența a peste 75 de participanți, dintre  care:  reprezentanții a 27 de cooperative agricole din sectorul vegetal -  cultură mare din România, membri și candidați în vederea aderării la UNCSV, dl. Deputat Alexandru STĂNESCU, Președinte al Comisiei de Agricultură - CAMERA DEPUTAȚILOR, dl. Secretar de Stat Sorin MAREȘ – Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, reprezentanți ai asociațiilor de profil agricol și din presa de specialitate.

De asemenea dl. Pekka PESONEN – Secretar General - Confederația Europeană a Cooperativelor Agricole din U.E. (COGECA) a transmis un mesaj video.

facebook Vezi aici mesajul video

În cadrul evenimentului au fost prezentate evoluția, activitățile, realizările și obiectivele UNCSV, condițiile minimale pe care o cooperativă de cultură mare trebuie să le respecte pentru a fi autonomă, independentă și profitabilă pe termen lung, cu un buget de venituri și cheltuieli ipotetice.

Au fost prezentate 4 modele de cooperative de succes prin care se arată că în UNCSV este unitate și diversitate, cooperative din zone agricole diferite, de dimensiuni mici, medii, mari, cu înființare în perioade diferite. 

Urmare a discuțiilor interne în cadrul UNCSV, pentru asigurarea premizelor unor cooperative autonome și profitabile pe termen lung a reieșit necesitatea implementării următoarelor soluții:

  • educarea, informarea și perfecționarea continuă a Președintelui, membrilor consiliului de administrație, a angajaților și a membrilor cooperatori;
  • prioritizarea cercetării, inovării și analizelor de piață în cooperativele românești;
  • creșterea capacității de adaptare a cooperativelor românești la exigențele pieței internaționale și sincronizarea viziunii de dezvoltare a cooperativelor autohtone cu know how-ul cooperativelor occidentale;
  • optimizarea managementului strategic al cooperativelor pe termen lung;
  • reinvestirea profitului și distribuirea de dividende conform participării  fiecărui membru în cifra de afaceri a cooperativei;
  • crearea de instrumente de creditare si garantare specifice cooperativelor;
  • finanțarea, și a cooperativelor agricole cu experiență, ținând cont de vechime, rulaj, nr de membri, necondiționată de suprafața exploatată de fiecare membru pentru a dezvolta și consolida infrastructura de depozitare, condiționare, procesare, valorificare la nivelul cooperativei care sa asigure valoare adăugată producției primare a membrilor;

Facem tot ce ține de noi să profesionalizăm cooperativele agricole din România și să le creăm premizele dezvoltării durabile în timp, profitând de experiența și greșelile care s-au făcut atât la noi, dar mai ales în vest, pentru a recupera din decalajul existent cât mai repede cu putință.

Satul românesc, furnizor de materie cenușie

Am revăzut zilele trecute lucrarea prof. dr. Ing. Viorel Peștean „Oameni de seamă ai științei agricole românești“, apărută în două volume. Primul volum cuprinde personalitățile care au activat în secolul al XIX-lea, iar al doilea volum pe cei care au activat în prima jumătate a secolului al XX-lea. M-a interesat să verific câte din aceste personalități provin din satele românești și am constatat, cu bucurie, că din cele 91 personalități prezentate în cele două volume, 57 (63%) provin din mediul rural.

Cei proveniți din lumea satelor au ocupat locurile de primă mărime în știința agricolă românească și printre aceștia îi menționăm pe:

  • Gheorghe Ionescu-Șișești – din comuna Șișești, județul Mehedinți – fondatorul cercetării agricole experimentale, cel care a înființat și condus ICAR-ul, fost ministru al Agriculturii în repetate rânduri.
  • Haralamb Vasiliu – din Hoisești, Iași – este ctitorul învățământului superior agronomic din Iași.
  • Gheorghe Munteanu-Murgoci – provine din părinți oieri din Dobrogea – fondatorul științei solului.
  • George Maior – din Șercaia, Brașov –  este primul profesor de fitotehnie din țara noastră.
  • Vlad Cârnu-Munteanu – din Purcăreni, Brașov – este primul ameliorator și ctitor al Stațiunii de Cercetări Agricole București.
  • Sandu-Aldea – din Tichilești, Brăila – a condus Școala Centrală de Agricultură Herăstrău mult timp și a publicat primul tratat de Ameliorarea Plantelor.
  • Davidescu – Sudiți, Ialomița – părintele Agrochimiei moderne.
  • Amilcar Vasiliu – din Calopăr, Dolj – mare agrotehnician și profesor la Cluj și București.
  • Gheorghe Bâlteanu – din Bâltea, Gorj – fitotehnistul secolului al XX-lea.
  • Nicolae Giosan – din Ciugud, Alba – genetist, organizatorul cercetării moderne, a înființat Institutul Fundulea și a condus ASAS.

Spațiul nu ne permite mai mult și am prezentat doar 10 din cei 57 care provin din mediul rural. Oricine activează în agricultură cunoaște din opera acestor oameni și își dă seama de aportul lor la progresul agriculturii românești. Am făcut această incursiune în trecut pentru a-l compara cu situația actuală când, deși aproape jumătate din populația țării trăiește în mediul rural, statistici recente menționează că în rândul studenților României doar cca 3% provin de la sate.

Suntem oare conștienți cât potențial de inteligență se pierde pentru țară? După reforma învățământului din 1948, când învățământul a devenit gratuit și s-au acordat burse elevilor și studenților merituoși, atunci o bună parte din studenți proveneau de la sate. În anii ’50, în școlile profesionale erau zeci de mii de elevi cu întreținere totală de la stat (cazare, masă, îmbrăcăminte, rechizite etc.). Era la scurt timp după distrugerile războiului și după perioada de secetă cumplită și totuși statul a găsit resursele necesare pentru școlarizarea tineretului.

Oare statul din zilele noastre nu mai este interesat de așa ceva?

Este cazul să menționăm și faptul că toți copiii născuți și crescuți în sate sunt cei mai legați de glie. Ei nu ar părăsi țara și ar depune toate eforturile pentru propășirea ei.

Față de această situație facem următoarea propunere:

– În fiecare an, din fiecare generație de absolvenți ai clasei a VIII-a, din fiecare comună, școala, primăria și biserica să aleagă cel mai bun absolvent, din cei fără posibilități materiale, și măcar acestora să le asigure statul întreținerea;

– 2.861 de comune în 40 de județe înseamnă 2.861 de elevi de liceu;

– În fiecare județ să se organizeze 2 sau 3 clase cu acești elevi și să fie repartizați la liceul care are condiții de cazare și masă;

– După bacalaureat fiecare să urmeze învățământul superior după aptitudini și preferințe, tot cu burse de la stat, iar după absolvire să meargă, eventual, în comuna din care provin sau unde este nevoie.

În acest fel, după zece ani, România va beneficia în fiecare an de peste 2.500 de absolvenți cu studii superioare care vor ocupa locuri de muncă în funcție de meritele fiecăruia.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

  • Publicat în Sate

Agricultura românească se confruntă cu dăunători noi sau cu rezistență modificată

Din an în an, fermierii români au probleme tot mai mari cu insectele care le atacă culturile. Indiferent că este vorba despre grădini, vii sau culturi mari, controlul dăunătorilor devine o chestiune tot mai complicată. Dacă până în urmă cu câțiva ani exista un număr restrâns de dăunători, acum ei s-au înmulțit. Dar aceasta nu este singura problemă.

Vremuri noi, probleme noi

Timp de zeci de ani agricultorii știau, încă înainte de a semăna, cu cine vor avea de a face. Ba chiar de multe ori puteau să prevadă chiar și intensitatea atacurilor. Însă, în ultima decadă, lucrurile s-au schimbat fundamental. Aproape în fiecare an apar noi insecte parazite, noi boli ori cele vechi își modifică comportamentul. Sunt numeroase cazurile în care insecte monofage, specifice unei anumite culturi, au devenit polifage, atacând plante pe care până atunci le ignorau. Un exemplu în acest sens este Tanymecus dilaticollis (rățișoara-porumbului) care a început să manifeste o apetență deosebită și pentru floarea-soarelui.

daunatori ratisoara porumbului adult

Alte insecte devin imune la insecticidele utilizate în mod uzual, în multe cazuri fiind necesare concentrații mai mari ale substanțelor folosite pentru combatere ori molecule noi. Acesta este cazul tripsului californian, care, cel puțin în bazinele legumicole, reprezintă coșmarul cel mai negru al fermierilor.

Utilaje second-hand, la pachet cu insecte

Cauzele fenomenului sunt complexe. Pe de o parte, în opinia mai multor specialiști, unii dăunători care nu au existat în România au ajuns aici prin intermediul utilajelor agricole second-hand, care erau infestate cu ouă sau larve ale acestor insecte. Mulți legumicultori din Teleorman susțin că așa a ajuns tripsul în serele lor. Ei spun că a fost adus odată cu instalațiile de udat din Spania. Adevărat sau nu, la ora actuală în fiecare an ei trebuie să găsească noi soluții pentru a combate acest dăunător. Până acum, prădătorii s-au dovedit cea mai eficientă soluție.

În zona Matca însă unii fermieri nu au obținut rezultatele scontate utilizând prădătorii: „Pentru că în jur există zone puternic infestate cu tot felul de insecte, prădătorii nu au rămas în solarii, ci au migrat pe câmpurile vecine, atrași de hrana bogată“, povestea unul dintre ei.

Tripșii pot ataca legumele (tomate, ardei, castraveți, ceapă, vinete), fructele (citrice, afine, avocado, prune, caise, piersici, pepeni), florile ornamentale (gerbere, mușcate, garoafe, crizanteme, violete de Parma, trandafiri), cerealele, tutunul, arborii și arbuștii. Parazitul atacă atât frunzele, cât și florile sau, în cazul cerealelor, spicul proaspăt format. Pierderile de pro­ducție pot ajunge până la 13-20% în cazul cerealelor și până la 50% la legume.

Fără neonicotinoide, porumbul ar fi o cultură de hobby

O altă cauză a înmulțirii peste limitele normale a paraziților o reprezintă lipsa rotației culturilor sau rotația necorespunzătoare.

Peste aceasta se adaugă modificările climatice, care fac ca rata de supraviețuire în timpul sezonului rece a ouălelor ori a larvelor paraziților să fie mai mare. De asemenea, perioada de dezvoltare și înmulțire este mai lungă.

Acesta este unul dintre motivele pentru care în țara noastră folosirea substanțelor din categoria neonicotinoidelor este vitală. Din cauza Tanymecus dilaticollis, care trăiește numai în sud-estul Europei, și fără utilizarea insecticidelor din familia neonicotinoidelor nu s-ar mai cultiva porumb și floarea-soarelui. Practic, conform calculelor specialiștilor, viabilitatea porumbului în zona Bărăganului ar fi redusă cu 97%. Adică, porumbul s-ar cultiva doar ca hobby...

Dar nu numai tripsul și rățișoara creează probleme. Lor li se alătură o întreagă pleiadă de dăunători.

Păduchele verde al cerealelor atacă numeroase specii de graminee, preferate fiind grâul, orzul, porumbul şi sorgul. Adulţii şi larvele înţeapă şi sug sucul celular al plantelor. La locul înţepăturii apare, iniţial, o pată decolorată, care treptat se înroşeşte, extinzându-se ulterior pe tot limbul frunzei. Insectele elimină nişte exuvii lipicioase şi dulci, roua de miere, foarte specifice. Frunzele atacate se ofilesc, apoi se usucă. Plantele atacate întârzie în dezvoltare sau se usucă şi mor.

Gândaci și muște care dijmuiesc cerealele

daunatori gandacul ghebos

Gândacul ghebos atacă culturile de cereale, atât ca larvă, cât şi ca adult, planta preferată fiind grâul şi, în mai mică măsură, orzul şi secara. Adulţii rod florile şi boabele aflate în fenofaza de coacere în lapte, iar mai târziu rod şi scutură boabele mature. Larvele rod parenchimul frunzelor tinere, lăsând intacte nervurile. În mod frecvent, ele trag frunzele în galerii, le sfâşie, apoi le împing afară, din care cauză frunzele dăunate apar sub forma unor bucle (atac caracteristic). Larvele nu consumă rădăcinile plantelor. Atacul se manifestă în vetre.

Viermele roşu al paiului atacă o gamă largă de specii de graminee, preferând grâul şi orzul, mai puţin secara şi ovăzul. Atacul se manifestă în vetre și este făcut de larvele care pătrund între teaca frunzei şi pai, ca urmare a atacului formându-se umflături alungite. Atacul determină frânarea creşterii şi înspicării, coacerea prematură, reducerea numărului de boabe în spic şi reducerea concomitentă a masei boabelor.

daunatori musca domestica housefly

Musca de Hessa atacă şi produce pagube atât la cerealele de toamnă (grâul, orzul şi secara), cât şi la cele de primăvară (orzoaica şi ovăzul). Larvele înţeapă vârful de creştere a plantelor, prin secreţia salivară subţiind pereţii a 4-5 straturi de celule, cauzând astfel o scurgere de suc celular. La locul de atac apar pete de culoare brună-închisă. Frunzele plantelor atacate se îngălbenesc şi, cu timpul, se usucă. Atacurile tardive, la înspicare, determină ruperea tulpinilor la locul de instalare a larvei. Atacurile acesteia din urmă sunt potențate de musca galbenă a cerealelor. La rândul ei, aceasta atacă cerealele de toamnă (grâul, orzul şi secara), precum şi pe cele de primăvară (orzoaica şi ovăzul). Pagube mai mari se înregistrează la grâul de toamnă însămânţat devreme şi la cerealele de primăvară însămânţate târziu. Larvele generaţiei de vară atacă plantele în faza de burduf, rozând parţial spicul şi formând un jgheab descendent de la spic la primul nod. Din această cauză plantele nu mai înspică şi rămân în burduf.

Desigur că prezentarea succintă de mai sus nu are pretenția de a fi un ghid, ci doar un semnal de alarmă. Pentru toate problemele, cel mai sănătos sfat pe care îl putem da agricultorilor este acela de a consulta specialiștii Autorității Fitosanitare și pe cei ai Direcțiilor Agricole. Doar astfel vor putea avea cele mai noi date referitoare la mutațiile suferite de dăunători și la modalitățile de combatere!

Alexandru GRIGORIEV

Romanian Food & Agribusiness Conference 2017”: Agricultura românească, între provocări și oportunități

BusinessMark anunță organizarea evenimentului “Romanian Food & Agribusiness Conference 2017”, ce va avea loc pe 23 noiembrie la Hotel Radisson Blu, București. Ne propunem să discutăm despre oportunități, perspective și soluții pentru creșterea agriculturii românești, alături de cei mai importanți jucători din domeniu, în cadrul celei de-a cincea ediții a evenimentului.

Tematica acestei ediții cuprinde aspecte ce țin de: bilanțul agricol în 2017 - prioritățile și strategia de dezvoltare pentru creșterea potențialului agricol al României în anul 2018,  PNDR 2014 – 2020 – nivelul absorbției efective a fondurilor nerambursabile la finalul anului 2017 și perspectivele pentru anul următor, subvenții în agricultură, stimularea asocierilor dintre agricultori și facilitățile fiscale oferite cooperativelor agricole, creșterea productivității în agricultură, SMART Agriculture, strategii de marketing în agribusiness, aspecte privind distribuția, logistica și supply chain-ul în agribusiness, industria agroalimentară, siguranța și securitatea alimentară, agricultură BIO, utilizarea energiilor regenerabile în agricultură și eficientizarea costurilor, aspecte fiscale și legislative specifice domeniului.

Participanții au ocazia să interacționeze cu următorii speakeri:

  • Reprezentanți Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură
  • SORIN MINEA, Președinte Angst, Președinte Romalimenta
  • CORNEL CĂRĂMIZARU, Director General, FrieslandCampina
  • MARIUS BÎCU, Managing Partner, Unilact Transilvania – De la Ferma
  • DORIN COJOCARU, Președinte, Asociația Patronală Română din Industria Laptelui
  • ALINA CONSTANTINESCU, Administrator, Ferma vegetală Nasul Roșu
  • Reprezentanți CEC Bank, Wise Finance Solutions

Conferința se adresează următorului tip de public: companii din FMCG, producători, procesatori, asociații și agenții din industria agricolă, agricultori–sectorul vegetal, zootehnie, distribuitori și retaileri, investitori, furnizori de input-uri agricole, soluții, echipamente și servicii specifice industriei, experți în domeniu.

Înscrierea la eveniment se va face prin completarea formularului de înregistrare, disponibil pe site-ul BusinessMark și trimiterea acestuia la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Evenimentul “Romanian Food & Agribusiness Conference 2017” este organizat de BusinessMark alături de: CEC Bank, Wise Finance Solutions, Camera Franceză de Comerț și Industrie în România (CCIFER) și Plantăm fapte bune în România. Partenerii media ai conferinței sunt: AGERPRES, NewMoney, Agrias.ro, Știriagricole.ro, Lumea Satului, Lumea Satului TV, AGROAZI.RO, AGROstandard.ro, Sănătatea Plantelor, Business24, Ziare.com, Financiarul.ro, Financial Market, Curierul Național, MoneyBuzz, Property Buzz, PortalManagement, Startups.ro, Gazetadeștiri, Cluj Business, Roportal, Administratie.ro, Rbeconnect, PRBox, FinZoom.ro, Manager Express, Jurnalul de Afaceri, Vox Capital, Chalbert, Debizz, Bucuresteni.ro, Calendar Evenimente, MediaRabbit, MLM News, Energynomics, Revista Valoarea, Global Manager, Transilvania Business, Roportal.

Despre BusinessMark

BusinessMark este o companie ce oferă servicii integrate de B2B și pune la dispoziția clienților săi modele de dezvoltare complexe cu scopul de a-i conecta în mod direct cu mediul de afaceri și de a crea oportunități de parteneriat strategic. Atât prin organizarea de evenimente business, cât și prin serviciile de B2B Public Relations. BusinessMark își propune să vină în întâmpinarea partenerilor săi cu strategii de comunicare și promovare centrate pe business matchmaking și crearea de oportunități de dezvoltare.

Daniel Botănoiu despre prioritățile agriculturii românești în 2018

În această perioadă a anului, ministerele au început să își calibreze bugetele pentru anul viitor, în funcție de programele pe care doresc să le lanseze sau să le susțină. Dl Daniel Botănoiu, ministru secretar de stat la Ministerul Agriculturii, a avut amabilitatea de a prezenta pentru cititorii revistei Lumea Satului principalele programe care vor fi desfășurate în sprijinul agricultorilor din România.

Programul pentru suine, adaptat la normele UE

prioritatile agriculturii porci

În domeniul susținerii crescătorilor de suine, proiectul inițial de program, care prevedea o primă de 10.000 de euro pentru fiecare 200 de capete produse, a fost criticat de către Uniunea Europeană. Pentru a-l face să fie în acord cu normele comunitare au trebuit modificate mai multe prevederi. La ora actuală, proiectul este depus la Parlament. Așa cum arată acum, susține investițiile în domeniul creșterii suinelor, mai ales în direcția producției de material reproducător. Ideea este să nu mai fie nevoie să achiziționăm din străinătate marea majoritate a grăsunilor, așa cum se întâmplă acum, și, astfel, să realizăm niște economii. În domeniul producției de suine există trei categorii de producători: unii care produc numai material genetic, unii care produc genetică pentru a-i îngrășa în fermele proprii și alții care cumpără genetică, respectiv grăsuni, pentru a-i îngrășa. Proiectul de lege se adresează tuturor acestor categorii de producători, indiferent de mărimea lor. Am avut în vedere faptul că anual România importă produse din carne de porc, carne de porc sau grăsuni în valoare de 350 milioane de euro. Noi trebuia să facem ceva pentru ca acești bani să rămână în țară. Aceste dezechilibre în balanța comercială înseamnă, concret, activități mai reduse în România, locuri de muncă mai puține și, în final, o abandonare a activităților din alte domenii, pentru că sectorul alimentar are prioritate.

Programe separate pentru avicultură și acvacultură

prioritatile agriculturii avicultura

Un program similar am pregătit și pentru avicultură, iar un altul pentru acvacultură, cu referire directă la piscicultură. La ora actuală România importă foarte mult pește și dorim să acoperim acest deficit. În trecut, în România peștele era nelipsit, nu ca acum, doar în momentele în care ținem post.

Ca să putem susține aceste trei programe pe care le-am pomenit, ținând cont de toate implicările lor bugetare și în balanța comercială, avem în vedere și alte programe, de stimulare a exporturilor de carne de ovine, de exemplu, dar pe care nu le-am discutat încă nici cu asociațiile de producători, nici la nivelul factorilor de decizie.

Însă, ceea ce este important de știut este că, în paralel cu programul acesta de dezvoltare a sectorului suinelor, avem un alt program special pentru Mangalița și Bazna. Acest program este separat și se adresează celor din mediul rural care vor să crească astfel de animale, în așa fel încât să putem asigura necesarul de carne de care companiile care se ocupă de procesare au nevoie. Concret, programul pentru Bazna și Mangalița oferă sprijin pentru investiție și pentru popularea fermelor cu grăsuni din aceste rase tradiționale.

Un alt program special avem pentru Bălțata Românească și pentru Brună, în domeniul taurinelor, astfel încât să putem păstra și dezvolta aceste rase. În perioada următoare intenționăm să stimulăm în acest scop Institutul de la Arad, unde există un nucleu de rasă extraordinar de bun. Nu este un secret că deja am identificat sursele de finanțare, iar în perioada următoare vom plăti aproximativ 4,5 milioane de lei ca să-i ajutăm.

prioritatile agriculturii botanoiu

Lâna, roșiile și cerealele, la fel de importante

Pentru toate aceste programe noi am prevăzut finanțările în bugetul viitor. La aceste programe se mai adaugă capacitățile de depozitare, respectiv cele opt centre pentru preluarea lânii. Intenționăm ca tot ceea ce se colectează în teritoriu să ajungă la aceste centre mari. Dorim ca ele să fie dotate, în funcție de interesul investitorilor, cu centre de spălare, cu instalații de tors. Practic, să reparăm ce s-a stricat, pentru că un pulover de lână, un costum de lână sunt o minune pe tine.

Or noi purtăm acum tot felul de materiale de proastă calitate. Încercăm să readucem filaturile, care să producă firele necesare industriei de covoare și celei de țesături.

Programul „Tomate Românești“, prima etapă a fost un succes. Suntem foarte atenți și la etapa a doua. Evident că este abia primul an și a trebuit să mai ajustăm. Am încercat să mergem la maximum cu solicitările consumatorilor, care au cerut roșii românești și în perioade mai dificile, îmbinate cu ceea ce pot obține producătorii. Eu am susținut întotdeauna că produsele obținute în sectorul agricol românesc au o calitate extraordinară. Aceasta este rezultatul condițiilor pedoclimatice, combinate cu respectul pe care agricultorul român îl are față de munca lui deoarece el nu poluează precum alții.

Subvențiile plătite la timp = 10% din valoare, plus în buzunarul fermierilor

Foarte importantă pentru noi este plata avansului la subvenții, pentru că oamenii așteaptă și au nevoie. În cazul cerealelor, de exemplu, nu există niște prețuri extraordinare, cine știe ce cereri pentru export, căci este o oarecare suficiență a pieței. În consecință, oamenii au nevoie de bani ca să-și achiziționeze inputurile pentru producția anului următor. Indiferent ce s-ar spune, sigur că le vor cumpăra mai ieftin dacă le plătesc acum decât dacă le plătesc la producția anului viitor. Din acest motiv, faptul că plătim subvențiile la timp înseamnă, cum am mai discutat, o econo­mie de cel puțin 10%, în termeni concreți, ceea ce înseamnă mult. Acești bani, în loc să meargă în buzunarul băncilor, rămân în buzunarul fermierilor.

Un alt program fundamental este axat pe miere. În școli, toți elevii între 6 și 14 ani, indiferent că sunt în învățământul de stat sau cel privat, vor primi câte un borcan de 350 grame de miere.

Peste 1.400.000 de copii vor merge cu câte un borcan de miere acasă. Acolo mănâncă și mama, și tata, și frații și descoperă calitățile acestui aliment. Așa transmitem următorul mesaj: „Avem alternativă pentru zahăr!“. Astfel încercăm să determinăm aducerea mierii din arealurile respective în atenție și crearea unei culturi a consumului de miere, care este un aliment deosebit de complex și sănătos. Să nu uităm că asistăm la o explozie a cazurilor de diabet și obezitate, inclusiv la copii, cauzate și de consumul excesiv de zahăr.

Fără apă, tehnologia e aproape degeaba

prioritatile agriculturii irigatii

Un alt program, deosebit de important și care a intrat în linie dreaptă, este cel referitor la irigații. A trebuit să trecem prin furcile caudine ale programelor de achiziții conforme normelor europene, dar am reușit. Acum intră în execuție cele 40 de amenajări despre care am discutat, cu proiectele respective, cu tot ce implică ele. Demararea lor este programată acum, la sfârșitul lunii octombrie. Anul următor veți vedea un șantier imens în ceea ce privește decolmatările, dotarea cu pompe, etc. Ceea ce am promis începe să ajungă la maturitate. În același timp, nu am renunțat la desecări. Avem în vedere pentru irigații două milioane de hectare, dar pentru desecări avem șase milioane. Am reușit să facem un lucru minunat prin acest program de irigații cu finanțare separată și am lăsat separat corectarea eroziunii solului și desecările. Nu uitați că anul acesta este pentru prima oară din 1989 încoace când aproape o Dunăre am dus-o în teritoriu, am băgat-o pe canale. 1.300 km în teritoriu, unde apa a fost băgată pe canale interioare, este foarte mult. Și toată această apă este gratuită. Sigur că avem de lucru, trebuie să convingem în continuare fermierii să se asocieze în organizații, trebuie să îi ajutăm cumva să își ia echipamente de aplicare a apei. Sigur că trebuie să facă și fermierii eforturi, pentru că toată această apă o iei cu pompa. Costurile sunt zero pentru apa adusă la loc, iar noi suntem încântați ca fermierul să o folosească. Dacă o folosește, face o producție mai bună, care se înregistrează și înseamnă colectări de taxe, de impozite, de TVA. Până la urmă, apa este factorul cel mai limitativ al producției, pentru că poți să ai cele mai bune tehnologii și cei mai noi hibrizi, dacă nu ai apă câtă trebuie și atunci când trebuie, degeaba le ai.

Trebuie să oprim muntele să o ia la vale!

prioritatile agriculturii alunecari teren

Pe lângă acestea, cercetarea este foarte importantă. Am prevăzut 100 de milioane de euro pentru cercetare. Vrem să transferăm Institutul de la Buzău în subordinea Ministerului, ca să putem produce semințe de legume. Am transferat Institutul Palas, din Constanța. Considerăm important ca liceele agricole să treacă în subordinea Ministerului Agriculturii, ca să putem crea un curriculum corect, în parteneriat cu fermierii. Ei să ne spună: „Îmi trebuie zece tractoriști, doi combinieri ș.a.m.d.“. Acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le facem și cu o administrare bună. Cu aceste licee intenționăm să-i stimulăm și să-i fixăm pe tineri în mediul rural pentru că, odată ce au plecat de la sat, nu se mai întorc. E fenomenul de migrație, în special din zonele montane, în care avem un alt program, de un miliard de euro, separat de Programul Național de Dezvoltare Rurală, care duce la dezrădăcinarea oamenilor. Muntele o ia la vale! Exact asta trebuie să oprim!

Acestea sunt nevoile agriculturii românești, pe care am încercat să le trec în revistă, și prioritățile noastre. Noi trebuie să avem grijă și de cei mici, și de cei mari. O măsură care îi vizează deopotrivă și pe unii și pe ceilalți, este scăderea, în 2018, a TVA-ului pentru toate produsele și serviciile agricole de la 9% la 5%.

Alexandru GRIGORIEV

Sorin Dobrotă, director executiv Apan Agriculture: Agricultura românească este și va fi mulți ani de acum încolo într-o permanentă dezvoltare

Apan Agriculture va participa și anul acesta la Târgul AGRALIM Iași.

Suntem importator al brand-ului McCormick și încurajăm fermierii diin această zonă a țării să investească într-un tractor simplu, robust, prietenos, tractor ce poate fi achiziționat și cu proiecte europene. Pe lângă tractoare, vom fi prezenți și cu alte brand-uri consacrate în piața utilajelor agricole din România: Faresin – încărcătoare telescopice, Quivogne – pregătirea solului, Agrex – instalații profesionale de fertilizat, Kerner – semanat și pregătirea solului, Enorossi – prese, cositori, încărcătoare.

Orice client este unic! Drept urmare, serviciile de finanțare pe care le oferim clienților se pliază pe specificul fiecărei activități, pe potențialul și capacitatea de plată a fiecăruia. Avem o relație excelentă cu toți finanțatorii din această piață și împreună cu aceștia găsim mereu soluția optimă pentru fiecare fermier.

MAI MULTE DETALII PE WWW.AGRI-EVENTS.RO

Gheorghe Alexandru, fermier: “Irigațiile și consultanța, două dintre necesitățile agriculturii românești”

Gheorghe Alexandru este unul dintre cei mai cunoscuți fermieri din sudul țării, iar acest lucru se întâmplă atât datorită performanțelor agricole, cât și implicării acestuia în diverse proiecte care vizează dezvoltarea agriculturii. Lucrează 3.400 ha în județele Ialomița și Călărași, este membru LAPAR și, întrebat care ar fi sugestiile pentru ca agricultura țării noastre să devină tot mai performantă, fermierul a punctat trei idei principale de care ar trebui să țină cont autoritățile.

Sistemul de irigații

În primul rând, acesta a menționat refacerea sistemului de irigații, dar într-o altă manieră față de cum s-a intenționat până acum. „În ceea ce ne privește pe noi, fermierii, cred că am avea nevoie de sprijin să refacem sistemul de irigații, dar nu începând de la coadă la cap, așa cum s-a procedat. Și vă dau un exemplu: fac parte dintr-o organizație a utilizatorilor de apă și am avut un ajutor nerambursabil pentru repararea sistemului de irigații în valoare de 1 milion de euro pentru vreo 2.000 și ceva de hectare. Am făcut proiectul și am cheltuit o grămadă de bani, am încheiat contractul de finanțare, practic înainte de a începe lucrările și de a primi banii. Numai că hârtiile pentru proiect au durat aproximativ jumătate de an, iar în acest timp aducțiunea de la Dunăre și până la noi a fost devalizată. Deci am făcut un proiect, am cheltuit niște bani, dar fără să mai putem beneficia de acele fonduri, pentru că am fost nevoiți să renunțăm la el. Dar, privind înapoi, cred că a fost decizia corectă pentru că nu s-a mai întâmplat nimic în această privință. Iar când se vorbește de repunerea în funcțiune a sistemului de irigații sau de vreun fel de ajutor privind această problemă ar trebui început cu aducțiunea, cu infrastructura principală a sistemului, pentru că eu ca fermier, dacă aș vedea apa la ușa stației de pompare, cu certitudine m-aș apuca și mi-aș repara singur-sin­gurel rețeaua interioară și până la urmă cred că ar fi obligația mea să o fac. Însă aș face acest lucru dacă aș avea garanția că apa o voi avea la dispoziție în fiecare an. Și, mai mult decât atât, să am siguranța că este de calitate, adusă prin canale bine făcute, betonate și nu de pământ. Drept pentru care nu mai am de gând să mă apuc să modernizez până nu văd canalele betonate. Și eu cred că nu o să mă apuc niciodată, pentru că nu o să le văd!“, a punctat fermierul.

„Fermierii, la mâna altora“

Simplificarea procedurilor pentru accesarea fondurilor europene a fost un alt subiect despre care fermierul din județul Ialomița consideră că autoritățile ar trebui să intervină. Și nu este vorba doar despre birocrație, ci și despre persoanele care se ocupă în acest moment de consultanța în domeniu. „Cred că documentația pentru obținerea fondurilor europene este foarte laborioasă. Eu am lucrat la 2 proiecte de-a lungul timpului, unul pentru cultură mare și altul de irigații, deja amintit, alături de un om cu un caracter deosebit, domnul Chiosea, dar în general pe piața asta sunt multe persoane mai puțin oneste, care fac proiectele doar ca să ia banii fermierilor, fără să vadă dacă se și finalizează proiectul! De aceea mă gândesc că cine stabilește condițiile de accesare a fondurilor ar trebui să realizeze o reglementare despre ce trebuie să facă consultantul, ar trebui să întocmească un fel de chestionar pe care potențialul beneficiar să-l completeze. Dar ar fi necesar ca acest chestionar să poată fi completat de oricine și fiecare să se poată verifica ușor dacă are sau nu punctaj și apoi să-și vadă de treabă. Altfel fermierii sunt la mâna altora“, a mai adăugat Gheorghe Alexandru.

Sprijin pentru mediul rural

Nici persoanele din mediul rural nu au fost uitate. Mai mult decât atât, agricultorul a sugerat ca în fiecare sat să existe o persoană desemnată care să îi îndrume pe gospodari, astfel încât să poată deveni fermieri, dar și o cultură emblemă, așa cum de pildă se întâmplă la Matca. „Pentru locuitorii satelor ar trebui să facă cineva ceva, pentru că mulți sunt numiți fermieri, dar nu mai sunt așa. Ar putea fi, în cazul în care cineva s-ar ocupa să-i învețe cum să facă producție horticolă. Eu cred că aceasta nu se poate face în ferme foarte mari și nu-și găsește locul într-o astfel de exploatație, dar în cele de câteva hectare ar fi cel mai potrivit sector. De aceea spun că cineva ar trebui să-i îndrume, să-i ajute cu bani și mă refer la angajați ai statului care ar putea să se ocupe de acest lucru. Să repartizeze câte un om în câte un sat sau comună, bineînțeles ținând cont de competențele pe care le are fiecare. Și vă dau un exemplu: la Matca se vede din satelit câte solarii sunt, deci se poate face agricultură de performanță și la nivelul gospodăriilor!“, a conchis agricultorul.

Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 6-7

Ziua Câmpului din Insula Mare a Brăilei, o manifestare emblematică pentru agricultura românească

De 16 ani în Insula Mare a Brăilei se organizează Ziua Câmpului, un eveniment ce reunește fermieri din toată țara, specialiști, cercetători, cadre didactice universitare, distribuitori de inputuri și utilaje agricole, reprezentanți ai diverselor instituții ale statului și chiar tineri, viitori agricultori ai țării. Și în acest an, încă de la primele ore ale dimineții, invitații își așteptau nerăbdători rândul la bac pentru a traversa Dunărea. Unii erau la prima experiență, alții au făcut o tradiție din a vizita INSULA cu astfel de prilejuri, dornici să afle noutăţile tehnice şi tehnologice din această uriaşă exploataţie agricolă, rezultatele muncii specialiștilor de la Agricost.

Iar așteptările le-au fost confirmate deoarece s-a dovedit încă o dată că agricultura practicată aici este la un nivel superior față de multe alte ferme din țară și chiar de la nivel european, după cum spuneau unii dintre participanți.

Informații de actualitate în 7 ateliere

Odată ajunși pe Insulă, invitații au fost organizaţi în grupuri pentru a vizita pe rând cele şapte ateliere unde erau așteptați de specialiștii Agricost, DuPont și Pioneer, dornici să ofere cât mai multe informaţii despre fiecare cultură, tehnologia aplicată, insistând mai ales pe noutățile din acest an. De punctat este faptul că, din cele 58.000 de ha cât lucrează Agricost, pe 70% din suprafață produsele de protecția plantelor sunt din portofoliul DuPont, în timp ce majoritatea culturilor sunt înființate cu hibrizi Pioneer. „Ne aflăm la cea de a XVI-a ediție, iar participarea a fost din nou mai mare decât ne așteptam – ne spune preşedintele Consiliului de Administraţie al AGRICOST, dr. ing. Lucian Buzdugan. Programasem 1.200 de persoane, dar au fost peste 1.500. A fost o zi frumoasă, vremea a ținut cu noi, iar participanții au fost extrem de interesați de tot ceea ce facem noi aici. Am avut în total 7 ateliere, 5 legate de culturi și 2 legate de mașinile agricole și stația de dedurizare a apei. Trebuie să spun că la fiecare s-au prezentat doar noutățile, printre care aprofundarea lucrărilor minime ale solului, respectiv utilizarea semănătorii care seamănă direct, ocazie cu care se execută pregătirea patului germinativ, administrarea îngrășămintelor, introducerea semințelor, tasarea, deci toate lucrările într-o singură trecere.“

Prima oprire a fost la ferma Filipoiu, acolo unde a fost prezentat porumbul. Cultura a fost înființată cu hibridul P 1114, având ca plantă premergătoare grâul. Noutatea din acest an a fost schimbarea distanței de semănat. Astfel distanța dintre rânduri a fost redusă de la 70 de cm la 50 cm, iar între plante de la 19 cm la 27 cm. „Pentru că am micșorat distanța între rânduri și am mărit distanța între plante, rezultatul a fost o mai bună optimizare a spațiului de nutriție. În acest fel rădăcinile nu se mai întrepătrund și nici nu mai rămâne spațiu neexplorat. Sigur, acest lucru se poate face cu utilajul Horche pe care noi îl avem“, a punctat Buzdugan.

Noutăți în cultura grâului și a florii-soarelui

Următoarea oprire a fost la ferma Gemenele, în lanul de grâu, acolo unde deja bine-cunoscutul soi românesc Glosa a fost prezentat de domnul ing. Grigore Mocanu. Acesta a specificat faptul că și în cazul acestei culturi au existat noutăți deoarece a fost semănat la 25 cm pentru a forța înfrățirea. Astfel, s-a redus numărul de boabe pe mp și se valorifică mult mai bine spațiul de care dispune fiecare plantă. Este o modalitate prin care costurile de producție scad, solul este mai bine valorificat, iar cultura se dezvoltă bine pe tot parcursul procesului.

Tot în cadrul fermei Gemenele a fost analizată și soia. Soiul PR92B63 a fost alegerea reprezentanților Agricost în acest an. Condițiile climaterice din această primăvară au afectat cultura, unele suprafețe fiind chiar reînsămânțate. Parcela pe care am analizat-o a fost semănată clasic, la 70 de cm, însă de anul viitor acest lucru se va schimba, urmând aceeași schemă ca la porumb, adică micșorarea spațiului la 50 de cm între rânduri cu semănătoarea Focus.

La floarea-soarelui, întreaga suprafață a fost însămânțată cu hibridul P64LE99, un produs din portofoliul Pioneer, care și-a confirmat performanța ani la rând prin producții record. La fel ca și la porumb, a fost păstrată distanța de 50 cm între rânduri, utilizând aceeași semănătoare Focus, care repartizează îngrășământul odată cu semănatul. Rezultatul? O cultură uniformă, bine dezvoltată și, după cum mulți dintre fermieri apreciau, cea mai frumoasă din insulă.

Stația de dedurizare a apei

Tot în categoria noutăților, un alt subiect a fost acela al reducerii dozelor de pesticide.

„Totul a început în toamnă, atunci când am fost în Franța, iar la o fermă viticolă am învățat cum să reduc cantităţile de pesticide. Ei făceau acest lucru prin utilizarea unei ape cu calități deosebite, obținută prin procesul de dedurizare. Știm că apa de aici este foarte dură, depășește pH-ul de 8,3 și din acest motiv am decis să montăm o stație de dedurizare pentru a reduce norma de substanță administrată la hectar cu 15-20%. Investiția se amortizează în câteva luni și suntem foarte mulțumiți de rezultatele obținute până acum“, a mai adăugat dr. ing. Lucian Buzdugan.

Un alt lucru pe care l-au observat mai ales fermierii care vizitaseră și în anii trecuți exploatația a fost înfiin­ţarea perdelelor forestiere de protecție. Am aflat că totul a început în urmă cu 3 ani, atunci când a fost înființat primul km de perdea, în următorul perdeaua s-a extins cu alți 10 km, iar în acest an s-au mai adăugat 70 km. Tot de la domnul Buzdugan am aflat că intenționează ca în fiecare an să înființeze câte 100 km, până când toți cei 1.400 km de canale, cât are IMB-ul, să fie protejați, iar zăpada și gheața să nu mai împiedice apa să curgă. În același timp, perdelele de protecție vor servi drept biomasă pentru uscarea lucernei.

Parteneriat de încredere

La fel ca în ultimii ani, partenerul principal al Agricost în organizarea acestui eveniment, și nu numai, a fost compania DuPont, iar domnul Vasile Iosif, director general, a ținut să facă câteva precizări importante cu privire la ceea ce înseamnă Insula Mare a Brăilei în sectorul agricol românesc, dar să şi prezinte noile produse aplicate aici: „Toți cei care aud de Agricost – Insula Mare a Brăilei automat se gândesc că este cea mai mare exploatație agricolă la nivel național și european. Este un adevărat miracol, unul făcut de specialiștii români în frunte cu domnul Lucian Buzdugan. Când acesta a venit în Insulă, aici era un paradis al buruienilor, iar astăzi este paradisul producțiilor performante, al protejării mediului înconjurător și sunt extrem de încântat de faptul că DuPont și Insula Mare a Brăilei au o colaborare care nu se concretizează numai prin tehnologii și produse, ci și pe protecția mediului și a faunei. Mai mult decât atât, în acest an am lansat un nou erbicid pentru cultura de cereale păioase numit Tripali. De anul viitor vom avea alte două produse noi, Treoris și Cielex, noi fungicide care au fost prezentate în câmp și acționează nemaipomenit.“

Prezentă la eveniment, Maria Cîrjă, director de marketing DuPont Pioneer România și Republica Moldova, a afirmat: „Acest eveniment a devenit unul emblematic pentru DuPont Pioneer și cred că nu numai pentru noi a devenit o tradiție, ci și pentru mulți fermieri din România care își doresc să afle lucruri noi de la specialiștii Agricost. Hibrizii Pioneer se întind pe majoritatea suprafeţelor din Insulă și pot spune că acest lucru se întâmplă din mai multe motive: performanțele productive ale acestor hibrizi și adapta­bilitatea extraordinară pentru această zonă și nu numai. Insula Mare a Brăilei este o emblemă unde produsele noastre, cultivate de mâinile acestor specialiști, care aplică tehnologie de înaltă clasă, performează și chiar oferă vârfuri de producție. De exemplu, anul trecut, hibridul P1535 a obținut recordul de 20 de tone/ha, iar la floarea-soarelui producțiile obținute cu hibridul P64LE99, un hibrid care ocupă toată suprafața cultivată cu floarea-soarelui aici, sunt în fiecare an de peste 5 tone/ha.“

După vizionarea culturilor, în programul agricul­torilor a urmat vizitarea stației de procesare lucernă, a parcului de maşini agricole, dar și a stației de dedurizare a apei, iar mai apoi toți cei peste 1.500 de participanți au fost invitați „la umbră“ pentru a asculta concluziile și a adresa întrebări.

Primul care a luat cuvântul a fost chiar administratorul AGRICOST, domnul Constantin Duluțe: „Experiența este o școală unde lecțiile au un cost foarte ridicat. Și noi am avut de luat lecții în Insula Mare a Brăilei, care ne-au ajutat să ne perfecționăm și să ajungem la acest nivel pe care, dumneavoastră astăzi, ați avut posibilitatea să-l vedeți. În primul rând, fără investiții nu putem avea progres, fără un management performant nu putem avea rezultate și fără o forță de muncă calificată nu putem avea performanță. De aceea, din politica firmei nu lipseşte ideea de a investi în continuare atât în tehnologia agricolă, cât și în sistemul de irigații din Insula Mare a Brăilei. (…) În ceea ce privește forța de muncă, încă de la început am investit și continuăm să facem acest lucru în pregătirea operatorilor care lucrează pe utilaje moderne, pe care dumneavoastră le-ați văzut, în așa fel încât să obținem maximum de productivitate și, nu în ultimul rând, să putem asigura acestor lucrători venituri din ce în ce mai ridicate.“

Ce spun participanții

Interesul de a participa la acest eveniment este în creștere în fiecare an, iar acest lucru se întâmplă din simplul motiv ce justifică şi proverbul „Omul cât trăiește învață!“ Printre numeroșii agricultori și specialiști din domeniu, în acest an au fost prezenți studenți și elevi ce studiază agricultura în Brăila, iar după cum spunea domnul Buzdugan, „invitarea lor aici a fost un gest care i-a impresionat și care i-a făcut să conștientizeze că a fi agricultor este un lucru nemaipomenit. Misiunea lor poate fi la egalitate cu cea a medicilor, pentru că, lucrând pământul, trebuie să aibă grijă de sănătatea oamenilor și să le asigure hrana de 3 ori pe zi“.

Prezentă la eveniment, Alina Crețu, director executiv al Asociației Producătorilor de Porumb din România (APPR), a mărturisit că pentru prima oară a vizitat Insula Mare a Brăilei în anul 2004, atunci când și-a început activitatea profesională, iar de atunci și până în prezent a observat evoluția acestei exploatații agricole: „Din acel moment multe lucruri s-au schimbat, iar agricultura românească a căpătat o altă față când am intrat în UE, dar desigur, aș putea spune că integrarea Insulei Mari a Brăilei începuse dinainte. Iar acest eveniment este unul de referință pentru fermierii români și ei participă în număr foarte mare la această manifestare pentru că aici se face agricultură de performanță şi au ce învăţa. Pentru noi, ca organizație, Ziua Câmpului este încă un punct de reper pentru că avem o colaborare strânsă cu Agricost, iar testarea care se face aici, și ceea ce noi încercăm să facem în cadrul APPR, este de fapt o verigă între cercetarea fundamentală și fermieri.“

Un alt participant, Daniel Florici, tânăr fermier din județul Iași, a apreciat în mod deosebit lanurile de floarea-soarelui, care, după cum preciza, arată impecabil. „Este a doua oară când vin la acest eveniment, dar pot spune că este una nouă chiar dacă am mai fost prezent și anul trecut. Spun acest lucru pentru că, de la an la an, specialiștii de aici schimbă foarte multe lucruri, aplică tehnologie de ultimă oră și fac investiții. Aici avem mereu câte ceva de învățat, pot spune că este un etalon de unde poți trage concluzii și poți observa ceea ce poți aplica în propria fermă. În acest an m-a impresionat cultura de floarea-soarelui, care este uniformă, bine dezvoltată, iar tehnologia aplicată denotă că într-adevăr IMB este un centru de excelență pentru agricultură“, a punctat fermierul ieșean.

Chiar dacă este un fermier bine-cunoscut în lumea agricolă, vicepreședintele LAPAR, Gheorghe Albu, a fost prezent în acest an pentru prima oară în Insula Mare a Brăilei, un dezavantaj care a devenit avantaj, după cum ne-a explicat: „Spre rușinea mea, sunt la prima participare, dar pot spune că am rămas impresionat, însă dezavantajul că abia acum am venit pentru prima dată este de fapt un avantaj personal că observ acum aceste momente de puritate și performanță. Am avut cu toții ocazia să primim o lecție de la echipa domnului Buzdugan, pentru că, după cum vedeți în ultima perioadă, schimbările climatice ne fac mari probleme la nivel de fermă, de aceea cred că specialiștii care au soluții fac bine că ne împărtășesc din experiențele lor. Mi-a plăcut în mod deosebit faptul că cei prezenți aici au acordat atenție celor expuse în cadrul fiecărui atelier, și-au luat notițe, chiar și eu am făcut acest lucru și abia aștept să ajung în fermă să aplic unele dintre aceste experienţe. În ceea ce privește culturile, pot să vă spun că există probleme pentru că Insula are un specific aparte, știm că suprafața provine din desecări, iar structura solului este alta față de cea pe care o avem noi în Dobrogea, de exemplu. Din cauza excesului de umiditate, ei au întors aproape 6.000 de hectare de culturi în acest an, deci sunt multe probleme, să nu ni se pară că aici este raiul agriculturii și lucrurile se realizează foarte ușor. De aceea spun că doar niște persoane responsabile, specialişti de înaltă clasă, pot să rezolve această problemă specifică unor asemenea terenuri“, a conchis vicepreședintele LAPAR.

GALERIE FOTO


 

Și în acest an, evenimentul organizat de Agricost, DuPont și Pioneer s-a ridicat la nivelul așteptărilor, inclusiv ale ministrului Agriculturii, care, deși a fost prezent în Insulă, nu a reușit să participe la întreaga manifestare din cauza situației iscate la nivel politic.

Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 6-9

Maria Cîrjă și Gabriela Rizescu - două dintre femeile de succes din agricultura românească

În luna martie, femeile sunt sărbătorite, apreciate și...recompensate cu premii. În cadrul evenimentului intitulat Gala Femeilor de Succes din Marketing, atât Maria Cîrjă – director de marketing DuPont Pioneer România și Republica Moldova, cât și Gabriela Rizescu – director de marketing Alcedo au fost premiate pentru cotribuiția adusă sectorului agricol din țara noastră.

Maria Cîrjă își desfășoară activitatea în cadrul companiei Pioneer de 10 ani, iar performanțele pe care le-a înregistrat an de an, o creștere procentuală constantă de 15%, reprezintă rezultate campaniilor de promovare pe care le-a implementat.

“Mulți consideră faptul că agricultura este un segment specific bărbaților, dar nu este așa. Ca în orice alt domeniu în care predomină bărbații, și în agricultură femeile pot fi de succes. Și am să vă spun o povestioară: în clasa a V-a fetița mea venea acasă numai cu note de 10, evident am felicitat-o și i-am spus că o iubesc. Răspunsul ei a fost: mama, și eu mă iubesc! Asemeni ei, aș putea spune că și eu mă iubesc pentru tot ceea ce am realizat în acești ani la Pioneer România și consider, fără doar și poate, faptul că meseria de agricultor este una dintre cele mai nobile meserii din lume”, a declarat Maria Cârjă în cadrul evenimentului.

Gabriela Rizescu își desfășoară activitatea în cadrul companiei Alcedo de 20 ani, a contribuit la dezoltarea pieței de produse pentru protecția plantelor și consideră că fermierul român de astăzi este unul din ce în ce mai iscusit.

“Aș vrea să împărtășesc cu dumneavoastră câte ceva din experiența mea de manager. Nu de puține ori am participat la discuția în care femeile sunt comparate cu bărbații și tot așa. Cred că până la urmă cine își face treaba bine, acela este cel mai bun. Mă bucur să particip la un astfel de eveniment în cadrul căreia am ocazia să văd doamne care își fac treaba bine și țin să le felicit pentru acest lucru”, a specificat Gabriela Rizescu.

  • Publicat în Social

Cultura de soia, „Cenușăreasa“ agriculturii românești

În urmă cu zeci de ani, regimul comunist își făcuse din cultivarea soiei o adevărată ambiție pentru că „oamenii de știință“ ai regimului considerau soia un aliment foarte sănătos care poate înlocui cu succes chiar și carnea, care în proporție de peste 90% mergea la export. Într-un fel, în acele vremuri românii urau trei plante – năutul (înlocuitor de cafea), uleiul de rapiță comestibil (folosit în industrie) și... soia (folosită ca înlocuitor de carne în mezeluri). După 1989, românii au observat un lucru cel puțin ciudat pentru ei... Occidentalii consumau produse din soia „la greu“ și o considerau un înlocuitor minunat pentru orice tip de aliment, de la carne la dulciuri. Dragoș Dima, director regional al organizației Danube Soya, ne explică într-un interviu acordat revistei Lumea Satului care mai este situația culturilor de soia pe plaiurile mioritice.

– Este corect dacă afirmăm că soia este „Cenușăreasa“ agriculturii românești, gândind mai ales în perspectiva ultimilor 25 de ani?

– Cu siguranță că este adevărat, dar nu numai din perspectiva agriculturii românești, ci și a celei euro­pene pentru că soia a ajuns să fie o cultură neglijată în ultimii zeci de ani atât în România cât și în marea parte a țărilor europene. Sigur că, pe vremea regimului comunist, soia a avut un impact deosebit, mai ales în anii ’80. Și asta pentru că reprezenta o sursă alternativă de proteină față de proteina din carne. De aceea, în acea perioadă în România erau cultivate peste 600.000 ha cu soia. Sigur, din cauza tehnologiilor primitive, producțiile erau mai mici, dar pe o întindere foarte mare. Acum, cu noile programe introduse de autorități, și mă refer aici la plățile cuplate dar și la contribuția Danube Soya pentru crearea de noi programe, suprafețele au început să crească ușor. Chiar dacă nu avem acum cifre oficiale, după calculele mele anul acesta au fost însămânțate cu soia circa 125.000 ha, de unde probabil că vor fi recoltate între 105.000 și 110.000 ha.

– Vorbiți de culturi soia „normale“ sau de cele modificate genetic?

– Da, vorbesc de culturile clasice deoarece cele modificate genetic nu sunt permise în Uniunea Europeană. Trebuie totuși să subliniez că România nu este singura țară care a înregistrat o evoluție volatilă a culturii de soia. În Bulgaria, de exemplu, în perioada comunismului, țara vecină era o mare cultivatoare de soia. După ’89 culturile au intrat într-un puternic declin, iar în ultimii 10 ani suprafața cultivată cu soia din Bulgaria n-a trecut de 1.500-2.000 ha. De-abia în ultimul an suprafața cultivată în Bulgaria a ajuns la 35.000 ha. Se întâmplă acest fenomen din cauza politicilor europene de ecologizare a activităților agricole prin introducerea conceptului de „zonă înverzită“ de pe lângă marile culturi.

– Să înțeleg de aici că, de fapt, în întreaga UE culturile de soia sunt în declin... De ce?

– Din rațiuni istorice... În anii ’80, când s-a semnat Acordul General de Taxe și Tarife între Piața Comună europeană și Statele Unite, au existat mai multe disensiuni în ceea ce privește subvențiile pentru anumite culturi, soia fiind una dintre ele. În plus, pentru oleaginoase – categorie unde intră și soia, s-a impus o limită de suprafață pentru acordarea de subvenții. Înainte de încheierea acordului cu SUA în Europa, în care Piața Comună avea atunci 15 membri, se cultivau atunci peste 5 milioane ha cu soia. Aceeași suprafață se cultivă și acum, dar în condițiile în care UE are în componență 28 de state membre. De aceea Comisia Europeană nu putea să vină cu programe de susținere pe termen lung pentru că, de la an la an, nimeni nu știa cum va evolua suprafața cultivată cu soia. Drept urmare, soia a rămas undeva „în adormire“, de aceea ca materie primă este extraordinar de deficitară în UE. Și asta în condițiile în care țările UE consumă pe an aproximativ 40 de milioane de tone echivalent boabe, din care 95% îl reprezintă importurile.

– Din ce țări provin aceste importuri?

– Din SUA, Canada, Brazilia, Argentina, India și, mai nou, din Ucraina. De aceea putem spune că în Europa, fie că este vorba de soia pentru furaj sau de soia pentru industria alimentară, reprezintă o problemă și de securitate alimentară, și de siguranță alimentară.

– Să înțelegem că este mai rentabil să imporți soia decât s-o cultivi?

– Da. Și s-a ajuns în această situație pentru că cei care utilizează soia nu au avut și nu au nicio altă alternativă decât importul. Iar proiectul pe care-l reprezint, Danube Soya, tocmai asta își propune, și anume creșterea suprafeței cultivate cu soia în zona cea mai favorabilă din Europa – bazinul Dunării.

– În acest caz, România are cel mai mare potențial ca suprafață pentru culturile de soia...

– Așa este. Dintre țările membre UE, România ar avea cel mai mare potențial... Potrivit unui studiu al Academiei de Științe Agricole și Silvice, România are un potențial de minimum 700.000 ha cultivabile cu soia. Dar sunt și voci din piață care susțin că în România pot fi cultivate și un milion de hectare. Dacă am avea un milion de hectare cultivate cu soia, cu o producție medie de două tone la hectar, România ar furniza în piață 2 milioane de tone, iar asta înseamnă aproape jumătate din soia folosită pentru industria alimentară. Vorbim aici de soia nemodificată genetic și certificată.

– Dacă un fermier s-ar hotărî să cultive soia, în loc de cerealele pe care le cultivă de ani, ce ar trebui să știe? Este soia pretențioasă, este rentabilă?

– Soia este o cultură destul de pretențioasă, dar nu singura cultură agricolă pretențioasă. Este o plantă mare iubitoare de apă care trebuie bine protejată împotriva buruienilor. Dar, peste toate, soia are un mare avantaj, și anume acela că lasă mult azot în sol. Asta înseamnă că, atunci când va fi rotația culturilor, fermierii au deja un sol bogat în azot, drept urmare ar cheltui mai puțin pe îngrășăminte. În plus, vrejurile de soia pot fi folosite ca furaj pentru anumite specii de animale – oile în special, dar și ca îngrășământ natural când vrejurile se încorporează în sol. Cu alte cuvinte, soia este o plantă foarte versatilă... Să nu uităm că, statistic, soia se regăsește, la nivel mondial, în peste 80.000 de produse alimentare dar și nealimentare – vopsele, produse farmaceutice.

– Se știe că și românii sunt mari amatori de produse alimentare din soia. Paradoxul este că România poate importa soia modificată genetic, dar nu poate cultiva... Care este explicația acestui scurtcircuit?

– La nivelul întregii UE nu există în acest moment niciun soi de soia modificat genetic aprobat. Pentru că aceste culturi modificate genetic trebuie să urmeze o anumită procedură prin Agenția Europeană de Siguranță Alimentară (EFSA), dar pe masa acestei Agenții nu se află în lucru absolut nimic despre soia. Problema e că în acest moment nu există niciun soi de soia modificată genetic care să fie înscris în Catalogul European al Soiurilor. De aceea nici EFSA nu are nimic de aprobat... Iar în aceste condiții este absolut imposibil de cultivat. De consumat, soia modificată genetic poate fi consumată oriunde în UE pentru că aceeași EFSA are de urmat niște proceduri mult mai ușoare în vederea aprobării. Și de aici consumul mare și importurile mari...

Bogdan Panțuru

Viitorul agriculturii româneşti este cooperatist

Cum arată viitorul agriculturii româneşti? Va fi ea bazată pe fermele mici, pe fermele familiale sau pe marile latifundii? Sunt întrebări la care încearcă să dea un răspuns în interviul de mai jos scriitorul şi jurnalistul ştiinţific Alexandru Mironov.

– Domnule Mironov, cineva spunea că satul fără Europa poate exista, dar Europa fără sat, nu... Ce credeţi despre această afirmaţie?

– Exprimarea este frumoasă, dar nu cred că este tocmai adevărată. Şi spun asta pentru că cele mai multe dintre ţările occidentale au sate destul de puţine... Aici, satele sunt foarte rare, populaţia trăieşte mai mult la oraşe. Şi acest lucru se întâmplă pentru că acum în agricultură se lucrează pe suprafeţe mari. Nu mai e nevoie ca ţăranul să stea lângă ogor. Eu cred însă, totodată, că din toate ţările Europei, cele din zona noastră vor continua să fie rurale ba chiar, paradoxal, să fie din ce în ce mai rurale. Cel puţin, românul înţelege că e mult mai bună „iarba verde de acasă“, că viaţa e mai bună, apa mai curată, hrana mai sănătoasă faţă de oraş, unde viaţa e mai haotică. De aceea eu cred în „România rurală 2050“, acest slogan văzându-l ca un altfel de „drapel“ pe care eu l-aş pune în mâinile copiilor şi nepoţilor mei. Cred că atunci, în 2050, cine va avea mâncare va avea putere, pentru că vorbim de o lume de 9,3 miliarde de locuitori şi de o Europă care va avea peste 600 de milioane de oameni. Şi da, în viitor Europa va fi una rurală, dar nu în toate părţile ei... Pentru că acum, în ţări precum Franţa, satele au ajuns un fel de muzee...

– Acum trebuie să ne gândim la faptul că satele, de exemplu, au Internet, iar însăşi noţiunea de „rural“ se schimbă... Omul de la ţară are deschidere către lume prin mijloacele de comunicare...

– După cum bine spunea acad. Drăgănescu, planeta este învelită într-o nouă sferă. O sferă a cunoaşterii... Pe lângă sistemul de comunicaţii de acum, care leagă pe toată lumea cu toată lumea, cred că în viitor fiecare va purta asupra lui un cip de înregistrare şi transmitere a stării de sănătate, a locului unde se află... Întorcându-mă la viaţa de la ţară, cred că va fi mult mai simplu de trăit acolo. Se observă că tot mai multă lume preferă să se mute la sat chiar dacă nu au mai trăit acolo...

– Statisticile spun că, în acest moment, 47 la sută dintre români trăiesc la ţară. Problema e că populaţia României a îmbătrânit – peste 25% din populaţie are peste 60 de ani, iar pentru sat situaţia este mult mai critică pentru că acolo populaţia a îmbătrânit mult mai puternic. De aceea este nevoie de această infuzie de tinereţe...

– Da, este categoric nevoie. Pentru asta trebuie să se facă mari investiţii în învăţământul pentru sănătate. Medicii nu trebuie să mai plece în străinătate... Eu cred că, în cele din urmă, sistemul se va pune la punct şi la noi. Observ că, în ultima vreme, au început să vină tot mai mulţi străini în facultăţile noastre de medicină... Va trebui să mărim numărul de studenţi care să înveţe aici şi să-i folosim în ţară. Iar Ministerul Sănătăţii trebuie să facă ceva pentru că nu e corect ca medicii să înveţe meserie din impozitele pe care noi le plătim şi apoi să plece să muncească în străinătate. Nici nu cred că e corect din partea Occidentului că ne face asta...

– E clar că, indiferent de problemele care vor fi, agricultura va rămâne pentru totdeauna preocuparea celor care locuiesc în rural. Şi s-au tot purtat discuţii intense despre cum ar trebui să fie agricultura României – cu suprafeţe mari, latifundiare sau cu ferme mai mici familiale.

– Eu cred că agricultura cooperatistă este viitorul dincolo de marile moşii care există acum şi care funcţionează foarte bine pe sistemul randamentului. Când mă refer la sistemul cooperatist mă refer, de exemplu, la oamenii din 10-12 comune care îşi duc producţia la un Centru unde aceasta este prelucrată. Iar acest Centru este dotat cu toate facilităţile, de la apă curentă la punct de cercetare. De aceea cred că sistemul cooperatist este inevitabil pentru că altfel agricultorii nu vor reuşi să facă faţă vremurilor...

– Permiteţi să vă completez... În România, plecând de la experienţa comunismului, se confundă cooperativa cu colhozul. Oamenii sunt încă speriaţi, acum şi după 25 de ani. De aceea trebuie să-i lămurim pe tineri că ăsta e viitorul. Dar de câte ori s-a încercat câte ceva apare această teamă ca „nu cumva să-mi pierd pământul“...

– E normal să fie aşa, dacă ne gândim că mulţi ţărani au devenit proprietari de puţin timp. Iar în această chestiune şcoala are un cuvânt greu de spus. Dacă în şcoala românească, la lecţia de educaţie civică, se explică faptul că numai împreună putem rezolva problemele în sensul de a lucra împreună pământul pentru o eficienţă mai mare, atunci lucrurile iau o altă turnură. Asta înseamnă agricultură de mare calitate, singura care poate aduce venituri serioase României, din pământul foarte bun care e aici. Să nu uităm că avem cel mai bun cernoziom din zonă...

– Legat tot de educaţie... Anul trecut am început şcoala fără manuale, am dat cardurile de sănătate fără să avem cititoare de carduri, am construit, la Braşov, o pistă de aeroport, care a costat vreo 25 de milioane de euro, dar am rămas doar cu pista pentru că nu mai avem bani pentru clădirea şi anexele aeroportului. De asemenea, în satul Roma din judeţul Botoşani s-au construit şanţuri de beton, dar au uitat să facă podeţele, iar lumea din sat a rămas izolată. Vă întreb... De ce avem noi, românii, această neşansă să ne dăm, cumva, cu stângu-n dreptu’?

– Pentru că nu există o gândire care să unească. Pentru că la români nu ştie dreapta ce face stânga. Nu se răspunde la întrebarea: „Cine trebuie să facă asta?“. În acest sens, cred că, cel puţin când vine vorba de proiectele mari, cea care trebuie să răspundă la această întrebare este Academia Română. Pentru că aici sunt minţile cele mai luminate pe care le avem. Şi mă refer acum şi la cele 66 de institute de cercetare. Cred că acestora trebuie să le dăm tema, iar ei să răspundă la întrebări. Numai atunci vom ajunge la o omogenizare a acţiunilor.

– Într-adevăr. Observ că la noi există o ruptură periculoasă între politic şi ştiinţă. Spun acest lucru pentru că nu am găsit în niciun program politic o viziune care să construiască România punând la temelia proiectelor oamenii de ştiinţă.

– Eu sper că tragi-comedia care se joacă în politică acum să facă poporul român să zguduie puţin clasa conducătoare. Toţi spun, inclusiv studiile de ultimă oră, că trebuie să facem o infrastructură. Nici grânele nu le poţi transporta bine dacă n-ai drumuri. Trebuie să refacem şi căile ferate... În plus, trebuie să construim şi silozurile de care avem nevoie pentru că depozitarea cerealelor e încă o problemă. Trebuie luate toate problemele pe rând, iar pe primul loc trebuie puse problemele cu adevărat arzătoare pentru ţară.

Gheorghe VERMAN

Multinaţionalele înghit totul. Bătălia pentru ultima redută: agricultura românească

Publicăm în acest număr al revistei prima parte dintr-un interviu dezarmant de sincer cu Piero Francisci, un fermier italian stabilit în România încă din anul 1992, care lucrează pentru investitorii din ţara lui câteva mii de hectare de teren în judeţul Teleorman. În cadrul interviului vom vedea că Piero Francisci a reuşit să radiografieze perfect starea României, dar cu onestitate face şi propuneri pentru ieşirea din situaţia în care ţara noastră se află.

O radiografie sinceră

În România, până de curând, făceau agricultură numai şefii de CAP-uri, statul neavând până în prezent nicio strategie de dezvoltare a acestui sector. Ideea de piaţă liberă în sectorul agricol este o glumă, consideră fermierul, în condiţiile în care toate statele subvenţionează puternic agricultura. Francisci spune că în agricultură deciziile politice fac diferenţa între prosperitate şi sărăcie. Mai mult, fermierul este de părere că, în cel mult cinci ani, vor mai face agricultură doar fermierii care deţin suprafeţe uriaşe de teren, iar noi vom deveni cu toţii angajaţi la multinaţionale. 

– Cum s-a ajuns la decapitalizarea agriculturii până la cota de avarie? 

– Orice activitate care nu realizează profit se decapitalizează. Agricultura României, din perioada postdecembristă până la aderarea la Comunitatea Europeană, era dezastruoasă. Făceau agricultură doar foştii şefi, mai mici sau mai mari, din fostele Cooperative Agricole de Producţie (CAP-uri), din fostele IAS-uri sau foşti lucrători în aceste structuri comuniste, abandonaţi sub clasica lozincă „descurcaţi-vă“ şi care au muncit pământul retrocedat în anul 1991. Zestrea pe care o aveau la dispoziţie era învechită, moştenită de la vechiul regim. Strategiile pentru a folosi agricultura ca pe o locomotivă a dezvoltării durabile a României, pentru multe decenii a lipsit, chiar din anul 1990, şi, din păcate, lipseşte în continuare. Programul SAPARD (de preaderare) şi primii şapte ani de PNDR au adus în lumea agricolă o brumă de capital, care a permis o uşoară ridicare tehnologică, dar în acelaşi timp fără o politică coerentă care să protejeze producătorii, iar această retehnologizare s-a transformat într-o capcană uriaşă.

– Ce se întâmplă în agricultura României astăzi?

– Acum multe unităţi retehnologizate nu produc profit ci doar pierderi, aşa că intră în insolvenţă, opresc activitatea şi tehnologiile rămân fier vechi, fără nicio valoare. Preţurile oferite de piaţă, la toate produsele care provin din agricultură, sunt la maximum 2/3 din preţurile medii din Comunitate Europeană, subvenţiile reprezintă 1/3, dar costurile sunt la fel ca în celelalte ţări europene, în multe situaţii chiar mai mari.

Cu aceste preţuri viciate de furtul uriaş la TVA care se produce la marfa importată, viciate de o putere de cumpărare a cetăţeanului român egală cu 25% din media europeană, agricultura, şi nu doar acest sector, nu are nicio şansă.

Fermierii medii şi mici vor pieri

– Este sănătoasă polarizarea fără precedent dintre fermierii mici şi cei mari? Cum se poate ieşi din această situaţie?

– Răspunsul este simplu: această situaţie, fără o schimbare ideologică, este inevitabilă. Fermierii medii şi mici vor pieri! Diferenţa între costurile variabile şi preţurile primite pe unitatea de produs este atât de mică încât vor rezista doar structurile uriaşe, care au posibilitatea de a face economie de scală. Dar nu observaţi ce s-a întâmplat cu comerţul? Nu vedeţi că hipermarketurile au înghiţit comerţul magazinelor mici? Acesta este mersul! În România, în maximum cinci ani,  agricultura va fi doar pentru cei care deţin suprafeţe uriaşe, de peste 20.000 hectare şi care îşi vor putea vinde cantităţi uriaşe la preţuri minime multinaţionalelor. Acest capitalism sălbatic, aşezat pe ideologia neoliberalistă, fără reguli, fără etică şi fără moralitate, va înlocui comunismul din secolul XX. Vom fi cu toţii „salariaţi“ ai multinaţionalelor, iar cei care s-au născut cu spirit de întreprinzător vor dispărea din societate. Hipercapitaliştii lumii, susţinuţi de guvernanţi corupţi, vor domina în următoarele secole, până când nu se va naşte din slăbiciunile elitei actuale alcătuită de capitalişti şi bancheri un nou „Tiers état“ (stat terţ n.r) care se va revolta, aşa cum s-a întâmplat în Franţa, în anul 1789.

Singura soluţie este implicarea statului. Acesta trebuie să fie cel care promovează eficient şi competitiv munca celor mici şi medii, astfel încât munca lor să fie răsplătită, iar invazia supercapitaliştilor oprită. Altfel, ne paşte un capitalism-comunist care va marca în rău multe generaţii viitoare.

– Când vom ajunge să avem dobânzi subvenţionate ca în Occident şi de ce au reţineri băncile faţă de creditarea agriculturii?

– Orice bancă are obligaţia de face profit chiar dacă este orientată către fermieri, dacă este privată sau de stat. Problema e: cum îl facem? Îl facem din muncă sau din speculaţie, călcând pe cadavre? Şi aceasta depinde de politică, nu de sistemul bancar! Ar trebui să fie politica cea care domină şi în­dreaptă sistemul bancar spre un sector sau altul, în funcţie de un „desen“ strategic, care se naşte din dorinţa de a crea prosperitate. Dar, din păcate, în ultimii 20 de ani s-a întâmplat invers. Lobby-urile, finanţate de sistemul bancar, au obţinut de la guverne şi parlamente slabe şi corupte legi şi reguli care au strivit clasele sociale mijlocii, aruncându-le în sărăcie, şi au polarizat lumea. Cum este posibil ca doar 5% din populaţia mondială să deţină 90% din capitalul şi patrimoniul lumii? Inteligenţa, cunoştinţele şi talentul sunt doar la 5% din populaţie? Ceilalţi 95% sunt toţi nişte proşti?

Soluţia, naţionalizarea sistemului bancar

– Şi totuşi... de ce nu creditează băncile agricultura?

– Băncile nu creditează agricultura pentru că, mai degrabă, creditează comerţul speculativ cu produse agricole. Băncile de astăzi nu sunt instituţii de binefacere, cele private nu au fost niciodată; sunt rechini înfometaţi de profit şi bonusuri, înarmaţi cu cinism! Doar dacă naţionalizăm o parte importantă din sistemul bancar ne putem întoarce la speranţă. Doar dacă sistemul bancar va fi, din nou, o verigă importantă pentru dezvoltare şi prosperitate pentru cei mulţi, nu doar pentru unii! Şi vă asigur că sunt un om de dreapta, dar de dreapta  socială, care stimulează talentele, dar cu respect pentru toţi ceilalţi şi cu dorinţa de a crea prosperitate pentru toţi cei care o merită, prin muncă, şi pentru cei care respectă etica, morala şi legile juste.

– De ce nu se poate garanta un credit cu pământul în România?

– Agricultura românească are o problemă administrativă structurală majoră: unde este pământul şi al cui este, legal vorbind? Fără cadastru, acest activ – „pământul“ – are valoare „ZERO“! În orice stat gajul cel mai preţios este pământul. În România NU! Şi asta deoarece din punct de vedere legal poziţia geografică este nesigură, în lipsa planurilor parcelare recunoscute la OCPI.

Zonele rurale din România, încă în feudalism

– Ne întrebăm: de ce după 25 de ani încă nu avem cadastru?

– Simplu: pentru că arhitectura democraţiei României este aşezată pe această confuzie. În zonele rurale, primarul este stăpân; el este cel care ştie sau se face că ştie cum este situaţia cu pământul. El dispune cine îl lucrează şi cine nu, şi acest schimb de favoare, aşezat pe mica înţelegere între săteni, se transformă în voturi atunci când sunt alegerile, fie politice, fie administrative, prezidenţiale sau europene! În acest sistem feudal, unde noţiunea de drept şi de drepturi este una vagă sau deloc cunoscută, cetăţenii, timoraţi şi ignoranţi, votează o „elită“ care conduce de 25 de ani ţara cea mai bogată în resurse naturale, dar cea mai săracă din Europa în calitatea vieţii populaţiei! Toate celelalte probleme sunt legate de această situaţie. Dar întrebarea firească este: care este soluţia? Una singură: o clasă politică onestă, care este susţinută de consilieri capabili şi competenţi. Cum găsim o clasă politică onestă? În primul rând, cu salarii echivalente mediei europene, în al doilea rând, cu legi extraordinar de severe (pedeapsa pe viaţă, de pildă) împotriva actelor de corupţie şi a celor care încalcă etica şi moralitatea.

Marius Şerban

Agricultura românească, între afaceri „după ureche“ şi management performant

În ciuda investiţiilor realizate de firmele din industria alimentară cu fonduri europene nerambursabile, o mare parte dintre acestea sunt în continuare ineficiente. Nici în agricultură lucrurile nu stau mai bine, pentru că mulţi administratori locali s-au obişnuit să facă de unii singuri totul şi refuză să angajeze manageri cu studii în domeniu.

La mai bine de 20 de ani de la Revoluţie, antreprenorii locali mai au multe de învăţat, mai ales în ce priveşte marketingul. Unii spun chiar că şi cei care au avut afaceri de succes ar trebui să se „reinventeze“ dacă vor să mai aibă succes pe piaţă şi în viitor. Dacă în industria alimentară lucrurile stau ceva mai bine, când vine vorba de agricultură situaţia este cu mult mai complicată.

„Este o problemă foarte delicată în ceea ce priveşte managementul exploataţiilor agricole. Cei care au preluat un drept de exploatare cu ani mulţi în urmă ţin cu dinţii de el. Fermierii de acum 20 de ani sunt şi acum“, a declarat Viorel Marin, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Industriilor de Morărit şi Panificaţie (ANAMOB) în cadrul Forumului pentru Dezvoltare Durabilă şi Antreprenoriat organizat de Academia de Studii Economice la Bucureşti.

Ce se întâmplă la noi este valabil şi în lume. Marin susţine că, potrivit statisticilor, la nivel mondial doar 1% din fermieri s-au dovedit a fi şi buni manageri. Cei care nu s-au priceput au angajat „profesionişti“ şi s-au dezvoltat în timp, devenind afaceri de succes. Un astfel de exemplu sunt companiile multinaţionale.

„Multinaţionalele au fost cooperative la început şi au ajuns la stadiul actual pentru că au angajat manageri“, a precizat Marin. Preşedintele ANAMOB a mai precizat că agricultorilor români, inclusiv latifundiarilor, le lipseşte o pregătire managerială modernă.

„Agricultorii nu înţeleg ce înseamnă risc financiar, nu ţin cont de volatilitatea preţurilor, ei vor doar combină şi tractor. Fermierii trebuie să înţeleagă că pot să câştige mult mai mulţi bani în agricultură decât în industrie dacă angajează personal calificat. De 3-4 ani, fermierii câştigă bine, marii fermieri au bani“, a mai afirmat Marin.

La rândul lui, omul de afaceri Jean Valvis, CEO Valvis Holding, este de părere că, dacă vrem ca agricultura românească să devină profitabilă, este mai mult decât necesară comasarea terenurilor.

„Când ai 20 ha nu poţi să cumperi tractor de 350 CP, iar dacă n-ai tractor n-ai cum să eficientizezi munca“, a spus Valvis, care adaugă că ar trebui să ne uităm la francezi şi chiar la ucraineni, unde cooperativele au succes.

„În România există un blocaj psihologic pentru comasare“, completează  Valvis. Pentru el agricultura rămâne, alături de IT şi comunicare, printre cele mai atractive domenii, fiind de aşteptat să atragă cele mai multe investiţii în perioada următoare.

Radu Timiş: „Multe business-uri s-au dezvoltat după ureche“

Fondatorul grupului de firme Cris-Tim, liderul pieţei locale a mezelurilor, spune că în România multe business-uri s-au dezvoltat mai mult la întâmplare.

„Business-urile noastre s-au dezvoltat după ureche. În comunism erau şi lucruri bune. Noi le-am dat de o parte. Mulţi au făcut afaceri după ureche“, a precizat Timiş în cadrul aceluiaşi eveniment. Tot el adaugă că unul dintre motivele pentru care produsele româneşti nu au acces pe piaţa externă este şi faptul că „producătorii locali sunt în general foarte scumpi“.

„Ne-am tehnologizat fabricile, dar nu suntem eficienţi, chiar şi la private label avem preţuri mai mari decât alţi producători din Europa. Noi nu suntem pregătiţi pentru această competiţie dacă nu suntem la fel de eficienţi ca ei“, a declarat Timiş. Producătorii autohtoni ar trebui să fie preocupaţi să investească mai mult în imagine şi branding, pentru că altfel nu au cum să reziste pe piaţă, este de părere fondatorul Cris-Tim.

Pentru a eficientiza activitatea şi, implicit, a creşte productivitatea, grupul de firme Cris-Tim a luat decizia să implementeze sistemul japonez de management Kaizen, orientat spre îmbunătăţirea continuă a performanţelor individuale şi organizaţionale.

„Am implementat Kaizen-ul deja în grupul Cris-Tim, la mezeluri, şi acum am ajuns să-l implementăm la fermă, în agricultură. Practic, am fi primii care fac acest pas, dar într-adevăr este ceva fabulos“, a afirmat Timiş.

Exportăm materii prime, importăm alimente

Excedentul comercial al schimburilor României de produse agroalimentare în anul 2013 a fost de 324,9 mil. euro, comparativ cu un deficit de 745,5 mil. euro în anul 2012. România a exportat în 2013 produse agroalimentare în valoare totală de 5.098,1 mil. euro, cu 1.183,2 mil. euro mai mult faţă de anul precedent (plus 30,2%), în timp ce importurile, în sumă de 4.773,2 mil. euro, au depăşit cu doar 2,4% valoarea înregistrată în anul 2012. Raportat la anul anterior, livrările intracomunitare s-au majorat cu 10,9%, iar exporturile în ţări terţe au crescut cu 72,4%, potrivit datelor MADR.

Livrările externe de grâu, principalul produs exportat, au adus un plus de 433,6 mil. euro faţă de valoarea exporturilor de grâu din 2012, rezultat al dublării cantităţii exportate (4.773,3 mii tone), pe fondul producţiei ridicate. Comparativ cu anul precedent, în 2013 s-au obţinut venituri suplimentare la majoritatea grupelor de produse agroalimentare exportate: seminţe de floarea-soarelui (+215,1 mil. euro), seminţe de rapiţă (+150,8 mil. euro), porumb (+134,5 mil. euro), orz (+69,6 mil. euro), ţigări (+51,2 mil. euro), turte din extracţia grăsimilor vegetale (+33,1 mil. euro), produse de brutărie-patiserie (+17,3 mil. euro), preparate şi conserve din carne (+16,3 mil. euro), brânzeturi (+10,0 mil. euro).

Carnea de porc, zahărul, şroturile de soia, produsele de brutărie-patiserie şi preparatele alimentare s-au situat pe primele locuri în structura importurilor din anul 2013. Comparativ cu anul 2012, factura importurilor a fost mai scăzută în principal la zahăr (-82,1 mil. euro), porumb (-70,0 mil. euro), ulei de floarea-soarelui (-51,6 mil. euro) şi tutun brut (mai puţin cu 12,4 mil. euro), creşteri fiind înregistrate la unele grupe de produse, cum ar fi: citrice, boabe de soia, brânzeturi, ciocolată, banane, ţigări, preparate pentru hrana animalelor şi carne de porc.

Ioana Guţe

Valeriu Tabără (PDL): Anul 2013 este unul greu pentru agricultura românească

Anul 2013 este un an greu pentru agricultura românească, a declarat duminică, pentru AGERPRES, fostul ministru democrat-liberal al Agriculturii Valeriu Tabără.

Prezent la acest sfârşit de săptămână la Răcăşdia, unde s-a desfăşurat Târgul mare de primăvară, Valeriu Tabără a explicat că parcurgerea fazelor de vegetaţie a fost mult întârziată, momentele de semănat de asemenea, ierbicidarea nu se poate face, în timp ce semănatul ar putea fi şi el întârziat, probleme care s-ar putea răsfrânge şi asupra preţurilor.

'Eu cred că ar trebui să fie o stare de alertă generală de la Guvern până la autorităţile locale pe problemele agricole, fiindcă România în 2013 din punct de vedere economic, al inflaţiei, al dezvoltării economice depinde aproape exclusiv din agricultură', a spus fostul ministru al Agriculturii.

Deşi începutul la cereale, la grâu e bun, cererea pe piaţa mondială este mare, consideră Valeriu Tabără. Cu toate acestea, agricultura României este, de trei ani, pe un drum bun, susţine fostul ministru, o dată cu transparentizarea instituţiilor din domeniu. Un exemplu în acest sens îl reprezintă APIA, care lucrează foarte bine.

'Eu am lucrat foarte bine cu fermierii. Banii au venit la timp. Din păcate, acum este o mică sincopă. Totodată, APDRP s-a redeschis, iar foarte multe programe europene ne duc la o rată de absorbţie de peste 65%. Agricultura României este pe un drum bun, dacă nu apar, din nou, alte interese care să o blocheze. Eu am atras atenţia, încă de anul trecut, că va trebui să înţeleagă cu toţii, de la primul-ministru, la miniştri, că prioritatea absolută o reprezintă deciziile pe agricultură şi nu pe altceva', a precizat Valeriu Tabără.

Problemele din agricultură, o dată rezolvate, înseamnă o aşezare bună din punct de vedere economic şi, implicit, o stabilitate mai bună, a mai afirmat fostul ministru al Agriculturii.

Sursa: AGERPRES

Abonează-te la acest feed RSS